Categorie: Ce mancam azi?

Coastele sunt noul food trend

Coastele sunt noul food trend

Până să apară moda coastelor (cum sună),  singurele costițe pe care le mâncam erau cele de la mamaia, prăjite în mult ulei, într-o tigaie mai veche de mine și decât părinții mei. Carnea era suuuuper tare și se desprindea greu de pe os. Nu mai zic cât de chinuiai apoi cu scobitori să o scoți dintre dinți. Dar era o mâncare absolut delicioasă iarna, cu pâine caldă, de savurat lângă sobă.

Acum văd că toată lumea e înnebunită sa le încerce.  Și evident când există un hype în zona de food (ca și la travel), nu mă pot abține. Sunt teribil de pofticioasă.  Din tot ce vedeam ca recomandări de localuri, mi-a rămas unul în minte: RIBS (Romanian Insane Barbeque Sauce) care e și amplasat cât se poate de bine, în Centrul Vechi. Am sunat să fac rezervare cu o săptămână înainte, dar mi-au zis să revin pe vineri, că e prea devreme și că oricum nu se aglomerează localul. Ba chiar poate nici nu ar fi nevoie. Evident, nu mai ascult de aceste sfaturi înțelepte cu ”nu e nevoie de rezervare, mereu găsiți loc”, după ce la Kulinarium din Sibiu mi-au dat țeapă. Cam detest locul ăla acum.

În fine, sâmbătă seara,  viscol maxim în București, eu pe tocuri, pentru că de ce nu. Am întârziat jumătate de oră pentru că am mers pe jos de la mașină până la restaurant. Eram zgribulită toată. Din fericire, nu ni s-a anulat rezervarea.  Localul arată bine,  în stil industrial, cu scaune teribil de joase, poate ca să-ți bagi fața în mâncare mai ușor?

coaste

coaste

Coastele

Am dat comanda și porțiile au venit în vreo 35 de minute. Mult pentru o comandă în general, dar nu știu dacă și pentru coaste?  Eu mi-am luat niște Boja ribs: coaste de porc, cartofi prăjiți cu brânză,boia, busuioc, ceapă, mentă, mărar, oregano și varză albă. La cartofi nu primești sos, așa că eu l-am luat separat (2 le), nu i-aș fi putut mânca fără. Coastele mele au fost d-i-v-i-n-e, iar menta din salată de varză albă cu rodia completau atât de bine gustul. Salata aia sigur o să o fac și acasă, dar pentru carne chiar va trebui să mă întorc acolo. Prețul a fost de 42 lei pentru 350 grame, super ieftin pentru ce primești și, mai ales, cât primești. Mai ai opțiunea de porție mare, 700 g- 62 lei. Adică te mai combini cu cineva și ieșiți mai ieftin.

coaste

Prietenul meu și-a luat un fel de tocăniță de fasole cu pork ribs: Beans Ribs (fasole, smântână, brânză Cheddar, roșii cherry, ceapă). Bun, dar come on, nu e același lucru.  Also, ei au în meniu și burgeri, paste etc, dacă nu vă coafează niște ribs.

La desert am luat un apple pie cu înghețată. Foarte bună a fost înghețata, era de cafea și avea bucăți de nuci. Mmmm. Ah, da și plăcinta a fost ok, dar nu sunt fan. Nu știam ce să aleg ca desert, aveau doar 3 opțiuni. 14 lei, prețul standard pentru un preparat dulce.

apple pie

Băuturile

Aici am făcut o greșeală stupidă și parcă am fost și ”pedepsită” pentru asta. Ziceți voi, ce ați băutură ați savura alături de niște coaste suculente? O bere bună, probabil. Așa aș face și eu. Doar că în seara aia mi-a înghețat creierul că nu înțeleg de ce am comandat un Mojito. Mă porceam cu coaste, dar voiam să fiu o lady, nicio logică în asta. Am regretat cu atât mai mult cu cât era cel mai prost Mojito băut de mine în această viață, era apă cu rom. Sau apă cu rom diluat cu apă.  Și mai și costa 26 de lei ca să mă doară sufletul.  Măcar voi să învățați din greșeala mea.

