Autor: simona

Cat de simplu e sa faci tiramisu

Cat de simplu e sa faci tiramisu

Eu o vedeam ca pe o prăjitură d-aia de trebuie să stau cu orele după ea. La rece vorbind (v-ați prins), dacă stăteam să mă gândesc, nici nu prea ai multe de pregătit, fiind făcută doar din ouă,  zahăr, mascarpone, pișcoturi și cafea. Ultimul tiramisu făcut în casă l-am mâncat acum mulți mulți mulți mulți mulți mulți ani, când mai făcea mama deserturi o dată la 3 ani. Așa că de mică am fost crescută cu mai puțin dulce și în continuare nu sunt fan desert, dar ultimul tiramisu…mvai.

M-am întors la Culinaryon la invitația Electrolux, zilele trecute. A fost a treia vizită și cred că am devenit de-a casei.  Cum de? Păi,  barmanul m-a recunoscut și a știut și că vreau un pahar de vin.  Și chiar mi-aș dori să mă întorc,  orice implică gătit, dansat, mâncat, băut vin, eu mă ofer voluntară.

Ce urma sa gatim de aceasta data?

tiramisu

Vinetele erau un aperitiv super ușor de preparat, erau călite în ulei, apoi umplute cu cașscaval și parmezan și sos de roșii și date la cuptor vreo 5 min. Îmi era super foame și am făcut ceea ce fac întotdeauna când gătesc pe stomacul gol: am ciugulit din ingrediente și aproape am devorat castronul cu sosul de roșii. Apropo, dacă îmi comand pizza și îmi mai rămâne sos, tot îl mănânc așa gol.

tiramisu

Pastele ravioli au fost gătite complet de la zero, cu crearea aluatului, v-am mai povestit aici cum a fost. Doar că de data asta mi-am dat seama că e mai dificil să faci forme de ravioli decât să treci prin aparat aluatul care ți-l separă instant. Nu au fost cele mai reușite paste ale mele, dar la grămadă cine putea să-și dea seama? Au fost delicioase.

tiramisu

Sa trecem la tiramisu

Bucătăratul MC din acea seară ne-a arătat cum să batem ouăle și cum preparăm crema pentru prăjitură. Și ne-a zis să facem asta manual, nu la aparat. Lucru care a fost extenuant dacă nu aveai mâna formată pe treaba asta. Plus, trebuie să știi când crema a ajuns la densitatea potrivită. Și ne-a arătat și cum să testăm acest lucru:

Însă cred că pentru data viitoare o să folosesc sigur un aparat d-ăsta de la  Electrolux, că nu vreau să-mi mai rup mâna. Metaforic vorbind.

tiramisu

tiramisu

Pișcoturile au fost înmuiate în cafea rece, apoi acoperite de cremă și băgate la frigider timp de 1 oră. A ieșit fantastic de bun și vreau musai să repet acasă că se pare că am dat de gustul prăjiturilor. S-ar putea chiar să o repet pentru ziua soră-mii, luna viitoare.

M-am simțit super bine și de această dată, mulțumesc Electrolux și Golin pentru invitație. Să repetăm, zic. 🙂

Familie mare, masa mare

Familie mare, masa mare

De când eram mică, auzeam un singur lucru de la tata: mâncarea de  acasă e cea mai bună și sănătoasă.  Nimic nu o întrece, nimic nu se compară cu ea. Am mâncat mai bun decât acasă în viața asta, dar evident, tot la origini mă întorc pentru acel binecunoscut comfort food. Mâncarea aia încărcată de multe sentimente și de și mai multe calorii.

Nu știu de voi, dar poate îmi spuneți oricum în comentarii, însă la mine tradiția zice așa: e ziua ta? ne strângem și ne cinstești. Așa că zilele trecute a fost ziua de nume a mamei, prilej cu care ne-am strâns 20 de oameni într-o sufragerie și la o singură masă încărcată cu aperitive, salată de boeuf, pastramă la grătar, salată tabbouleh (făcută chiar de mine), mămăligă cu brânză, prăjituri și altele. N-am poze, că n-am drepturi de publicare de la oameni, dar  imaginați-vă un fel de masă de Crăciun în noiembrie, cam atât de bogată era.   Și că mi-am amintit, tot la mine în familie mai este acest obicei fantastic de Sărbători, anume să gătim o tonă de mâncare. Să zicem cârnați și sarmale. Luăm cârnații și sarmalele și ne ducem la rude care au gătit, ghici ce, cârnați și sarmale. Le lăsăm ce am gătit noi și ele ne dau ce au gătit ele.  Erasmus exchange program,  versiunea food.

Cum devii adult în familie

Stați, nu închideți, nu am dat copy paste de la alt articol, tot la mâncare rămânem.  Eu cred că evoluția unui om se poate analiza și din perspectiva asta. Adică, la all the family gatherings de-a lungul anilor tu treci prin niște etape:

  • începi cu a fi hrănit de altcineva
  • apoi cineva îți  taie friptura
  • apoi îți tai tu singur friptura, dar stai la masa copiilor
  • ajungi la masa adulților, dar nu bei alcool
  • bei alcool, dar  nu delegi sarcini și farfurii
  • bei alcool și delegi oamenii la locurile lor
  • tai friptura cuiva

În cadrul meselor de familie, eu sunt acolo unde am bolduit și îmi place mult poziția, cred că mai rămân. Plus, pastrama la grătar făcută de tata a fost delicioasă.  Aici chiar vă dau o poză:

familie

Apropo, dacă vă place farfuria albastră, să știți că până pe 26 noiembrie 2017, puteți câștiga premii pentru bucătărie cumpărând orice produs Edenia și inscriind bonul pe www.edenia-foods.ro. Marele premiu este o bucătarie creata de designerul Adela Pârvu.   Go! 🙂

