Categorie: Ce mancam azi?

Pizza-tarta de casa

Pizza-tarta de casa

Întrebați-mă care este diferența între o pizza și o tartă și nu o să pot spune exact. Ah, ba pot. Pe o tartă pui fructe (multe și care nu sunt neapărat ananas) și întinzi un strat generos de cremă. Iar pe pizza întinzi un strat gros de sos de roșii (preferabil făcut de mama sau bunica) și presari cu mozzarella din plin.

Probabil vă întrebați de ce fac exercițiul ăsta ciudat de imaginație. Păi, pentru că odată am încercat să urmăresc o rețetă de tartă cu roșii, pesto și anghinare (deci am evoluat de la fructe) și a ieșit fix o pizza. Dar în rețetă scria că e o tartă! Și recent am încercat să fac o pizza folosind niște aluat din Lidl și nu mi-a ieșit un rotund perfect. Plus, nu am reușit să întind aluatul suficient de mult astfel încât să obțin cât mai mult din formă, așa că am avut una foarte mică. O tartă.

Scopul era fac niște poze pentru portofoliu, așa că am făcut-o pe repede înainte, având grijă doar să arate bine and that was it. Da, nu tot ce arată bine pe Internet se mănâncă. Dar din greșeală am făcut o pizza / tartă  care a fost chiar gustoasă, conform prietenului meu, aka ”șefu’ la pizza”.

Ingrediente:

  • sos de roșii din Lild (~1.50 lei)
  • Mozzarella rasă, tot din Lidl (6 lei)
  • Roșii cherry din Lidl (3.99 lei)
  • Pătrunjel (0.99 lei)

Nu avem busuioc de data asta, mergem pe varianta la fel de gustoasă, dar mai puțin parfumată, pătrunjelul. Se ține la cuptor vreo 10 minute, cred. Întâi am băgat pizza doar cu mozzarella deasupra, fără roșii. Am vrut să se pătrundă un pic brânza în aluat. Apoi am scos pizza și am adăugat roșiile care s-au înmuiat ușor până spre final. S-a scos pentru poze, apoi s-a mâncat rapid:

pizza

pizza

Și vreau să mulțumesc TV Paprika pentru cadoul minunat pe care mi l-au trimis: o piatră pentru copt pizza. Nu am mai făcut una până acum, deci dacă aveți sfaturi pentru mine, let me know. Voi raporta la datorie gustul ei versus procedeul obișnuit, de copt în tavă:

pizza

Cina la Palatul Stirbey

Cina la Palatul Stirbey

Am mers pe domeniul Știrbey de mai multe ori în viața asta, în mare parte datorită Summer Well și de fiecare dată îmi doream să descopăr interiorul acelui palat minunat, dar desigur nu putea fi deschis pentru 10.000 de oameni ce soseau la festival.  L-am descoperit în sfârșit aseară, la invitația TV Paprika și Antonio Passarelli care și-a lansat noul meniu în compania prietenilor apropiați și a prietenilor din presă și online.

Antonio ne-a pregătit un meniu excelent, poate nu inspirat de dinastia boierilor, dar cu siguranță la fel de îndulestător.  Patru preparate, unul mai delicios ca altul:

Meniul:

cina

terină de foie gras cu chutney de mere și sos de zmeură

cina

file de lup de mare cu vinete confiate

cina

bourguignonne de vită pe tagliatelle cu aromă de trufe și aspic de portocale

cina

frișcă cu sambuca și cremă de zabaione

Preferatul meu fost felul doi, combinația de pește cu salata de rucola e mereu câștigătoare pentru mine. Vânăta a fost ușor înțepătoare la gust, dar a acompaniat perfect restul aromelor. La desert pot să spun că eram extraordinar de plină și doar am gustat puțin, dar era delicios. Pe cât pot spune eu asta, că nu sunt fană deserturi.

D-abia după ce am primit lista preparatelor de la cina, mi-am dat seama ce denumiri lungi au acestea.  Și poate vă sună pretențios, dar Antonio era lipsit de pretenții când vorbea despre acesta: „meniul a fost extrem de greu de făcut, pentru că nu puteam să fac o bucătărie italiană, nici una românească, așa cum era când am venit eu (mici, cocoșei și mai știu eu ce) și atunci ne-am gândit ce ar mânca un boier nobil de suflet – atenție, nu de bani, de suflet! Un altfel de meniu”.

