Categorie: Ce mancam azi?

Ca la mama acasa cu Patrizia Paglieri

Ca la mama acasa cu Patrizia Paglieri

Am fost prezentă în seara asta la un eveniment foarte fain. Dincolo că mă reîntâlneam cu prieteni dragi și mă bucuram de pasiunea vieții mele, mâncarea, am cunoscut-o pe Patrizia Paglieri. Nu are nevoie de introducere, o știți de la Masterchef. Am avut ocazia acum vreo 3 ani să mănânc la restaurantul unde era chef (Fior di Latte) și totul mi s-a părut excepțional. Acum am putut să o văd și în persoană și pot spune că e foarte exuberantă, zâmbitoare, drăguță și aproape „jenată” că i se acorda atâta atenție. Dar e normal, că doar e gazda noii emisiuni de la TV Paprika care se lansează luni.

Da, noua emisiune se numește „Ca la mama acasă” și pe care o veți putea urmări în fiecare luni, de la ora 21. Patrizia va găti o serie de rețete fusion, adică o combinație intre bucătăriile italiană, românească și internațională. Mai mult, va folosi ingrediente simple, accesibile tuturor (de la busuioc, ciuperci de pădure, până la zmeură sau mălai).

Ce mi se pare foarte fain este că îl va avea invitat special pe fiul ei de 22 ani, Francesco. Mama, promit că o să învăț să gătesc așa bine cât să avem și noi emisiunea noastră cândva. 😀

patrizia paglieri

În plus, am o mică surpriză pentru voi. Am primit în exclusivitate 2 dintre rețetele ce vor apărea în episoadele emisiunii. Ca să le savurați fix când vă uitați la emisiune.

Rețetele din emisiune

Avem așa, în primul episod, o rețetă tradițională cu un touch foarte modern: Millefeuille de mămăligă, cu fondue de raclette și bacon

Ca și ingrediente, aveți nevoie de:

• mălai

• 1 lingură de unt

• 200 g bacon

• 200 g cașcaval

• 1 ceapă

• 1 salată

• sare

Și se prepară astfel:

Se fierbe mămăliga la foc mic, se adaugă sarea și untul, apoi se lasă la răcit. Se taie felii și se adaugă peste fiecare felie câte o bucată de cașcaval, o felie rotundă și subțire de ceapă și o fâșie de bacon, până se obțin 3 straturi suprapuse. Se pune millefeuille-ul într-un vas termorezistent și se lasă la cuptor 25 de minute, la 210o C, sau până preparatul devine auriu și se topește cașcavalul. Se servește cu salată verde.

 

Mai rezistați la o rețetă sau nu mai puteți de poftă? Avem într-un alt episod ton în crustă de nuci, cu cremă de pere și mascarpone.

Ingrediente:

• 400 g ton

• 150 g nuci

• 100 g mascarpone

• 1 lingură de unt

• 1 borcan de compot de pere

• scorțișoară

• 1 lingură de unt

• coniac

• sare

Preparare:

Nucile se mărunțesc cu un sucitor, într-o pungă, sau folosind un aparat special. Se dă carnea de ton prin nuci și se prăjește într-o tigaie, cu untul. Se călește câteva minute pe fiecare parte, apoi se flambează folosind coniac. Pentru crema de pere, se omogenizează perele din compot și se amestecă bine cu scorțișoara, brânza mascarpone și un praf de sare. Se servește alături de ton.

O minunăție de arome! Vă recomand să vă uitați la emisiune în fiecare luni, la ora 21!

Sesiune de gatit la miezul noptii

Sesiune de gatit la miezul noptii

Sunt zile în care sunt o fată foarte leneșă, când nu sunt în stare nici să întind niște brânză pe pâine, iar în alte zile sunt extraordinar de harnică, de nici nu ai văzut așa ceva. Edenia mi-a trimis recent o surpriză faină, am primit din partea lor un pui de 1.5 kg, puiul fiind crescut 81 de zile la o fermă din Franța. Și am zis că musai trebuie să mă apuc să gătesc un pui întreg (pentru prima oară) după o zi la birou, când sunt mega obosită. Dar entuziasmul meu era prea mare, chiar dacă era 8 seara și eu doar aliniam ingredientele pe masă.

