Autor: simona

Activitate de weekend: Webstock 2017

Activitate de weekend: Webstock 2017

Nu a fost chiar weekend, era doar ultima zi de vineri care încheia luna septembrie. Merg la Webstock din 2013 și asta a fost pentru mine a cincea ediție. Am bifat 5 ediții din 9! Wow, mi se pare foarte mult și nu știu când a trecut timpul ăsta. Dacă nu aș fi fost încă în liceu când a început event-ul, atunci le-aș fi bifat pe toate.

Chiar dacă nu sunt eu veteran, pot să emit umila părere că în primul an, cât și în ultimul a existat o constanță: mulți oameni noi. Da, bineînțeles, unii se și întorc, asta e clar, dar majoritatea fețelor sunt noi. Lucru deloc rău pentru un concept de eveniment care la anul sărbătorește un deceniu. 

Eu mi-am schimbat poziționarea pe blog, nu mai vorbesc despre chestiuni generale, mă axez pe food și pe travel, dar asta nu înseamnă că nu am chestii de învățat de la o astfel de conferință, mai ales că le pot aplica la job. Ce panel mi-a plăcut în mod deosebit a fost cel de Instagram, unde au vorbit Robert Katai, Mihai Baloianu și Alex Damian. Pe lângă the usual talk despre creativitate și ce tip de content să ai, ce mi-a plăcut super mult este că au oferit și detalii despre tehnicile de realizare a conținutului.

Idei din prezentările lor cu care am rezonat:

  • Best brands on Instagram dont act like brands” – din prezentarea lui Robert Katai – super puține branduri chiar fac asta cu content-ul lor de Insta – mai ales că necesită o muncă mult mai complexă decât contentul de Facebook (zic eu) – strategic vorbind, cât și ca execuție.
  • Nu orice conținut trebuie să ajungă pe Instagram – aici Alex Damian zicea că ”moare” când pe la evenimente i se mai spune să posteze poze pe Instagram și astfel să-și dea conținutul existent peste cap.  Trebuie să  existe o coerență în stil, tehnică de fotografiere etc. Nu că sunt eu fotograf, dar și mie îmi displace discontinuitatea asta la nivel de conținut, așa că mă feresc să postez orice lucru care nu e în tandem  cu restul, ratând astfel toate acele concursuri ”postează cu hashtag-ul X și câștigi Y”. Nu e rău nici așa pentru alții, dar nu e ceva care să-mi placă mie.
  • Insta story-urile sunt faine, dar cred că mulți dăm ”tap, tap, tap” la majoritatea  poveștilor. Ce mă face pe mine să urmăresc toaaate story-urile puse de cineva este dacă într-adevăr este un story și nu o colecție random de poze. Plus, la fel cum le prezenta și Robert Katai, dacă sunt și personalizate cât mai creativ cu emoji, culori etc, cu atât mi se par mai eye catchy.

Alex Damian chiar a făcut și o demonstrație live de editare de poză, mi s-a părut fain, probabil că instagrammerii se confruntă mereu cu întrebarea ”dar tu cum îți editezi pozele?”.  Ne-au oferit și câteva tool-uri și aplicații de editat utile, le listez mai jos:

  • displaypurposes.com – un site care îți generează hashtag-uri relevante pentru postarea ta
  • aplicații de editat: VSCO, Retouch, LD – search for them on app store sau google store.

Bine, eu nu am mai postat din august pe Instagram. Nu dați cu pietre, dar sunt atât de selectivă cu ce postez încât zici că-mi trimit portofoliul la National Geographic. În schimb, am multe story-uri, deci dați un follow la Simona Mocanu. 😀

Ca de obicei, evenimentul a fost impecabil organizat de echipa Evensys, lucru pentru care îi felicit. D-abia aștept evenimentul de anul următor!

Am încercat semipreparatele 7 Minutes by Chef Foa

Am încercat semipreparatele 7 Minutes by Chef Foa

Am fost aseară la lansarea unei noi game de semipreparate, 7 Minutes by Chef Foa împreună cu nutriționistul Cristi Mărgărit, pentru Kaufland. Rețetele sunt excelente pentru cei care vor să mănânce sănătos și gustos, chiar dacă au un ritm de viață alert. Gama cuprinde șase tipuri de produse: Vegan, Goodbye Calories, High Protein, Gluten Not Friendly, Low Carb, Chef Recommends.

Preparatele sunt foarte bune și pentru cei care au la dispoziție doar 1 oră pentru masa de prânz, la birou. Ok, acum o să spuneți: ”dar de ce nu aș lua o masă caldă de la cantina x, cantina companiei etc etc.” Strict din experiența mea, mâncarea de la cantină este foarte grasă, înoată în sosuri sau este scumpă. Yep, când ai biroul în Dorobanți, te cam costă. Sau poate să însemne același fel de mâncare pe care-l mănânci la nesfârșit și în porții mici.

Am încercat toate preparatele din această gamă și vă povestesc și vouă mai jos cum au fost și ce puteți alege pentru masa de prânz. Mi-au plăcut că sunt diet friendly, îmi amintesc de zilele când mergeam la magazin și mă întrebam ce naiba să mai mănânc.

Trebuie să fiu și sinceră și să recunosc că sunt sceptică la orice produs ”gata preparat”. Sau orice produs care este pus într-o cutie de plastic. Dar pe acestea le-am scos și le-am pus frumos pe farfurie, ca să pară cât mai natural, after all arătau bine și păreau fresh, nu aveau aspectul ăla obosit de alimente uitate. Oricum, trebuie consumate în decurs de 24 ore de la deschiderea pachetului.

Porțiile sunt cam de 250 g sau 300 de g. Mai jos eu am pus pe farfurie cât am gustat/mâncat, nu vă luați după cantitatea aia, e mai mult în cutie. 🙂

Tabbouleh cu linte și roșii uscate (vegan):

Are cam mult năut pentru gustul meu, dar așa este și mai consistent, până la urmă. Eu, de regulă, mănânc tabbouleh on the side cu pește sau altă carne, îl văd mai mult ca pe o salată. Dar cine e mai puțin mâncăcios, cred că ar fi suficient și ca fel principal (datorită năutului).

