Autor: simona

Activitate de weekend: Westworld

Activitate de weekend: Westworld

Activitate pentru toate weekend-urile mele de acum încolo, într-o pauză de scris la disertație: Westworld, sezonul doi. Dacă ai văzut sezonul 1 și nu ești fan, poți închide acest articol. Cum să nu-ți placă Westworld? Dacă ai văzut primul sezon și îl aștepți pe al doilea, să știi că ai toate motivele, căci am văzut primul episod în premieră (thanks, HBO) și mi-a plăcut mult.

Am venit cu jumătatea mea roșcată în materie de seriale, să ne bucurăm de primul episod din sezonul 2!!! Btw, ăsta e genul de serial la care dacă îmi spui că nu-ți place, mă supăr pe tine. :))

Publicată de Simona Mocanu pe 18 Aprilie 2018

Citeam undeva că strategia este ca Westworld să devină ce era GoT pentru HBO, dar îmi e greu să cred. Deși e destul de popular și apreciat, nu îl văd ca pe un serial foarte comercial. Primul sezon are un storyline mai greu de urmărit și poate, mai puțin captivant în primele 4-5 episoade . Which is a lot, pentru că e jumătate din sezon. De altfel,  în primele episoade totul se repetă la nesfârșit și nimic nu se leagă și nu are sens. Însă aveți un pic de răbdare, căci de la 5 încolo urmează o capodoperă.

Pentru mine este unul dintre cele mai bune seriale văzute, fantastic la capitolul scenariu. O altă impresie de-a mea era că oricine e scriitor, scenarist etc ar trebui să se uite la el doar pentru felul în care e construită povestea.

Primul sezon a avut 2 mari twist-uri pentru mine, nu zic care că dau spoilere. Episodul văzut la invitația HBO, săptămâna trecută, este suficient de revealing și dinamic că să pot anticipa că urmează niște twist-uri mari și sezonul ăsta. Plus, că și de asta avem timeline-uri diferite, doar că e evident din primele minute că niște lucruri se întâmplă în paralel. And I am rooting for Maeve, oficial personajul meu preferat. Posibil ca acum să aibă un rol și mai important. 😀

Orișicum, am niște așteptări cât parcul ăla de mari, dar nu mă îndoiesc că vor fi depășite. Serialul va avea premiera pe 23 aprilie, iar fiecare episod va fi difuzat la HBO de la ora 04:00 (în același timp cu premiera din S.U.A.) și 20:00 și va fi disponibil și pe HBO GO.

Magie in bucatarie

Magie in bucatarie

Începe să îmi placă să primesc cadou toolkituri cu ingrediente pentru gătit. Sunt un fel de mystery box ca la Masterchef,  primesc ingrediente și o rețetă pe care să o urmez (bine, la Masterchef nu mi-ar  fi dat și o rețetă). Mi se pare fun, de mă surprind și pe mine că sunt în stare să fac ceva pas cu pas, mai ales că eu sunt aeriană de felul meu, iar treaba asta se aplică și în bucătărie. Respect o rețetă la fel cum mă țin de o dietă. Adică deloc.

Bonduelle mi-a făcut o surpriză și mi-a trimis ingredientele pentru un preparat delicios: duet alintat cu mix de legume, adică rulouri de prosciutto umplute cu mix de fasole și un sote cu roșii și spanac. Plus, un joben și ustensile să fac magie, că doar așa se poate întâmplă într-o bucătărie. 😀

 

Nu știam până acum, dar fulgii de migdale prășiți sunt bestiali. Anyway, m-am pus pe treabă. Am pus mixul de fasole la fiert, pe ceas 2 minute și a fost suficient!

Fasolea am înveli-o într-o pătură delicioasă de prosciutto, apoi le-am pus repede în tigaie (unt și ulei de măsline), le-am pripelit câteva minute până s-au rumenit ușor.

Am făcut și un sote de spanac și roșii, am adăugat direct legumele în uleiul rămas și le-am călit rapid. Am adăugat niște fulgi de migdale deja rumeniți, ca să dea gust:

Rezultatul

Și ta-daaaa, magie în bucătărie în mai puțin de…10 minute? Douăzeci cu totul că eu am și stat să pozez fiecare mișcare a mea. Deci, 10 minute, o cină numai bună dacă vii hămesit de la muncă și nu ai chef de absolut nimic.

Legumele congelate folosite sunt din gama Bonduelle Vapeur,  fierte și congelate imediat, ca să ajungă în farfurie după ce le-ai gătit doar 3 minute. Și au o varietate de mixuri ca să-ți alegi fix ce-ți place: Bonduelle Duet Mix (fasole verde și galbenă, ce am folosit eu mai sus), Bonduelle Mexican Mix, Bonduelle Royal Mix (conopidă, broccoli și morcovi rondele), Bonduelle Spring Mix (fasole verde fină și broccoli, dovlecel galben, morcov și ceapă). Și gama Bonduelle Vapeur cuprinde și 4 tipuri de legume mono: fasole verde păstăi, fasole galbenă păstăi, broccoli și mazăre boabe.

Mai multe detalii despre campanie și rețetele delicioase pe pagina de Facebook Bonduelle și pe www.bonduelle.ro .

50 de impresii din Amsterdam

50 de impresii din Amsterdam

Nu ai cum să nu te îndrăgostești de Amsterdam, pur și simplu nu ai cum. Pentru mine e unul dintre orașele ce intră pe axa Londra- Berlin, pentru că are același vibe, aceeași cultură mișto și, ah, le-am prins pe toate cu o vreme super friguroasă de mi-au crăpat buzele când m-am întors în țară.

Am scris eu niște impresii mai jos și, ca de obicei, la un astfel de articol, am lăsat și o povestioară la final.

1. Am zburat pentru prima dată cu KLM și am avut zborul la 6 dimineața, așa că m-am trezit la ora 3, de erau și mâțele confuze de ce se întâmplă. A fost haios că și eu și ele aveam fix aceeași față adormită.