Am căutat și rețete, dar în final am ales să-l gătesc după chipul și asemănarea mea. Pardon, după gustul meu, asta voiam să zic. Prietenul meu era entuziasmat că mănâncă ceva deosebit la cină, dar i-am zis că mai are de așteptat și că oricum trebuie să facem poze înainte de toate. Mă gândesc întâi la cititorii mei, hehe. 🙂 Ca și reteță, am mers cu o variantă safe ca să nu stric bunătate de pui, anume l-am umplut și înconjurat cu legume și am făcut un sos  fantastic de smântână cu busuioc, ghimbir și un pic de curry.

Ingrediente

  • 1 ardei roșu gras
  • 2 morcovi
  • busuioc
  • ghimbir
  • 6-7 ciuperci
  • 2 dovlecei
  • ceapă verde
  • usturoi
  • unt
  • condiment pentru pui
  • smântână lichidă

Morcovii i-am călit în tigaie pentru că voiam să fie un pic mai moi atunci când îi bag la cuptor. Restul de legume le-am tocat cubulețe (mai puțin ciupercile) și apoi le-am îndesat în pui. Desigur, rămâi cu o cantitate generoasă, așa că ce a mai rămas am adăugat în tavă, alături de ciuperci.  Am topit o bucată de unt la microunde și am adăugat condimente și niște busuioc. Cu acest amestec am uns puiul și legumele, astfel să nu se ardă în cuptor și să mă asigur că rămâne fraged. Periodic trebuie scos puiul din cuptor pentru a fi uns, cam o dată la 25 minute, aș zice.

pui întreg

pui întreg

pui întreg

pui întreg

pui întreg

pui întreg

pui întreg

Totul a ajuns la cuptor, apoi m-am apucat de sosul de smântână. Ăsta e foarte simplu, se pune smântâna lichidă în tigaie, se presară niște curry împreună cu usturoi (pisat), busuioc și puțin ghimbir și se lasă vreo 15 minute la foc mic. Iese o nebunie. Pe acesta l-am adăugat în tavă, peste legume și pui când era spre final. Ah, să nu uit, puiul a stat la cuptor aproximativ 2 ore.  La final, am avut energia și să mai spăl vase, deși eram absolut ruptă de oboseală!

Câteva detalii despre Poulet jaune Fermier d’Auvergne: crescut lent, în cel puțin 81 de zile într-o fermă din Franța, cu alimentație 100% vegetală, fără administrare de antibiotice. Are certificare Label Rouge, puiul de acest fel crește în aer liber, în zone cu iarbă și copaci.

Cred că e o rețetă perfectă pentru ocazii speciale, de invitat socrii la masă și rudele să vadă că te descurci în viață, deci știi să gătești un pui întreg delicios.

Sushi la Sushi Terra

Sushi la Sushi Terra

Îmi vine să fac o glumă foarte proastă cu sushi, dar nu o zic, că poate mă citesc și minorii. 😀 Nu sunt eu un fan obsedat de sushi, dar uneori mi se face așa o poftă de el și de niște sos Wasabi pe care îl mănânc cu nemiluita. Și am observat că în ultima vreme nu mă mai dau în lături nici de la niște ghimbir murat sau pus generos în limonadă.