Salată mexicană cu mix de fasole, ardei copt, jalapenos și coriandru proaspăt (rețetă vegană)

Ușor picant, cum îmi place mie. E foarte bun, dar again nu mă văd mâncând doar asta. Sau poate doar pentru că am gustat și nu îmi dau seama cât de sățioasă este o porție întreagă. Cred că pentru vegetarieni/vegani e fix ce trebuie.

Cremă de brânză blue cheese cu nuci și legume rădăcinoase la cuptor

Deși se servește rece, aș recomanda ca legumele să fie totuși încălzite și doar sosul să rămână rece. Personal choice. Merge mai mult ca aperitiv.

Toate preparatele de mai sus se servesc reci. Cele ce urmează se servesc calde.

Chilli con carne cu orez basmati:

A fost bun, un pic spicy, desigur – genul de preparat care mă face să deschid o bere – deci clar nu îl voi consuma la birou. E low fat, have no fear.

Salată de năut cu pui și sos dulce-iute

Se servește caldă și am mâncat doar puiul din combinația asta, îmi pare rău, dar era prea mult năut. Are și ghimbir și jalapeno și în mod surprinzător a fost mai spicy decât chilli-ul, ceea ce nu m-a deranjat absolut deloc.

Wok cu legume, piept de curcan marinat cu ghimbir, tăieței deorez, arahide și lemongrass:

Inițial credeam că sunt paste tagliatelle, însă sunt tăiței din orez – o alternativă bună la pastele obișnuite dacă încercați să slăbiți. A fost gustos chiar dacă avea ghimbir (nu îmi place) – era în cantități rezonabile.

După cum vedeți, totul e despre gust. Sunt bune, nu e nimic de reproșat aici, așa că puteți să le încercați și din ce v-am povestit, să vedeți care vă atrage mai mult. Prețurile variază între 12 și 16 lei, acceptabil.

Revin la ideea de plastic, pentru că îmi stă pe creier. Mi-ar plăcea ca orice preparat care are o poziționare în zona spre health să nu mai fie pus în plastic, îl asociez mereu cu ceva  nesănătos, d-asta sunt sceptică la semipreparate (printre altele). Poate în viitor se va găsi un mediu de stocare ce nu va fi plastic sau conservă.

Chef Foa e super simpatic și plin de viață, apropo. 🙂

„7 Minutes înseamnă ingrediente de calitate, curate, preparate corect, pentru a ne da tuturor
nutrienții necesari energiei și sănătății optime pe care ni le dorim. Combinațiile de ingrediente
acoperă tot spectrul nutrițional și răspund cerințelor modului de viață modern, reflectat în alegerile
celor interesați de a mânca și sănătos, nu doar gustos”, declară Cristian Mărgărit, nutrițonist.

Prin acest proiect, Kaufland România continuă demersul strategic de a colabora cu
producători români, de a identifica și fructifica toate mijloacele de parteneriat, investind în
același timp în inițiative care susțin dezvoltarea lor și a produselor românești.

Zucchini – acest dovlecel neînteles

Zucchini – acest dovlecel neînteles

Cred că mulți se întreabă care e diferența între cele 2, l-am fel cum m-am întrebat și eu destul de des. Am căutat și am găsit un articol care explică destul de bine diferențele, dar mai ales asemănările, pentru că la urmă vorbim tot de un dovlecel, doar că de alt soi. Adică cum ai și roșii cherry,  să zicem.

După ce am tăiat legumele la rețeta de zilele trecute, am rămas cu niște dovlecel în plus și nu am avut ce să fac cu el deja feliat. L-am pus în frigider fiind aproape convinsă că o rămână acolo și nu o să mai avem la ce să-l folosim. Partea bună a fost că sâmbătă m-am trezit cu poftă de mâncat ceva bun și mi-am amintit că îmi notasem pe o foaie o rețetă de pe Tasty (parcă) ce presupunea să faci chiftele cu broccoli. Plus să ai la îndemână panko bread crumbs, parmezan și ouă. Nu dispuneam de primele 2 ingrediente și nici la magazin nu aveam chef să mă duc. Am adaptat. Așa că iată ingredientele pentru chiftele cu zucchini și brânză (de țară):  zucchini, brânză de țară, 1 ou mare și fulgi de porumb pe care i-am mărunțit în blender.

Cum se întâmplă treaba? Păi, foarte simplu. Dai zucchini-ul pe răzătoare, îl storci de apă, îl pui într-un bol și adaugi 1 ou, fulgii de porumb mărunțiți, brânza rasă și amesteci până când totul devine o pastă omogenă. Faci mici bile din acea pastă, le așezi pe o foaie de copt în tavă și bagi la cuptor vreo 25 minute.

Au fost foarte buni, iar cu un sos de roșii alături, mmm. Experiență completă. Cred că data viitoare o să fac și cu un sos rece de iaurt și mărar. Deja îmi plouă în gură. 🙂

A venit toamna

A venit toamna

Chiar îmi doream să vină vremea rece, mă săturasem de căldură. Cum se întâmpină o toamnă? Păi, faci piața de niște legume bune, mai iei alte legume de la mamaie de la țară și te gândești cum ai vrea să le mănânci.  Inițial, mă gândeam să fac un fel de lasagna cu legume și carne, dar am zis să merg pe ceva strict vegetarian, doar -doar ca să mă păstrez în formă pentru dățile în care voi mânca pizza. Cu carne.

Am ”cules” următoarele legume:

Am făcut un sos de roșii în tigaie foarte bun, am pus în el toate condimentele italiene pe care le aveam, l-am făcut doar puțin spicy, asta pentru că nu aveam o bere rece cu care să sting iuțeala, nu de alta.  Am tăiat felii legumele și le-am pus într-o tavă, cu straturi de sos între ele și niște brânză de țară (rasă), niște ulei de măsline, alte condimente, am pus capacul și am băgat totul la cuptor vreo 45 de minute.  Apropo, la vinete, înainte să le pun în tigaie, le-am tamponat cu niște șervețele ca să le mai absoarbă apa.

