Autor: simona

Activitate de weekend: Gateway VR Pop-up store

Activitate de weekend: Gateway VR Pop-up store

Zilele trecute am fost invitată la deschiderea unui pop-store de VR, din Centrul Vechi. Și cred că a fost una dintre cele mai mișto activități indoor pe care le poți face, alături de boardgames și  escape room. Mai experimentasem VR-ul în niște ocazii, dar mai mult în variante improvizate. Adică, telefonul pus într-un Google Cardboard și videos de pe YT și în Antalya, la un centru de știință, dintr-un parc de distracții.

Gateway VR studio este primul studio de realitate virtuală din București, cu existență de doi ani și peste 50 de jocuri adunate. Recent au deschis și acest pop-up store, care funcționează fără programare în prealabil și este amplasat în zona FOOD HOOD, pe strada Șelari. Astfel că e un loc chiar foarte fain în care să te oprești înainte de a începe seara. Poți experimenta zborul, călătoria pe lună, pe Marte, urcatul pe Everest sau plimbatul pe fundul oceanului.

Eu am început cu o plimbare pe fundul mării și m-am uitat la pești balene. Frumos, liniștit, balena aia m-a privit prea mult, mi să părea mie. Era atât de aproape de mine încât mi-am ținut un pic respirația. Apoi, am zis că vreau să încerc ceva mai intens și să-mi depășesc frica de zbor.  De altfel, în VR nu îți explorezi doar pasiunile, ci îți poți învinge și fricile.  Unii terapeuți folosesc VR-ul ca să își ajute pacienții să treacă peste temeri. Also, nu sunt doar jocuri, fondatorii Gateway s-au gândit să realizeze și un program de educație pentru aceștia. Reach VR folosește tehnologia de realitatea virtuală pentru a învăța copiii diverse materii.

Cum ziceam, am vrut să încerc ceva cu zburat. Am urcat cu liftul (doamne, cât de real se simțea) și apoi trebuia să merg pe o scândură și să sar de pe ea.  Nope, m-a luat amețeala. Tipa care mă asista m-a luat de mână. Apoi, când a trebuit să zbor efectiv, mi-a adus un scaun. Scaun la un VR!

Am trecut apoi la lucruri mai ”cuminți” pentru o fricoasă ca mine. Am încercat Google Tilt Brush, mai auzisem de el că e mișto. Dar, de fapt, e mega ultra mișto. Ești într-un univers paralel și desenezi, colorezi, creezi ce vrei tu. Mi-am declarat dragostea pentru Diana, de altfel, scriindu-i numele și desenând inimioare. Tot ce îmi doream în momentele alea, e să fie și ea acolo cu mine și să vadă lucrurile fix cum le trăiesc și eu.  Propun să se creeze un ”joined VR”.

Mi-a plăcut mult experiența și aș mai repeta-o de multe, multe ori. Și vă recomand să mergeți acolo sau la studio (e lângă Fabrica) și să vă jucați.

E fun și relaxant. 🙂

Cum a fost la all-inclusive în Turcia

Cum a fost la all-inclusive în Turcia

Să se consemneze că este al doilea all-inclusive din viața mea și în ambele cazuri nu am ales eu această opțiune de cazare.  Și se știe că turcii au fost cei care au lansat conceptul de all-inclusive, dar dacă e să fac o comparație, a fost mai mișto la bulgari.

M-am cazat la un hotel de 5 stele. Cinci stele dacă ar fi fost anii 90, poate.  Complexul era uriaș și avea aproximativ 1000 de camere, cu o recepție grandioasă și cu o zonă de piscină relativ ok. Apoi am vizitat apartamentul pe care îl rezervasem și pot să spun că nu am mai fost așa entuziasmată. Desigur, era drăguț și curat, dar în România ar fi primit 3 stele, poate 4 cu maximă indulgență.  Probabil era de 5 stele pentru că vizavi era marea, ceea ce trebuie să recunosc, era minunat pentru a privi răsăritul. Apusul în cazul meu, căci la 6 când răsărea soarele, rupeam patul de somn.

all-inclusive

Ok, dar care e faza cu all-inclusive? Pentru ce plătești? Păi, pe scurt, plătești să fii hrănit până când poți efectiv să mori și să fii atras de tot felul de activități ale ”echipei de entertainment”.  Astfel dacă ești un țăran din deal, chiar o să-ți placă să petreci 7 zile în complexul unui hotel. Când tu te afli într-un loc spectaculos și numai bun de explorat. Și nu contează ce vârstă ai, tânăr sau bătrân, cred că e mai ok să ieși și să descoperi  locul în care te afli, oamenii, cultura și gastronomia locală. All-inclusive-ul este un mediu artificial care nu-ți va oferi decât amintiri superficiale. Cum ar fi că marțea au avut pui prăjit cu usturoi față de luni, când au avut doar pui prăjit. Înțelegeți voi.