Concluzie

Vreau să-l duc pe tata la restaurantul ăsta. Și vreau să mănânc coaste până o să simt că trebuie odată să-mi reînnoiesc abonamentul ăla la sală odată.

Cea mai buna ghimbirata din Bucuresti

Cea mai buna ghimbirata din Bucuresti

Nici nu auzisem de ghimbirata până acum vreo câteva luni, când am fost la Bucharest Street Food Festival și m-am oprit la van-ul celor de la Simbio pe roți. Din glumă în glumă cu tipul care servea, m-a convins să încerc această băutură, deși de când mă știu nu suport ghimbirul absolut deloc. Are o aromă extraordinar de puternică și anihilează orice gust al mâncării. Sau mâncam chestii gătite de oameni care nu știu să folosească această plantă.

Ce este ghimbirata?

Păi, o limonadă cu ghimbir. Cei de la Simbio pun și niște mentă în ea și are un gust absolut divin. Am ieșit cu fetele la brunch și mi-am băut cafeaua de acasă, pentru că știam că la Simbio trebuie să mă păstrez pentru ceva mai deosebit. Apropo, este cineva căruia nu îi place acest loc?  Decorul este fain, deși unele camere sunt mult prea simple (atât ca mobilă, cât și ca decorațiuni), și e un loc perfect de meet-up/catch-up with old friends.

                                                                                         Ghimbirata cu pricina

Brunch, acest anytime breakfast

Pe o scară de la 1 la 10, mă simt arogantă de nota 20 când spun că ”merg la brunch”.  Dar m-aș putea obișnui cu asta. Am mâncat în trecut la Simbio de vreo 2-3 ori și nu m-a frapat cu nimic și nici nu le-am reținut meniul. Cu toate astea, dacă vrei să mergi acolo, mergi până în prânz să mănânci un mic-dejun târziu delicios. Eu m-am răsfățat cu o Shakshuka,  ouă prăjite cu roșii sote, ardei, usturoi  și busuioc, puțin picantă, fix cum îmi place mie. A fost cea mai bună alegere și vreau neapărat să reproduc preparatul și acasă.

Fetele și-au luat omletă cu legume și ouă Benedict cu bacon prăjit. Bun, bun, dar încercați Shakshuka măcar pentru chinuiala de a pronunța cuvântul când dai comanda. 😀

ghimbirata

ghimbirata

ghimbirata

Am zis să ne luăm și desert. Pentru că nu e mic-dejun, dar nici prânz, aveam toată ziua la dispoziție să scăpăm de caloriile dulci.  Fetele și-au luat carrot cake cu portocală (yuck) și eu un mousse de ciocolată cu whiskey. Oh, da! Dacă ești iubitor de alcool în dulciuri (ca mine), ăsta e desertul de care ai nevoie în viața ta.

Preturi

Ok-ish. Shakshuka mea a fost 21 lei. De ghimbirată nu-mi amintesc, nici nu știu dacă era în meniu. Cred că ar fi o medie de 14-15 lei, ca la orice limonadă.  Carrot cake-ul era 18 lei (scump) și mousse-ul era 14. Încă o dată alcoolul învinge.

Concluzie

Ce să mai zic? Cred că îmi doresc ca Simbio să o comercializeze în magazine, ca să o am la îndemână în frigider, atunci când am night cravings.

Apropo, aveau și o pisică acolo.

Cea mai buna crema catalana din Bucuresti?

Cea mai buna crema catalana din Bucuresti?