Toată treaba asta a fost presărată cu niște mărar proaspăt (nu aveam pătrunjel) pe deasupra. Am mâncat, mi-a plăcut și apoi a venit și soră-mea acasă. Foame mare, că doar fusese la școală. A venit după 10 minute la mine și mi-a zis doar atât: ”e a doua porție”.  Nu știu dacă ar trebui să îmi asum credit pentru faptul că mănâncă tot mai multe legume, dar măcar pot să spun că am contribuit la asta.

Toamna se numără legumele.

Cel mai bun risotto pe care l-am mâncat

Cel mai bun risotto pe care l-am mâncat

Unul din ”regretele” mele culinare este că am făcut 4 drumuri în Italia și nici măcar o dată nu m-am pus la masă  să savurez un risotto. Motivele?  Iubesc pastele, așa că mi se părea de cuviință să încerc cât mai multe soiuri. Apoi,  orezul nu e cel mai bun prieten al meu de când mi se servea sub formă de pilaf  în copilărie.  Totuși, am mai avut ocazia să mănânc risotto acum vreo câțiva ani, în România, dar nu m-a impresionat.  Asta până ieri, când am fost la lansarea noii emisiuni de la TV Paprika, “La Piață cu Antonio Passarelli, unde ni s-a pregătit live, chiar de chef, un risotto excelent făcut doar cu produse locale.  

Între niște legume ce se pregăteau să devină supă și un orez ce bolborosea în tigaie, Antonio ne-a povestit un pic viziunea sa asupra bucătăriei, pentru el fiind un mod de a trăi. În Italia găsești o tematică în orice restaurant –  km 0 – ceea ce presupune să gătești doar cu alimente/produse din imediata apropiere.  Plus, zicea că bucătăria trebuie să pună în evidență teritoriul respectiv. Ceea ce în România nu prea se întâmplă, decât în zone foarte mari și specifice.  Ca să mai fac o paranteză, citeam niște meniuri vechi de Revelion, de prin perioada interbelică și comunism, aveau tot felul de preparate (locale) de care nu am auzit în viața mea, dar nici nu mai există azi.

A pregătit o supă cu legume luate din piață, fiind singurul loc de unde își face cumpărăturile și, desigur, de la producătorii locali.  Cum îți dai seama dacă o roșie e gustoasă și nu are gust de plastic? O miroși. Mirosul de roșii e divin și oricât ar zice Mega Image că nu e nevoie să mă duc până la țară să le iau, eu tot o fac pentru că nu cred în roșiile lor ”perfecte”. Also, dacă numești o legumă ca fiind perfectă, cel mai probabil nu e.  Antonio cumpără legumele și le folosește în maxim 2-3 zile, altfel nu mai sunt proaspete.

Risotto-ul a ieșit excelent, absolut excelent. Era cât se poate de simplu la gust, practic aveai supa, orezul și parmezanul în compoziție. Nu ai nevoie de multe ca să fii fericit. Nu am apucat să mai pozez și produsul final din farfurie, dar aici e mai mult despre gust decât despre estetică, așa că vă rog să mă scuzați de data asta.  Clar m-a determinat, iar la următoarea incursiune în Italia primul preparat pe care-l voi comanda va fi risotto! Va trebui să-mi iau martori cu mine, probabil pe Corina, Simona și Roby, dacă tot ne-am bucurat de același lucru aseară.

Mai jos și câteva poze:

Noua producție autohtonă, “La Piață cu Antonio Passarelli”, are startul pe 18 septembrie, la TV Paprika,  cu 10 episoade delicioase în care maestrul italian ne invită pe toți la piață,  pentru a prinde gustul cumpărăturilor de la tarabele românești și ne învață cum să folosim produsele locale pentru  feluri sănătoase și delicioase. Plus, tot în noua emisiune vom regăsi trucuri utile pentru cumpărătorii începători, cât și pentru cei experimentați! Mai multe despre program, puteți citi aici

Ce sa mancati bun la Bucharest Street Food Festival

Ce sa mancati bun la Bucharest Street Food Festival

Am fost pentru prima dată la acest festival, deci nu am niciun alt termen de comparație pentru ediția de anul trecut, de exemplu. Cunoșteam 2-3 van-uri pentru că le-am încercat pe festivalurile de muzică, dar nu aveam experiența completă a unui festival de mâncare. Ok, poate am nimerit în Barcelona, în port, la un mini food festival, dar era pe chill și nimic organizat la scală mare.

Intrarea e 15 lei/zi și un abonament de 4 zile e 40 lei. Nu o să intru în polemica „de ce plătesc să intru undeva ca să plătesc din nou pentru mâncare”, eu am fost în intervalul de prânz, 12 – 15, când intrarea e gratuită. Am ales intervalul ăsta mai mult pentru faptul că nu voiam să prind aglomerația de seară și să stau la cozi. Toată treaba se întâmplă la Romexpo și când am ajuns ieri, am făcut efectiv un tur al întregii locații ca să mă decid ce vreau să mănânc. Totul e împărțit, ai o zonă specială cu van-uri pentru burgeri, alta pentru paste, desert etc. Plata se face cu un card pe care-l primești la tonetele de credit points și-l încarci cu cât ai tu nevoie. Also, sunt cam 3-4 puncte de unde îți poți realimenta cardul, which I thought it was nice.

Locul e  fain amenajat, conceptul fiind cel de carnaval. Ai mai multe zone de relaxare, preferata mea fiind cea de la Rompetrol, unde am servit și cea mai bună limonadă din tot Universul, anume  Limonada lui Iulian. Am băut vreo 4 pahare. Era singurul loc unde plăteai cash pentru că banii urmau să fie donați copiilor bolnavi de cancer de la Marie Curie. Donația minimă era de 10 lei (ieri, joi), astăzi a fost de 12 lei, mă gândesc că a crescut prețul pentru că toată lumea lăsa 10 lei? Oricum, limonada este divin de bună, musai musai să vă opriți acolo. Also, ce mi-a mai plăcut la acel corner, pe lângă cum era amenajat cu umbreluțe, era faptul că găseai cărți de colorat, creioane, plus puneau la dispoziție servețele uscate și umede. Puteai să te porcești în voie cu mâncarea. 🙂

 

Aveam o listă făcută cu van-uri la care vreau să mănânc din nou, printre care Camionetta și Drunken Squid. Însă în drum pe festival m-am răzgândit și mi-am zis să încerc doar lucruri noi! Altminteri stăteam la masă doar cu paste și fructe de mare, nothing new under the sun.