Un Craciun scandinav

Un Craciun scandinav

Puteți să mă huiduiți acum, el doilea articol despre sărbători pe săptămâna asta, după acesta, dar nu-mi pare rău. Eu sunt o mare-mare fană a tot ce înseamnă Craciun. Iubesc zăpada, luminițele, mirosul de scorțișoară și portocale, ciocolata caldă, mesele festive, cadourile, să mă revăd cu oameni. Totul despre perioada asta este fantastic.  Și în fiecare an îmi place să fac același lucru, ca pe o tradiție. Anume:

  • să pregătesc seria mea de surprize pentru  oamenii dragi (tradiție  ce împlinește anul ăsta 3 ani?!)
  • să merg la cumpărături (pentru orice campanie de marketing de Crăciun  eu sunt victima perfectă)
  • să  plec la munte
  • să am musai brad
  • să port halatul ăla pufos și șosetele flaușate (oh, they are perfect)
  • să  o vizitez pe mamaie și pisicile și tot așa.

Ce am povestit mai sus e varianta de suflet a Crăciunului, așa cum o știu din copilărie. Însă tot din copilărie mi-am dorit să ajung să petrec un Craciun la Polul Nord și găsisem chiar niște pachete de vacanță ce aveau incluse ”mersul cu sania trasă de reni”. Un vis frumos, dar foarte scump,  îl țin pe bucket list.

Nordic Mood

Chiar dacă nu pot să am parte de un Crăciun prea ”nordic”, la fața locului, măcar am fost introdusă deja în atmosfera asta feerică.  JYSK și-a lansat colecția de iarnă ”nordic mood” și ne-au chemat într-un decor de poveste, plin de decorațiuni  simpatice,  nu știai ce să pozezi mai întâi. Pentru mine event-ul a picat la fix, căci mă mut în casă nouă luna asta și mai sunt lucruri de cumpărat la capitolul ăsta.  Iar mobila inspirată din stilul scandinav mi se pare foarte mișto, e fix pe gustul meu: minimalist și chic, pe principiul less is more. 

Am făcut câteva poze în timp ce mirosul de vin fiert mă invada:

Decorațiunile arătau super fain, deci dacă nu știți cum să intrați mai repede în starea de spirit, cred că niște shopping poate să vă ajute. Eu, în schimb, o să mă gândesc ce măsuță de cafea ar trebui cumpărată. :))

Puteți vedea colecția aici și văd că au și niște reduceri de până la 70% la o mulțime de chestii dacă vă tentează.

Angela, Diana, vă mulțumesc pentru conversațiile din sufragerie. 😀

Ce veti face in noaptea de Revelion?

Ce veti face in noaptea de Revelion?

Cred că dacă s-ar face un top cu cele mai urâte întrebări care se pun vreodată, asta ar fi pe primele locuri, alături de ”când faceți nunta” sau ”când faceți copii”.  Dar să nu mă înjurați, Diana mi-a dat ideea acestui articol de Revelion. Ea și-a povestit experiențele ei în străinătate.  Vedeți articolul ei pentru inspirație.

Și acum vin eu și vă întreb, ce preferați:

Revelion în tara sau în afara?

În unele cazuri, un Revelion petrecut prin afară poate costa la fel de mult ca unul petrecut în Poiană (ca de exemplu).  Și, sincer, prefer oricând să dau aceeași sumă de bani ca să văd un oraș mișto decât să fac 6 ore până în Poiană cu traficul obișnuit de sărbători, ca mai apoi acolo să nu prea am ce face. Într-adevăr, în majoritatea pachetelor de Revelion sunt incluse tot felul de programe artistice.  Dar nu sunt toate pe gustul meu și prefer să-mi fac singură programul. Deci eu aș alege în afară și asta am făcut anul trecut, când am mers în Bologna. Și asta voi face și anul acesta, mă voi întoarce din nou în Italia.

Dar nu va fi închis peste tot?

Da și nu prea. Anul trecut, am putut vizita majoritatea obiectivelor din Bologna  fără probleme. Ba chiar de 1 ianuarie, de dimineață am urcat în turn și nici nu am stat la coadă. Evident oamenii încă mai dormeau la ora aia.  Nu am avut probleme nici cu ”programul artistic” din seara de Anul Nou. Fiecare oraș care se respectă va avea focuri de artificii în piața centrală și tot felul de petreceri prin cluburi.  Noi am stat în Piața Centrală, am dansat și ne-am uitat cum este arsă mascota (tradiția lor). Înainte de asta am fost la un restaurant unde am mâncat niște paste cu fructe de mare delicioase și cel mai bun desert cu cafea din întreaga lume. A fost meniu a la carte. 🙂

Anul ăsta vrem să dăm o fugă până în Verona și Veneția, iar Revelionul să-l petrecem în Verona. Sperăm să ni se concretizeze planurile, wish us luck. Recunosc că nu am găsit cea mai ieftină cazare,  având în vedere perioada, dar e aproape de centru și ăsta a fost un criteriu decisiv, plus avem mic-dejunul asigurat.

Oricum, va fi ultima vacanță de anul acesta și musai vreau să mă prindă Anul Nou într-un oraș străin. Cică aduce noroc și vei călători tot anul. Hehehe, așa să fie.  La revelionul din 2016 am stat cu pașaportul în mână la miezul nopții, altă superstiție idioată că te vei plimba mult.

Spuneți-mi și voi unde vă faceți Revelionul și cum ieșiți la bani, poate mai am timp să mă reorientez sau să păstrez ideea pentru 2018.