De altfel, ne-a povestit despre cum se prepară sosul bechamel, ne-a provocat să ghicim ingredientele secrete din preparatele de mai sus și ne-a spus câteva cuvinte despre colaborarea sa cu TV Paprika: ”Alături de TV Paprika am trăit experiențele cele mai frumoase din viața mea! Emisiunea cu bunicuțele, în care călătoream în toată România și găteam cu ele, mi-a rămas la inimă: ce am putut să învăț, ce gusturi am putut să găsesc în România… incredibil! Se mănâncă și cu ochii, sunt de acord, dar eu sunt adeptul bucătăriei ca acasă la mama. Poate că mâncarea ei nu era cea mai frumoasă, cea mai spectaculoasă, dar avea un gust care te dădea pe spate”.

În final…

Palatul Știrbey arată minunat și am văzut că au și un program pregătit pentru Revelion, unde va găti chiar Antonio. Așa că dacă aveți în plan să vă petreceți noaptea dintre ani într-un  mod memorabil, puteți să mergeți acolo. Eu o să mai rămân să suspin cu gândul la acele preparate delicioase. Cum încă mai suspin după primul meu risotto, preparat chiar de Antonio. 🙂

cina

Restaurant de ”tiristi” pe Trip Advisor

Restaurant de ”tiristi” pe Trip Advisor

În București îmi place să mănânc în locuri care au un decor aparte, puțin hipster-ish, cu un meniu mișto și oameni mișto. Și așa au, evident, un grad ridicat de a ajunge pe Instagramul meu, în stories. Dar uneori de atâtea fandoseală mi se ia, așa că fac apel la natura mea de meltean și merg și eu să mănânc în locuri fără ifose, fără decoruri, unde chelnerii încă se mai îmbracă la cămașă albă (pe dedesubt maiou) și pantaloni negri. Unul dintre aceste locuri poartă numele de ”La Nuci”, căci în grădina sa se regăsesc copaci din această familie.  E la mama-naibii în Afumați și nu știi să te oprești decât dacă pui ca destinație pe Waze.  Deci vi-l recomand dacă aveți mașină.

Inițial era și încă mai e, dar nu doar atât, un restaurant pentru tiriștii care trebuiau să se oprească și să mănânce ceva bun și rapid. Culmea că acel ceva bun e foarte bun și incredibil de diversificat. Nu are o nișă, servesc de la ciorbă de văcuță până la tacos și culmea că reușesc să le facă pe amândouă foarte bune.  La prima mea vizită acolo, în 2015, am mâncat un carpaccio demențial și o brânză picantă făcută la tigaie ca-n Grecia.  Mi-a plăcut și m-am tot reîntors pentru mâncare. Atmosfera poate fi un down-side uneori, în sensul în care mai prinzi seri cu muzică live de petrecere sau populară și tăntici și moși care fac hore. Dar dacă îți e foame suficient de mult, poți să devii surd și orb la ce e în jurul tău.

La ultima mea vizită, acum câteva săptămâni, am descoperit că acum aveau și certificat de excelență pe Trip Advisor. Bravo lor. 😀  Îl cam merită, căci de data asta mi-am luat și niște hamsii cu sos de usturoi de am simțit că mor de plăcere.  Limonada de ananas a fost foarte, foarte bună.  Pe partea cealaltă a mesei era prietenul meu care și-a luat o ciorbă rădăuțeană, apoi niște jumări cu mămăliguță. Foarte românească masa noastră și super delicioasă.

La nuci

La nuci

Prețurile sunt chiar decente pentru câte opțiuni ai în meniu. Toată treaba ne-a costat pe amândoi 70 lei.  Și am prins un apus frumos printre ramurile de nuc și nici nu a fost muzică live:

La nuci

Dacă aveți mașină sau dacă lucrați pe tir, merită o oprire La Nuci.  Ba nu, merită mai multe opriri.

