Autor: simona

Activitate de weekend: când ai 2 mâini stângi

Activitate de weekend: când ai 2 mâini stângi

De când mă știu am două mâini stângi,  am zero talent la arts&crafts și nu cred că am adus acasă niciodată ”creații” de la școală sau grădiniță care să merite să fie puse la vedere, pentru musafiri.  Orice însemna lucrul manual era chin pentru mine. Chinul era și mai mare cu cât aveam idei bune și execuția era foarte proastă.  Lucru care încă mai e valabil. Am idei geniale de cadou, dar dacă  sunt mai craftsy un pic e nașpa.  Le întorc pe toate părțile până când ajung la o variantă chiar simplă de implementat. Am un cadou de împachetat? La Cărturești cu mine.

La capătul opus e Zoe, fosta mea colegă de birou, căreia i-am adus într-o zi să-mi împacheteze…o masă de călcat. Da, am făcut cadou o masă de călcat și am insistat să am hârtie colorată pe ea, altfel nu puteam să o dau.  A executat-o perfect, Zoe, ești un talent rar. Cărturești și IKEA te așteaptă.

Când Ferrero m-a chemat la atelierul de decorațiuni de Crăciun, am zis că sigur nu mă descurc, dar nu mă duc să-mi iau notă la catalog, ci să mă simt bine și să mănânc și niște ciocolată. Apropo, întrebare serioasă de Sărbători, Ferrero Rocher sau Raffaello? Prima variantă e Dumnezeu, zic eu. Și eu sunt super moody la dulciuri, deci dacă îmi place ceva la nebunie,  o să știți că e bun.

Atelierul a fost ținut de Diana Mihăilă care ne-a oferit câteva sfaturi înainte de a începe. Am avut tot ce ne trebuia pentru a decora o cutie de cadou, pe care urma să o luăm acasă.  Eu o am în bibliotecă acum și e numai bună să ascund în ea tot nu vreau să găsească pisicile mele.

Nu sunt bună la ornat, dar ceva- ceva tot a ieșit, ce ziceți? Cred că trebuia să folosesc mai multă culoare, nu doar gold-ul și bejul cartonului…

  dulciuri

Ferrero a lansat  o colecție cu decorațiuni festive Do It Yourself (DIY) originale, care se realizează ușor, cu materiale accesibile și cu specialitățile Ferrero Rocher, Raffaello și Mon Chéri. Pe site-ul www.decoratiuni-magice.ro, poți găsi peste 40 de idei creative care pot fi realizate și reinterpretate cum îți dorești.  Și te poți folosi de bomboane, fie de ambalajele lor, dacă nu te poți abține să nu le mănânci, desigur.   

Cred că e varianta super potrivită pentru cei creativi și cu mâini foarte bune. Și varianta potrivită pentru cei creativi, cu mâini mai puțin bune, dar mai încăpățânați. Așa, ca mine 😀

Apropo, fani calendar advent, cam cât de mișto e ideea asta?

Burgereala de sezon

Burgereala de sezon

Am primit săptămâna trecută un mail de la Andreea și m-a prins fix într-un moment de multi-tasking de la birou. Adică acel moment în care fac mai multe lucruri simultan foarte prost. Și am citit din notificarea  de mail pe telefon ceva pe fugă, ”burgereală” sau ”bulgăreală”, nu îmi era foarte clar. Până mi-am terminat task-urile si am deschis mail-ul pe desktop, tot ce mi-am dorit a fost ca Andreea să fi spus ”BURGER-eală”, nu bătaie cu bulgări, că doare ca naiba.