În fine, hai să vă zic concret cum a fost:

Mâncarea

Doar un singur cuvânt o poate descrie și acela este…MULTĂ! Suficient cât să hrănească populația unui oraș mic din România. Sau din Africa. Dureros să te uiți la oamenii care umpleau farfuriile până la refuz și apoi luau mai multe farfurii. Nu e un obicei românesc, să știți. Era diversă, aveai tot ce îți puteai dori și asta nu făcea decât ca alegerea să fie mai grea și mai frustrantă.  Și, mai mult de atât, era foarte greu să-ți faci un platou de mâncare cu opțiuni care să aibă sens! Adică, de ce aș combina acel pește la grătar cu spaghete bolognese, deși eu îmi doresc să le mănânc pe amândouă, dar totuși nu ar trebui să o fac la aceeași masă? La restaurant nu s-ar fi întâmplat asta.

all-inclusive

Inevitabil, ajungeai fie să-ți pui prea mult dintr-un exces de zel, fie să faci o combinație catastrofală și să ți se facă rău. Și să te doară stomacul în loc să te bucuri de vacanță. Da, am avut dureri de stomac în unele dăți și apoi am trecut pe o dietă drastică ce conținea doar brânză și legume. În Grecia nu mi s-ar fi întâmplat asta.

Calitatea mâncării era decentă. Era gătită corect, nimic de reproșat, doar că…niciun fel de mâncare nu a fost excepțional. Nimic nu a avut un gust local autentic. Am ieșit în unele seri în oraș și am mâncat lucruri mai simple și mult mai gustoase decât ce se servea la hotel. Aveam un munte de opțiuni și de mâncare, la propriu, dar nimic nu era cu adevărat memorabil ca și gust. Nimic care să te facă fericit.

Zi de zi am avut impresia că, de fapt, vin să mănânc la o cantină.  Nimic rău în a mânca la o cantină, dar cam rău dacă ea aparține de un hotel de 5 stele și tu te afli în vacanță.

Entertainment

Un alt mod prin care ești ”ținut” în complex, ca pe un turist ce are fantezii în a fi tratat ca un ostatic, este prin entertainment.  Echipa hotelului planifică tot felul de activități zi de zi, astfel încât să se asigure că tu ești în cel mai bun mood posibil, mai ales după ce ai plătit un căcălău de bani pe 7 zile de cazare. Jocuri de polo în apă, petreceri cu spumă, echipe de acrobați, dansatori, petreceri în stil Color Run, you name it. Le vei găsi pe toate acolo în frunte cu un amfitrion cu freză de cocalar care îți va repeta la microfon în fiecare seară ”Have a nice day…have a nice HOLIDAY!!!”.   Distracție garantată!

Nu mint, m-am distrat la petrecerea în stil Color Run, au curs și râuri de șampanie.  Am băut cola cu gheață la greu și m-am băgat la un volei în apă. Dar tot mai bine m-am simțit în afara complexului, descoperind Antalya. Iar despre asta…într-un viitor articol. 🙂

Voi ați fost la all-inclusive, v-a plăcut?

Teoria haosului

Teoria haosului

Nu o să vă dau o lecție de matematică, adevărul este că nici nu știu prea bine matematică. La școală am învățat doar ca să iau note, nu mi-a plăcut nicio materie de real, fie că vorbim de mate, fizică sau chimie. Nu, teoria haosului este o teorie inventată de mine (sunt un geniu) care s-a născut, ghiciți cum. Din haos! Da, uneori sunt un haos cu 2 picioare și ajung să mă plâng de niște lucruri inutile în loc să pun lucrurile în ordine.