2. Zborul a fost super plăcut (clasa economy) și chiar s-a văzut diferența față de, hai să zicem, Tarom. Ne-au dat un sendviș cu omletă care era proaspăt și s-au servit cafele, sucuri, alte băuturi, apoi n-au dat brioșe cu brânză și apoi alte sucuri.

3. Am luat biletele de avion în ianuarie și m-au costat dus-întors 100 euro. De altfel, vă recomand să vă faceți achizițiile de bilete în această lună a anului, sunt mai ieftine.

4. Schipol este gigantic, sunt aproximativ 3000 de hectare acoperite cu acest aeroport ce are mai mult de 100 ani. Durează ceva timp până să ieși din el.

5. La aeroport am vrut să cumpărăm bilete de autobuz și nu acceptau decât plata cu cardul. Am citit eu că la ei se plătește mostly cu card, dar mi se părea normal să lași măcar opțiunea de cash. E culmea, la noi nu poți plăti decât cash în multe situații, iar la ei în autobuz doar cu card.

6. M-am enervat eu pe treaba asta, dar apoi am înțeles care era faza. Stați liniștiți, puteți plăti cash oriunde în Amsterdam. Faza cu transportul comun este că din 26 martie nu mai e disponibilă pentru că la ce sistem au ei (plata la șofer), cash-ul întârzia mult plecarea din stație. Adică, ia restul, stai că nu am mărunt și așa mai departe. Deci, e de înțeles ca acolo să fie plata cu card.

7. La dus am luat autobuzul ( 6 euro – 90 minute), dar la întoarcere am luat trenul (5.30 euro) și a fost mult mai avantajos, mai ales că stăteam lângă gară. La 6:20 plecam de la cazare, la 6:37 eram în tren spre aeroport. La ora 7 eram în aeroport.

8. Cazarea a fost g-r-o-a-z-n-i-c-ă. Am stat la hostel. Da, să ne amintim că am scris acest articol și că am o memorie deosebit de scurtă. Am zis că nu mai stau în cazări de acest fel, dar când ești sărac, ești sărac.

9. Hostelul e destul de cunoscut, se numește The Flying Pig și avea niște review-uri foarte bune pe Booking, pe care nu le-am citit, pentru că sunt un călător responsabil și merg la prețul ăla mic.

10. Prețurile la chirii, hoteluri etc sunt foarte mari în Amsterdam. De altfel, la ei nu există neapărat zonă centrală sau mărginașă, peste tot prețurile sunt la fel de mari.

11. Pentru o cazare de 3 nopți la hostel (2 persoane) a costat 235 euro în cameră comună, ceea ce mi se pare mult, având în vedere și ce condiții ne-au fost oferite. Sfatul meu este că nu mergeți ever în locuri de cazare ce au ca personal studenți sau tineri. Curățenia este ceva relativ, nu există conceptul de cearșafuri curate sau camere aerisite.

12. Un alt motiv pentru care nu recomand hostelul cu camere comune (noi eram 6 persoane) este că oamenii pot fi ciudați. Vin târziu în cameră, fac zgomot, sunt beți sau fumați și în miezul nopții cineva poate să aibă un coșmar și să înceapă să urle ca și cum ar fi venit Apocalipsa. Da, asta chiar s-a întâmplat.

13. O altă chestie nasoală la hostel: nu a mers apa caldă la duș. Ne-am spălat la chiuvetă.

14. Când am pus întrebarea pe Facebook: ce este de făcut în Amsterdam, unii oameni au mustăcit un pic. Cum adică ce de făcut? Nu, serios. Ce e de făcut? Ia luați aici o listă dacă aveți nevoie, eu nu am făcut mai nimic de pe ea, pentru că socoteala de acasă nu se pupă cu cea din târg.

15. Sunt o tonă de chestii de făcut și nu e timp de toate într-un city break, așa că plănuiesc să mă întorc aici.

16. Nu știu de ce, dar simt că e un oraș potrivit pentru o lună de miere. Cei care ați mai fost, nu-i așa că am dreptate?

17. Vă recomand să-l vizitați într-un sezon mai cald, pentru că în jumătatea lui martie a fost o vreme cumplită. Am fost forțate să ne cumpărăm mănuși pe care scria Amsterdam. Teribil, prin ce am trecut. 10 euro perechea.

18. Sunt extraordinar de multe muzee de vizitat, noi ne-am făcut acasă o listă lungă, bine planificată, iar la fața locului nu am aplicat nici 10% din ea.

19. Ne-am cumpărat un city card valabil 3 zile cu 87 de euro în care aveam access la o mie de muzee, plus plimbare gratuită cu barca pe canal și access gratuit la transportul în comun.

20. Aș fi zis că e avantajos, dar nu a fost, pentru că am vizitat doar 4 muzee și dacă puneam cap la cap restul (transportul în comun – 17 euro, 3 zile, barca – 18 euro), ne-am fi dat seama că ieșeam mai ieftin de 87. Asta e. Deci luați-vă acest card doar dacă știți sigur că veți merge în anumite locuri.

21. Rijksmuseum – este aglomerat, stai la coadă mult, expozțiile nu sunt cine știe ce și mai e si 18 eurpo intrarea (bine, gratuit, că-l aveam pe card). Nu mi s-a părut că merita.

22. Ceea mai interesantă chestie a fost expozișia temporară High Society, ce prezenta moravurile societății înalte, de la abuzul de substanțe până la depravare.

23. Van Loot și Willet Museum – 2 case ce au aparținut unor familii bogate din Amsterdam, acum transformate în muzee pentru public. Sunt absolut minunate, din punctul meu de vedere, camerele sunt somptuos decorate.

24. Anne Museum – nu am fost. Știu că sunt cozi imense, nu era inclusă nici pe acel card. Am decis să o las pentru următoarea dată.