Pentru că soră-mea a intrat la clasa de japoneză în liceu, am zis că e momentul perfect să sărbătorim cu sushi! Și am zis să mergem la Sushi Terra, această combinație de fast-food și restaurant, cu niciun decor/vibe japonez, dar cu sushi suficient de bun cât să nu te mai intereseze. Prețurile sunt măricele, dar sunt mai ok decât dacă aș fi mers la restaurant tematic. Și momentan doar a intrat la liceu, la facultate va fi demnă de restaurant tematic.

sushi

Ne-am comandat pentru început niște supă miso și niște Ramen cu rață. Supa miso (9 lei) era cu tofu, ciuperci și alge. În mod surprinzător, chiar mi-au plăcut algele și acele bucăți de tofu. Supa Ramen (16 lei), în schimb, a fost o mare dezamăgire, era mai mult rece și avea niște noodles amărâți în ea. Și nu avea gust mai deloc. Clar nu comandați Ramen de aici.

Cum a fost sushi-ul:

Apoi, au venit și vedetele: 16 bucăți delicioase de sushi cu somon (30 lei), plus cu sos picant și salată iceberg. Fiecare bucată de sushi a fost ornată generos cu wasabi și acompaniată de niște ghimbir murat. A fost super sățios și gustos! Un alt preparat de la ei care este foarte popular sunt acele bărcuțe de sushi, dar eu încă nu am bani de d-alea. Mă rog, să mai vin cu cineva care are și el/ea salariu, poate.

sushi

Mi-am mai luat și niște limonadă cu castravete, ghimbir și mentă, a costat 17 lei, cam mult, zic eu. Ca să mă conving o dată pentru totdeauna că nu-mi place castravetele în băuturi. Dar am băut tot, că îmi era foarte sete.

sushi

La final, am încheiat cu desertul, care m-a umplut așa tare încât d-abia puteam să mă mai deplasez. Trei înghețate în sortimente diferite (11 lei): cu susan, ceai verde și ghimbir. Cea cu susan a fost foarte, foarte bună, la fel și cea cu ghimbir. În schimb, am fost chiar surprinsă că aia cu ceai verde a avut un gust oribil. O combinație de alifie cu frunze de pe stradă. Ew, nu o recomand deloc.

În concluzie:

Mergeți la Sushi Terra pentru sushi și înghețată! Și luați-vă și o bărcuță!

Mic dejun la Rue du Pain

Mic dejun la Rue du Pain

Știu că românii au o problemă cu mâncatul unui mic dejun dimineața. Nu le place, sar direct peste și probabil mănâncă un covrig  la 1 leu. Am avut și eu o perioadă d-asta în care făceam fix la fel. Mă trezeam super târziu, întârziam la muncă și nu aveam suficient timp să îmi pun salamul pe pâine. Uneori nici nu mă pieptănam, dar să nu mai spuneți asta la nimeni.  În fine, când m-am decis că vreau să mai slăbesc, mi-am dat seama că trebuie să am niște mese echilibrate, așa că m-am forțat să iau micul dejun, chiar și dacă asta însemna să mănânc doar un ou fiert. Și am observat ce bine mă simțeam ziua în vacanțe când aveam o masă consistentă dimineața.

Ca să mă întorc la problema românilor. O bună parte nu iau micul dejun, dar alții o fac măcar pentru pozele pentru Instagram cu un breakfast sau brunch. Au apărut multe localuri în București care și-au diversificat meniul pentru masa de dimineață și l-au elevat un pic, nu avem doar salam pe pâine ca opțiune. Am fost să mănânc recent la Rue Du Pain, în Floreasca. Nume franțuzesc, fancy, te aștepți la ce e mai bun. Localul în sine e simpăticuț, nimic impresionant ca decor. Au și terasă afară, din nou, nimic impresionant.

Poate un atu foarte mare este brutăria in-house pe care o au și de unde poți cumpăra mai multe sortimente de pâine, patiserie și prăjituri. V-aș fi arătat mai multe poze cu toate cele, am reușit să fac doar două, căci atunci când am vrut să pozez peretele plin de pâine (arăta chiar fain), vânzătoarea mi-a zis că nu am voie. Mi-a tăiat tot cheful și sincer nu am înțeles logica. Dacă pun o poză pe net cu pâinea lor și lui X din deal îi place ce vede și vine să cumpere,  e vreo problemă?