Însă m-am convins până acum că ce se naște din haos, haos mănâncă. Ok, ok, nu are niciun sens ce aberez eu aici, sunt haotică în exprimare. Ha! Ok, gata, mă calmez și vă spun cu subiect și predicat ce înseamnă. Teoria haosului este atunci când nu știi să fii ordonat cu cele mai simple lucruri. Ca într-un efect de domino, lucrul ajunge să te afecteze ca mood și state of mind. De exemplu, eu în fiecare dimineață răscolesc dulapul în căutarea anumitor haine. Apoi văd ca iar nu mi-am mai călcat niște lucruri de absolut o veșnicie și voiam să mă îmbrac cu ele. Într-un final fac un compromis să îmbrac ceva ce nu voiam, dar care e călcat și viceversa.

Mai departe de atât, în dulapul de la baie este un haos imens la articolele de machiaj. Trebuie să dărâm 3 chestii ca să pot să-mi găsesc rimelul în timp ce o mâță nesimțită îl dărâmă pe al 4-lea doar pentru că poate. M-am trezit târziu, așa că nu am timp să mănânc sau să beau cafeaua, ies pe ușă cu stomacul ghiorțăind, alergând spre muncă, ca să-mi continui ziua într-un mod la fel de haotic. Până seara, când mă întorc acasă și toate lucrurile sunt cu fundul în sus, hainele stau aruncate pe jos sau îngrămădite pe canapea și nu mă obosesc să le strâng. Doar arunc altele în plus peste.

Uneori, nu găsesc documente importante pentru că nu mai știu pe unde le-am pus, așa că mă iau toate transpirațiile și fricile. Motiv bun să răscolesc toată casa în căutarea acelui document până când îl găsesc victorioasă. În urma mea rămâne un dezastru pe care-l strâng imediat, aruncând totul într-o cutie peste care pun capacul ca să pară totuși ordonat.

Ce vreau să spun eu cu acest lucru este că e foarte importantă ordinea și menținerea ei! În loc să arunci tricoul ăla peste restul de haine cu gândul că mai aștepți și altele ca să le împăturești pe toate, mai bine îți iei 2 min din zi să-l așezi frumos la loc. Două minute d-astea zilnice ca să întreții un minimum de ordine și să pară cât de cât că viața ta e sub control. Duamne, sună a frază pentru millennials.

Articolul asta e haos, scris cand eram inconjurata de haosul pe care l-am descris mai sus.

 

Un tool mișto din Snapseed

Un tool mișto din Snapseed

Eu până de curând nu foloseam Snapseed, deși știam foarte bine că e mega apreciat și recomandat, mai ales pe la conferințele de online. Mie nu îmi plăcea să am multe aplicații în telefon, d-asta încercam să am un minimum necesar. O aplicație de editat poze mi se părea too much, în condițiile în care mă descurcam foarte bine și eram mulțumită de opțiunile de editare din Instagram. Desigur, sunt și ele limitate.

Cum am ajuns la Snapseed? Păi, prietenul meu nu avea chef de somn, așa că a zis să îmi țină un mini-workshop de ”știai asta?”. Am fost zilele trecute la mare și am pozat niște chestii foarte faine, le puteți vedea aici, dar ne-am ales și cu niște poze ”stricate”. Adică aveam o priveliște superbă, dar intrau și niște tomberoane în cadru. Știți, marea dramă a omului care vrea să facă o poză frumoasă, dar mediul nu-l ajută.

Așa că avem această minunată poză originală:

Snapseed are o opțiune prin care poți elimina anumite elemente, numită Healing, o găsiți fix la Tools. Marcăm frumușel tomberoanele cu acest Healing și iată minunea:

Desigur, am avut noroc cu acele pietre, căci nu ar fi reușit la fel de bine cu orice poză. Dar merită încercat oricum. Bine, poate că pare că am descoperit apa caldă, dar poate mai sunt oameni pe aici care încă nu foloseau aplicația asta. Zic să fac și eu o sugestie. Și cred că de acum încolo o să mă ”sacrific” să am o aplicație în plus pe telefon.

Voi ce aplicații folosiți?

Cea mai frumoasa plaja din Romania

Cea mai frumoasa plaja din Romania

Mi-a propus prietenul meu să mergem în Grecia  să ne bucurăm de o zi de plajă cât mai e cald în septembrie. Așa am făcut, ne-am trezit de dimineață, am luat un mic dejun sănătos și 2h30 min mai târziu ne lungeam cât se întindea și soarele, pe plaja Tuzla, cea mai frumoasă plaja din Romania. O plajă sălbatică, cum este și cea din Corbu, fără bumtzi bumtzi și fără oameni cocalari. Cu un miros puternic de alge, apă de culoarea azurului, nisip fin și cu o priveliște incredibil de frumoasă. În depărtare (depinde și unde de așezi) poți vedea un far și o casă pe coasta  de care se lovesc valurile, e o imagine foarte American movie like.