Aștept! 🙂

 Bologna Revelion

Hidden gem of Bucharest: Muzeul Satului

Hidden gem of Bucharest: Muzeul Satului

Voiam să inaugurez o rubrică nouă de blog, dar nu știam dacă doar să public categoria și să adaug articolele acolo și atât sau să vă povestesc un pic într-un articol despre ce este vorba. Cred că dacă citiți asta vă dați seama că am ales varianta 2.  Numele ideii este în engleză pentru că suna mai bine decât ”bijuteriile ascunse ale Bucureștiului”. Parcă e titlu ce anunță o colecție de nestemate dintr-un muzeu (și nu Muzeul Satului). Să trecem peste englezisme.

Ideea mi-a venit în februarie 2016 când am vizitat un institut medical din București și de la care nu mă așteptam să fie frumos. Un frumos decadent, ce-i drept. Probabil vă întrebați despre ce vorbesc, dar o să dezvălui locul respectiv într-un viitor articol. Știu, știu,  de ce l-am mai menționat aici? Păi, locul ăla mi-a dat ideea. însă mai am de făcut puțină cercetare pe el.

În schimb, o să vă spun că am realizat încă o dată cât de frumoasă este toamna. Oriunde. Nu contează că te-ai plimbat pe lângă barajul Vidraru, în drum spre Transfăgărășan (apropo, este absolut superb) sau că ai făcut doar o plimbare până în Herăstrău,  peisajele sunt divine oriunde. Vorbesc doar de perioada de mijloc de septembrie și toată luna octombrie, când încă nu mori de frig.

Muzeul Satului

Anul trecut, am fost în vizită la Muzeul Satului, dintr-o manie de-a mea ca weekend-urile să fie mai interesante decât un serial pe Netflix. Și așa am descoperit un loc atât de frumos încât mi-am zis că merită un articol pe blog. Publicat în 2017, dar hei, toamna vine în fiecare an. Așa că dacă aveți ce face weekend-ul următor, salvați și niște timp pentru o plimbare la muzeul din aer liber. O să merite.

Vă las mai jos cu niște poze ca să vedeți de ce trebuie să mergeți. Ah, și încă ceva. Locul e plin de pisici.:)


Pastele sunt mai bune când dansezi

Pastele sunt mai bune când dansezi

Se făcea că era o seară de joi neașteptat de friguroasă. Mergeam la un eveniment unde dress code-ul trebuia să fie ”apron compatible”, dar nu m-am mai gândit eu să  nu fie și ”cold compatible”.   Așa că am ajuns destul de zgribulită la  adresa Șoseaua Pipera, nr 48. Ce este acolo?  Un nou spațiu de evenimente numit Culinaryon care aseară a avut grand opening-ul, deși pentru mine era a doua oară când veneam acolo, după acest event.

Înainte să vă povestesc care e treaba cu dansul, vă las câteva cuvinte despre locație ca să fiți lămuriți din prima că nu am luat-o razna cu gătitul:

CulinaryOn – este un spațiu de evenimente pentru divertisment culinar (ei zic că este cel mai mare din Europa, având conceptul deschis în mai multe țări) unde poți să participi la workshop-uri de gătit, teambuilding-uri, zile de naștere, petreceri de tot felul (inclusiv cea a burlăcițelor  – aș alege asta pentru cineva, sincer) și tot felul de ocazii. Aceste evenimente sunt însoțite de un bucătar profesionist  care te ajută nu doar la gătit, dar și creează o atmosferă mișto,  devenind aproape un MC. Lucru pe care pot să-l confirm cu tărie după seara asta. Deci, pe scurt, gătești și te distrezi, iar  recepția lor te întâmpină așa:

Acum că ne-am lămurit care e direcția creativă, ne-am împărțit în echipe de 5, fiecare  cu stația lui. M-am speriat un pic când am văzut pe masă doar ouă, făină și zahăr.  Fir-ar, nu vreau să fac cine știe ce desert. Nu făceam doar asta, ci și paste.   Ok, dar unde sunt pastele? Sunt în fața ta, Simona, tu le vei face. Oh, la naiba.  Bun, mai făcusem o singură dată aluat, la mașină, adică se pune ca și cum nu am făcut nimic.  Din fericire, ne-au arătat cum să facem și chiar am reușit să  obțin un aluat bunicel.  Unul pe care l-am trecut prin mașina de făcut paste ca să-l subțiem, apoi ne-am unit aluatul cu celelalte echipe și am făcut un trenuleț,  timp în care țineam aluatul gigant în mână și dansam pe Mambo no 5. Dovada, aici.

După ce și-a primit fiecare porția de aluat, l-am trecut încă o dată prin mașină și de data asta au ieșit…linguini.  Eu și Diana ne-am oferit voluntare  să trecem la tigăi să  amestecăm sosul pesto cu pastele fierte (au stat doar 2 min în apă, omg). Alt motiv de dans acolo, în timp ce asamblai farfuria cu parmezan și semințe de pin. Produsul final a fost ăsta:

Au fost niște paste de casă absolut delicioase, le-am servit alături de al 2-lea pahar de vin. Apoi, pentru o siestă bună, am mai dansat încă o dată.  Cred că a fost unul dintre cele mai distractive evenimente la care am fost și cu siguranță cel mai dinamic workshop de gătit.  Căci nu sunt chiar la primul. În 2014, am fost într-un fel de mini-teambuilding într-un spațiu asemănător, a fost fun, dar treaba cu gătitul era tratată mai serios.  Anul trecut am fost la Cupa Agențiilor la Gătit și deși m-am distrat, am simțit din plin presiunea competivității.   Nu și de data asta. La plecare,  owner-ul a făcut o poză cu noi și ne-a spus și care e secretul fericirii, arătând spre camera unde erau toate vinurile. Nu îl contrazic.

Dacă vă tentează să mergeți și voi la un astfel de event, găsiți mai multe detalii la ei pe site.