Buun,  acum hai să zic explicit ce recomand de mâncare. Pe rând, aleatoriu:

Nori Yakitori – meniu calamar

Am înțeles că ar fi singurul van japonez de la noi din țară. Am comandat un meniu calamar care cuprindea: orez, sos picant, pachețele de primăvară, calamar la grătar îmbălsămat în nu știu ce sos, niște salată verde și chives. A fost chiar delicios, deși orezul era puțiiin de tot cam uscat. Foarte bun, 25 lei porția:

Tot ei mai aveau niște frigărui făcute pe rocă vulcanică, nu am luat, dar suna interesant, poate încercați.

Simbio pe roti – french dog si ghimbirata

Să le luăm pe rând. Tipul care servea acolo m-a văzut un pic…tristă? A zis că face pariu cu mine că ”french dog-ul” lor e mai bun decât ce am mâncat înainte (calamarul) și că dacă nu-mi place, nu îl plătesc. Well, mi-a plăcut, deși maioneza era un pic cam grea, am uitat să întreb dacă e de casă sau nu. A fost un snack delicios,  dar ce mi-a plăcut CEL MAI MULT și nu mă așteptam a fost…ghimbirata. Adică un suc de ghimbir. V-am povestit cum nu-mi place nimic ce ține de planta asta? Well, era ca un fel de limonadă și ghimbirul nu prea se simțea, a fost foarte yummy, v-o recomand, e 6 lei paharul.

French dog-ul a fost 14 lei. Mai avea un sendviș cu brânza gouda și chutney. Prietena mea, Andreea, mi-a zis că a fost bun, nu neapărat wow. Tot ea a mai încercat niște blue cheese quesadilla de la un van cu mâncare mexicană, numit Duma, deși nu avea cel mai bun plating, a fost delicios și am apreciat că avea jalapeno din plin.

MEATic – pork in pita by Adi Hadean

A fost super lăudat pe internet acest porc în pită, de mi-am zis că musai îl încerc, ce naiba. Mă așteptam să găsesc coadă mare aici, dar a durat 3 min să plătesc și să-l primesc, probabil că seara e mai aglomerat. Nu m-am plâns. Sendvișul e foarte, foarte gustos prin simplitate. Adică are doar carne și un fel de pastă de pătrunjel cu usturoi. Nimic fancy, nu știu dacă așa e din totdeauna sau asta e o nouă variantă. Mi-a plăcut, aș mai mânca, vă recomand și vouă.

Gattini pasta – paste cu peperoncino

Ok, nu m-am putut abține și mi-am luat niște tagliatelle de casă cu  ulei de măsline, usturoi și ardei iute și parmezan. Au fost suuuuper picante, exact cum mănânc eu. Nu vi le luați dacă nu aveți toleranță la spicy food. Oricum, mai au și alte feluri de paste în meniu, sunt chiar bune dacă vreți să jucați safe la carnaval. 🙂

Japanos – ramen

Nu am mai mâncat până acum, a fost chiar delicios și pentru fani e fix trebuie (aka soră-mea), recomand să veniți să-l încercați.

Cam asta am mâncat eu și mi-a plăcut. Sorry că nu e niciun desert menționat, but I do not do desserts too often. Nu mi-a fost poftă.

Am scris articolul ăsta nu doar ca să povestesc că am fost în X loc, ci și m-am gândit că vă ajută să vă orientați pe acolo,   la 2452854 de food points câte sunt,  să știți ce e  de încercat. Sunt sigură că mai sunt și altele, nu doar ce am povestit eu mai sus, dar mna. Cât să mănânci?!

Oricum, cel mai funny mi s-a părut un tip ieșit în pauza de masă care vorbea la telefon (probabil cu un alt coleg) și îi spunea: ”Băi, frate, nu știu ce să mănânc aici”. Exact, ai atâtea din care să alegi.

Poftă bună!

Comoara nestiuta de la vama

Comoara nestiuta de la vama

Am primit săptămâna trecută o invitație la un infotrip in orașul Ruse, Bulgaria si curiozitatea nu m-a lasat sa spun „nu”. Cu mare sinceritate, vă spun că pentru mine și cred că pentru mulți dintre noi orașul era doar un punct de trecere, locul ăla unde stai și aștepți la vamă. De altfel, pentru că la intrare nu prea ai o priveliște frumoasă nu știi că în Centrul Istoric te poți plimba ca într-un mic oraș austriac. Da, îmi amintea un pic de Viena și de Dresda (Germania) în ceea privește arhitectura unor clădiri (cât și acoperișurile lor).

Ce am descoperit:

  1. Un muzeu modern de istorie naturală cum nu am văzut nici la noi în orașele mici. Avea chiar o reconstrucție de mamut în mărime naturală. 🙂
    2. Un restaurant numit Ciflika, cu preparate bulgărești delicioase, aveau tot felul de rețete tradiționale pe care nu le-ai fi întâlnit oriunde. De altfel, restaurantul își păstra autenticitatea prin decor și bucate și nu aveau mancărurile standard de pizza și paste nici măcar drept alternativă.
    3. O expoziție de vinuri excelente, cu diverse soiuri minunate. Am încercat un vin din Croația care era deosebit de parfumat și aromat, așa cum mi se pare mie că ar trebui să fie un vin bun. Am încercat atâtea sortimente, dar la un moment dat a trebuit să spun stop că nu îmi doream ca restul excursiei să merg împleticit. 🙂
    4. Un magazin “cu de toate”: decorațiuni pentru casă, haine, rechizite, accesorii. Aici am găsit îngropată în niste kitsch-uri o minunăție de lemonade jar, pe care l-am cumpărat cu 3.5 lei. Yep, ați citit bine. Screw you, Cărturești, cu 35 de lei pentru un borcan. 🙁
    5.  O scenă de teatru cu decorul pregătit ca actorii să joace.  Eu si cu Diana  am profitat de ocazie. 🙂

Ruse mi-a plăcut mai mult decât m-aș fi așteptat și aș mai face cel puțin o vizită cât să mă plimb (cand e răcoare) pe faleza de la Dunăre. Dacă plecați în vreun circuit spre Bulgaria sau Grecia și treceți pe la vama din Ruse, merită să va opriți câteva ore în oraș.