Rugăciunile mi-au fost ascultate, era vorba chiar de burgeri.  Cum cele mai bune diete se încalcă fix de luni, am zis că trebuie să vin la noua locație Burger Van, deschisă pe Strada Speranței, nr 6.   Și am fost surprinsă că nu am început cu burgeri, ci cu niște aperitive cam foarte gustoase și cam foarte light și potrivite. Asta dacă sunteți la dietă și vă târăște gașca la burgeri, există și alte opțiuni. Și eu aveam opțiunea să mănânc salată, dar well, nu d-asta m-au invitat, nu?

burger

Din mixul de mai sus preferata mea a fost  brânza de burduf aromată cu mărar și pătrunjel, o minunăție. Eu sunt fană a brânzei și a verdețurilor, deci a fost combinația perfectă. Apropo, brânza este de la producători locali, fiind adusă de la Crevedia. De altfel, la Burger Van se încearcă, pe cât posibil, să se folosească tot mai mult produse home-made. Carnea este fasonată și tocată in-house și furnizată de o măcelărie din zona Bucureștiului.  Pe scurt, cu cât ingredientele au originea mai apropiată de locația restaurantului, cu atât mai bine.

burger

burger

Mai sus avem niște rasol de vită feliat, cu un sos chimichi (varianta mea) – adică chimichurri, practic niște bruschete mult mai bune decât alea cu roșii și busuioc.

Când efectiv am terminat cu toate aperitivele și chiar nu îmi mai era foame, au venit burgerii. P-ăștia i-am mâncat de maximă poftă.

burger

Eu mi-am luat din meniu Royal cu cheese –  carne, cheddar, bacon, salata iceberg, ceapa, rosii, castraveti murati, plus  sos „Burger Van”. Avea fix gustul de la McDonalds, dar mă rog, evident că nu de aici s-a inventat acest burger, le știu eu invers.

Am mai împărțit niște burgeri cu distinsele Andra Nicula și Roxana Bursuc, iar la ele ne-am răsfățat cu Goat &Lamb (care avea portocală caramelizată și nu m-a deranjat deloc, deși spun, de regulă,  NU citricelor în orice mâncare/desert) și French Connection (carne, camembert, bacon caramelizat, rucola, mustar dijon). Bune toate, dar pentru fanii clasicului, cred că Royal este pentru voi.  Meniul complet este aici. 

burger

Burger Van Home este un spațiu micuț, dar intim,  foarte cozy și colorat (albastrul ăla închis al pereților mi se pare foarte liniștitor, plus face cel mai bun contrast cu mâncarea, Instagram people).

Eu zic că e de mers și e în centru (rond Rosetti), ieși de la birou și faci o plimbare pe jos până acolo. Mai dai jos din calorii, că urmează să pui altele. Mai multe.

Sloop are un nou Social Media Expert

Sloop are un nou Social Media Expert

Pe vremea mea, deși încă nu sunt îndreptățită să folosesc exprimarea asta, când lucram pe Social Media, luam totul super  în serios. De fapt, stai, despre ce vorbesc,  încă fac asta. Eu sunt omul care se ia mereu în serios cu orice (prietenii pot confirma) și deși nu-s Social Media Manager, lucrez în continuare pe proiecte  cu componentă de social media.

Am văzut campania asta simpatică de la Sloop cu Alex Tube (un copil de 9 ani) care  face un take-over fain al contului lor de Facebook și practic  vine cu idei mișto de conținut de cum vede el brandul. A primit brief,  a făcut cercetare de produs (mai ales că sunt  sucuri naturale și chiar bune  – fan sfeclă și rodie over here),  a creionat idei și  le-a aprobat cu clientul.

El este  cel mai Fresh Social Media Expert, la propriu și la figurat, căci vârsta chiar îl ajută să nu se ia prea mult în serios (cum ar trebui să și facă unele branduri în online) și gândește outside of the box din moment ce nici nu a apucat să fie în box. Fresh thinking, zic.

E chiar mișto că Sloop și-a lăsat comunicarea  la îndemâna unui  nou Social Media expert –  prin campania #copiilabutoane.  Și nu l-au ales random, ci au făcut o preselecție în toată regula, unde mai mulți mini-candidați au răspuns la o serie de întrebări, fiind încurajați de părinți să fie naturali. Răspunsul meu preferat  este cel cu ”Ce înseamnă tehnlogie…în primul rând?” (spus cu voce de copil adorabilă).  Dar decât să reiterez eu ce au zis, mai bine vă uitați voi la clip ca să vă amuzați copios:

Alex Tube a fost ales câștigător după acest interviu și  timp de o lună asigură cele mai haioase idei de content pentru pagina de Facebook Sloop.  