Câteva poze:

De ce nu prefer Airbnb

De ce nu prefer Airbnb

Inițial voiam să pun titlul ”de  ce nu îmi place Airbnb”, dar apoi mi-am dat seama că e prea dramatic. Pentru că și după ce voi publica acest articol, dacă se ivește o ocazie bună, tot voi folosi platforma. Însă hai să zic de ce nu o prefer și, în general, aleg să mă cazez în hoteluri.

Airbnb e o platformă prin care te poți caza în casele/apartamentele localnicilor. Ai mai multe opțiuni de tip de cameră, poate fi  shared, e a ta, dar restul casei (și mai ales baia) o împarți cu altcineva (adesea proprietarul), private room cu baia ta (dar împarți restul) sau închiriezi toată casa, iar ultima variantă e cea mai potrivită, din punctul meu de vedere.  Cu siguranță ați fost și voi măcar o dată sau cel puțin ați auzit de experiențele altora. Avantajele Airbnb versus restul?

  1. Ai un decor/view super mișto. Găsisem eu o căsuță pe plajă, arăta superb.  În multe cazuri, te bucuri de ceva mult mai fain dpdv design decât un hotel basic. Dacă mergi și într-un loc foarte diferit față de ceea ce cunoști tu, cu atât mai mult  ar fi fain să experimentezi cultura locală.
  2. Poate fi mai ieftin. Însă! Acest ieftin, de regulă, se aplică doar pentru camerele shared, nu per tot apartamentul, atunci poate fi foarte scump. Rentabil este doar dacă pleci cu gașca, dacă sunteți în 2, atunci e chiar costisitor.
  3. Experiența culturală.  Cunoști oameni faini (în unele cazuri), înveți lucruri noi și îți fac cele mai bune recomandări pentru tot ce înseamnă  best things to do local.

De ce nu prefer eu:

Curățenia. Jur că ăsta e cel mai subiectiv aspect pe care l-am întâlnit în review-urile de turiști. Oameni care poate trăiesc acasă în cocină sau sunt foarte puțin pretențioși, așa că au recenzii precum ”a fost foarte curat și frumos”, iar la fața locului mie mi se murdăresc tălpile.  Cu Airbnb am avut aceeași problemă de fiecare dată, cearșafuri neschimbate,  fire de păr pe jos, praf etc etc. În multe cazuri, gazdele angajează un cleaning service să curețe camera înainte, dar nu e același lucru cu acea curățenie standard pe care o vezi în hoteluri. Nu că și ele nu ar avea problemele lor, dar sunt șanse muuuult mai mici să găsești o cameră la fel de murdară ca pe Airbnb.

Nu știu,  cred că fiecare percepe altfel mizeria, dar eu nu concep să dorm în cearșafuri neschimbate. Nu pot și nu vreau. Voi o să ziceți ”dar de ce nu îi spui proprietarului?”. Aici intervine problema nr 2.

Jena.  Imaginați-vă următorul lucru. Mergeți în vizită la cineva, o persoană pe care nu o cunoașteți foarte bine sau deloc.  Casa e jegoasă. Îi veți spune în față lucrul ăsta?  Ținând cont că vizita aia ar dura 2-3 zile și veți sta cu aceeași persoană în casă.  La hotel e ușor să te plângi de nereguli, lumea e angajată să-și facă treaba.  Again, ai un disconfort destul de mare dacă vrei să te plângi de ceva. Eu nu prea pot să o fac.

Proprietarul. Stai în casă cu proprietarul. Nu e ciudat să ieși din duș și să dai peste el/ea în casă? Nu știu, oamenii își trăiesc viața acolo și vii și tu peste niște străini să faci o baie, să dormi, să le umbli în frigider. E ciudat, chiar e.  Nivelul de privacy e spre zero, uneori.

Lipsa proprietarului.  Nici cu el nu e bine, nici fără el nu e bine. Anul trecut, în Milano, ușa de la apartament nu se deschidea absolut deloc, în fiecare noapte stăteam 30 de min în fața ușii și ne chinuiam să intrăm. La un moment dat chiar ne gândeam că vom dormi pe scară. Proprietarul era în altă țară și ne-a zis că putem lua legătura cu o tanti care locuiește nu știu pe unde și nici nu vorbește engleza. Great.

Vă dau un sfat,  nu rezervați case/apartamente în care gazdele sunt studenți. Nu faceți asta! Never ever.   Nivelul de mizerie este incredibil.

De fiecare dată când m-am regăsit în situațiile de mai sus, am strâns din dinți, am zis ”asta e, oricum nu petrec mult timp în cameră”.  Recunosc că am avut și întâmplări mișto, în Londra am fost în gazdă la o tipă din Vietnam, stăteam noaptea și vorbeam câte 2-3 ore cu ea și era super de treabă. S-a oferit chiar să mă țină încă o noapte, pe gratis, ca să nu o petrec în aeroport, aveam zbor super devreme.

Concluzia? Prefer hotelul, dar dacă bugetul e strâns tare, atunci mna, mai încerc o dată Airbnb. Cât sunt încă tânără, probabil că toleranța la disconfort o să scadă mult pe măsură ce mă apropii de 30 ani.

50 de impresii din Bruxelles si Bruges

50 de impresii din Bruxelles si Bruges

Am auzit păreri foarte contradictorii despre Bruxelles.  Ba că este minunat și că trebuie să-l vezi, ba că nu e cine știe ce, mai bine mergi în altă parte. Era cât p-aci să merg în Bruxelles de ziua mea, dar prietenul meu a zis că nu e cine știe ce (influențat de alții),  așa că am mers în Barcelona. Nu regret nimic, dar pot să spun că mi-a plăcut tare mult excursia asta care a fost compusă din următorul itinerariu: Bruxelles, Bruges și Oostend.  Și dacă vă tentează și pe voi să vizitați, vă recomand cu mare mare drag traseul respectiv, pentru că o să aveți o experiență belgiană completă.