Nu sunt terase, așa că ai noroc că nu-ți explodează timpanele de la vreo melodie enervantă. Nu vine nimeni să-ți vândă porumb fiert și pietre pentru călcâi. Teoretic, ar fi un fel de gheretă de unde ai putea lua gogoși, dar nu garantez. Totuși, nu veți muri de foame acolo.  Veți găsi 3 case de localnici care servesc mâncare pentru turiști. Eu m-am oprit la una care arăta foarte pitoresc. Era vopsită în alb și albastru, cu scoici ce erau agățate în tavan și mese acoperite de mușama.  Am comandat 2 porții de hamsii cu mămăligă, 2 porții de cartofi copți cu brânză rasă deasupra și o salată de roșii și 2 ape. Ne-a costat 45 lei.

E locul perfect să vii cu cortul, deși nu știu exact dacă este legal să faci camping acolo. Văzusem câțiva oameni ce și l-au instalat și făcuseră foc de tabără.

Mai sunt câteva zile din luna septembrie care vor avea temperaturi acceptabile. Până își intră toamna în grații, propun să vă petreceți o zi pe cea mai frumoasa plaja din Romania. O să-mi mulțumiți. 🙂

Sushi la Sushi Terra

Sushi la Sushi Terra

Îmi vine să fac o glumă foarte proastă cu sushi, dar nu o zic, că poate mă citesc și minorii. 😀 Nu sunt eu un fan obsedat de sushi, dar uneori mi se face așa o poftă de el și de niște sos Wasabi pe care îl mănânc cu nemiluita. Și am observat că în ultima vreme nu mă mai dau în lături nici de la niște ghimbir murat sau pus generos în limonadă.

Pentru că soră-mea a intrat la clasa de japoneză în liceu, am zis că e momentul perfect să sărbătorim cu sushi! Și am zis să mergem la Sushi Terra, această combinație de fast-food și restaurant, cu niciun decor/vibe japonez, dar cu sushi suficient de bun cât să nu te mai intereseze. Prețurile sunt măricele, dar sunt mai ok decât dacă aș fi mers la restaurant tematic. Și momentan doar a intrat la liceu, la facultate va fi demnă de restaurant tematic.

sushi

Ne-am comandat pentru început niște supă miso și niște Ramen cu rață. Supa miso (9 lei) era cu tofu, ciuperci și alge. În mod surprinzător, chiar mi-au plăcut algele și acele bucăți de tofu. Supa Ramen (16 lei), în schimb, a fost o mare dezamăgire, era mai mult rece și avea niște noodles amărâți în ea. Și nu avea gust mai deloc. Clar nu comandați Ramen de aici.

Cum a fost sushi-ul:

Apoi, au venit și vedetele: 16 bucăți delicioase de sushi cu somon (30 lei), plus cu sos picant și salată iceberg. Fiecare bucată de sushi a fost ornată generos cu wasabi și acompaniată de niște ghimbir murat. A fost super sățios și gustos! Un alt preparat de la ei care este foarte popular sunt acele bărcuțe de sushi, dar eu încă nu am bani de d-alea. Mă rog, să mai vin cu cineva care are și el/ea salariu, poate.

sushi

Mi-am mai luat și niște limonadă cu castravete, ghimbir și mentă, a costat 17 lei, cam mult, zic eu. Ca să mă conving o dată pentru totdeauna că nu-mi place castravetele în băuturi. Dar am băut tot, că îmi era foarte sete.

sushi

La final, am încheiat cu desertul, care m-a umplut așa tare încât d-abia puteam să mă mai deplasez. Trei înghețate în sortimente diferite (11 lei): cu susan, ceai verde și ghimbir. Cea cu susan a fost foarte, foarte bună, la fel și cea cu ghimbir. În schimb, am fost chiar surprinsă că aia cu ceai verde a avut un gust oribil. O combinație de alifie cu frunze de pe stradă. Ew, nu o recomand deloc.

În concluzie:

Mergeți la Sushi Terra pentru sushi și înghețată! Și luați-vă și o bărcuță!