Top 5 vacante in care am fost

Top 5 vacante in care am fost

Scriu articolul ăsta cu durere în suflet.  Întotdeauna când mă gândesc la vremurile faine pe care le-am trăit, devin foarte melancolică, vreau să mă reîntorc în timp și retrăiesc momentele alea de 100 ori.  Nu am cea mai bună perioadă din viața mea acum și când mă gândesc la ce vacanțe mișto am avut, oh well…nu-mi rămâne decât să caut bilete de avion, nu?

M-a întrebat cineva la un moment dat cum ar arăta un top al locurilor în care am fost. Deși  numărul 1 este indiscutabil, la fel și 2, la următoarele 3 mă decid greu. Le-am scris chiar pe o hârtie, asta doar ca să mă ajute să mă decid odată. 😀

Apropo, înainte să purced cu topul, am 2 chestiuni de zis. Prima, ăsta nu e articol de laudă,  nu-s locuri exotice, nu m-am scăldat în șampanie pe nu știu ce iaht.  A doua, topul e pur subiectiv, nu fac comparații între locuri neapărat, ci pun totul în perspectiva a ceea ce am trăit, cu cine și ce.

Acum că e totul clar, iată mai jos:

5.  Istanbul

Am fost în august 2015 și e foarte greu să explic pe scurt ce mi-a plăcut atât de mult. Mai ales că în prima zi, de fapt, nu mi-a plăcut deloc. Dar am avut un fel de inner peace cât am stat acolo și orașul te face să te îndrăgostești de el în cele din urmă.  Iremediabil.  Am explicat cum și de ce mai în detaliu în acest articol dacă vă interesează. Of course, în lumina ultimelor evenimente politice din Turcia, trebuie să vă gândiți bine dacă vreți să mergeți.  Dar eu mă bucur că am apucat să-l văd.

4. Milano – Lacul Como

Am plecat cu încă 3 mândre, era un soi de girls trip,  cum mai vezi prin filme. În afara faptului că ne-am distrat și am râs și am jucat ”never have I ever” cu niște vin la ”discreție”,  după ce un ospătar ne-a rugat să-i dăm un pupic (ewww),  am văzut niște locuri minunate și am mâncat cea mai bună mâncare de pe acest pământ, în opinia mea. Mâncarea italiană mă face deosebit de fericită, mai ales că am servit-o într-un cadru foarte frumos, cu priveliște la lacul Como. E minunat locul ăla, în timp ce Milano e interesant și drăguț, merită să luați trenul din oraș până în Varenna (cred că durează cam 1 oră și 30 min drumul) și să vă plimbați la pas, apoi să luați vaporul până în Bellagio care e o mică bijuterie. Ah, tot acolo ne-am pierdut pe un teren cu pădure, e o poveste funny, chiar o să revin să o povestesc și pe blog.

3. Berlin

Berlin se aseamănă cu Londra. Cosmopolit,  multicultural, cu o energie urbană foarte mișto. Și au foarte multe evenimente interesante, nu-ți ajung 4 zile să-l descoperi pe de-a întregul. Eu am fost în octombrie  și a fost extraordinar de frig, d-asta mă gândeam să mă întorc vara ca să fac și toate acele ”to-do” de pe wish list.  De ce mi-a plăcut Berlin?  Pentru că am fost acolo cu buna mea prietenă, Oana, prima noastră vacanță împreună (în afară de taberele școlare, ha) și tot ce am făcut a fost să râdem și să ne distrăm.  Ce a fost așa funny, vă întrebați? Păi, faptul că îmi era imposibil să pronunț a doua jumătate a unui cuvânt din germană. Întotdeauna ziceam ”hai să mergem la Friedri….căcatștrase, acolo”.  Și dădeam peste tot felul de situații, cum ar fi cea în care un tip s-a dezbrăcat complet în fața geamului, el fiind în clădirea de vizavi. Sau tot pe motiv de pronunție și că iar ne-am pierdut cu metroul, am clacat într-o seară și am râs isteric în tren și un bătrân  a început să râdă și el cu noi.  Și multe alte momente memorabile.

 

2.  Budapesta – Praga – Viena – Bratislava

În 2014, am plecat împreună cu  CLAN-ul meu de suflet (aka colegi de grupă la facultate) într-un circuit prin Europa,  unde am bifat orașele menționate mai sus plus  Karlovy Vary (Cehia) și Dresda (Germania).   Când ne amintim de vacanța asta, nu avem decât experiențe hilare de povestit. Pur și simplu putem râde 2 ore doar vorbind despre ce tâmpenii am făcut pe acolo.  Orașele în sine au fost miiiinuuunate,  în Viena aș putea locui, Budapesta pe timp de noapte a fost magică (am avut o croazieră pe Dunăre), Praga este charming, iar din Bratislava nu-mi amintesc multe. Oh well.  We should do this again!

1.  Maroc

Pentru prima oară pe continent african, pentru a doua oară într-o țară musulmană. M-a frapat, îmi place Orientul, cultura lui, să citesc despre el. A fost rai pentru mine să descopăr atâtea locuri frumoase și total diferite din punct de vedere cultural față de ceea ce trăiesc eu. A mai fost special și din alte motive. Am trăit una dintre cele mai…rare ocazii, anume să dorm în deșert. Să moțăi sprijinită de o cămilă în timp ce un beduin ne spunea ghicitori sub cerul plin de stele.  Să urc dune de nisip până în vârf ca să privim în zare orașul și luminile.  Să merg 2 ore pe cămilă prin deșert și să mănânc clătite marocane cu miere și să beau ceai cu mentă la micul dejun. Să plec la drum cu mulți necunoscuți și să ne distrăm genial timp de o săptămână. Și astea sunt doar câteva lucruri din tot ce s-a întâmplat. Da, rămâne pe primul loc până când plec din nou într-un loc la fel fascinant.