Impresiile mele:

Avion și transfer

  • Am zburat, ca de obicei, cu Ryanair și am avut mari emoții ca zborul nostru să nu fie pe lista celor anulate din perioada asta. Din fericire, nu a fost și am ajuns chiar mai devreme de ora stabilită, cu vreo 25 minute.
  • Emoțiile le-am avut, în schimb, la aeroport când am așteptat să ne luăm bagajele ce fuseseră duse la cală. Am așteptat 30 de minute și deja ne gândeam că ni le-au pierdut, mă dusesem și la ghișeu să le reclam. Dar s-a rezolvat.
  • Am aterizat pe Charleroi, care e în sud, la 50 de km de oraș. De aici am luat un shuttle bus care ne-a costat 56 euro dus-întors. Adică aproape cât am dat pe biletele de avion, așa că vă recomand să aterizați direct pe aeroportul din oraș, de unde aveți metode mai ieftine de transport și nici nu faceți ca noi 1 oră și 30 de minute până la hotel.
  • Shuttle bus-ul ne-a lăsat la gara Bruxelles-Midi unde găsești curse internaționale și de la care te poți deplasa prin oraș cu trenul. Noi am stat lână Gare du Nord, până acolo am plătit 2 euro de persoană o călătorie de nici 10 minute. Partea bună este că acel bilet este valabil toată ziua dacă mai faceți plimbări în oraș.

Transport

  • Plănuiam inițial să iau un abonament de 72 ore ce era valabil pe toate liniile, însă una din zile era petrecută în Bruges și plăteam prea mult pentru o zi de nefolosire – 36 euro (2 persoane).
  • Nu prea a mai fost nevoie de abonament așa mare, singurele curse cu autobuzul/tramvaiul erau dimineața și seara, deci 10 euro cheltuiți pe zi = 20 euro pentru 2 persoane.
  • În funcție și de ce vreți să vedeți, puteți planifica rutele,  de regulă ce e mai important de vizitat este în centru așa că faceți 10 minute pe jos dintr-un punct în altul. Și chiar dacă mergeți 30 de minute, tot e bine, orașul trebuie explorat la pas, nu din autobuz. Profitați să faceți piciorul frumos cu mersul pe jos.
  • Sunt  pante de urcat, pe alocuri, deci veți face ceva exerciții fizice, noi în prima zi am mers 26 de km pe jos. Încă nu mi-am bătut recordul din Barcelona de 30.
  • Autobuzele vin destul de repede și nu se aglomerează! Plus, nu prea schimbi, mergi cu același autobuz o bună bucată de drum.
  • Metroul acoperă și el foarte bine orașul, cu  aproximativ 70 de stații. Noi avem 52 pentru o suprafață de 228 km², iar  Bruxelles are o suprafață de doar  32,61 km².
  • Am mers și cu taxiul, my second time. Prima oară a fost în Salonic.  Aici am mers pentru că am ajuns în una din zile la 11 noaptea la hotel și fiind cu sora mea mai mică, nu am vrut să mergem 25 de minute pe jos. Eram și rupte de oboseală.  Am luat un taxi care m-a costat 8 euro pentru 10 minute de mers, fiind cu tarif de noapte, adică 2 euro extra.  A fost curat și civilizat.  Vă recomand aplicația asta dacă vreți să chemați,  te taxează direct pe card și poți face pre-comandă care vine la fix.
  • Trenurile sunt curate și civilizate și silențioase (atât cum se mișcă) cât și oamenii din vagoane. Am stat la clasa a doua și a fost chiar cu peste 100 de clase față de ce e la noi.

Muzee și ce e de văzut/făcut

  • Să nu mergeți la Palatul Regal,  se poate vizita (în interior) doar până la început  de septembrie, iar eu am aflat asta la fața locului. E a doua oară când fac ceva de genul.
  • Catedrala St Michel e cu intrare gratuită și pare o versiune mult mai mică și mai puțin impunătoare a domului din Milano. Poți da 1 euro să vizitezi catacombele, dar nu e nimic interesant.
  • Am fost și la Muzeul Bruxelles din Grand Place.  Pentru studenți este 4 euro intrarea, pentru minus 18 ani e gratuită. Muzeul e simpatic dacă vreți să aflați mai multe despre istoria orașului.
  • Mannequin Pis nu e cine știe ce, e foarte mică statuia. Dar mulțumită unui localnic binevoitor, acum am o amintire memorabilă  pentru că el s-a urcat pe gard, și-a dat jos pantalonii și a arătat tuturor ce are în comun cu statuia.
  • Ciocolateriile sunt peste tot, în prima zi am cumpărat prea multă ciocolată, nu era magazin în care să nu mă opresc și să mă uit, măcar.  Deși sunt foarte multe, fiecare magazin are un concept al său, cât mai diferit posibil, astfel încât să te facă să cumperi și de la ei ceea ce ai cumpărat și de la altul.
  • Au și mult magazine nostalgice cu comic books vechi, cărți și music records la mâna a doua și inclusiv jocuri din anii 90.
  • Grand Place este superbă! Evident, e și imaginea reprezentativă pentru Bruxelles dacă dai search pe Google.
  • Vă recomand să vizitați Muzeul de Comic Books, e foarte foarte fain și am și plecat de acolo cu niște benzi desenate.  Intrarea este 7 euro pentru studenți și chiar merită. Înveți despre tot procesul de realizare a unei benzi desenate, de la script până la activitățile de promovare.  Plus, puteai vedea cum  sunt făcute desenele digitale, întâi pe hârtie și apoi finisate pe calculator.
  • Există Primark în Bruxelles,  e fix pe strada lungă a magazinelor,  vă sugerez să mergeți în timpul săptămânii dacă se poate, în weekend a fost măcel.  Are doar un singur etaj.
  • Să mergeți în Parcul Jubileului dacă vremea este frumoasă, este foarte frumos și liniștit, noi am stat pe iarbă și am citit în soarele de amiază.
  • Am mers să vedem Parlamentul European, doar pe exterior, pentru că era sâmbătă. Nu faceți ca mine și mergeți în timpul săptămânii. Ce m-a uimit era că nu exista pază serioasă pe acolo, poate pentru că era weekend. În schimb, în gări și aeroporturi suntem mereu militari.
  • Aveam impresia că predomină franceza și  așa e în Bruxelles, dar la nivel de țară, doar  40% vorbesc franceza, conform Wiki. Unele reclame sunt în franceză, altele în olandeza, altele le conțin chiar pe amândouă (ceea ce mă gândesc că devine uneori un challenge pentru agențiile de advertising). Subtitrările la filme sunt duble.
  • Foarte puțin este folosită engleza pe tot ce înseamnă indicatoare și informații publice. Însă lumea știe și engleză, bineînțeles.