Crema catalană este practic versiunea, ghici ce, catalană a faimosului desert franțuzesc: crème brûlée.  Deși seamănă foarte mult și up to a point chiar și la gust, nu sunt una și aceeași chestie. Diferența între cele două ar fi că la crema catalană folosești ouă, lapte şi amidon şi se fierbe pe aragaz, iar la cealaltă se folosește smântână, vanilie și se coace la cuptor.  Plus, procesul de caramelizare pentru ambele. Oricum, nu sunt expertă nici la a face dulciuri, dar nici la a le mânca, sunt una dintre puținele persoane de pe acest pământ care nu se dă în vânt după ele. Dar cu toate astea am ajuns să caut înnebunită prin București un restaurant spaniol care să mă dea pe spate cu desertul ăsta.

Cum am ajuns în această situație?

Well, în vacanța mea din Barcelona m-am bucurat de o masă cu tematica ”am împlinit 24 ani, yey” și am zis hai să ne luăm și desert, dacă tot nu te bucuri de tort cu lumânări.  Prietenul meu comandă, curios fiind, această cremă catalană. În meniu scrie că are coajă de portocale. Ew, am zis eu. Ew, ew, ew, detest citricile în dulciuri. Eu îmi iau tiramisu, ceva care să-mi aducă aminte că tot pe italieni îi prefer la capitolul mâncare.  Vin farfuriile. Hai să gust și eu, că nu o să mor. Pffffffff, Iisuse. Cum să fie ceva atât de bun?  Doamne, am iubit fiecare linguriță.

Înapoi în București.

Ajung la Finca Alioli și  le încerc desertul. Uf,  nu e prost, dar e foarte dezamăgitor pentru un restaurant tematic. Și am așteptări destul de mari. Mai fac un research, Bucureștiul stă foarte prost la capitolul restaurante nișate, se vede că ne place doar mâncarea asiatică și hai un mexican din când în când. Dau peste articolul ăsta,  un restaurant la care puteai mânca desertul cu 250 lei.  Of course, signature dish,  șofran, tralalala, restaurant e închis forever acum.

În cele din urmă, ajung la Pata Negra, un alt restaurant spaniol, dar diferit de Alioli. E mult mai intim și are o tentă high-class, fiind și poziționat în spatele Guvernului, într-o zonă doar cu vile. Prețurile sunt pe măsură și crema catalană costă 21 lei (la Alioli este 13 lei), nu mai zic de restul. Ce bine că nu îmi e foame, îmi iau doar un aperitiv, de poftă, cozi de raci cu un fel de spumă de avocado:

restaurant spaniol

Îi zic ospătarului că am venit special pentru desert și că am așteptări mari. Ba chiar am adus-o și pe draga mea Simona să se bucure cu mine. Și aleluia! Este un desert chiar foarte bun. Lipsește portocala, e lămâie în locul ei. Dar sunt mulțumită. Nu am pretenția să mănânc mai bine decât în Barcelona, dar se ridică la înălțimea așteptărilor. Crusta de zahăr nu e nici prea tare, nici prea moale. Crema de sub ea are un puternic gust de lapte cu vanilie, aduce puțin a orez cu lapte și este foarte cremoasă. Bun și recomand, if you do not mind the price.

Decorul e foarte elegant, cu bun gust și e o atmosferă super liniștită și intimă.

restaurant spaniol


Mai vreau să trec pe acolo, poate când o să-mi adaug încă un zero în coadă la salariu. Glumesc, nu e așa grav. 😀

Masa de Craciun, couple edition

Masa de Craciun, couple edition

Sufăr de sindromul ”mi-e dor de mama și mâncarea ei”, uneori cunoscut și ca ”mi-e dor de frigiderul plin”. Sindromul este  omniprezent de vreo 30 de zile încoace și am auzit că toți cei care au părăsit cuibul îl experimentează. Este imposibil să nu. Doar dacă nu cumva erai mai Masterchef decât mama ta, atunci poate ea suferă acum, de Crăciun. Huo ție.

Pe 25 decembrie, în fiecare an, am norocul (da, pentru că unii nu îl au, din păcate) de a mă așeza la o masă mare cu toată familia și de a mânca un pic din toate bunătățurile. Lucru pe care îl voi face și mâine, însă până mâine a mai fost un weekend în care am avut parte și de o masă la mine acasă. Hehehehe.  Deloc fancy, deloc aranjată. Mai mult cu foamea în gât după ce mâncasem de dimineață un avocado toast (de care încep să mă satur) și câteva prăjiturele.