25. I Amsterdam Sign – nu m-am pozat cu el. La fel, toată lumea îl călărește și nu aveam timp să-l pândesc când nu era aglomerat.

26. Plimbare cu bicicleta – aveam în plan, dar bătea un vânt atââââât de tare, încât nu mai aveam suficientă căldură în suflet cât să mă urnesc la o plimbare cu bicla. Am zis că o păstrez pentru când mă voi întoarce, la vară.

27. Pentru micul dejun am servit un dutch breakfast, care este o variantă mult mai light la english breakfast: toast, ou prăjit, gem, unt, cremă de brânză.

28. Pentru masa de prânz, am mâncat mai mult street food, fiind mereu on the go, era mult mai simplu așa. Sunt o mulțime de locuri unde vă puteți opri pentru ceva bun, dacă nu vă e prea frig să mâncați afară.

29. Dacă v-ați îndrăgostit de cartofii din Belgia, ăsta e locul potrivit să vă bucurați din nou de ei. Vă recomand Manekkin Pis, sunt ieftini, mulți (da, multți și la porția mică) și au multe sosuri.

30. Am avut noroc să prindem un food market deschis chiar lângă I Amsterdam Sign, unde ne-am bucurat de niște minunății fantastice: dutch pancakes. Neapărat dacă ajungeți în Amsterdam, trebuie să mâncați dutch pancakes!

31. Am încercat pentru prima dată oysters. M-am simțit super fancy, dar e foarte ciudată textura, ca și cum sorbi jeleu cu gust de sare și mare.

32. Vă recomand să mergeți și în piața Albert Cuypmarket (nu e deschisă duminica, apropo) dacă vreți să cumpărați lucruri ieftine și să mâncați ceva bun.

33. Piața se desfășoară de-a lungul unei străzi, sunt tonete cu mâncare foarte bună. Au și suveniruri ieftine (1 euro magnetul de frigider) și haine de tarabă. Mi-am cumpărat aproape un kg de brânză de 4 feluri la 15 euro.

34. Dacă sunteți fani brână, atunci musai să intrați în toate magazinele de cheese shop. Pe lângă că sunt heaven on earth cu o mie de sortimente, le puteți degusta gratuit și au și reduceri de tot felul.

35. Cele mai ciudate combinații au fost: brânză cu lavandă, brânză cu bere, brânză cu canabis și cocos.

36. Cele mai delicioase combinații au fost: brânză cu trufe, cu pesto, verdețuri și cea clasică.

37. Eu am plecat acasă cu vreo 2 kilograme de brânză, chiar nu m-am putut abține.

38. Există o zonă în Amsterdam, Spiegelkwartier, unde sunt niște străzi cu restaurante din mai multe bucătării (olandeză, portugheză, spaniolă, asiatică etc.) și au meniuri la 5 euro.

39. Noi am intrat într-un restaurant chinezesc și ne-am luat niște noodles cu legumeși vită absolut delicioși. Porția mare, da? Cinci euro. Plus un ceai chinezesc de iasomie extraordinar de parfumat.

40. Am insistat foarte mult să mănânc o specialitate locală, anume hering marinat. Extraordinar de bun, alături de ceapă și murături și o bere rece. Mi-am mai luat și cod prăjit cu sos de cocktail. Mmmm.

41. Tot orașul are o singură bere: Heineken. Mă rog, nu chiar, dar este absolut peste tot. Nu mai zic că are și muzeu dedicat.

42. Coffee Shops. Nu sunt locuri de băut cafea (neapărat), ci așa sunt numite și marcate locurile (legale) unde poți fuma/cumpăra marijuana. Accesul se face în baza unui buletin, desigur. Sunt absolut peste tot.

43. Primark. Yeah, baby. Cinci etaje, plus subsol. Am pierdut 2 ore și jumătate în magazin, nu-mi pare rău, mi-am luat o mulțime de chestii. Recomand 100%.

44. Red light district sau Cartierul Roșu. Faptul că există acest cartier mi se pare fantastic. Trebuie vizitat după ce se întunecă, ca aibă același farmec și e destul de aglomerat.

45. Mi se pare foarte ciudat să mergi pe acolo și în vitrinele magazinelor să apară prostituate în lenjerie intimă care își atrag clienții. Mi se pare degradant, sute de oameni te văd zilnic. Te văd cum deschizi ușa clienților care te întreabă cât costă, apoi îi poftești înauntru și tragi draperia. E nevoie de o minte deschisă ca să treci prin acest cartier.

46. Ah, și apropo, că mă și gândeam. Bărbați în vitrine, de ce nu?

47. O altă ”atracție” a cartierului sunt spectacolele de live porno. Biletul costă 45 euro sau 55 euro cu băuturi incluse și durează 1h:30. Și sunt spectacole non-stop, în orice oră din zi și din noapte.

48. Cum sunt olandezii? Politicoși, de treabă și mereu zâmbitori.

49. Cum sunt olandezii cu românii? Well, depinde. Ai varianta cu ”ah, ok” și abordează o față politicoasă (dar falsă), mai ai varianta în care sunt sinceri și chiar interesați de acest lucru sau varianta (cea mai nasoală) în care ți se răspunde cu ”ah, ok, eu nu am nimic cu voi”. Mda.

50. Amsterdam este orașul bicicletelor. Pentru că totul arată ca o zonă pietonală, mă trezeam mergând hai-hui peste tot și apoi dintr-odată să apară un cârd de oameni care vin spre tine pe bicicletă.

51. Sunt mai multe șanse să te calce o bicicletă decât o mașină.

52. Vă recomand pentru puțină relaxare și odihnă după o zi de mers pe jos, să vă opriți în Parcul Vondelpark, să vă bucurați de soare și natură.

53. Prin centru, unde sunt străzile foarte înguste, circulă mai mult tramvaiele și chiar e chiar plăcut să te plimbi cu el și să vezi arhitectura clădirilor îndeaproape.