Ca la mama acasa cu Patrizia Paglieri

Ca la mama acasa cu Patrizia Paglieri

Am fost prezentă în seara asta la un eveniment foarte fain. Dincolo că mă reîntâlneam cu prieteni dragi și mă bucuram de pasiunea vieții mele, mâncarea, am cunoscut-o pe Patrizia Paglieri. Nu are nevoie de introducere, o știți de la Masterchef. Am avut ocazia acum vreo 3 ani să mănânc la restaurantul unde era chef (Fior di Latte) și totul mi s-a părut excepțional. Acum am putut să o văd și în persoană și pot spune că e foarte exuberantă, zâmbitoare, drăguță și aproape „jenată” că i se acorda atâta atenție. Dar e normal, că doar e gazda noii emisiuni de la TV Paprika care se lansează luni.

Da, noua emisiune se numește „Ca la mama acasă” și pe care o veți putea urmări în fiecare luni, de la ora 21. Patrizia va găti o serie de rețete fusion, adică o combinație intre bucătăriile italiană, românească și internațională. Mai mult, va folosi ingrediente simple, accesibile tuturor (de la busuioc, ciuperci de pădure, până la zmeură sau mălai).

Ce mi se pare foarte fain este că îl va avea invitat special pe fiul ei de 22 ani, Francesco. Mama, promit că o să învăț să gătesc așa bine cât să avem și noi emisiunea noastră cândva. 😀

patrizia paglieri

În plus, am o mică surpriză pentru voi. Am primit în exclusivitate 2 dintre rețetele ce vor apărea în episoadele emisiunii. Ca să le savurați fix când vă uitați la emisiune.

Rețetele din emisiune

Avem așa, în primul episod, o rețetă tradițională cu un touch foarte modern: Millefeuille de mămăligă, cu fondue de raclette și bacon

Ca și ingrediente, aveți nevoie de:

• mălai

• 1 lingură de unt

• 200 g bacon

• 200 g cașcaval

• 1 ceapă

• 1 salată

• sare

Și se prepară astfel:

Se fierbe mămăliga la foc mic, se adaugă sarea și untul, apoi se lasă la răcit. Se taie felii și se adaugă peste fiecare felie câte o bucată de cașcaval, o felie rotundă și subțire de ceapă și o fâșie de bacon, până se obțin 3 straturi suprapuse. Se pune millefeuille-ul într-un vas termorezistent și se lasă la cuptor 25 de minute, la 210o C, sau până preparatul devine auriu și se topește cașcavalul. Se servește cu salată verde.

 

Mai rezistați la o rețetă sau nu mai puteți de poftă? Avem într-un alt episod ton în crustă de nuci, cu cremă de pere și mascarpone.

Ingrediente:

• 400 g ton

• 150 g nuci

• 100 g mascarpone

• 1 lingură de unt

• 1 borcan de compot de pere

• scorțișoară

• 1 lingură de unt

• coniac

• sare

Preparare:

Nucile se mărunțesc cu un sucitor, într-o pungă, sau folosind un aparat special. Se dă carnea de ton prin nuci și se prăjește într-o tigaie, cu untul. Se călește câteva minute pe fiecare parte, apoi se flambează folosind coniac. Pentru crema de pere, se omogenizează perele din compot și se amestecă bine cu scorțișoara, brânza mascarpone și un praf de sare. Se servește alături de ton.

O minunăție de arome! Vă recomand să vă uitați la emisiune în fiecare luni, la ora 21!

Sesiune de gatit la miezul noptii

Sesiune de gatit la miezul noptii

Sunt zile în care sunt o fată foarte leneșă, când nu sunt în stare nici să întind niște brânză pe pâine, iar în alte zile sunt extraordinar de harnică, de nici nu ai văzut așa ceva. Edenia mi-a trimis recent o surpriză faină, am primit din partea lor un pui de 1.5 kg, puiul fiind crescut 81 de zile la o fermă din Franța. Și am zis că musai trebuie să mă apuc să gătesc un pui întreg (pentru prima oară) după o zi la birou, când sunt mega obosită. Dar entuziasmul meu era prea mare, chiar dacă era 8 seara și eu doar aliniam ingredientele pe masă.