Ce am mâncat:

În fine, să trecem la the actual breakfast. Meniul lor mi s-a părut diversificat ca opțiuni mai mult pentru sandvișuri și tarte, dar mie îmi place mai mult să mănânc ceva cu ou. Aveai 3 opțiuni de Eggs Bennedict: cu șuncă, cu somon sau cu spanac. Am luat cu somon și mi-a venit  o porție destul de mare, ceea ce apreciez. Dar apoi nu am mai apreciat așa tare pentru că aveam o tonă de somon care devenise greu și grețos în combinația cu sosul olandez. Aveam câteva frunze de salată alături cu oțet balsamic deasupra care mai tăiau din greață, dar erau prea puține.

După ce am terminat toată porția, mă simțeam plină. Apoi a început să mă doară burta, yey. Nu zic că a fost de la ouă, dar nu aș mai combina somon afumat cu sos olandez. Cafeaua a fost bună, nimic deosebit.  Servirea a fost rapidă, prețurile ok-ish. Cam 35 lei acest mic dejun.

Tot la Simbio prefer să mănânc, sincer. Însă aș vrea să mai descopăr și alte locuri.  Eventual să merg la sigur pentru un mic dejun foarte bun.

Recomandări?

Magie in bucatarie

Magie in bucatarie

Începe să îmi placă să primesc cadou toolkituri cu ingrediente pentru gătit. Sunt un fel de mystery box ca la Masterchef,  primesc ingrediente și o rețetă pe care să o urmez (bine, la Masterchef nu mi-ar  fi dat și o rețetă). Mi se pare fun, de mă surprind și pe mine că sunt în stare să fac ceva pas cu pas, mai ales că eu sunt aeriană de felul meu, iar treaba asta se aplică și în bucătărie. Respect o rețetă la fel cum mă țin de o dietă. Adică deloc.

Bonduelle mi-a făcut o surpriză și mi-a trimis ingredientele pentru un preparat delicios: duet alintat cu mix de legume, adică rulouri de prosciutto umplute cu mix de fasole și un sote cu roșii și spanac. Plus, un joben și ustensile să fac magie, că doar așa se poate întâmplă într-o bucătărie. 😀

 

Nu știam până acum, dar fulgii de migdale prășiți sunt bestiali. Anyway, m-am pus pe treabă. Am pus mixul de fasole la fiert, pe ceas 2 minute și a fost suficient!

Fasolea am înveli-o într-o pătură delicioasă de prosciutto, apoi le-am pus repede în tigaie (unt și ulei de măsline), le-am pripelit câteva minute până s-au rumenit ușor.

Am făcut și un sote de spanac și roșii, am adăugat direct legumele în uleiul rămas și le-am călit rapid. Am adăugat niște fulgi de migdale deja rumeniți, ca să dea gust:

Rezultatul

Și ta-daaaa, magie în bucătărie în mai puțin de…10 minute? Douăzeci cu totul că eu am și stat să pozez fiecare mișcare a mea. Deci, 10 minute, o cină numai bună dacă vii hămesit de la muncă și nu ai chef de absolut nimic.

Legumele congelate folosite sunt din gama Bonduelle Vapeur,  fierte și congelate imediat, ca să ajungă în farfurie după ce le-ai gătit doar 3 minute. Și au o varietate de mixuri ca să-ți alegi fix ce-ți place: Bonduelle Duet Mix (fasole verde și galbenă, ce am folosit eu mai sus), Bonduelle Mexican Mix, Bonduelle Royal Mix (conopidă, broccoli și morcovi rondele), Bonduelle Spring Mix (fasole verde fină și broccoli, dovlecel galben, morcov și ceapă). Și gama Bonduelle Vapeur cuprinde și 4 tipuri de legume mono: fasole verde păstăi, fasole galbenă păstăi, broccoli și mazăre boabe.

Mai multe detalii despre campanie și rețetele delicioase pe pagina de Facebook Bonduelle și pe www.bonduelle.ro .