Poveste:

Povestea de la final e cam așa. La întoarcere ne-am urcat în trenul ce ducea spre aeroport. Pentru că suntem niște zăpăcite incurabile, ne-am urcat la clasa întâi, nu la a doua cum aveam biletele. Eram singure în vagon,trenul nu plecase, când a intrat un domn (pasager și el) și ne-a spus că asta e clasa 1 și că amenda e de 50 euro dacă ne prinde cineva. I-am mulțumit pentru informare, ușurate că am aflat din timp, nu după o amendă, dar tot ne-a pus un pic pe gânduri. De unde știa el că nu aveam bilet de clasa întâi? Ne-a judecat după haine sau cum? Aveam bani și de clasa întâi, apropo.

30 de impresii din Timisoara

30 de impresii din Timisoara

Cu toții când ne gândim la un city-break, avem în minte orașe mișto din Europa, să mergem în Roma, Paris, Berlin etc. Să știți că mai e la noi în țară un oraș care e numai bun de city-break și să devii turist fără să te coste mult. Ah, și nici nu e over-hyped  precum Sibiu sau Cluj. Da, e vorba de Timisoara.

Vă las mai jos cu vreo 30 de impresii pe care mi le-am notat despre acest oraș.

  1. Și, a fost frumos? Întrebarea pe care am primit-o cel mai des, plus mirarea la răspunsul meu: da, e super frumos și chiar merită să-l vizitezi.
  2. Biletele de avion au costat cam 100 lei dus-întors de persoană, au fost luate cu Ryanair.
  3. Aeroportul din Timisoara arată ca un centru comercial din Rahova.  Serios, avem mall-uri în București care ar putea da drept aeroport fancy ca fațadă. Și interiorul e foarte crowded și înghesuit.
  4. Autobuzele spre oraș au program fix, biletele le cumperi de la ghișeul din aeroport (nu aveți cum să-l ratați, e cam singurul de pe acolo) și costă 2.50 lei. Pentru că am prins autobuzul între ore, am așteptat 40 minute pentru următorul. Minunat.
  5. Primul lucru pe care l-am făcut când am ajuns, fiind dimineață, a fost să căutăm un loc simpatic pentru brunch & breakfast. Și l-am găsit, se numea Neața Omellete Bistro și a fost fantastic. Cu un decor fix pe gustul meu (o combinație de culori, albastru, gri și galben), cu lale frumoase (reale) pe fiecare masă și cu prețuri de ”nu sunt în București”, a meritat pe deplin să ne oprim acolo.
  6. Nu doar decorul e de acel loc, mâncarea e super bună, fancy și perfectă pentru o poză pentru Instagram.
  7.  Trei feluri de mâncare și 3 cafele: 80 de lei. Cam bine, nu?
  8. După micul dejun a urmat o plimbare, să explorăm orașul până când puteam merge să facem check-in-ul la cazare.
  9. Totul e pozabil și instagramabil. Multe clădiri frumoase sunt în centru, chiar dacă o parte sunt dărăpănate, au și ele farmecul lor. M-am simțit un pic ca în străinătate.
  10. Noi, din București, ne-am minunat un pic de orașul ăsta, nu ne așteptam să fie așa frumos, vremea să țină cu noi. Dar știți căror oameni nu le place acest oraș? Exact, oamenilor care locuiesc în Timișoara. Se mirau că am venit în vizită și în vreo 2 ocazii, parcă, un sofer taxi/uber ne-a zis că s-ar muta de acolo. True, una e să vizitezi un oraș și alta e să locuiești în el.
  11. Am găsit o cazare absolut fantastică, mai pe la marginea orașului, o casă cu 4 pisici și curte. Ne-a atras decorul foarte fain, totul fiind gândit de un arhitect, care este fiul patronului. Se numește Garden House și v-o recomand din inimă.
  12. Gazda care ne-a întâmpinat a fost super de treabă și ne-a făcut recomandări, plus ne-a lăsat o hartă. Pe lângă ce să facem în Timișoara, ne-a mai zis să venim și cu altă ocazie ca să mergem la Cascada Biger, Cheile Nerei, la Poiana Mărului și satul Divici. Pentru că Timișoara a fost un road-trip de fete, propun ca și aceste noi destinații să fie tot un girls trip. 😀
  13. O să par arogantă dacă zic că ne-am plimbat pe distanțele lungi doar cu Uber?  Să vă explic. Cazarea noastra era cam la 30 min de centru cu transportul în comun. Noi am stat 2 zile. 30 min era cam mult în condițiile în care am făcut tot felul de drumuri. Și nici infrastructura din Timișoara nu e grozavă, așa că 3 fete au făcut o groază de drumuri cu Uber care la final ne-au costat pe fiecare parte cam 40 lei, în total. Cam bine.
  14. Până să ne decidem la Uber, am avut prima cursă cu un taxi.  Taximetristul ne-a întrebat dacă suntem ortodoxe, în disperarea de a face conversație. Apoi ne-am decis că Uber e ce trebuie, plus că venea instant și găseam mereu mașină.
  15. Când am plecat de acasă, Cătălin (prietenul meu) m-a întrebat: ce card să-ți dau pentru aparatul foto, ăla de 600 de poze sau ăla de 2000? Pfff, nu fac eu 600 de poze în Timișoara. Pfff. Da, deci am făcut peste 600 de poze.
  16. A fost o ocazie bună pentru mine să mai exersez tehnica de poze, mai ales pe oameni (eu tot timpul pozez orice, dar nu oameni). Diana, Cami, cum m-am descurcat?
  17.  În centru, am văzut nu mai tramvaie, probabil din motivul pentru că străzile sunt mai înguste. Apropo, primul tramvai din Timișoara a circulat în 1868. Și deși se crede că primul din România a fost în Timișoara, de fapt a circulat în Lipova, în 1860. Cică.
  18. Cele două piețe din Timișoara (Victoriei, Unirii) sunt foarte frumoase și când soarele e pe cer, în weekend, oamenii se strâng acolo. Poți cumpăra baloane, suveniruri sau o înghețată bună de la Gelateria Bruno.
  19. Un regret al meu este că nu ne-am planificat o vizită la magazinele second-hand (erau foarte multe) și le-am prins fix atunci când erau închise.
  20. Doi copilași de 10 ani ieșiseră de la școală și își luaseră covrigi.  Ea i-a dat și lui să guste din covrigul ei și apoi a mâncat și ea. Erau adorabili.
  21. M-a amuzat că am trecut pe lângă două doamne foarte în vârstă care fumau o țigară, mergeau alene și printre altele, ziceau: ”nu conștiința creează creierul…”
  22. Am fost la o piesă de teatru intitulată Push Up, regizată de regizorul de la Domnișoara Christina. Mi-a plăcut, a fost o piesă modernă și chiar entertaining pe alocuri. 30 lei biletul, vă recomand și o astfel de experiență culturală dacă mergeți într-un alt oraș din țară.
  23. După ce s-a terminat piesa de teatru, adică pe la ora 9, eram absolut înfometate. Făcusem rezervare la un restaurant grecesc (KOS se numește) pe care-l văzusem în plimbarea din timpul zilei. Aici a fost o situație cam enervantă. Inițial, am rezervat la ora 9 (pentru că la 10 se închidea). Apoi, la teatru ne-am dat seama că piesa se termină la ora 9, deci o să ajungem pe la 9:20 la restaurant. Am sunat ca să amân pentru 9:20, dar am reușit să ajungem mai devreme, pe la 9 si 5. Locul este super mic, are 3 mese, cel mult și ne-au pus să așteptăm până se elibera masa pe care inițial o rezervasem pentru 9. M-a cam deranjat un pic, pentru că îmi era atât de foame, nu mai gândeam bine.
  24. Am uitat totul când a venit mâncarea, am luat souvlaki, gyros, ardei umpluți cu brânză și bere. A fost atâââât de bun. Grecia la ea acasă, în Timișoara. Serios, merită din plin să vă opriți aici dacă ajungeți în Timișoara. Am văzut că fac și livrări.
  25. Tipa care era the owner a fost super drăguță și și-a cerut scuze pentru situația cu rezervarea și ne-a oferit o reducere de 10% la nota de plată. Deci noi am plătit, again, vreo 80 lei pe festinul ăla. Plus, își comandă multe dintre ingrediente din Grecia, ca totul să fie cât mai autentic.
  26. Pentru încă o doză de cultură, a doua zi am fost la Muzeul de Arte. Arată ca un muzeu din străinătate, am văzut o expoziție a pictorului Corneliu Baba, plus alții: Grigorescu, Vlaici etc.. Ce mi-a plăcut la pictorii ăștia români a fost că au avut multe tablouri cu destinații frumoase, în special Veneția.
  27. Mi-a plăcut că au avut o expoziție la subsol numită no painting care practic prezenta picturile studenților de la  Universitatea de Vest, dar de la oricare altă facultate decât cea de Arte și Design. Scopul era să arate că și fără o pregătire în domeniu, pictura poate exprima sinceritate.
  28. Să mergeți neapărat și la Muzeul Consumatorului Comunist, intrarea este gratuită.
  29. Am prins o vreme excelentă, de stat în tricou (aproape) la soare, așa că oamenii au ieșit la terasă, în piața Unirii.  Piața aia îmi aduce aminte de cea din Bruxelles.
  30. Erau mulți oameni care cântau în stradă, fie la țambal, fie la chitară, fie la vioară. Eu le-am dat bani tuturor.
  31. Am fost și la grădina botanică, cică ar fi frumoasă vara, la fel și Parcul Rozelor. Well, ar trebui să ne întoarcem, nu?