Am căutat și rețete, dar în final am ales să-l gătesc după chipul și asemănarea mea. Pardon, după gustul meu, asta voiam să zic. Prietenul meu era entuziasmat că mănâncă ceva deosebit la cină, dar i-am zis că mai are de așteptat și că oricum trebuie să facem poze înainte de toate. Mă gândesc întâi la cititorii mei, hehe. 🙂 Ca și reteță, am mers cu o variantă safe ca să nu stric bunătate de pui, anume l-am umplut și înconjurat cu legume și am făcut un sos  fantastic de smântână cu busuioc, ghimbir și un pic de curry.

Ingrediente

  • 1 ardei roșu gras
  • 2 morcovi
  • busuioc
  • ghimbir
  • 6-7 ciuperci
  • 2 dovlecei
  • ceapă verde
  • usturoi
  • unt
  • condiment pentru pui
  • smântână lichidă

Morcovii i-am călit în tigaie pentru că voiam să fie un pic mai moi atunci când îi bag la cuptor. Restul de legume le-am tocat cubulețe (mai puțin ciupercile) și apoi le-am îndesat în pui. Desigur, rămâi cu o cantitate generoasă, așa că ce a mai rămas am adăugat în tavă, alături de ciuperci.  Am topit o bucată de unt la microunde și am adăugat condimente și niște busuioc. Cu acest amestec am uns puiul și legumele, astfel să nu se ardă în cuptor și să mă asigur că rămâne fraged. Periodic trebuie scos puiul din cuptor pentru a fi uns, cam o dată la 25 minute, aș zice.

pui întreg

pui întreg

pui întreg

pui întreg

pui întreg

pui întreg

pui întreg

Totul a ajuns la cuptor, apoi m-am apucat de sosul de smântână. Ăsta e foarte simplu, se pune smântâna lichidă în tigaie, se presară niște curry împreună cu usturoi (pisat), busuioc și puțin ghimbir și se lasă vreo 15 minute la foc mic. Iese o nebunie. Pe acesta l-am adăugat în tavă, peste legume și pui când era spre final. Ah, să nu uit, puiul a stat la cuptor aproximativ 2 ore.  La final, am avut energia și să mai spăl vase, deși eram absolut ruptă de oboseală!

Câteva detalii despre Poulet jaune Fermier d’Auvergne: crescut lent, în cel puțin 81 de zile într-o fermă din Franța, cu alimentație 100% vegetală, fără administrare de antibiotice. Are certificare Label Rouge, puiul de acest fel crește în aer liber, în zone cu iarbă și copaci.

Cred că e o rețetă perfectă pentru ocazii speciale, de invitat socrii la masă și rudele să vadă că te descurci în viață, deci știi să gătești un pui întreg delicios.

Sushi la Sushi Terra

Sushi la Sushi Terra

Îmi vine să fac o glumă foarte proastă cu sushi, dar nu o zic, că poate mă citesc și minorii. 😀 Nu sunt eu un fan obsedat de sushi, dar uneori mi se face așa o poftă de el și de niște sos Wasabi pe care îl mănânc cu nemiluita. Și am observat că în ultima vreme nu mă mai dau în lături nici de la niște ghimbir murat sau pus generos în limonadă.

Pentru că soră-mea a intrat la clasa de japoneză în liceu, am zis că e momentul perfect să sărbătorim cu sushi! Și am zis să mergem la Sushi Terra, această combinație de fast-food și restaurant, cu niciun decor/vibe japonez, dar cu sushi suficient de bun cât să nu te mai intereseze. Prețurile sunt măricele, dar sunt mai ok decât dacă aș fi mers la restaurant tematic. Și momentan doar a intrat la liceu, la facultate va fi demnă de restaurant tematic.

sushi

Ne-am comandat pentru început niște supă miso și niște Ramen cu rață. Supa miso (9 lei) era cu tofu, ciuperci și alge. În mod surprinzător, chiar mi-au plăcut algele și acele bucăți de tofu. Supa Ramen (16 lei), în schimb, a fost o mare dezamăgire, era mai mult rece și avea niște noodles amărâți în ea. Și nu avea gust mai deloc. Clar nu comandați Ramen de aici.