Peste 25 de ani

Peste 25 de ani

Anul trecut, cam pe vremea asta, aveam una dintre cele mai nasoale perioade pe care le trăisem până atunci. Nu o să intru în detalii, dar  una dintre puținele mele consolări era să stau în casă și să mă uit pe Paprika TV. Bine că o consolare nu era să mănânc în neștire, măcar atât.

Și era o emisiune cu Jamie Oliver care se ducea în diverse colțuri ascunse ale lumii ca să încerce nu știu ce bucătărie locală. Și așa s-a dus Jamie în Grecia, pe o insulă de nu a auzit nimeni de ea, nefiind turistică. Acolo a cunoscut un nene de vreo 70 de ani care părea de 50 și care trăia bine pe o dietă light și a cărui ocupație era să plimbe caprele și să iasă seara la adunări de comunitate. Mi s-a părut atât de relaxant acel episod. Uite, cineva pe un deal e mai fericit decât mine acum.

Am vizitat 4 locuri în Grecia și de fiecare dată m-am gândit că insulele alea sunt un loc bun în care să trăiești. Sau să te retragi la bătrânețe.  Și pentru că am doar 25 de ani și încă nu mă atrage ideea de agricultură ca way of living, am zis că peste 25 de ani o să mă mut în Grecia. O să cumpăr o casă lângă mare, o să o transform într-o pensiune și o să am musafiri. Mi-ar plăcea să lucrez într-un domeniu ospitalier, să organizez petreceri, să întâmpin oameni, să-i surprind etc. Momentan tot ce pot să fac este să organizez acasă mici gatherings, dar nu au farmecul unui summer garden party, dacă aș locui la casă, de exemplu.

Ar fi o pensiune pentru oamenii care nu sunt bătrâni. Dar nici tineri. Ci pentru cei care vor să se bucure de Grecia și să se simtă ca acasă.  Probabil nu ar fi kid friendly, mă mai gândesc până atunci cum să acomodez lucrurile. Ah, va fi sigur cat friendly! Va fi pensiunea  cu cele mai multe pisici vagaboande.

Mai sunt 25 de ani până atunci, cât un credit la casă pe care sper să nu ajung niciodată să-l fac. Dar o să visez în continuare la căsuța mea alb-albastră de la malul mării când o să mi se mai facă lehamite de oameni & situații.

peste 25 ani

Mic dejun la Rue du Pain

Mic dejun la Rue du Pain

Știu că românii au o problemă cu mâncatul unui mic dejun dimineața. Nu le place, sar direct peste și probabil mănâncă un covrig  la 1 leu. Am avut și eu o perioadă d-asta în care făceam fix la fel. Mă trezeam super târziu, întârziam la muncă și nu aveam suficient timp să îmi pun salamul pe pâine. Uneori nici nu mă pieptănam, dar să nu mai spuneți asta la nimeni.  În fine, când m-am decis că vreau să mai slăbesc, mi-am dat seama că trebuie să am niște mese echilibrate, așa că m-am forțat să iau micul dejun, chiar și dacă asta însemna să mănânc doar un ou fiert. Și am observat ce bine mă simțeam ziua în vacanțe când aveam o masă consistentă dimineața.

Ca să mă întorc la problema românilor. O bună parte nu iau micul dejun, dar alții o fac măcar pentru pozele pentru Instagram cu un breakfast sau brunch. Au apărut multe localuri în București care și-au diversificat meniul pentru masa de dimineață și l-au elevat un pic, nu avem doar salam pe pâine ca opțiune. Am fost să mănânc recent la Rue Du Pain, în Floreasca. Nume franțuzesc, fancy, te aștepți la ce e mai bun. Localul în sine e simpăticuț, nimic impresionant ca decor. Au și terasă afară, din nou, nimic impresionant.

Poate un atu foarte mare este brutăria in-house pe care o au și de unde poți cumpăra mai multe sortimente de pâine, patiserie și prăjituri. V-aș fi arătat mai multe poze cu toate cele, am reușit să fac doar două, căci atunci când am vrut să pozez peretele plin de pâine (arăta chiar fain), vânzătoarea mi-a zis că nu am voie. Mi-a tăiat tot cheful și sincer nu am înțeles logica. Dacă pun o poză pe net cu pâinea lor și lui X din deal îi place ce vede și vine să cumpere,  e vreo problemă?