Lucruri pe care nu le suport în bucatarie

Lucruri pe care nu le suport în bucatarie

După ce am plecat de la ai mei, mi-am dat seama că menirea mea în viață nu prea mai este să stau în bucatarie. Nu mai simt plăcerea de a găti, acum gătesc strict ca să am ce să mănânc și deja simt povara întrebării ”dar azi ce să fac de mâncare?” Totul se termină prea repede, am zile când vin așa târziu acasă și sunt atât de zăpăcită încât pregătesc niște lucruri de care la o masă normală nici nu m-aș atinge.  Însă vreau să mă redresez, din două motive:

  • să supraviețuiesc  – într-un mod destul de sănătos, nu să apelez la fast food
  • să mă relaxez – gătitul are efectul ăsta benefic asupra mea, dar doar în zilele de weekend și când nu am stomacul prea gol, că atunci pierd orice urmă de răbdare

Mi-am dat seama că sunt niște lucruri pe care le detest teribil în bucatarie, dar nu le pot evita:

  1. Să curăț cartofi

Putem scoate, vă rog, pe piață cartofi deja curățați? Folosesc și cuțitul și acel potato peeler și nicicum nu e bine. Mă doare spatele, mă plictisesc, mi-e foame, durează o veșnicie să-i cureți, apoi să-i speli, să-i tai. Mmmm, dar cartofii prăjiți sunt buni.

2.  Să curăț usturoiul

E greu și în cele mai multe cazuri rămâi cu un miros pe mâini de care d-abia scapi. Când eram mai mică și mă punea mama să-l curăț, o făceam atât de prost încât rămâneam efectiv cu bucăți din el sub unghii.

2.   Mirosul de mâncare în haine/păr

Stai 2 ore să faci un amărât de preparat care are niște arome mai intense și ieși din bucătărie mai afumat decât o șuncă de Crăciun.  Urăăăăsc treaba asta, e nevoie de dezinfecție totală.

3. Să spăl vasele

Dacă ăsta ar fi un top (dar nu e), treaba asta ar fi pe primul loc. E uimitor câte vase pot apărea după un singur fel de mâncare. D-asta am în plan achiziția unei mașini de spălat vase. Cel puțin știu că am scăpat de grija asta și chiar o să mă încumet la chestii mai complicate.

4.  Vinul la temperatura camerei

Sau vinul pus în orice pahar care nu este de vin. It is killing me, îmi stă pe creier că beau un vin care nu e rece (știu, nu toate soiurile sunt bune de băut așa) într-un pahar de Cola.

5. Pâinea veche

Chiar și de o zi, nu-mi place, trebuie să fie cât mai proaspăt posibilă. Also, nu-mi plăcea nici cea feliată, mi se pare că are un gust fad. În ambele cazuri, și cu cea veche, cât și cu cea feliată, le prăjesc. Totuși, nu-mi place nici risipa.

Pe voi ce chestii vă scot din pepeni în bucătărie?

Clatite bune de la Pancake Planet

Clatite bune de la Pancake Planet

Se facea ca era o zi de decembrie, deloc friguroasa, fara urma de zapada si ma indreptam spre ceainaria Green Tea.  Desi nu simteam frigul in oase, voiam sa ajung totusi mai repede sa beau un ceai fierbinte si, mai ales, sa gust din deja faimoasele clatite ale Adinei. 🙂

O cunosc pe Adina din 2012, de pe vremea cand in bucataria ei gaseai doar filme, nu si retete. Sau nu public, cel putin.  Din 2016 scrie pe Pancake Planet cele mai misto idei de bunataturi si are cele mai frumoase poze la mancare. Genul ala de poze pe care il gasesti doar pe Tumblr.

Ba mai mult de atat, gateste periodic in diferite locatii din Bucuresti, iar eu mi-am zis ca trebuie sa ajung macar la editie de Tea & Pancakes afternoon, la Green Tea.  Voiam sa vad daca Pancake Planet (numele e o responsabilitate) face cele mai bune clatite americane si daca Adina gateste mai bine decat scrie despre filme. Ok, poate partea a doua nu e valabila, le face pe amandoua foarte bine.