Cum a fost sushi-ul:

Apoi, au venit și vedetele: 16 bucăți delicioase de sushi cu somon (30 lei), plus cu sos picant și salată iceberg. Fiecare bucată de sushi a fost ornată generos cu wasabi și acompaniată de niște ghimbir murat. A fost super sățios și gustos! Un alt preparat de la ei care este foarte popular sunt acele bărcuțe de sushi, dar eu încă nu am bani de d-alea. Mă rog, să mai vin cu cineva care are și el/ea salariu, poate.

sushi

Mi-am mai luat și niște limonadă cu castravete, ghimbir și mentă, a costat 17 lei, cam mult, zic eu. Ca să mă conving o dată pentru totdeauna că nu-mi place castravetele în băuturi. Dar am băut tot, că îmi era foarte sete.

sushi

La final, am încheiat cu desertul, care m-a umplut așa tare încât d-abia puteam să mă mai deplasez. Trei înghețate în sortimente diferite (11 lei): cu susan, ceai verde și ghimbir. Cea cu susan a fost foarte, foarte bună, la fel și cea cu ghimbir. În schimb, am fost chiar surprinsă că aia cu ceai verde a avut un gust oribil. O combinație de alifie cu frunze de pe stradă. Ew, nu o recomand deloc.

În concluzie:

Mergeți la Sushi Terra pentru sushi și înghețată! Și luați-vă și o bărcuță!

Mic dejun la Rue du Pain

Mic dejun la Rue du Pain

Știu că românii au o problemă cu mâncatul unui mic dejun dimineața. Nu le place, sar direct peste și probabil mănâncă un covrig  la 1 leu. Am avut și eu o perioadă d-asta în care făceam fix la fel. Mă trezeam super târziu, întârziam la muncă și nu aveam suficient timp să îmi pun salamul pe pâine. Uneori nici nu mă pieptănam, dar să nu mai spuneți asta la nimeni.  În fine, când m-am decis că vreau să mai slăbesc, mi-am dat seama că trebuie să am niște mese echilibrate, așa că m-am forțat să iau micul dejun, chiar și dacă asta însemna să mănânc doar un ou fiert. Și am observat ce bine mă simțeam ziua în vacanțe când aveam o masă consistentă dimineața.

Ca să mă întorc la problema românilor. O bună parte nu iau micul dejun, dar alții o fac măcar pentru pozele pentru Instagram cu un breakfast sau brunch. Au apărut multe localuri în București care și-au diversificat meniul pentru masa de dimineață și l-au elevat un pic, nu avem doar salam pe pâine ca opțiune. Am fost să mănânc recent la Rue Du Pain, în Floreasca. Nume franțuzesc, fancy, te aștepți la ce e mai bun. Localul în sine e simpăticuț, nimic impresionant ca decor. Au și terasă afară, din nou, nimic impresionant.

Poate un atu foarte mare este brutăria in-house pe care o au și de unde poți cumpăra mai multe sortimente de pâine, patiserie și prăjituri. V-aș fi arătat mai multe poze cu toate cele, am reușit să fac doar două, căci atunci când am vrut să pozez peretele plin de pâine (arăta chiar fain), vânzătoarea mi-a zis că nu am voie. Mi-a tăiat tot cheful și sincer nu am înțeles logica. Dacă pun o poză pe net cu pâinea lor și lui X din deal îi place ce vede și vine să cumpere,  e vreo problemă?

Ce am mâncat:

În fine, să trecem la the actual breakfast. Meniul lor mi s-a părut diversificat ca opțiuni mai mult pentru sandvișuri și tarte, dar mie îmi place mai mult să mănânc ceva cu ou. Aveai 3 opțiuni de Eggs Bennedict: cu șuncă, cu somon sau cu spanac. Am luat cu somon și mi-a venit  o porție destul de mare, ceea ce apreciez. Dar apoi nu am mai apreciat așa tare pentru că aveam o tonă de somon care devenise greu și grețos în combinația cu sosul olandez. Aveam câteva frunze de salată alături cu oțet balsamic deasupra care mai tăiau din greață, dar erau prea puține.