Mâncare

  • Primul prânz l-am luat la un local găsit pe Trip Advisor (btw, use it too), se numea Bia Mara. Am luat fish and chips, peștele era făcut  tempura cu ierburi aromate și totul a fost acompaniat de un sos de usturoi copt cu cimbru. Divin de bun. Cartofii aș fi vrut să fie french, nu british, dar hei, am comandat fish and chips. Berea a fost bună și suficientă pentru o lady ca mine.
  • Am ieșit la masă fix cu toți corporatiștii asa ca am așteptat destul de mult după mâncare și ne era super foame.
  • Voiam să încerc și niște mâncare asiatică, am luat dim sum cu creveți la doar 4 euro – 4 bucăți și sos de soia – Wok Up. Mi-a plăcut, deși era cu creveți, mirosea a parizer.
  • E o diversitate de nații, așa că avem diversitate  și la mâncare. Am mâncat  seara un miso delicios și picant, am gustat putin dintr-un sake și mi-am dat seama că nu e de mine.
  • E o stradă  unde găsiți aliniate multe restaurante cu mâncare asiatică. Vă recomand si mekusi.
  • Din Grande Place puteți să faceți plimbări pe străduțe și veți descoperi tot felul de hidden food gems, mie una de exemplu, mi s-a părut fain că există un restaurant etiopian. Ar fi trebuit să îl încerc.
  • Tot hidden gems sunt și cele 3 restaurante românești din Bruxelles, dintre care 2 sunt unul lângă altul. E fain că nu e vizitat doar de români,  ci și de străini cărora le-a plăcut mâncarea noastră, probabil după ce au încercat-o la noi.
  • Vă recomand să mâncați la Drug Opera, decorul este minunat, atât pe interior, cât și pe exterior. Am luat un kg de scoici fierte cu ceapă și țelină, au fost delicioase. Nu mai zic de cartofi! Doamne, cartofii prăjiți sunt minunați. Toate ”zvonurile” de pe Internet despre ei sunt adevărate. Să comandați cât mai multe sosuri ca să experimentați mai multe combinații.  Am plătit pentru 1 kg de scoici cu cartofi și sos 24 de euro – 2 persoane. Se poate și mai ieftin de atât, apropo.
  • Vă recomand ca tot ce luați să luați la 2 persoane, porțiile sunt mari și te saturi repede dacă bagi cartofi cu bere.  Metoda mea de a economisi bani și să nu te doară burta =  comanzi ca un om normal, mănânci, nu te-ai săturat? Comanzi din nou. Dar în 99% din cazuri, te saturi.
  • Am mâncat gauffre cu vanilie și ciocolată, bun de tot. Nu sunt fană, de regulă, dar la mama lor acasă, nu am zis nu.
  • Ca de obicei, oftica mea a fost că nu sunt suficiente mese pentru cât vreau eu să mănânc.  Și nici nu îmi era atât de foame cum îmi este acasă. Am decis că voi mânca puțin și lucruri care nu sunt mega sățioase. La micul dejun voi lua o omletă, nu un sendviș cu multă pâine etc. Nu m-am ținut de treaba asta.