Nu m-am putut abține să nu-i analizez postările, să observ pattern-uri, formatul de conținut etc. Le are pe toate: carismă în video-uri, idei faine și aplicate pe pillars de conținut (review de produs, postări contextuale, postări de sărbători etc.),  a livrat idei pentru fiecare.  Și chiar aș fi fost un pic  surprinsă dacă nu ar fi inclus și ceva despre ciocolată, nu la asta se gândesc  toții copiiI? În afară de cartofii prăjiți, desigur.

Eu aștept să văd și niște postări de Moș Nicolae/Crăciun. Cred că ăsta e cel mai uzat topic din univers (dar atât de necesar), deci chiar sunt curioasă de abordarea lui Alex.  Oricum, puștiul e talentat și nu mi-aș face griji la ce livrează.  ☺

Articolul face parte dintr campania de promovare Sloop – Cel mai fresh Social Media Expert.

Limitarile unui blog de nisa

Limitarile unui blog de nisa

Acum 2 săptămâni am împlinit 5 ani de când mi-am făcut blog. Inițial aveam un blog pe wordpress, theshellseekers se numea ca URL și pe blog vedeai scris ”Au Revoir Simone” – care e numele unei trupe ce-mi plăcea în liceu.  Destul de evident că-mi plăcea mai mult pentru nume decât pentru muzică, dar nu contează.  Era o vraiște din blogul meu și nu avea niciun sens, d-abia începusem și facultatea și încă mai aveam o mentalitate de liceu tumblristă.  Apropo, dacă vreți să vedeți ce cont de Tumblr aveam, care culmea, tot theshellseekers se numea. Jeez.

În fine, am rezumat tot ce am  avut de zis în postarea de mai jos:

blog

După ce mi-am pierdut blogul vechi, mi-am zis că e șansa mea să scriu fix despre ce îmi place. Mâncare și călătorii. Doar că nu e atât de simplu, nu zic mă așteptam să fie așa, doar, mna, constat.  E greu să cresc de la zero, first of all și e greu să crești nișat, nu mai pot să scriu despre orice.  Am porniri să scriu și despre alte lucruri din viața mea, așa cum o făceam până nu demult.

Uneori, sunt invitată la evenimente ce depășesc expertiza blogului, adică sunt despre alte chestiuni decât mâncarea și plimbatul. În cazurile astea am 2 variante: fie scriu pe Facebook ce am avut de zis despre x loc, fie reușesc să găsesc o conexiune cu unul dintre cele 2 subiecte ale acestui blog.  Mna, vreau să împac și capra și varza.

Scriu mai des acum decât altădată, dar  necesită și  mai mult efort de inspirație  și  timp de execuție. Pentru că nu mai scriu despre orice, trebuie să mă gândesc ce pot face.  Adică: ce mănânc, unde mănânc, unde să mă plimb etc. Și chestiunile astea necesită oportunități, mereu trebuie să fac ceva și mereu trebuie să investesc bani ca să pot face acele lucruri. Hai să zicem că articolul ăsta e free of charge, nu a trebuit să plătesc nimic ca să-l scriu (poate doar curent și internet), dar în rest,  trebuie să ies din casă. Dacă nu pentru o plimbare, atunci pentru mers la supermarket.

Și ce zic eu mai sus e  la modul super light, căci eu nu sunt food/travel blogger în toată regula. Nici nu-mi permit ca timp și job. Admir și respect foarte mult oamenii care-și dedică energia și banii pentru asta, e o muncă titanică în spate.  Chiar și rețetele alea de ”gata în 15 minute” necesită vreo 2 ore de executat și fotografiat, retușat și publicat.

Nu-mi plâng de milă, cum ziceam și în status, sunt mai fericită acum, însă voiam să spun și eu ce am pe suflet. Ah, și să mai public ceva care nu necesită bani. :))

Glumesc.