Încep cu prăjiturele mele de Crăciun. Anul trecut am făcut cinnamon buns care au ieșit super bune, dar sunt genul care trebuie să fie mâncate cât sunt calde, că apoi sunt nașpa rău. Anul ăsta am avansat la Christmas cookies, dar mai mult teoretic, pentru că nu au ieșit fix cum îmi doream. Aveam în plan ceva foarte Instagramish, dar forma lor a fost oribilă (mai am de lucrat la asta).  Știu că Internetul nu-și dorește poze urâte cu mâncare, e și normal dacă nu o poți gusta, rămâne doar să vezi ceva plăcut privirii.

Ingrediente:

  • 350 g făină
  • zahăr brun (nu zic gramajul, eu pun super puțin)
  • zahăr cu scorțișoară (2 pliculețe)
  • nuci și migdale (până în 100 g)
  • 2 lingurițe de scorțișoară
  • 2 ouă
  • 1 tabletă de ciocolată albă pentru topping
  • 2 lingurițe de esență de vanilie
  • 2 lingurițe de esență de migdale
  • 1 plic praf de copt

Se amestecă tot și toate. Din ce se formează se pune în tavă, se bagă la cuptor vreo 20 de minute. Se scot și se lasă la răcit, se pune pe farfurie, se face un ceai și se așteaptă prietena în vizită.  Conform feedback-ului ei, se pare că am făcut niște cookies mai raw vegan, adică au un gust mai healthy. Yey :))

Crăciun
Crăciun

Crăciun

                                             

După atâtea sănătate, purcedem și facem niște cârnați (de casă) cu cartofi prăjiți.  Se savurează cu murături tot de casă și un vin tot de casă.

Crăciun

Și ăsta e Crăciunul singuri acasă, oameni buni. Când primești de la părinți materie primă și faci și tu ceva rapid, că suntem millennials și nu avem timp.

Abia aștept adevărata masă de Crăciun. Voi ce pregătiți?

Burgereala de sezon

Burgereala de sezon

Am primit săptămâna trecută un mail de la Andreea și m-a prins fix într-un moment de multi-tasking de la birou. Adică acel moment în care fac mai multe lucruri simultan foarte prost. Și am citit din notificarea  de mail pe telefon ceva pe fugă, ”burgereală” sau ”bulgăreală”, nu îmi era foarte clar. Până mi-am terminat task-urile si am deschis mail-ul pe desktop, tot ce mi-am dorit a fost ca Andreea să fi spus ”BURGER-eală”, nu bătaie cu bulgări, că doare ca naiba.

Rugăciunile mi-au fost ascultate, era vorba chiar de burgeri.  Cum cele mai bune diete se încalcă fix de luni, am zis că trebuie să vin la noua locație Burger Van, deschisă pe Strada Speranței, nr 6.   Și am fost surprinsă că nu am început cu burgeri, ci cu niște aperitive cam foarte gustoase și cam foarte light și potrivite. Asta dacă sunteți la dietă și vă târăște gașca la burgeri, există și alte opțiuni. Și eu aveam opțiunea să mănânc salată, dar well, nu d-asta m-au invitat, nu?

burger

Din mixul de mai sus preferata mea a fost  brânza de burduf aromată cu mărar și pătrunjel, o minunăție. Eu sunt fană a brânzei și a verdețurilor, deci a fost combinația perfectă. Apropo, brânza este de la producători locali, fiind adusă de la Crevedia. De altfel, la Burger Van se încearcă, pe cât posibil, să se folosească tot mai mult produse home-made. Carnea este fasonată și tocată in-house și furnizată de o măcelărie din zona Bucureștiului.  Pe scurt, cu cât ingredientele au originea mai apropiată de locația restaurantului, cu atât mai bine.

burger

burger

Mai sus avem niște rasol de vită feliat, cu un sos chimichi (varianta mea) – adică chimichurri, practic niște bruschete mult mai bune decât alea cu roșii și busuioc.