Brugges și Oostende

  • A doua zi am luat trenul spre Brugges. Pentru că  aveam sub 26 de ani am plătit doar 6 euro pe sens. Deci dacă vă știți ”minori”, să cereți mereu bilete Go Pass 26 pentru că sunt mai ieftine.
  • Biletul nu îl iei doar pentru o anumită oră, ci e valabil toată ziua, așa că nu îți faci griji dacă pierzi trenul. Oricum circulă super des, media fiind undeva la 15-20 min pe timp de zi.
  • Pe drum am văzut zone pitorești,  vaci care pășteau, totul foarte îngrijit și frumos, ce e rural la ei nu seamănă cu ce este la noi.  E foarte frumoasă toamna acolo, ai o combinație de verde crud al ierbii cu galbenul copt la frunzelor din copaci.
  • Brugges e un oraș medieval superb, la doar 1 oră distanță de Bruxelles.  E super micuț așa că nu vă obosiți cu bilete de autobuz sau mai știu eu ce. Se merge pe jos sau se ia bicicleta.  Vedeam pe google maps cum un drum de 5 minute pe jos și 1 minut cu bicicleta poate fi de 15 minute cu mașina. Nu este oraș pentru mașini, străduțele sunt înguste,  tocmai d-asta sunt foaaarte mulți bicicliști! Și pedalează super joviali prin oraș.
  • Am fost la muzeul de ciocolată de unde am luat bilete la pachet și cu muzeul cartofilor prăjiți  – 2 persoane, cu reducere – 24 euro – a fost super frumos muzeul, aveau statui imense făcute din ciocolată. Am luat parte la o demonstrație live cu tasting,  plus  aveau un shop minunat unde am cumpărat trandafiri din ciocolată pentru mama.
  • La Muzeul Cartofilor Prăjiți am aflat și de ce french fries, care sunt de origine belgiană, se numesc așa. În Primul Război Mondial,  niște soldați belgieni au oferit cartofi prăjiți unor soldați americani. Pentru că vorbeau franceza, americanii au crezut că sunt, ghici ce, francezi. Și le-au spus french fries. 
  • 43 de ooduri vechi de sute se ani
  • Plimbarea cu barca a costat 8 euro/persoană și a meritat absolut din plin – vezi foarte mult din oraș și ai și un ghid excelent care îți povestea despre istoria orașului.   Vorbea și spaniola și mi se părea că în spaniolă spunea mai multe decât în engleză – de exemplu,  a zis de un pod ca e renumit pentru proaspăt căsătoriți în EN, dar în spaniolă a zis de newlyweds, dar și de amanți. Aha!
  • Am mâncat la Poules Moules niște cartofi prăjiți meeega buni, cu scoici demențiale ce erau fierte în diverse ierburi plus țelină și ceapă. Delicios, vă zic.
  • Berea acolo a fost bună, m-am speriat un pic când am gustat pentru că era foarte aromată și ușor amăruie, iar mie  nu îmi place așa, dar am băut cu mare poftă, a fost bună. 3 euro un pahar de 330 ml, aș zice că a fost chilipir.
  • La cartofi am primit un sos de usturoi cu smântână demențial. Am crezut că am murit și am ajuns în rai.   Nu doar fac cartofi buni, ci și sides dish sau sosuri excelente care să îi acompanieze.
  • Ne-au întrebat dacă vrem ketchup, am zis da, a fost bun de tot și din partea casei. Două persoane pot mânca lejer o singură porție și costă undeva între 20 și 25 euro. Deci 10 euro de persoană costă biletul vostru spre rai 🙂
  • Personalul a fost super amabil și ne-a servit ireproșabil, parcă aș fi fost la un restaurant de 5 stele.
  • Apoi am plecat spre Godiva de unde am luat căpșuni în ciocolată – absolut divin de bun. E 8,50 euro un con, cam scumpicel, aș zice, dar merită și oricum poate fi savurat again în 2 🙂
  • Am urcat și în turnul cu 366 de trepte ca să vedem priveliștea de sus, a fost ok, dar cred că e mai bine de văzut când e soare afară.
  • Din Brugges ne-am dus spre Oostende cu trenul, era ultima stație și era o călătorie de doar 15 min. A costat 6 euro de persoană.
  • Gara lor era în renovare și pentru un oraș atâât de mic pot să spun că gara lor era de 10 ori mai mișto decât a noastră din București. Nu mirosea a urină, pentru început.
  • Orașul e la mare și are un mic port chiar foarte simpatic. Ce mi-a plăcut a fost faptul că imediat cum am ieșit din gară am luat-o la pas pe faleză și am ajuns în vreo 10 minute la plajă.
  • Am văzut un apus absolut superb! Vă jur! Am stat cu picioarele în nisip și a fost fix ce trebuia.
  • În oraș era un fel de carnaval  cu parcuri de distracții. Ne-am dat în roller-coaster și apoi în caruselul din fața unei catedrale, a fost o super priveliște.

Wow, cât am scris. Mai mult de 50, sunt sigură. 🙂 Sper că v-am convins să mergeți acolo. Vă las și cu niște poze:

Ce aplicatii folosesc pentru calatorit

Ce aplicatii folosesc pentru calatorit

Când vine vorba să mă pregătesc pentru o vacanță nouă, pe lângă research-ul pe care-l fac referitor la locul respectiv, unde să mănânc etc. etc, îmi mai iau câteva precauții și verific niște aplicații care îmi pot fi utile în timpul călătoriei.  Am zis să le împărtășesc și cu voi, chiar dacă cel mai probabil le-ați folosit deja. Also, dacă știți ceva mai bun, aștept și eu sugestiile voastre. 🙂

Google Trips

E o aplicație de planning pentru călătorii, ce te ajută să ții toate detaliile despre vacanța ta, asta e chiar preferata mea. Astfel că îmi salvează toate documentele legate de rezervare (se sincronizează cu contul de Google),  am o secțiune de things to do unde practic descopăr orașul rapid, cu lucruri de văzut, activități de făcut etc.  Secțiunea asta e împărțită în mai multe categorii, de exemplu:  top spots for you (cred că în baza istoricului tău, pe unde ți-ai mai dat tu check-in, el alege o listă de locuri ce ți s-ar potrivi ție să le încerci), local favorites (chestii preferate de localnici), indoors, outdoors, kid friendly,  și, partea cea mai bună, în funcție de orașul în care ești, apar și niște categorii personalizate: medieval museums,  vintage shops, indie cinema etc. Toate astea diferă în funcție de specificul local.

Poți să-ți faci și un traseu pe zile (day plans) dacă stai ceva acolo și ai prea multe lucruri de văzut. La secțiunea food and drink îți prezintă preparatele locale și apoi o listă de restaurante împărțite pe family friendly, high-end, on a budget și așa mai departe.   Plus, au și informații practice despre transport, taxiuri și sănătate. Așa am aflat că nu există farmacii deschise 24h în Bruxelles.

Cel mai mișto lucru mi s-a părut când am descărcat Bucureștiul și am descoperit niște chestii de văzut în oraș și împrejurimi de habar nu aveam de ele.

Ce mi-ar mai plăcea mie tare mult ar fi să adauge o opțiune de calculare și tracking a bugetului de călătorie. Eu fac treaba asta momentan, manual, în excel, dar ar fi fain să pot selecta niște obiective turistice, locuri de mâncat și să-mi facă o medie de buget.