 

50 de impresii din Lefkada

50 de impresii din Lefkada

M-am întors în Grecia după o pauză de 4 ani în care am vizitat alte meleaguri în luna august. Sau în care nu am vizitat mai nimic și mi-am plănuit concediile în afara extra-sezonului pentru că-i mai ieftin și mai puțin aglomerat.

De Lefkada auzisem numai lucruri de bine, iar un search pe Google m-a convins că ăsta e locul perfect pentru întoarcerea mea în Grecia. Se alătură minunatei liste de Corfu, Halkidiki și Salonic. Cele de 50 de impresii, mai jos:

1. Ca să ajungi în Lefkada ai 2 modalități de transport: mașina sau avionul. Recomand cu tărie avionul, cred că e evident de ce, dar biletele trebuie luate foarte din timp, altminteri costă cât chiria unui apartament pe o lună. Și ăsta e prețul doar de o persoană. Dacă mergi cu mașina,  va dura ceva drumul și ar fi indicat să fie făcut cu un popas pentru a evita oboseala cruntă.

2. Drumul până în Lefkada (cu mașina) durează 13 ore, dar nu le-am făcut dintr-o bucată, ci mai întâi ne-am oprit în Metsovo, un mic orășel ce se afla pe traseul nostru.

3. Metsovo e un mic oraș în munți, cu o priveliște superbă a văii, unde toate clădirile sunt aproape identice (faianță albă și cărămidă) și are un aer foarte pitoresc. Străduțele sunt înguste, iar accesul cu mașina e foarte dificil, dar nu imposibil. Fiind plasat pe coama unui munte, e foarte răcoros și destul de liniștit.

4. Am nimerit la un hotel simpatic, se numea Hotel Adonis, în caz că vă tentează. Camerele erau curate, iar proprietara  ne-a primit cu drag și a fost foarte amabilă cu noi.

5. Vă mai spun că aici am luat un mic dejun (bufet suedez) cu doar 15 euro pentru 4 persoane. Știu că poate nu e o comparație fair, dar îmi amintesc cum la hotelul din Barcelona cereau 40 de euro/persoană pentru mic dejun. Yep.

6. În Lefkada, am stat în zona Nikiana, care nu are nimic special, poate d-asta am și găsit acolo cu preț mai bun. Nu cred că avea vreo plajă deosebită.

7. Am închiriat un apartament cu bucătărie și toate cele, care avea o super priveliște, este cel de aici.

8. Recomand pensiunea, în fiecare zi se făcea curățenie în cameră, erau schimbate prosoapele, iar proprietara ne-a făcut cadou o sticlă de vin în ziua în care am sosit. Plus, instructaj cu locurile cele mai bune de mâncat/vizitat pe insulă.

9. Lefkada are un relief și un peisaj asemănător cu cel al insulei Corfu, de altfel sunt destul de apropiate. Trebuie să știți că insula e foarte greu de ”descoperit” la picior, e indicat să vă deplasați cu mașina. Din mai multe motive:

– nu prea au trotuare, e destul de periculos să mergi pe jos în curbe și, mai ales, pe întuneric.

– deși faci 2 minute cu mașina până într-un loc, pe jos faci acea distanță în 10-15 min. Asta pentru că mergi în pantă sau urci, după caz.

– distanțele între stațiuni sunt destul de mari și deși au autobuze, le-am văzut foarte rar.

10. Dacă mergeți cu mașina personală sau închiriați una, trebuie să mai știți că în majoritatea cazurilor este dificil de găsit parcare. Sau că unele drumuri sunt foarte abrupte/înguste.

11. Dacă nimeriți totuși o parcare , să știți că puteți plăti începând cu 3 euro/ora/ziua, după caz.

12. Ca top things to do, pe lângă sporturile de apă, ce poți face în Lefkada, implicit Grecia? Plajă! Top 3 plaje conform Trip Advisor, Google și eu: Egremni Beach, Milos și Porto Katsiki.

13. În Egremni a fost un cutremur acum 2 ani care a distrus o bucată din stâncă și accesul nu mai este permis pe scări. Nu mai e sigur de coborât.

14. Aici aveți varianta în care luați o croazieră (ce include doar 3 plaje! nu 5 sau 7, că pierdeți o zi întreagă alergând de colo colo) până la Egremni și Porto Katsiki și în program sunt incluse 2 ore de lenevit per plajă. Costul e de 20 de euro de persoană.

15. Vă recomand agenția Makedonia Palace, ne-am luat biletele de la o tipă din Chișinău ce ne-a făcut niște super recomandări. O să vedeți mai jos. 🙂

16. În prima zi de explorare a insulei, am mers să vizităm Plaja Milos. O frumusețe de plajă sălbatică! Erau 25 de oameni acolo pe fâșia de plajă, iar valurile absolut uriașe! Dacă credeați că ați văzut valuri mari, think again.

17. Nici vorbă de înotat acolo, cel mult stăteai la mal și te izbea apa, dar nu aveai cum să intri să înoți. Și spuma valurilor… era ca spuma de bere, atât de densă.

18. Se ajunge dificil acolo, trebuie să urci foarte multe cărări abrupte, iar apoi cobori alte cărări abrupte, dar merită efortul. Apa e azur curat și e superbă.

19. Milos e în Agios Nikitas, o stațiune micuță. Merită să mâncați la taverna care e față în față cu intrarea spre Plaja Milos. E foarte bună mâncarea și au și meniu în limba română. De altfel, am fost serviți de o româncă, care ne-a oferit cafea din partea casei.

20. În loc să faceți stânga spre drumul ce duce spre Milos, puteți merge înainte, treceți de toate cele 100 de taverne și ajungeți la o altă plajă, foarte mică, mai aglomerată, dar fără să mai urcați/coborâți coline.