Când efectiv am terminat cu toate aperitivele și chiar nu îmi mai era foame, au venit burgerii. P-ăștia i-am mâncat de maximă poftă.

burger

Eu mi-am luat din meniu Royal cu cheese –  carne, cheddar, bacon, salata iceberg, ceapa, rosii, castraveti murati, plus  sos „Burger Van”. Avea fix gustul de la McDonalds, dar mă rog, evident că nu de aici s-a inventat acest burger, le știu eu invers.

Am mai împărțit niște burgeri cu distinsele Andra Nicula și Roxana Bursuc, iar la ele ne-am răsfățat cu Goat &Lamb (care avea portocală caramelizată și nu m-a deranjat deloc, deși spun, de regulă,  NU citricelor în orice mâncare/desert) și French Connection (carne, camembert, bacon caramelizat, rucola, mustar dijon). Bune toate, dar pentru fanii clasicului, cred că Royal este pentru voi.  Meniul complet este aici. 

burger

Burger Van Home este un spațiu micuț, dar intim,  foarte cozy și colorat (albastrul ăla închis al pereților mi se pare foarte liniștitor, plus face cel mai bun contrast cu mâncarea, Instagram people).

Eu zic că e de mers și e în centru (rond Rosetti), ieși de la birou și faci o plimbare pe jos până acolo. Mai dai jos din calorii, că urmează să pui altele. Mai multe.

Cat de simplu e sa faci tiramisu

Cat de simplu e sa faci tiramisu

Eu o vedeam ca pe o prăjitură d-aia de trebuie să stau cu orele după ea. La rece vorbind (v-ați prins), dacă stăteam să mă gândesc, nici nu prea ai multe de pregătit, fiind făcută doar din ouă,  zahăr, mascarpone, pișcoturi și cafea. Ultimul tiramisu făcut în casă l-am mâncat acum mulți mulți mulți mulți mulți mulți ani, când mai făcea mama deserturi o dată la 3 ani. Așa că de mică am fost crescută cu mai puțin dulce și în continuare nu sunt fan desert, dar ultimul tiramisu…mvai.

M-am întors la Culinaryon la invitația Electrolux, zilele trecute. A fost a treia vizită și cred că am devenit de-a casei.  Cum de? Păi,  barmanul m-a recunoscut și a știut și că vreau un pahar de vin.  Și chiar mi-aș dori să mă întorc,  orice implică gătit, dansat, mâncat, băut vin, eu mă ofer voluntară.

Ce urma sa gatim de aceasta data?

tiramisu

Vinetele erau un aperitiv super ușor de preparat, erau călite în ulei, apoi umplute cu cașscaval și parmezan și sos de roșii și date la cuptor vreo 5 min. Îmi era super foame și am făcut ceea ce fac întotdeauna când gătesc pe stomacul gol: am ciugulit din ingrediente și aproape am devorat castronul cu sosul de roșii. Apropo, dacă îmi comand pizza și îmi mai rămâne sos, tot îl mănânc așa gol.

tiramisu

Pastele ravioli au fost gătite complet de la zero, cu crearea aluatului, v-am mai povestit aici cum a fost. Doar că de data asta mi-am dat seama că e mai dificil să faci forme de ravioli decât să treci prin aparat aluatul care ți-l separă instant. Nu au fost cele mai reușite paste ale mele, dar la grămadă cine putea să-și dea seama? Au fost delicioase.

tiramisu

Sa trecem la tiramisu

Bucătăratul MC din acea seară ne-a arătat cum să batem ouăle și cum preparăm crema pentru prăjitură. Și ne-a zis să facem asta manual, nu la aparat. Lucru care a fost extenuant dacă nu aveai mâna formată pe treaba asta. Plus, trebuie să știi când crema a ajuns la densitatea potrivită. Și ne-a arătat și cum să testăm acest lucru:

Însă cred că pentru data viitoare o să folosesc sigur un aparat d-ăsta de la  Electrolux, că nu vreau să-mi mai rup mâna. Metaforic vorbind.

tiramisu

tiramisu

Pișcoturile au fost înmuiate în cafea rece, apoi acoperite de cremă și băgate la frigider timp de 1 oră. A ieșit fantastic de bun și vreau musai să repet acasă că se pare că am dat de gustul prăjiturilor. S-ar putea chiar să o repet pentru ziua soră-mii, luna viitoare.