Ce am mâncat:

În fine, să trecem la the actual breakfast. Meniul lor mi s-a părut diversificat ca opțiuni mai mult pentru sandvișuri și tarte, dar mie îmi place mai mult să mănânc ceva cu ou. Aveai 3 opțiuni de Eggs Bennedict: cu șuncă, cu somon sau cu spanac. Am luat cu somon și mi-a venit  o porție destul de mare, ceea ce apreciez. Dar apoi nu am mai apreciat așa tare pentru că aveam o tonă de somon care devenise greu și grețos în combinația cu sosul olandez. Aveam câteva frunze de salată alături cu oțet balsamic deasupra care mai tăiau din greață, dar erau prea puține.

După ce am terminat toată porția, mă simțeam plină. Apoi a început să mă doară burta, yey. Nu zic că a fost de la ouă, dar nu aș mai combina somon afumat cu sos olandez. Cafeaua a fost bună, nimic deosebit.  Servirea a fost rapidă, prețurile ok-ish. Cam 35 lei acest mic dejun.

Tot la Simbio prefer să mănânc, sincer. Însă aș vrea să mai descopăr și alte locuri.  Eventual să merg la sigur pentru un mic dejun foarte bun.

Recomandări?

Cele mai ciudate lucruri pe care le-am luat in bagajul de mana

Cele mai ciudate lucruri pe care le-am luat in bagajul de mana

Am o istorie foarte interesanta cu bagajul de mana. Nu imi iau decat bagaje de mana cu mine, pentru ca sunt maxim de zgarcita si nu vreau sa platesc costul de cala. Așa că trebuie să optimizez maxim spațiul pe care îl am la dispoziție și să înghesui toate catrafusele în ele. Ăsta e un topic foarte elaborat pe care o să-l tratez separat, într-un alt articol, acum aș vrea să vorbesc despre chestiile ciudate pe care le-am cărat după mine. Apoi, să-mi spuneți și voi care au fost cele mai weird lucruri pe care le-ați pus în bagaj 😀

În ordine aleatorie:

Un trandafir din ciocolată

Ciocolată belgiană delicioasă sub formă și mărime perfectă de floare de trandafir (mai puțin spinii). Am cumpărat-o din muzeul de ciocolată din Brugges pentru mama, costa doar 4 euro și am zis că trebuie să-i fac bucuria asta. Of course, era șanse de 99% să fie strivit în bagaj și să ajungă la mama sub formă de firimituri. Însă eu am dexteritatea de a împacheta lucruri multe în spațiu mic, așa că am luat șansa de 1% și a ajuns INTACT acasă.

Un fruct Papaya

Nimic nu se compară cu experiența de a căra un fruct gigant de aproape 1 kg în mini-bagajul tău (făcut pentru o vacanță de o săptămână).  Eram într-un supermarket din Maroc și am zis să cumpăr fructul ăsta pe care nu l-am mai mâncat niciodată și dacă tot o fac, măcar să-l iau de la origini. Era cam crud, așa că atunci când am ajuns în țară, l-am pus la ”copt” pe calorifer și în câteva zile s-a stricat și nu am mai mâncat nimic. Yey, bravo, Simona! Am avut emoții când l-am scos din țară, mă gândeam că o să creadă că e o bombă. Plină de vitamine.

Un mănunchi uriaș de mentă proaspătă

Cred că v-ați prins deja că-mi place să mă întorc cu produse alimentare acasă. Eram tot în Maroc, într-o piață și am văzut un munte uriaș de mentă proaspătă care mirosea DEMENȚIAL. Cum nu am mirosit niciodată o mentă în viață mea. Nu m-am putut abține, era și extraordinar de ieftină, am cumpărat-o și îndesat-o în bagaj. În țară mi-am pus-o în ceaiuri, așa cum obișnuiam să beau și acolo. A fost o investiție bună.

O tăbliță de notat chestii cu creta

Și asta avea șanse (mai mici, ce-i drept) de a se rupe în bagaj. Dar eu sunt un om norocos și cu ultimele puteri am reușit să închid bagajul. A fost o achiziție din Primark pe care mi-am dorit-o super tare. Prbabil că aș fi găsit ceva asemănător și în țară, dar când devin încăpățânată, chiar sunt nu mă oprește nimic din a face lucruri ilogice și stupide, uneori.