După ce am terminat toată porția, mă simțeam plină. Apoi a început să mă doară burta, yey. Nu zic că a fost de la ouă, dar nu aș mai combina somon afumat cu sos olandez. Cafeaua a fost bună, nimic deosebit.  Servirea a fost rapidă, prețurile ok-ish. Cam 35 lei acest mic dejun.

Tot la Simbio prefer să mănânc, sincer. Însă aș vrea să mai descopăr și alte locuri.  Eventual să merg la sigur pentru un mic dejun foarte bun.

Recomandări?

Magie in bucatarie

Magie in bucatarie

Începe să îmi placă să primesc cadou toolkituri cu ingrediente pentru gătit. Sunt un fel de mystery box ca la Masterchef,  primesc ingrediente și o rețetă pe care să o urmez (bine, la Masterchef nu mi-ar  fi dat și o rețetă). Mi se pare fun, de mă surprind și pe mine că sunt în stare să fac ceva pas cu pas, mai ales că eu sunt aeriană de felul meu, iar treaba asta se aplică și în bucătărie. Respect o rețetă la fel cum mă țin de o dietă. Adică deloc.

Bonduelle mi-a făcut o surpriză și mi-a trimis ingredientele pentru un preparat delicios: duet alintat cu mix de legume, adică rulouri de prosciutto umplute cu mix de fasole și un sote cu roșii și spanac. Plus, un joben și ustensile să fac magie, că doar așa se poate întâmplă într-o bucătărie. 😀

 

Nu știam până acum, dar fulgii de migdale prășiți sunt bestiali. Anyway, m-am pus pe treabă. Am pus mixul de fasole la fiert, pe ceas 2 minute și a fost suficient!

Fasolea am înveli-o într-o pătură delicioasă de prosciutto, apoi le-am pus repede în tigaie (unt și ulei de măsline), le-am pripelit câteva minute până s-au rumenit ușor.

Am făcut și un sote de spanac și roșii, am adăugat direct legumele în uleiul rămas și le-am călit rapid. Am adăugat niște fulgi de migdale deja rumeniți, ca să dea gust:

Rezultatul

Și ta-daaaa, magie în bucătărie în mai puțin de…10 minute? Douăzeci cu totul că eu am și stat să pozez fiecare mișcare a mea. Deci, 10 minute, o cină numai bună dacă vii hămesit de la muncă și nu ai chef de absolut nimic.

Legumele congelate folosite sunt din gama Bonduelle Vapeur,  fierte și congelate imediat, ca să ajungă în farfurie după ce le-ai gătit doar 3 minute. Și au o varietate de mixuri ca să-ți alegi fix ce-ți place: Bonduelle Duet Mix (fasole verde și galbenă, ce am folosit eu mai sus), Bonduelle Mexican Mix, Bonduelle Royal Mix (conopidă, broccoli și morcovi rondele), Bonduelle Spring Mix (fasole verde fină și broccoli, dovlecel galben, morcov și ceapă). Și gama Bonduelle Vapeur cuprinde și 4 tipuri de legume mono: fasole verde păstăi, fasole galbenă păstăi, broccoli și mazăre boabe.

Mai multe detalii despre campanie și rețetele delicioase pe pagina de Facebook Bonduelle și pe www.bonduelle.ro .

Lucruri pe care nu le suport în bucatarie

Lucruri pe care nu le suport în bucatarie

După ce am plecat de la ai mei, mi-am dat seama că menirea mea în viață nu prea mai este să stau în bucatarie. Nu mai simt plăcerea de a găti, acum gătesc strict ca să am ce să mănânc și deja simt povara întrebării ”dar azi ce să fac de mâncare?” Totul se termină prea repede, am zile când vin așa târziu acasă și sunt atât de zăpăcită încât pregătesc niște lucruri de care la o masă normală nici nu m-aș atinge.  Însă vreau să mă redresez, din două motive:

  • să supraviețuiesc  – într-un mod destul de sănătos, nu să apelez la fast food
  • să mă relaxez – gătitul are efectul ăsta benefic asupra mea, dar doar în zilele de weekend și când nu am stomacul prea gol, că atunci pierd orice urmă de răbdare

Mi-am dat seama că sunt niște lucruri pe care le detest teribil în bucatarie, dar nu le pot evita:

  1. Să curăț cartofi

Putem scoate, vă rog, pe piață cartofi deja curățați? Folosesc și cuțitul și acel potato peeler și nicicum nu e bine. Mă doare spatele, mă plictisesc, mi-e foame, durează o veșnicie să-i cureți, apoi să-i speli, să-i tai. Mmmm, dar cartofii prăjiți sunt buni.

2.  Să curăț usturoiul

E greu și în cele mai multe cazuri rămâi cu un miros pe mâini de care d-abia scapi. Când eram mai mică și mă punea mama să-l curăț, o făceam atât de prost încât rămâneam efectiv cu bucăți din el sub unghii.

2.   Mirosul de mâncare în haine/păr

Stai 2 ore să faci un amărât de preparat care are niște arome mai intense și ieși din bucătărie mai afumat decât o șuncă de Crăciun.  Urăăăăsc treaba asta, e nevoie de dezinfecție totală.

3. Să spăl vasele

Dacă ăsta ar fi un top (dar nu e), treaba asta ar fi pe primul loc. E uimitor câte vase pot apărea după un singur fel de mâncare. D-asta am în plan achiziția unei mașini de spălat vase. Cel puțin știu că am scăpat de grija asta și chiar o să mă încumet la chestii mai complicate.

4.  Vinul la temperatura camerei

Sau vinul pus în orice pahar care nu este de vin. It is killing me, îmi stă pe creier că beau un vin care nu e rece (știu, nu toate soiurile sunt bune de băut așa) într-un pahar de Cola.

5. Pâinea veche

Chiar și de o zi, nu-mi place, trebuie să fie cât mai proaspăt posibilă. Also, nu-mi plăcea nici cea feliată, mi se pare că are un gust fad. În ambele cazuri, și cu cea veche, cât și cu cea feliată, le prăjesc. Totuși, nu-mi place nici risipa.

Pe voi ce chestii vă scot din pepeni în bucătărie?

Clatite bune de la Pancake Planet

Clatite bune de la Pancake Planet

Se facea ca era o zi de decembrie, deloc friguroasa, fara urma de zapada si ma indreptam spre ceainaria Green Tea.  Desi nu simteam frigul in oase, voiam sa ajung totusi mai repede sa beau un ceai fierbinte si, mai ales, sa gust din deja faimoasele clatite ale Adinei. 🙂

O cunosc pe Adina din 2012, de pe vremea cand in bucataria ei gaseai doar filme, nu si retete. Sau nu public, cel putin.  Din 2016 scrie pe Pancake Planet cele mai misto idei de bunataturi si are cele mai frumoase poze la mancare. Genul ala de poze pe care il gasesti doar pe Tumblr.

Ba mai mult de atat, gateste periodic in diferite locatii din Bucuresti, iar eu mi-am zis ca trebuie sa ajung macar la editie de Tea & Pancakes afternoon, la Green Tea.  Voiam sa vad daca Pancake Planet (numele e o responsabilitate) face cele mai bune clatite americane si daca Adina gateste mai bine decat scrie despre filme. Ok, poate partea a doua nu e valabila, le face pe amandoua foarte bine.

Eu mi-am luat clatite cu Nutella si rodie si kiwi. Super fluffy si usoare si ceaiul de iasomie a completat perfect combinatia. Prietena mea si-a luat varianta cu ricotta si miere, blueberry si capsuni, la fel de yummy.

Mai jos pozele cu pricina:

clatite

clatite

Adina gateste din nou clatite weekendul asta, duminica, 4 martie la Coolinart, pe Calea Victoriei. Gasiti aici toate detaliile.

Daca aveti drum si pofta de clatite bune, you can stop there. Mesajul asta e cu atat mai valabil pentru Angela care, intamplator, mi-a zis zilele trecute ca nu a mancat niciodata pancakes. Adina, save her! 🙂