Multe poze:

Ah, mi-a plăcut orașul ăsta. Se vede și în poze? 😀

Goodies din Amsterdam

Goodies din Amsterdam

Știu că încep cu sfârșitul, înainte de articolul ăsta plănuiam să am unul despre toată experiența din Amsterdam, însă am decis să îl public p-asta mai întâi. Încă mă recuperez după 3 nopți dormite într-un hostel și un zbor și mers prin zăpadă cu bagaje, asa ca am zis să public ceva ce era mai ușor de scris.

Amsterdam mi se pare că are o mulțime de goodies, de la mâncare, la suveniruri, la haine, la special browines. E perfect în toate felurile orașul ăsta și numai bun pentru shopping. Lucru pentru care m-am pregătit intens și am vizitat cel puțin 4-5 magazine pe zi.

Mâncare

Am mâncat aici cele mai bune dutch pancakes din univers. Tristă că nu aș găsi în țară, am fost la supermarket și le-am cumpărat ambalate. Tot de la supermarket mi-am luat cârnați, smoothies, creveți, stroopwafels ieftine. Orice oraș vizitați, dacă vreți să vă întoarceți cu local food goodies, cumpărați-le de la supermarket, pentru că sunt mai ieftine decât în magazinele de specialitate.

Dutch pancakes, d-abia aștept să presar niște praf de stele (aka zahăr) peste ele și să pun una bucată de unt la topit.


Stroopwafels cu sirop sau caramel

Cheese dip cu mărar sau cu smochine, mini-Nutella, creveți in tigaie și cârnat feliat

Cheese

Doamne, să vii în Amsterdam și să nu mănânci brânză? Asta e blasfemie. Nu și cazul meu, sunt fan brânză de când eram bebeluș si am trecut pe mâncare solidă. Magazinele de brânză sunt la fel de numeroase ca și coffee shop-urile. Nu m-am putut abține să nu intru în fiecare magazin ce îmi apărea în cale și să încerc toate sortimentele. Sample-urile sunt gratuite și am încercat lavandă, cocoș, bere, trufe etc. Au fost atât de bune încât mi-am cumpărat o tonă de brânză să aduc acasă. Plus, niște sosuri cu smochine și mărar, ca să fie o experiență cât mai rafinată.