Cea mai aglomerata luna din an

Cea mai aglomerata luna din an

Nu, nu este decembrie, deși și ea concurează serios la titlul de ”nu ai timp de respiro”.  Nope, cea mai aglomerată lună pentru mine a fost noiembrie și așteptam să se încheie odată ca să pot scrie articolul ăsta.   Bine, dacă o să reușesc, pentru că în momentul ăsta o țâmă de 1 kg și 300 grame mă sufocă.  Ar vrea ea să se plimbe liberă pe tastatură, dar ce om rău sunt pentru că nu o las. Cum nu o las nici să bea din cafeaua aburindă pe care mi-am făcut-o special în cana mea cu flamingo  ca să mă simt artsy și să am inspirație la scris.

Ce este o țâmă?

Este o ființă de un kilogram și un pic care face ravagii în orice locuință. Nu discriminează perdele, canapele (mai ales dacă sunt noi) sau orice este suficient de moale, dar și tare, încât să-și înfigă ghearele. Intră cu bucurie în orice pungă și în orice cutie. Mănâncă mai bine decât tine, săracule, are ficat la fiecare masă.  Folosește litiera într-o zi mai mult decât folosești tu WC-ul într-o săptâmână.  Își așază partea dorsală pe fața ta oricând, cu plăcere.

Tot nu ai vizualizat în mintea ta ce înseamnă această țâmă? Eh, uite:

alt

Așa, cu ce mi-am ocupat eu luna asta de nu mai aveam timp de nimic:

– căutat pisici pe site-uri de adopție, dat telefoane, mail-uri. nu am rezolvat nimic
– găsit pisici, deci să purced la a cumpăra chestii pentru ele. luat chestii.
– plimbat pisici de 4-5 ori la veterinar pentru vaccin, deparazitat etc. Ratat ieșiri cu prieteni pentru că, mă citez: ”trebuie să stau cu pisicile”
– mers la evenimente, întors acasă – scris despre ele
– întreținere blog. hei, e și ăsta mâncător de timp, nu doar eu sunt mâncătoare.
– plimbat în Ikea mai mult decât m-am plimbat în orice alt magazin vreodată. ocazie cu cu care am descoperit că jumătate din femeile care se plimbă în Ikea sunt însărcinate.
– cumpărat mobilă, cărat mobilă, montat mobilă.
– făcut curat și sortat lucruri strânse în 24 de ani. am aflat că sunt hoarder
– cărat lucruri și aranjat în noua locuință. mers încă o dată la ikea pentru că mai aveam nevoie de chestii.
– mers la job. <3
– stricat telefon, plimbat de o mie de ori la Orange până când finally s-a rezolvat
– mult shopping. simona stahp.
– căutat cazare și bilete de avion pentru vacanța din ianuarie
– gândit pe alocuri ce fac de revelion. rezolvat și asta, phew.
– văzut cu prieteni <3
– gătit un pic, mâncat mai mult

Nu am plecat nicăieri luna asta și sunt un pic tristă, însă nu a mai fost timp în niciun weekend de așa ceva. Sper să mă revanșez din ianuarie încolo, căci și decembrie se anunță în forță.

La voi cum a fost? Sau cum va fi?

Cat de simplu e sa faci tiramisu

Cat de simplu e sa faci tiramisu

Eu o vedeam ca pe o prăjitură d-aia de trebuie să stau cu orele după ea. La rece vorbind (v-ați prins), dacă stăteam să mă gândesc, nici nu prea ai multe de pregătit, fiind făcută doar din ouă,  zahăr, mascarpone, pișcoturi și cafea. Ultimul tiramisu făcut în casă l-am mâncat acum mulți mulți mulți mulți mulți mulți ani, când mai făcea mama deserturi o dată la 3 ani. Așa că de mică am fost crescută cu mai puțin dulce și în continuare nu sunt fan desert, dar ultimul tiramisu…mvai.

M-am întors la Culinaryon la invitația Electrolux, zilele trecute. A fost a treia vizită și cred că am devenit de-a casei.  Cum de? Păi,  barmanul m-a recunoscut și a știut și că vreau un pahar de vin.  Și chiar mi-aș dori să mă întorc,  orice implică gătit, dansat, mâncat, băut vin, eu mă ofer voluntară.