O tigaie

În apărarea mea, era o tigaie chiar micuță. Am luat-o din Amsterdam pentru că avea o anumită formă în interiorul ei și puteam să pregătesc dick-shaped omelettes sau pancakes. Am făcut asta o singură dată și acum e mai mult de suvenir, să mă amuz. Dar mna, a fost fun.

bagajul de mana

Cam astea sunt în top pentru mine chestii ciudate cărate într-un bagaj de copii, mai mult. Sunt foarte curioasă ce povești aveți voi 😀

Activitate de weekend: am fost cu caiacul

Activitate de weekend: am fost cu caiacul

Când mi-a zis Diana hai să mergem la o plimbare cu caiacul pe lacul Snagov, am avut o reținere. Îmi este foarte frică de apă, nu știu să înot pentru că mă panicam imediat cum încercam să învăț. Îmi e frică să trec pe lângă Dâmbovița și să stau să mă gândesc dacă aș cădea în apă, ce ar fi acolo, la fund. Am percepția formată de filmele horror cu privire la apele adânci. Dar m-a împins curiozitatea să încerc și asta, oricum primeam veste de salvare și este Cătălin (prietenul meu) alături de mine. Deci my confort zone will be there.

Ajungem noi frumos în Snagov, la un centru care se ocupă cu aceste sporturi de apă, Artha Park se numește. E o duminică frumoasă, nu plouă, eu și Diana suntem numai un zâmbet. Până când cei de la închirieri ne spun că nu mai au suficiente caiace. Adică aveau doar unul de 2 persoane și încă 2 de 1 persoană. Ca să ne înțelegem, eu și Diana trebuia neapărat să stăm cu cineva în caiac, mai ales că eram foarte începătoare. Așa că decidem cu nod în gât că băieții le vor lua pe cele individuale și noi două vom sta într-un caiac. Confort zone gone.

Nici nu urcăm bine că deja ne panicăm că ”barca” e mică și instabilă și nu știm să vâslim corect. Plus, câteva mențiuni de watch-out care au băgat spaima în noi:

  • să nu intrați în vegetație
  • să vă feriți de ambarcațiuni – citisem eu că te pot răsturna valurile provocate de ele

Și veșnica mea întrebare: ”dar există riscul să cădem în apă?” Și veșnicul răspuns care nu mă mulțumea: ”aveți veste de salvare, nu o să se întâmple nimic”. Mie nu îmi e frică de înec, îmi e frică să ajung în apă! În orice caz, eu și Diana  am nimerit direct în niște nuferi, a tremurat caiacul destul de tare și am început amândouă să țipăm că vrem jos. După 5 minute de panică și de instrucțiuni de la băieți, plecăm și noi cătinel mai departe.

Ce e confusing la caiac e că trebuie să dai cu vâsla în direcția opusă, adică dacă vreau să mă duc în dreapta, trebuie să vâslesc cu partea stângă.  Eu și Diana aveam o vorbă ”stânga adevărată sau dreapta adevărată” ca să știm naiba încotro vâslim.  Parcurgem vegetația, trece  și o barcă pe lângă noi și nu se întâmplă nimic, vâslim super mult și nu e rău deloc.

Trecem pe lângă multe case de milionari, în partea aia de lac. Apoi, ieșim în larg. Malul este super departe și suntem înconjurate doar de o întindere de apă. Ar trebui în momentul ăsta să mă panichez, dar e prea târziu. Mă gândesc doar că e minunată priveliștea, că știu să vâslesc cât de cât și cât mă bucur că mi-am depășit una dintre cele mai mari temeri.

Și câteva poze făcute cu o cameră subacvatică, sorry pentru pata de apă care se vede:

caiacul

Câteva sfaturi

Pentru această experiență care nu voiam să se mai termine:

– folosiți cremă de soare înainte, arde foarte puternic soarele
– purtați ochelari și pălărie (dar una care să nu vă împiedice să vedeți)
– purtați pantaloni scurți și șlapi (o să vă udați destul de mult)
– nu vă luați telefoanele cu voi ( o să se ude și ele, de preferat să aveți o cameră subacvatică pentru poze)

Ca și prețuri, mi s-a părut super acceptabil: 30 lei caiacul/oră – astfel că poate să coste 15 lei partea ta. Și chiar merită experiența. Mă gândesc să mă întorc în septembrie să o repet în gașcă mai mare.

Vă super recomand!