21. Nu știu cum se numește plaja, e chiar după colț, cum s-ar spune, cu Milos și are o fâșie de nisip, plus baruri în apropiere dacă aveți nevoie de vreo bere. De fapt, cu 3 euro am luat o bere rece și niște alune de ronțăit și a fost cel mai bun snack ever! Jur, berea e cea mai bună când o bei ars de soare la plajă. În Grecia.

22. Era acolo  un ritm alene al vieții pe care nu îl găsești acasă sau în marile orașe. Mi-a luat ceva timp să mă deconectez.

23. Grecii se uită mirați la tine dacă te văd agitat sau stresat ca și cum nu ar putea înțelege aceste 2 stări. This is how I want to live too.

24. Am ascultat numai muzică grecească ca să intru în ritmul vieții de aici. Ah, și Lana del Rey.

25. Lidl-ul lor arată mai bine decât al nostru, just saying. Oare la Lidlul din Grecia au săptămână grecească?

26. Apă, soare și mâncare – dieta grecească.

27. Și că tot vorbesc de dietă, vreau să vă spun că am slăbit cât timp am stat acolo, deși am mâncat pâine zilnic, la 2 mese.

28. Am mâncat feta la cuptor până am crezut că o să mor. N-am murit, mai vreau.

29. Totodată, mi-am dat seama că feta prăjită e tot ce îmi trebuie în viață.

30. În Nikiana, aproape de pensiune, am mâncat într-un loc cu o priveliște superbă – Taverna Pantheon – o recomand, prețuri ok și  muzică grecească la un volum tolerabil. Ești servit chiar de patron și  au o musaca de casă foarte bună.

31. Am mâncat ardei umpluți cu feta, incredibil cum ceva atât de simplu are un gust atât de bun. Viață e simplă în insulele grecești și același principiu se regăsește și în farfurii.

32. Vă recomand să vă comandați miel (de oriunde din Grecia), îl gătesc al naibii de bine. Nu peste tot îl prepară în același fel, dar de fiecare dată este gustos.

33. La unele taverne, chiar la cele ce stau bot în bot cu marea, peștele poate fi destul de scump. Chiar te miri de ce.

34. Am încercat calamarul umplut, prăjit, la grătar și cam în toate formele sale. Concluzia surprinzătoare este că…la North See, în AFI, puteți lua un calamar la grătar G-E-N-I-A-L. Cel mai bun de pe acest pământ pentru mine, momentan.

35. Tot în Nikiana, am mâncat și la taverna Breath of Zorba, o recomand, e pe plajă, are muzică jazz în surdină, e foarte intimă și nu se aude zgomotul de la stradă. După o masă copioasă, din partea casei a venit pepene roșu ca desert. Dacă ați mâncat vreodată pepene de la țară, atunci vă puteți închipui cât de minunat a fost acela, rece și dulce.

36. Am încercat icrele, dar nu aveau gustul pe care-l știam eu, au fost delicioase oricum.

37. Mic-dejunul la greci nu este ceva deosebit, în mare parte pentru că nu-l tratează ca pe o masă importantă, cum ar fi prânzul sau cina. Așa că veți găsi mai mult varianta clasică, mic dejun continental, cu obișnuitele ”salam, cașcaval, roșii, castraveți etc”.

38. Chiar și așa, în ultima zi petrecută în Lefkada, am mâncat în port, aproape de intrarea pe insulă. Din păcate, nu am notat numele cafenelei, dar am comandat acolo un mic dejun grecesc pentru 2 persoane, cu 18 euro. Am mâncat 4 și ne-am săturat, a fost absolut delicios:

39. Mâncarea venea rapid oriunde mâncam, nu au fost probleme. Mai dificil era cu nota de plată, dacă prindeai un local aglomerat, puteai să aștepți vreo 25 de minute să o primești.

40. Nu am avut parte de țânțari, dar în schimb, am nimerit albine. Nu d-alea care te înțeapă, ci unele băgăcioase, care nu voiau să plece din farfuria ta.

41. Nu îmi amintesc din anii anteriori, dar acum am încercat să lăsăm de 2-3 ori bacșiș și chelnerii au fost chiar surprinși că primeau, unii au și refuzat.

42. În aventura noastră, am nimerit în Vasiliki, un sat micuț cu port și o priveliște foarte frumoasă. Posibil să aibă și plajă, așa am auzit, dar nu am fost la ea.

43. De aici am luat o barcă până Agiofili, a costat 6 euro dus-întors. E o plajă sălbatică, mainly, dar are și serviciu de șezlong. Thank God! Altminteri, era imposibil să stai pe plaja asta, avea doar pietre mari, era greu de mers pe ele fără papuci și la fel era și în apă. La magazine, găsiți un fel de papuci pentru înotat cu care vă puteți deplasa pe aceste pietre, dacă insistați.

44. Problema cu Lefkada este că are foarte multe plaje cu pietre, fie și ele mai mici, iar cele cu nisip fin sunt cele sălbatice și la care ajungi greu. În stațiuni, la plajele de lângă drum, găseai doar pietre.

45. Revenind la Agiofili, am luat șezlong, a costat 10 euro 2 scaune plus umbrelă, mi s-a părut ok. Ulterior, am descoperit, pe altă plajă, că 4 șezlonguri plus 2 umbrele pot costa 10 euro în total. Meh, a fost rezonabil.

46. Dacă o să ajungeți prin Vasiliki, să știți că pe lângă apă e un șir lung de taverne care mai de care. Mai greu e să te hotărăști unde să mănânci.

47. Spre deosebire de alte vacanțe, pentru care îmi făceam lista localurilor în care să mănânc, în Grecia nu e cazul de o astfel de pregătire. Ai pur și simplu atâtea opțiuni de taverne din în loc în loc,  încât o lista ar fi inutilă. Doar dacă știi de niște locuri absolut speciale pe care trebuie să le încerci.

49. În drumul dinspre Vasiliki în Nikiana, am oprit la o cramă, unde am avut parte de un tur gratuit plus degustare de vinuri. Am văzut care este procesul de producere a vinului, de la culesul strugurilor până la îmbuteliere și etichetare de sticlă. Am cumpărat mult vin de acolo, era divin de bun și o sticla costa 7 euro. Nu am reținut, again, numele locului, dar nu poate fi ratat. Mergi pe un drum absolut pustiu și apare această cramă în calea ta.