Ce urma sa gatim de aceasta data?

tiramisu

Vinetele erau un aperitiv super ușor de preparat, erau călite în ulei, apoi umplute cu cașscaval și parmezan și sos de roșii și date la cuptor vreo 5 min. Îmi era super foame și am făcut ceea ce fac întotdeauna când gătesc pe stomacul gol: am ciugulit din ingrediente și aproape am devorat castronul cu sosul de roșii. Apropo, dacă îmi comand pizza și îmi mai rămâne sos, tot îl mănânc așa gol.

tiramisu

Pastele ravioli au fost gătite complet de la zero, cu crearea aluatului, v-am mai povestit aici cum a fost. Doar că de data asta mi-am dat seama că e mai dificil să faci forme de ravioli decât să treci prin aparat aluatul care ți-l separă instant. Nu au fost cele mai reușite paste ale mele, dar la grămadă cine putea să-și dea seama? Au fost delicioase.

tiramisu

Sa trecem la tiramisu

Bucătăratul MC din acea seară ne-a arătat cum să batem ouăle și cum preparăm crema pentru prăjitură. Și ne-a zis să facem asta manual, nu la aparat. Lucru care a fost extenuant dacă nu aveai mâna formată pe treaba asta. Plus, trebuie să știi când crema a ajuns la densitatea potrivită. Și ne-a arătat și cum să testăm acest lucru:

Însă cred că pentru data viitoare o să folosesc sigur un aparat d-ăsta de la  Electrolux, că nu vreau să-mi mai rup mâna. Metaforic vorbind.

tiramisu

tiramisu

Pișcoturile au fost înmuiate în cafea rece, apoi acoperite de cremă și băgate la frigider timp de 1 oră. A ieșit fantastic de bun și vreau musai să repet acasă că se pare că am dat de gustul prăjiturilor. S-ar putea chiar să o repet pentru ziua soră-mii, luna viitoare.

M-am simțit super bine și de această dată, mulțumesc Electrolux și Golin pentru invitație. Să repetăm, zic. 🙂

Familie mare, masa mare

Familie mare, masa mare

De când eram mică, auzeam un singur lucru de la tata: mâncarea de  acasă e cea mai bună și sănătoasă.  Nimic nu o întrece, nimic nu se compară cu ea. Am mâncat mai bun decât acasă în viața asta, dar evident, tot la origini mă întorc pentru acel binecunoscut comfort food. Mâncarea aia încărcată de multe sentimente și de și mai multe calorii.

Nu știu de voi, dar poate îmi spuneți oricum în comentarii, însă la mine tradiția zice așa: e ziua ta? ne strângem și ne cinstești. Așa că zilele trecute a fost ziua de nume a mamei, prilej cu care ne-am strâns 20 de oameni într-o sufragerie și la o singură masă încărcată cu aperitive, salată de boeuf, pastramă la grătar, salată tabbouleh (făcută chiar de mine), mămăligă cu brânză, prăjituri și altele. N-am poze, că n-am drepturi de publicare de la oameni, dar  imaginați-vă un fel de masă de Crăciun în noiembrie, cam atât de bogată era.   Și că mi-am amintit, tot la mine în familie mai este acest obicei fantastic de Sărbători, anume să gătim o tonă de mâncare. Să zicem cârnați și sarmale. Luăm cârnații și sarmalele și ne ducem la rude care au gătit, ghici ce, cârnați și sarmale. Le lăsăm ce am gătit noi și ele ne dau ce au gătit ele.  Erasmus exchange program,  versiunea food.

Cum devii adult în familie

Stați, nu închideți, nu am dat copy paste de la alt articol, tot la mâncare rămânem.  Eu cred că evoluția unui om se poate analiza și din perspectiva asta. Adică, la all the family gatherings de-a lungul anilor tu treci prin niște etape:

  • începi cu a fi hrănit de altcineva
  • apoi cineva îți  taie friptura
  • apoi îți tai tu singur friptura, dar stai la masa copiilor
  • ajungi la masa adulților, dar nu bei alcool
  • bei alcool, dar  nu delegi sarcini și farfurii
  • bei alcool și delegi oamenii la locurile lor
  • tai friptura cuiva