Eu mi-am luat clatite cu Nutella si rodie si kiwi. Super fluffy si usoare si ceaiul de iasomie a completat perfect combinatia. Prietena mea si-a luat varianta cu ricotta si miere, blueberry si capsuni, la fel de yummy.

Mai jos pozele cu pricina:

clatite

clatite

Adina gateste din nou clatite weekendul asta, duminica, 4 martie la Coolinart, pe Calea Victoriei. Gasiti aici toate detaliile.

Daca aveti drum si pofta de clatite bune, you can stop there. Mesajul asta e cu atat mai valabil pentru Angela care, intamplator, mi-a zis zilele trecute ca nu a mancat niciodata pancakes. Adina, save her! 🙂

Coastele sunt noul food trend

Coastele sunt noul food trend

Până să apară moda coastelor (cum sună),  singurele costițe pe care le mâncam erau cele de la mamaia, prăjite în mult ulei, într-o tigaie mai veche de mine și decât părinții mei. Carnea era suuuuper tare și se desprindea greu de pe os. Nu mai zic cât de chinuiai apoi cu scobitori să o scoți dintre dinți. Dar era o mâncare absolut delicioasă iarna, cu pâine caldă, de savurat lângă sobă.

Acum văd că toată lumea e înnebunită sa le încerce.  Și evident când există un hype în zona de food (ca și la travel), nu mă pot abține. Sunt teribil de pofticioasă.  Din tot ce vedeam ca recomandări de localuri, mi-a rămas unul în minte: RIBS (Romanian Insane Barbeque Sauce) care e și amplasat cât se poate de bine, în Centrul Vechi. Am sunat să fac rezervare cu o săptămână înainte, dar mi-au zis să revin pe vineri, că e prea devreme și că oricum nu se aglomerează localul. Ba chiar poate nici nu ar fi nevoie. Evident, nu mai ascult de aceste sfaturi înțelepte cu ”nu e nevoie de rezervare, mereu găsiți loc”, după ce la Kulinarium din Sibiu mi-au dat țeapă. Cam detest locul ăla acum.

În fine, sâmbătă seara,  viscol maxim în București, eu pe tocuri, pentru că de ce nu. Am întârziat jumătate de oră pentru că am mers pe jos de la mașină până la restaurant. Eram zgribulită toată. Din fericire, nu ni s-a anulat rezervarea.  Localul arată bine,  în stil industrial, cu scaune teribil de joase, poate ca să-ți bagi fața în mâncare mai ușor?

coaste

coaste

Coastele

Am dat comanda și porțiile au venit în vreo 35 de minute. Mult pentru o comandă în general, dar nu știu dacă și pentru coaste?  Eu mi-am luat niște Boja ribs: coaste de porc, cartofi prăjiți cu brânză,boia, busuioc, ceapă, mentă, mărar, oregano și varză albă. La cartofi nu primești sos, așa că eu l-am luat separat (2 le), nu i-aș fi putut mânca fără. Coastele mele au fost d-i-v-i-n-e, iar menta din salată de varză albă cu rodia completau atât de bine gustul. Salata aia sigur o să o fac și acasă, dar pentru carne chiar va trebui să mă întorc acolo. Prețul a fost de 42 lei pentru 350 grame, super ieftin pentru ce primești și, mai ales, cât primești. Mai ai opțiunea de porție mare, 700 g- 62 lei. Adică te mai combini cu cineva și ieșiți mai ieftin.

coaste

Prietenul meu și-a luat un fel de tocăniță de fasole cu pork ribs: Beans Ribs (fasole, smântână, brânză Cheddar, roșii cherry, ceapă). Bun, dar come on, nu e același lucru.  Also, ei au în meniu și burgeri, paste etc, dacă nu vă coafează niște ribs.