50. Am mai mâncat și în stațiunea Nidri, la un local autentic grecesc (dar care nu e?), aveau mâncare bună, chelneri prietenoși și priveliște la port. Se numea Mama Mia.

51. Tot în Nidri, am văzut un restaurant (dar nu am fost la el) cu un concept interesant.. no menu. Nu erau prețuri, mâncai de câți bani aveai în buzunar. Practic, îi spuneai chelnerului un buget și primeai ceva de mâncare în acea sumă de bani. Ăsta e restaurantul, poate îl încercați voi și îmi spuneți și mie cum a fost. 😀

52. Acum, o ultimă recomandare, dar p-asta e musai să o încercați. Tipa din Chișinău (vezi punctul 15) ne-a zis de un restaurant foarte fain, care e, ghici unde… în nori! Poza asta spune multe:

Sursa

Se numea Rachi, iar marea problemă cu acest loc era faptul că era full, iar timpul de asteptare pentru o masă ajungea și la 2 ore. Nu știu exact dacă este posibilă rezervarea, eu am citit pe Internet că nu, dar la fața locului unii încercau totuși să rezerve. Dați un telefon în prealabil,  totuși.

Dacă nu ai prins loc la masă, ei te invită la barul amenajat alături unde poți comanda cocktailuri și finger food, iar eu, de fapt, de locul ăsta m-am îndrăgostit. De ce? Pentru că au o terasă ce dă în prăpastie, iar pe canapelele amenajate te poți întinde chiar deasupra văii. Ai senzația că ești suspendat undeva între cer și pământ, e absolut fantastic. Aici muzica e super bună și vă recomand să veniți la apus, e out of this world să vezi cum soarele e înghițit de zare și să ai senzația că ai ajuns efectiv la marginea pământului.

Cam astea au fost impresiile și recomandările mele. Foarte multe sunt despre mâncare, sper că nu vă deranjează. Și dacă vă deranjează, atunci înseamnă că citiți blogul greșit.

Grecia e fantastică și nu te poți plictisi niciodată de brânza feta, de azurul apei și, hm, de câțiva bărbați greci. 🙂

Vă las și cu niște poze:

Am gatit tacos pentru prima data

Am gatit tacos pentru prima data

Cred că am mai mâncat tacos o singură dată, acum 1 an și a fost chiar bun. Nu e chiar un preparat după care să mă dau în vânt, pentru că nu prefer neapărat carnea tocată. Însă niciodată nu am avut ocazia să gătesc unul, dar zilele trecute am primit de la Staropramen un kit simpatic ce avea toate ingredientele necesare preparării, plus o farfurie Chicineta și niște bere, desigur. Nu m-au lăsat să bâjbâi pe internet după o rețetă, ci mi-au trimis una scrisă de Chef Alexandru Rada.

Ah, by the way, ăsta e unul din momentele în care vă anunț că nu sunt un food blogger în toată regula, ce urmează mai jos e o rețetă făcută după îndemânarea mea de om obișnuit căruia îi place prea mult să vorbească despre mâncare.

Bun, aveam de toate, așa că dis-de-dimineață, la ora 10:30, m-am apucat să fac tacos. Ingredientele, mai jos:

Avem așa: ulei de măsline, condiment mexican, lime, sos de roșii, smântână, coriandru, ardei iute, usturoi, salată iceberg, ceapă roșie, carne de vită și lipii

Am pus în tigaie carnea de vită împreună cu sosul de roșii și condimentele. Le-am lăsat la foc mic o oră, în rețetă zicea că le poți lăsa chiar și 2 ore, dar mi s-a părut prea mult. Probabil că depinde și cum preferă fiecare să iasă carnea. Pentru sosul salsa am pus ulei de măsline în tigaie, l-am lăsat puțin la încins, apoi am adăugat ceapa tocată mărunt cu ardeiul iute, care nu era iute. Însă mai bine așa, altfel ar fi fost imposibil să mănânci. După 5 minute, am adăugat usturoiul și roșiile tocate mărunt (pe care le-am și decojit, nu știu dacă așa se face, dar nu-mi place pielița aruncată prin mâncare).

Sosul salsa, conform rețetei, se lasă până se ajunge la consistența dorită, la mine roșiile erau doar înmuiate, nu deveniseră un sos în toată regula, dar nu mi s-a părut o problemă. Nu scria în rețetă ce să fac cu lime-ul, am intuit că-l storc în compoziția de sos și chiar asta am făcut.

Am pus carnea în lipie, smântână peste, salata iceberg și sosul salsa. S-a finalizat cu niște coriandru proaspăt pe care l-am presărat deasupra. Am lăsat opera ”deschisă” ca să se vadă în toată splendoarea ei:

Am servit cu niște bere blondă, așa cum scria în rețetă. Mă grăbeam foarte tare să pozez pentru că mă așteptau 3 guri flămânde. A fost foarte bun și foarte consistent, te săturai imediat. Cam asta a fost experiența mea cu tacos, cred că mai fac și data viitoare. 😀

Câteva detalii și despre campanie:

Staropramen, partener principal al Street FOOD Festival, te invită să descoperi noi combinații și arome, alături de 10 chefi care îți vor dezvălui secretele lor.

Cei 10 maeștri ai gustului sunt ghizi pe parcursul călătoriei savuroase a celor prezenți la festival și în același timp vor fi protagoniștii seriei Flavour Makers: 10 episoade dedicate gustului, în care Staropramen și Chef FOA te invită, în exclusivitate, în culisele celor mai creative food truck-uri din festival. Seria video poate fi urmărită pe http://oamenisigusturi.ro/streetfood și pe pagina de Facebook Staropramen. Dacă vei răspunde corect la întrebările alăturate video-urilor până pe 3 octombrie, vei putea câștiga premii de degustat sau un City Break la Praga pentru două persoane, cu transport, cazare și acces la Prague Food Festival.