În cadrul meselor de familie, eu sunt acolo unde am bolduit și îmi place mult poziția, cred că mai rămân. Plus, pastrama la grătar făcută de tata a fost delicioasă.  Aici chiar vă dau o poză:

familie

Apropo, dacă vă place farfuria albastră, să știți că până pe 26 noiembrie 2017, puteți câștiga premii pentru bucătărie cumpărând orice produs Edenia și inscriind bonul pe www.edenia-foods.ro. Marele premiu este o bucătarie creata de designerul Adela Pârvu.   Go! 🙂

Un Craciun scandinav

Un Craciun scandinav

Puteți să mă huiduiți acum, el doilea articol despre sărbători pe săptămâna asta, după acesta, dar nu-mi pare rău. Eu sunt o mare-mare fană a tot ce înseamnă Craciun. Iubesc zăpada, luminițele, mirosul de scorțișoară și portocale, ciocolata caldă, mesele festive, cadourile, să mă revăd cu oameni. Totul despre perioada asta este fantastic.  Și în fiecare an îmi place să fac același lucru, ca pe o tradiție. Anume:

  • să pregătesc seria mea de surprize pentru  oamenii dragi (tradiție  ce împlinește anul ăsta 3 ani?!)
  • să merg la cumpărături (pentru orice campanie de marketing de Crăciun  eu sunt victima perfectă)
  • să  plec la munte
  • să am musai brad
  • să port halatul ăla pufos și șosetele flaușate (oh, they are perfect)
  • să  o vizitez pe mamaie și pisicile și tot așa.

Ce am povestit mai sus e varianta de suflet a Crăciunului, așa cum o știu din copilărie. Însă tot din copilărie mi-am dorit să ajung să petrec un Craciun la Polul Nord și găsisem chiar niște pachete de vacanță ce aveau incluse ”mersul cu sania trasă de reni”. Un vis frumos, dar foarte scump,  îl țin pe bucket list.

Nordic Mood

Chiar dacă nu pot să am parte de un Crăciun prea ”nordic”, la fața locului, măcar am fost introdusă deja în atmosfera asta feerică.  JYSK și-a lansat colecția de iarnă ”nordic mood” și ne-au chemat într-un decor de poveste, plin de decorațiuni  simpatice,  nu știai ce să pozezi mai întâi. Pentru mine event-ul a picat la fix, căci mă mut în casă nouă luna asta și mai sunt lucruri de cumpărat la capitolul ăsta.  Iar mobila inspirată din stilul scandinav mi se pare foarte mișto, e fix pe gustul meu: minimalist și chic, pe principiul less is more. 

Am făcut câteva poze în timp ce mirosul de vin fiert mă invada:

Decorațiunile arătau super fain, deci dacă nu știți cum să intrați mai repede în starea de spirit, cred că niște shopping poate să vă ajute. Eu, în schimb, o să mă gândesc ce măsuță de cafea ar trebui cumpărată. :))

Puteți vedea colecția aici și văd că au și niște reduceri de până la 70% la o mulțime de chestii dacă vă tentează.

Angela, Diana, vă mulțumesc pentru conversațiile din sufragerie. 😀

Ce veti face in noaptea de Revelion?

Ce veti face in noaptea de Revelion?

Cred că dacă s-ar face un top cu cele mai urâte întrebări care se pun vreodată, asta ar fi pe primele locuri, alături de ”când faceți nunta” sau ”când faceți copii”.  Dar să nu mă înjurați, Diana mi-a dat ideea acestui articol de Revelion. Ea și-a povestit experiențele ei în străinătate.  Vedeți articolul ei pentru inspirație.

Și acum vin eu și vă întreb, ce preferați:

Revelion în tara sau în afara?

În unele cazuri, un Revelion petrecut prin afară poate costa la fel de mult ca unul petrecut în Poiană (ca de exemplu).  Și, sincer, prefer oricând să dau aceeași sumă de bani ca să văd un oraș mișto decât să fac 6 ore până în Poiană cu traficul obișnuit de sărbători, ca mai apoi acolo să nu prea am ce face. Într-adevăr, în majoritatea pachetelor de Revelion sunt incluse tot felul de programe artistice.  Dar nu sunt toate pe gustul meu și prefer să-mi fac singură programul. Deci eu aș alege în afară și asta am făcut anul trecut, când am mers în Bologna. Și asta voi face și anul acesta, mă voi întoarce din nou în Italia.