Multe soiuri de brânză olandeză 😀

Primark

În Amsterdam se află probabil cel mai mare Primark din Europa, are 5 etaje plus subsol! Heaven on earth, am stat 2 ore acolo și am umplut cosul de cumpărături. Din fericire, fiind atât de mare magazinul, nu a fost deloc înghesuială și deci, m-am bucurat că nu m-am călcat în picioare cu oamenii și nu am murit de cald, cum mi s-a întâmplat în alte dăți.

Ce mi-am luat? Mai jos, plus prețuri:



Tricouri suuuupr drăguțe, din material bun, 3 euro fiecare.

set pensule machiaj, lumânare parfumată (trandafir), paletă de farduri, 2 creioane de ochi + ascuțitoare, 2 măști de față, ojă, gel pentru cuticule, agrafe, brățări, perie de față

pereche de blugi skinny (high waist, 13 euro), 1 pereche șlapi cu cu model ananas (1.50 euro), 1 pereche teneși roz (4 euro), 1 bluză redusă de la 13 euro la 5 euro.

După tot haosul de la shopping, am dat de alt haos, pentru că a trebuit sa mă lupt să bag totul în bagajul meu minuscul de om sărac. Dar o să vă povestesc într-un viitor articol ce tips and tricks am eu pentru situațiile de acest fel . 😉

Lucruri pe care nu le suport în bucatarie

Lucruri pe care nu le suport în bucatarie

După ce am plecat de la ai mei, mi-am dat seama că menirea mea în viață nu prea mai este să stau în bucatarie. Nu mai simt plăcerea de a găti, acum gătesc strict ca să am ce să mănânc și deja simt povara întrebării ”dar azi ce să fac de mâncare?” Totul se termină prea repede, am zile când vin așa târziu acasă și sunt atât de zăpăcită încât pregătesc niște lucruri de care la o masă normală nici nu m-aș atinge.  Însă vreau să mă redresez, din două motive:

  • să supraviețuiesc  – într-un mod destul de sănătos, nu să apelez la fast food
  • să mă relaxez – gătitul are efectul ăsta benefic asupra mea, dar doar în zilele de weekend și când nu am stomacul prea gol, că atunci pierd orice urmă de răbdare

Mi-am dat seama că sunt niște lucruri pe care le detest teribil în bucatarie, dar nu le pot evita:

  1. Să curăț cartofi

Putem scoate, vă rog, pe piață cartofi deja curățați? Folosesc și cuțitul și acel potato peeler și nicicum nu e bine. Mă doare spatele, mă plictisesc, mi-e foame, durează o veșnicie să-i cureți, apoi să-i speli, să-i tai. Mmmm, dar cartofii prăjiți sunt buni.

2.  Să curăț usturoiul

E greu și în cele mai multe cazuri rămâi cu un miros pe mâini de care d-abia scapi. Când eram mai mică și mă punea mama să-l curăț, o făceam atât de prost încât rămâneam efectiv cu bucăți din el sub unghii.

2.   Mirosul de mâncare în haine/păr

Stai 2 ore să faci un amărât de preparat care are niște arome mai intense și ieși din bucătărie mai afumat decât o șuncă de Crăciun.  Urăăăăsc treaba asta, e nevoie de dezinfecție totală.

3. Să spăl vasele

Dacă ăsta ar fi un top (dar nu e), treaba asta ar fi pe primul loc. E uimitor câte vase pot apărea după un singur fel de mâncare. D-asta am în plan achiziția unei mașini de spălat vase. Cel puțin știu că am scăpat de grija asta și chiar o să mă încumet la chestii mai complicate.

4.  Vinul la temperatura camerei

Sau vinul pus în orice pahar care nu este de vin. It is killing me, îmi stă pe creier că beau un vin care nu e rece (știu, nu toate soiurile sunt bune de băut așa) într-un pahar de Cola.

5. Pâinea veche

Chiar și de o zi, nu-mi place, trebuie să fie cât mai proaspăt posibilă. Also, nu-mi plăcea nici cea feliată, mi se pare că are un gust fad. În ambele cazuri, și cu cea veche, cât și cu cea feliată, le prăjesc. Totuși, nu-mi place nici risipa.

Pe voi ce chestii vă scot din pepeni în bucătărie?

Clatite bune de la Pancake Planet

Clatite bune de la Pancake Planet

Se facea ca era o zi de decembrie, deloc friguroasa, fara urma de zapada si ma indreptam spre ceainaria Green Tea.  Desi nu simteam frigul in oase, voiam sa ajung totusi mai repede sa beau un ceai fierbinte si, mai ales, sa gust din deja faimoasele clatite ale Adinei. 🙂

O cunosc pe Adina din 2012, de pe vremea cand in bucataria ei gaseai doar filme, nu si retete. Sau nu public, cel putin.  Din 2016 scrie pe Pancake Planet cele mai misto idei de bunataturi si are cele mai frumoase poze la mancare. Genul ala de poze pe care il gasesti doar pe Tumblr.

Ba mai mult de atat, gateste periodic in diferite locatii din Bucuresti, iar eu mi-am zis ca trebuie sa ajung macar la editie de Tea & Pancakes afternoon, la Green Tea.  Voiam sa vad daca Pancake Planet (numele e o responsabilitate) face cele mai bune clatite americane si daca Adina gateste mai bine decat scrie despre filme. Ok, poate partea a doua nu e valabila, le face pe amandoua foarte bine.

Eu mi-am luat clatite cu Nutella si rodie si kiwi. Super fluffy si usoare si ceaiul de iasomie a completat perfect combinatia. Prietena mea si-a luat varianta cu ricotta si miere, blueberry si capsuni, la fel de yummy.