La desert am luat un apple pie cu înghețată. Foarte bună a fost înghețata, era de cafea și avea bucăți de nuci. Mmmm. Ah, da și plăcinta a fost ok, dar nu sunt fan. Nu știam ce să aleg ca desert, aveau doar 3 opțiuni. 14 lei, prețul standard pentru un preparat dulce.

apple pie

Băuturile

Aici am făcut o greșeală stupidă și parcă am fost și ”pedepsită” pentru asta. Ziceți voi, ce ați băutură ați savura alături de niște coaste suculente? O bere bună, probabil. Așa aș face și eu. Doar că în seara aia mi-a înghețat creierul că nu înțeleg de ce am comandat un Mojito. Mă porceam cu coaste, dar voiam să fiu o lady, nicio logică în asta. Am regretat cu atât mai mult cu cât era cel mai prost Mojito băut de mine în această viață, era apă cu rom. Sau apă cu rom diluat cu apă.  Și mai și costa 26 de lei ca să mă doară sufletul.  Măcar voi să învățați din greșeala mea.

Concluzie

Vreau să-l duc pe tata la restaurantul ăsta. Și vreau să mănânc coaste până o să simt că trebuie odată să-mi reînnoiesc abonamentul ăla la sală odată.

Cea mai buna ghimbirata din Bucuresti

Cea mai buna ghimbirata din Bucuresti

Nici nu auzisem de ghimbirata până acum vreo câteva luni, când am fost la Bucharest Street Food Festival și m-am oprit la van-ul celor de la Simbio pe roți. Din glumă în glumă cu tipul care servea, m-a convins să încerc această băutură, deși de când mă știu nu suport ghimbirul absolut deloc. Are o aromă extraordinar de puternică și anihilează orice gust al mâncării. Sau mâncam chestii gătite de oameni care nu știu să folosească această plantă.

Ce este ghimbirata?

Păi, o limonadă cu ghimbir. Cei de la Simbio pun și niște mentă în ea și are un gust absolut divin. Am ieșit cu fetele la brunch și mi-am băut cafeaua de acasă, pentru că știam că la Simbio trebuie să mă păstrez pentru ceva mai deosebit. Apropo, este cineva căruia nu îi place acest loc?  Decorul este fain, deși unele camere sunt mult prea simple (atât ca mobilă, cât și ca decorațiuni), și e un loc perfect de meet-up/catch-up with old friends.

                                                                                         Ghimbirata cu pricina

Brunch, acest anytime breakfast

Pe o scară de la 1 la 10, mă simt arogantă de nota 20 când spun că ”merg la brunch”.  Dar m-aș putea obișnui cu asta. Am mâncat în trecut la Simbio de vreo 2-3 ori și nu m-a frapat cu nimic și nici nu le-am reținut meniul. Cu toate astea, dacă vrei să mergi acolo, mergi până în prânz să mănânci un mic-dejun târziu delicios. Eu m-am răsfățat cu o Shakshuka,  ouă prăjite cu roșii sote, ardei, usturoi  și busuioc, puțin picantă, fix cum îmi place mie. A fost cea mai bună alegere și vreau neapărat să reproduc preparatul și acasă.

Fetele și-au luat omletă cu legume și ouă Benedict cu bacon prăjit. Bun, bun, dar încercați Shakshuka măcar pentru chinuiala de a pronunța cuvântul când dai comanda. 😀

ghimbirata

ghimbirata

ghimbirata

Am zis să ne luăm și desert. Pentru că nu e mic-dejun, dar nici prânz, aveam toată ziua la dispoziție să scăpăm de caloriile dulci.  Fetele și-au luat carrot cake cu portocală (yuck) și eu un mousse de ciocolată cu whiskey. Oh, da! Dacă ești iubitor de alcool în dulciuri (ca mine), ăsta e desertul de care ai nevoie în viața ta.

Preturi

Ok-ish. Shakshuka mea a fost 21 lei. De ghimbirată nu-mi amintesc, nici nu știu dacă era în meniu. Cred că ar fi o medie de 14-15 lei, ca la orice limonadă.  Carrot cake-ul era 18 lei (scump) și mousse-ul era 14. Încă o dată alcoolul învinge.