Dar nu va fi închis peste tot?

Da și nu prea. Anul trecut, am putut vizita majoritatea obiectivelor din Bologna  fără probleme. Ba chiar de 1 ianuarie, de dimineață am urcat în turn și nici nu am stat la coadă. Evident oamenii încă mai dormeau la ora aia.  Nu am avut probleme nici cu ”programul artistic” din seara de Anul Nou. Fiecare oraș care se respectă va avea focuri de artificii în piața centrală și tot felul de petreceri prin cluburi.  Noi am stat în Piața Centrală, am dansat și ne-am uitat cum este arsă mascota (tradiția lor). Înainte de asta am fost la un restaurant unde am mâncat niște paste cu fructe de mare delicioase și cel mai bun desert cu cafea din întreaga lume. A fost meniu a la carte. 🙂

Anul ăsta vrem să dăm o fugă până în Verona și Veneția, iar Revelionul să-l petrecem în Verona. Sperăm să ni se concretizeze planurile, wish us luck. Recunosc că nu am găsit cea mai ieftină cazare,  având în vedere perioada, dar e aproape de centru și ăsta a fost un criteriu decisiv, plus avem mic-dejunul asigurat.

Oricum, va fi ultima vacanță de anul acesta și musai vreau să mă prindă Anul Nou într-un oraș străin. Cică aduce noroc și vei călători tot anul. Hehehe, așa să fie.  La revelionul din 2016 am stat cu pașaportul în mână la miezul nopții, altă superstiție idioată că te vei plimba mult.

Spuneți-mi și voi unde vă faceți Revelionul și cum ieșiți la bani, poate mai am timp să mă reorientez sau să păstrez ideea pentru 2018.

Aștept! 🙂

 Bologna Revelion

Hidden gem of Bucharest: Muzeul Satului

Hidden gem of Bucharest: Muzeul Satului

Voiam să inaugurez o rubrică nouă de blog, dar nu știam dacă doar să public categoria și să adaug articolele acolo și atât sau să vă povestesc un pic într-un articol despre ce este vorba. Cred că dacă citiți asta vă dați seama că am ales varianta 2.  Numele ideii este în engleză pentru că suna mai bine decât ”bijuteriile ascunse ale Bucureștiului”. Parcă e titlu ce anunță o colecție de nestemate dintr-un muzeu (și nu Muzeul Satului). Să trecem peste englezisme.

Ideea mi-a venit în februarie 2016 când am vizitat un institut medical din București și de la care nu mă așteptam să fie frumos. Un frumos decadent, ce-i drept. Probabil vă întrebați despre ce vorbesc, dar o să dezvălui locul respectiv într-un viitor articol. Știu, știu,  de ce l-am mai menționat aici? Păi, locul ăla mi-a dat ideea. însă mai am de făcut puțină cercetare pe el.

În schimb, o să vă spun că am realizat încă o dată cât de frumoasă este toamna. Oriunde. Nu contează că te-ai plimbat pe lângă barajul Vidraru, în drum spre Transfăgărășan (apropo, este absolut superb) sau că ai făcut doar o plimbare până în Herăstrău,  peisajele sunt divine oriunde. Vorbesc doar de perioada de mijloc de septembrie și toată luna octombrie, când încă nu mori de frig.

Muzeul Satului

Anul trecut, am fost în vizită la Muzeul Satului, dintr-o manie de-a mea ca weekend-urile să fie mai interesante decât un serial pe Netflix. Și așa am descoperit un loc atât de frumos încât mi-am zis că merită un articol pe blog. Publicat în 2017, dar hei, toamna vine în fiecare an. Așa că dacă aveți ce face weekend-ul următor, salvați și niște timp pentru o plimbare la muzeul din aer liber. O să merite.

Vă las mai jos cu niște poze ca să vedeți de ce trebuie să mergeți. Ah, și încă ceva. Locul e plin de pisici.:)