Mai jos pozele cu pricina:

clatite

clatite

Adina gateste din nou clatite weekendul asta, duminica, 4 martie la Coolinart, pe Calea Victoriei. Gasiti aici toate detaliile.

Daca aveti drum si pofta de clatite bune, you can stop there. Mesajul asta e cu atat mai valabil pentru Angela care, intamplator, mi-a zis zilele trecute ca nu a mancat niciodata pancakes. Adina, save her! 🙂

Coastele sunt noul food trend

Coastele sunt noul food trend

Până să apară moda coastelor (cum sună),  singurele costițe pe care le mâncam erau cele de la mamaia, prăjite în mult ulei, într-o tigaie mai veche de mine și decât părinții mei. Carnea era suuuuper tare și se desprindea greu de pe os. Nu mai zic cât de chinuiai apoi cu scobitori să o scoți dintre dinți. Dar era o mâncare absolut delicioasă iarna, cu pâine caldă, de savurat lângă sobă.

Acum văd că toată lumea e înnebunită sa le încerce.  Și evident când există un hype în zona de food (ca și la travel), nu mă pot abține. Sunt teribil de pofticioasă.  Din tot ce vedeam ca recomandări de localuri, mi-a rămas unul în minte: RIBS (Romanian Insane Barbeque Sauce) care e și amplasat cât se poate de bine, în Centrul Vechi. Am sunat să fac rezervare cu o săptămână înainte, dar mi-au zis să revin pe vineri, că e prea devreme și că oricum nu se aglomerează localul. Ba chiar poate nici nu ar fi nevoie. Evident, nu mai ascult de aceste sfaturi înțelepte cu ”nu e nevoie de rezervare, mereu găsiți loc”, după ce la Kulinarium din Sibiu mi-au dat țeapă. Cam detest locul ăla acum.

În fine, sâmbătă seara,  viscol maxim în București, eu pe tocuri, pentru că de ce nu. Am întârziat jumătate de oră pentru că am mers pe jos de la mașină până la restaurant. Eram zgribulită toată. Din fericire, nu ni s-a anulat rezervarea.  Localul arată bine,  în stil industrial, cu scaune teribil de joase, poate ca să-ți bagi fața în mâncare mai ușor?

coaste

coaste

Coastele

Am dat comanda și porțiile au venit în vreo 35 de minute. Mult pentru o comandă în general, dar nu știu dacă și pentru coaste?  Eu mi-am luat niște Boja ribs: coaste de porc, cartofi prăjiți cu brânză,boia, busuioc, ceapă, mentă, mărar, oregano și varză albă. La cartofi nu primești sos, așa că eu l-am luat separat (2 le), nu i-aș fi putut mânca fără. Coastele mele au fost d-i-v-i-n-e, iar menta din salată de varză albă cu rodia completau atât de bine gustul. Salata aia sigur o să o fac și acasă, dar pentru carne chiar va trebui să mă întorc acolo. Prețul a fost de 42 lei pentru 350 grame, super ieftin pentru ce primești și, mai ales, cât primești. Mai ai opțiunea de porție mare, 700 g- 62 lei. Adică te mai combini cu cineva și ieșiți mai ieftin.

coaste

Prietenul meu și-a luat un fel de tocăniță de fasole cu pork ribs: Beans Ribs (fasole, smântână, brânză Cheddar, roșii cherry, ceapă). Bun, dar come on, nu e același lucru.  Also, ei au în meniu și burgeri, paste etc, dacă nu vă coafează niște ribs.

La desert am luat un apple pie cu înghețată. Foarte bună a fost înghețata, era de cafea și avea bucăți de nuci. Mmmm. Ah, da și plăcinta a fost ok, dar nu sunt fan. Nu știam ce să aleg ca desert, aveau doar 3 opțiuni. 14 lei, prețul standard pentru un preparat dulce.

apple pie

Băuturile

Aici am făcut o greșeală stupidă și parcă am fost și ”pedepsită” pentru asta. Ziceți voi, ce ați băutură ați savura alături de niște coaste suculente? O bere bună, probabil. Așa aș face și eu. Doar că în seara aia mi-a înghețat creierul că nu înțeleg de ce am comandat un Mojito. Mă porceam cu coaste, dar voiam să fiu o lady, nicio logică în asta. Am regretat cu atât mai mult cu cât era cel mai prost Mojito băut de mine în această viață, era apă cu rom. Sau apă cu rom diluat cu apă.  Și mai și costa 26 de lei ca să mă doară sufletul.  Măcar voi să învățați din greșeala mea.

Concluzie

Vreau să-l duc pe tata la restaurantul ăsta. Și vreau să mănânc coaste până o să simt că trebuie odată să-mi reînnoiesc abonamentul ăla la sală odată.

Cea mai buna ghimbirata din Bucuresti

Cea mai buna ghimbirata din Bucuresti

Nici nu auzisem de ghimbirata până acum vreo câteva luni, când am fost la Bucharest Street Food Festival și m-am oprit la van-ul celor de la Simbio pe roți. Din glumă în glumă cu tipul care servea, m-a convins să încerc această băutură, deși de când mă știu nu suport ghimbirul absolut deloc. Are o aromă extraordinar de puternică și anihilează orice gust al mâncării. Sau mâncam chestii gătite de oameni care nu știu să folosească această plantă.

Ce este ghimbirata?

Păi, o limonadă cu ghimbir. Cei de la Simbio pun și niște mentă în ea și are un gust absolut divin. Am ieșit cu fetele la brunch și mi-am băut cafeaua de acasă, pentru că știam că la Simbio trebuie să mă păstrez pentru ceva mai deosebit. Apropo, este cineva căruia nu îi place acest loc?  Decorul este fain, deși unele camere sunt mult prea simple (atât ca mobilă, cât și ca decorațiuni), și e un loc perfect de meet-up/catch-up with old friends.