Trip Advisor

Duh, cred că toată lumea îl folosește. Însă vreau să vă spun la ce m-a ajutat pe mine specific.  Nu mă uit pe Trip Advisor pentru things to do sau cazare, ci mereu pentru mâncare.  În Lefkada, dădeam search pentru restaurante nearby și citeam impresiile, asta mă ajuta să decid  când aveam o mie de taverne din care trebuia să aleg. În Bologna, întrucât era seara de Revelion, îmi doream să avem o masă  cu meniu obișnuit, nu să plătesc un super meniu de 80 de euro (cu 4 feluri de mâncare) și să petrec toată noaptea în acel restaurant. Greu, mă gândeam că totul era super ocupat. Am dat search pe TA și mi-au apărut toate restaurantele din oraș, care permiteau rezervare prin Trip Advisor. Yep, cu un singur mesaj de vrem și noi o masă la ora x, în 5 minute trimisesem mesaje la vreo 30 de restaurante. Vă dați seama cât aș fi stat să intru pe site-ul fiecărui restaurant și să completez un formular de contact? Au curs mail-urile cu ”nu se poate, nu mai avem locuri”; dar dacă ești om insistent, ai și noroc.  Am găsit un restaurant super simpatic, cam la marginea orașului, ce-i drept, dar a fost super bună mâncarea. Și acum îmi dau seama că nu am scris articolul cu impresiile din Bologna. Of, hai că o să revin cu el.

Google Maps

Yup, sigur mă pierd pe undeva! Ai posibilitatea de a descărca offline maps, îți selectezi pur și simplu o zonă pe care o vrei offline și astfel  nu trebuie să consumi net ca să vezi unde ajungi.  Așa mi-am descărcat toată zona 1 și 2 din Londra ca să mă asigur că nu mor pe acolo. :)))  La fel și în Barcelona și Bologna și Lefkada. Am folosit mult Google Maps ca să ajungem în locuri. Acum că nu mai e problema cu roaming, puteți folosi liniștiți versiunea online.

Aplicațiile de făcut rezervări și găsit zboruri ieftine nu le-am mai prezentat mai sus, am zis să mă axez strict pe ce am nevoie la fața locului, nu înainte.

Vrea cineva un articol despre cum găsesc bilete ieftine & stuff? Let me know!

Am decorat un pantof de ciocolata

Am decorat un pantof de ciocolata

Am afirmat odată că nu sunt fan ciocolată. În public. Cred că am primit cele mai urâte priviri din partea celor din jur, zău.  Însă era o frază incompletă. Corect ar fi fost să spun ”nu îmi place orice ciocolată”.  Dacă e să vorbim de ciocolata cu lapte, simplă, nu aș mânca. Nici cu fructe, nici amăruie.   Prefer orice e mai  neobișnuit, când eram mică, spre disperarea părinților, preferam orice conținea cremă de lichior, cappuccino, cafea,  chestii d-astea pe care nu ar trebui să le mănânci când ești copil, că nu mai dormi la noapte. Odată eram în fața televizorului și am mâncat pe nesimțite o o tabletă întreagă cu cappuccino și tot mai voiam.  Înainte să vă grăbiți cu apelativul ”aroganto”, să știți că organismul meu nu simte pofta de dulce  așa cum o simt alții de mănâncă zahăr zi și noapte.  Așa că atunci când chiar îmi este poftă prefer să mănânc ceva mai deosebit.

M-am super entuziasmat când am primit invitația la atelierul #neplictisitor de ciocolată la HEIDI, cred că e evident de ce.  Mă așteptam la orice, mai puțin la faptul că urma să decorez cu ingrediente….un pantof. Din ciocolată, că despre asta vorbim.  Am folosit în cantități masive merișor uscat, plus fistic și on top of it, niște alune caramelizate. Rezultatul a arătat așa:

M-am gândit că ar fi o idee bună să-mi întreb audiența de pe Instagram dacă ar purta creația mea.  Poll-ul a arătat rezultatul următor:

Cei care au votat YES probabil au vrut să nu mă simt prost. Cei care au votat NO probabil au vrut să mă trezească la realitate, nu pot fi designer de ciocolată. Așa e, pot doar să o mănânc, chiar de înseamnă asta că o să scufund pantoful în toate ingredientele posibile.  Și să nu uit să întreb, dacă am decorat doar unul, sunt cumva o Cenușăreasa a ciocolatei?

Motivul atelierului l-a reprezentat lansarea noii game de ciocolată HEIDI, care are peste 20 de compoziții și o varietate de ingrediente, care mai de care:  portocale sau zmeură pentru gusturile clasice sau sare  de Himalaya,
ghimbir sau chili pentru cele mai îndrăznețe. Gama se lansează împreună cu Mihai Albu care a creat o colecție de pantofi inspirată de ciocolata Heidi. Colecția include piese pentru toate anotimpurile, fiind dedicată celor care aleg un stil #neplictisitor: balerini, botine, sandale, pantofi stiletto și pantofi cu toc pătrat. Arată cam așa:

Mie îmi cam plac, nu știu de voi. 😀  Dacă vă tentează, să știți că îi și puteți câștiga. Pentru a intra în posesia unei perechi din colecție, în ambalajele HEIDI Dark sau HEIDI Grand’Or  există un cod unic pe care îl puteți înscrie  prin SMS la numărul de pe site-ul campaniei www.neplictisitor.ro. Astfel, intrați  în tragerea la sorți care vă poate aduce o pereche de pantofi în fiecare zi sau una dintre cele 7 colecții complete semnate de Mihai Albu, săptămânal.

Spor la mâncat ciocolată și purtat pantofi! 🙂