M-am simțit super bine și de această dată, mulțumesc Electrolux și Golin pentru invitație. Să repetăm, zic. 🙂

Pastele sunt mai bune când dansezi

Pastele sunt mai bune când dansezi

Se făcea că era o seară de joi neașteptat de friguroasă. Mergeam la un eveniment unde dress code-ul trebuia să fie ”apron compatible”, dar nu m-am mai gândit eu să  nu fie și ”cold compatible”.   Așa că am ajuns destul de zgribulită la  adresa Șoseaua Pipera, nr 48. Ce este acolo?  Un nou spațiu de evenimente numit Culinaryon care aseară a avut grand opening-ul, deși pentru mine era a doua oară când veneam acolo, după acest event.

Înainte să vă povestesc care e treaba cu dansul, vă las câteva cuvinte despre locație ca să fiți lămuriți din prima că nu am luat-o razna cu gătitul:

CulinaryOn – este un spațiu de evenimente pentru divertisment culinar (ei zic că este cel mai mare din Europa, având conceptul deschis în mai multe țări) unde poți să participi la workshop-uri de gătit, teambuilding-uri, zile de naștere, petreceri de tot felul (inclusiv cea a burlăcițelor  – aș alege asta pentru cineva, sincer) și tot felul de ocazii. Aceste evenimente sunt însoțite de un bucătar profesionist  care te ajută nu doar la gătit, dar și creează o atmosferă mișto,  devenind aproape un MC. Lucru pe care pot să-l confirm cu tărie după seara asta. Deci, pe scurt, gătești și te distrezi, iar  recepția lor te întâmpină așa:

Acum că ne-am lămurit care e direcția creativă, ne-am împărțit în echipe de 5, fiecare  cu stația lui. M-am speriat un pic când am văzut pe masă doar ouă, făină și zahăr.  Fir-ar, nu vreau să fac cine știe ce desert. Nu făceam doar asta, ci și paste.   Ok, dar unde sunt pastele? Sunt în fața ta, Simona, tu le vei face. Oh, la naiba.  Bun, mai făcusem o singură dată aluat, la mașină, adică se pune ca și cum nu am făcut nimic.  Din fericire, ne-au arătat cum să facem și chiar am reușit să  obțin un aluat bunicel.  Unul pe care l-am trecut prin mașina de făcut paste ca să-l subțiem, apoi ne-am unit aluatul cu celelalte echipe și am făcut un trenuleț,  timp în care țineam aluatul gigant în mână și dansam pe Mambo no 5. Dovada, aici.

După ce și-a primit fiecare porția de aluat, l-am trecut încă o dată prin mașină și de data asta au ieșit…linguini.  Eu și Diana ne-am oferit voluntare  să trecem la tigăi să  amestecăm sosul pesto cu pastele fierte (au stat doar 2 min în apă, omg). Alt motiv de dans acolo, în timp ce asamblai farfuria cu parmezan și semințe de pin. Produsul final a fost ăsta:

Au fost niște paste de casă absolut delicioase, le-am servit alături de al 2-lea pahar de vin. Apoi, pentru o siestă bună, am mai dansat încă o dată.  Cred că a fost unul dintre cele mai distractive evenimente la care am fost și cu siguranță cel mai dinamic workshop de gătit.  Căci nu sunt chiar la primul. În 2014, am fost într-un fel de mini-teambuilding într-un spațiu asemănător, a fost fun, dar treaba cu gătitul era tratată mai serios.  Anul trecut am fost la Cupa Agențiilor la Gătit și deși m-am distrat, am simțit din plin presiunea competivității.   Nu și de data asta. La plecare,  owner-ul a făcut o poză cu noi și ne-a spus și care e secretul fericirii, arătând spre camera unde erau toate vinurile. Nu îl contrazic.