                                                                                         Ghimbirata cu pricina

Brunch, acest anytime breakfast

Pe o scară de la 1 la 10, mă simt arogantă de nota 20 când spun că ”merg la brunch”.  Dar m-aș putea obișnui cu asta. Am mâncat în trecut la Simbio de vreo 2-3 ori și nu m-a frapat cu nimic și nici nu le-am reținut meniul. Cu toate astea, dacă vrei să mergi acolo, mergi până în prânz să mănânci un mic-dejun târziu delicios. Eu m-am răsfățat cu o Shakshuka,  ouă prăjite cu roșii sote, ardei, usturoi  și busuioc, puțin picantă, fix cum îmi place mie. A fost cea mai bună alegere și vreau neapărat să reproduc preparatul și acasă.

Fetele și-au luat omletă cu legume și ouă Benedict cu bacon prăjit. Bun, bun, dar încercați Shakshuka măcar pentru chinuiala de a pronunța cuvântul când dai comanda. 😀

ghimbirata

ghimbirata

ghimbirata

Am zis să ne luăm și desert. Pentru că nu e mic-dejun, dar nici prânz, aveam toată ziua la dispoziție să scăpăm de caloriile dulci.  Fetele și-au luat carrot cake cu portocală (yuck) și eu un mousse de ciocolată cu whiskey. Oh, da! Dacă ești iubitor de alcool în dulciuri (ca mine), ăsta e desertul de care ai nevoie în viața ta.

Preturi

Ok-ish. Shakshuka mea a fost 21 lei. De ghimbirată nu-mi amintesc, nici nu știu dacă era în meniu. Cred că ar fi o medie de 14-15 lei, ca la orice limonadă.  Carrot cake-ul era 18 lei (scump) și mousse-ul era 14. Încă o dată alcoolul învinge.

Concluzie

Ce să mai zic? Cred că îmi doresc ca Simbio să o comercializeze în magazine, ca să o am la îndemână în frigider, atunci când am night cravings.

Apropo, aveau și o pisică acolo.

Burano, un rai colorat

Burano, un rai colorat

Uneori, vacanțele mele sunt inspirate de ceea ce văd pe Instagram. Unul dintre cele mai instagramabile locuri pe care l-am văzut vreodată este Burano,  o mică insulă de lângă Veneția. Superb e puțin spus. Este un mic rai colorat, toate căsuțele sunt vopsite în cele mai vii culori.  Ai 98% șanse să ajungi acolo și să vezi că porți un pulover de o culoare, iar casa de lângă de tine are și ea fix aceeași nuanță. One of you should change, right?  Era o turistă asiatică îmbrăcată într-o bluză lila și se lipise de un perete să facă poză, aproape devenise una cu zidul.

Insula adăpostește un sat de pescari și pe lângă curcubeul caselor mai este cunoscută și pentru producția de dantelă.   Atmosfera este foarte liniștită și boemă,  după ce vizitezi agitata Veneție, ăsta e locul potrivit să te relaxezi. Chiar dacă totul e culoare în jurul tău, nu e obositor pentru ochi. Totul e îngrijit, casele au ferestre decorate cu flori (naturale!)  și străzile sunt foarte curate.  Puteți vizita Muzeul Dantelei (dacă sunteți pasionați) sau biserica San Martino, eu nu am văzut nici una, nici alta,  vi le sugerez doar dacă stați mai mult și vreți să vă umpleți timpul. Oricum, obligatorie este plimbarea la pas (nu neapărat cu barca), pentru a poza străduțele.

Am mâncat o pizza foarte bună acolo,  probabil cea mai bună pizza quattro formaggi din univers conform spuselor prietenului meu. Eu am mers pe varianta unei quattro stagioni cu anghinare. Îmi place pizza cu carciofi de mor, iar în țară cea mai bună de acest fel este la Animaletto Pizza bar. Indiscutabil.  Am mâncat tot pizza, dar sincer am poftit un pic la fructele de mare și dacă mergeți acolo, cred că e mai bine să mâncați asta. Cum ajungeți în port, fix la intrare este un mic restaurant/fast-food și puteți lua și cu take away.

Deși insula este foarte mică și retrasă cumva, unul dintre restaurantele sale a primit anul acesta o stea Michelin. Și cât de frumos că locul respectiv este black cat inspired, pentru că se numește Trattoria al Gatto Nero.

O fi ceva cu pisicile astea negre care aduc noroc de premii. O astfel de pisică blănoasă dormea nestingherită într-o barcă acostată.  Am reușit să o prind și pe uscat și să încerc să o mângâi. M-am ales cu o zgârietură de mi-a dat sângele, dar pisica avea zgardă, deci era a cuiva, deci poate nu iau rabie. Sper.

Cum ajungi în Burano?

Deplasarea din Venezia până în Burano se face cu Vaporetto și durează 45 de min, depinde de unde îl luați. O călătorie dus poate fi 7.50 euro, însă vă recomand să vă luați pass-ul valabil o zi cu 20 euro. Aveți incluse toate deplasările cu barca în ziua respectivă,  atât în Veneția cât și pentru legăturile dintre insule.

Și încă ceva. La întoarcere, când plecați din Burano, luați vaporul coborâți în Murano, în port, de acolo luați alt vapor care o meargă prin oraș. Așa puteți să-l vedeți și pe acesta, e frumos, seamănă mai mult cu Veneția din punct de vedere estetic, însă nu știu dacă merită să vă opriți în el. Mai ales dacă sunteți sub presiune de timp. De aici vaporul ajunge direct la gară, ca să puteți lua trenul (dacă cumva sunteți cazat în alt oraș, cum am fost noi).

Vă las doar cu pozele, cuvintele sunt de prisos.

Zilele acestea fac o serie pe Instagram intitulata #9daysofcolor in care prezint niste glimps din Burano. Check it out aici: https://www.instagram.com/simona_mocanu/