Concluzie

Ce să mai zic? Cred că îmi doresc ca Simbio să o comercializeze în magazine, ca să o am la îndemână în frigider, atunci când am night cravings.

Apropo, aveau și o pisică acolo.

Cea mai buna crema catalana din Bucuresti?

Cea mai buna crema catalana din Bucuresti?

Crema catalană este practic versiunea, ghici ce, catalană a faimosului desert franțuzesc: crème brûlée.  Deși seamănă foarte mult și up to a point chiar și la gust, nu sunt una și aceeași chestie. Diferența între cele două ar fi că la crema catalană folosești ouă, lapte şi amidon şi se fierbe pe aragaz, iar la cealaltă se folosește smântână, vanilie și se coace la cuptor.  Plus, procesul de caramelizare pentru ambele. Oricum, nu sunt expertă nici la a face dulciuri, dar nici la a le mânca, sunt una dintre puținele persoane de pe acest pământ care nu se dă în vânt după ele. Dar cu toate astea am ajuns să caut înnebunită prin București un restaurant spaniol care să mă dea pe spate cu desertul ăsta.

Cum am ajuns în această situație?

Well, în vacanța mea din Barcelona m-am bucurat de o masă cu tematica ”am împlinit 24 ani, yey” și am zis hai să ne luăm și desert, dacă tot nu te bucuri de tort cu lumânări.  Prietenul meu comandă, curios fiind, această cremă catalană. În meniu scrie că are coajă de portocale. Ew, am zis eu. Ew, ew, ew, detest citricile în dulciuri. Eu îmi iau tiramisu, ceva care să-mi aducă aminte că tot pe italieni îi prefer la capitolul mâncare.  Vin farfuriile. Hai să gust și eu, că nu o să mor. Pffffffff, Iisuse. Cum să fie ceva atât de bun?  Doamne, am iubit fiecare linguriță.

Înapoi în București.

Ajung la Finca Alioli și  le încerc desertul. Uf,  nu e prost, dar e foarte dezamăgitor pentru un restaurant tematic. Și am așteptări destul de mari. Mai fac un research, Bucureștiul stă foarte prost la capitolul restaurante nișate, se vede că ne place doar mâncarea asiatică și hai un mexican din când în când. Dau peste articolul ăsta,  un restaurant la care puteai mânca desertul cu 250 lei.  Of course, signature dish,  șofran, tralalala, restaurant e închis forever acum.

În cele din urmă, ajung la Pata Negra, un alt restaurant spaniol, dar diferit de Alioli. E mult mai intim și are o tentă high-class, fiind și poziționat în spatele Guvernului, într-o zonă doar cu vile. Prețurile sunt pe măsură și crema catalană costă 21 lei (la Alioli este 13 lei), nu mai zic de restul. Ce bine că nu îmi e foame, îmi iau doar un aperitiv, de poftă, cozi de raci cu un fel de spumă de avocado:

restaurant spaniol

Îi zic ospătarului că am venit special pentru desert și că am așteptări mari. Ba chiar am adus-o și pe draga mea Simona să se bucure cu mine. Și aleluia! Este un desert chiar foarte bun. Lipsește portocala, e lămâie în locul ei. Dar sunt mulțumită. Nu am pretenția să mănânc mai bine decât în Barcelona, dar se ridică la înălțimea așteptărilor. Crusta de zahăr nu e nici prea tare, nici prea moale. Crema de sub ea are un puternic gust de lapte cu vanilie, aduce puțin a orez cu lapte și este foarte cremoasă. Bun și recomand, if you do not mind the price.

Decorul e foarte elegant, cu bun gust și e o atmosferă super liniștită și intimă.

restaurant spaniol


Mai vreau să trec pe acolo, poate când o să-mi adaug încă un zero în coadă la salariu. Glumesc, nu e așa grav. 😀