Dacă vă tentează să mergeți și voi la un astfel de event, găsiți mai multe detalii la ei pe site.

Câteva poze:

Am încercat semipreparatele 7 Minutes by Chef Foa

Am încercat semipreparatele 7 Minutes by Chef Foa

Am fost aseară la lansarea unei noi game de semipreparate, 7 Minutes by Chef Foa împreună cu nutriționistul Cristi Mărgărit, pentru Kaufland. Rețetele sunt excelente pentru cei care vor să mănânce sănătos și gustos, chiar dacă au un ritm de viață alert. Gama cuprinde șase tipuri de produse: Vegan, Goodbye Calories, High Protein, Gluten Not Friendly, Low Carb, Chef Recommends.

Preparatele sunt foarte bune și pentru cei care au la dispoziție doar 1 oră pentru masa de prânz, la birou. Ok, acum o să spuneți: ”dar de ce nu aș lua o masă caldă de la cantina x, cantina companiei etc etc.” Strict din experiența mea, mâncarea de la cantină este foarte grasă, înoată în sosuri sau este scumpă. Yep, când ai biroul în Dorobanți, te cam costă. Sau poate să însemne același fel de mâncare pe care-l mănânci la nesfârșit și în porții mici.

Am încercat toate preparatele din această gamă și vă povestesc și vouă mai jos cum au fost și ce puteți alege pentru masa de prânz. Mi-au plăcut că sunt diet friendly, îmi amintesc de zilele când mergeam la magazin și mă întrebam ce naiba să mai mănânc.

Trebuie să fiu și sinceră și să recunosc că sunt sceptică la orice produs ”gata preparat”. Sau orice produs care este pus într-o cutie de plastic. Dar pe acestea le-am scos și le-am pus frumos pe farfurie, ca să pară cât mai natural, after all arătau bine și păreau fresh, nu aveau aspectul ăla obosit de alimente uitate. Oricum, trebuie consumate în decurs de 24 ore de la deschiderea pachetului.

Porțiile sunt cam de 250 g sau 300 de g. Mai jos eu am pus pe farfurie cât am gustat/mâncat, nu vă luați după cantitatea aia, e mai mult în cutie. 🙂

Tabbouleh cu linte și roșii uscate (vegan):

Are cam mult năut pentru gustul meu, dar așa este și mai consistent, până la urmă. Eu, de regulă, mănânc tabbouleh on the side cu pește sau altă carne, îl văd mai mult ca pe o salată. Dar cine e mai puțin mâncăcios, cred că ar fi suficient și ca fel principal (datorită năutului).

Salată mexicană cu mix de fasole, ardei copt, jalapenos și coriandru proaspăt (rețetă vegană)

Ușor picant, cum îmi place mie. E foarte bun, dar again nu mă văd mâncând doar asta. Sau poate doar pentru că am gustat și nu îmi dau seama cât de sățioasă este o porție întreagă. Cred că pentru vegetarieni/vegani e fix ce trebuie.

Cremă de brânză blue cheese cu nuci și legume rădăcinoase la cuptor

Deși se servește rece, aș recomanda ca legumele să fie totuși încălzite și doar sosul să rămână rece. Personal choice. Merge mai mult ca aperitiv.

Toate preparatele de mai sus se servesc reci. Cele ce urmează se servesc calde.

Chilli con carne cu orez basmati:

A fost bun, un pic spicy, desigur – genul de preparat care mă face să deschid o bere – deci clar nu îl voi consuma la birou. E low fat, have no fear.

Salată de năut cu pui și sos dulce-iute

Se servește caldă și am mâncat doar puiul din combinația asta, îmi pare rău, dar era prea mult năut. Are și ghimbir și jalapeno și în mod surprinzător a fost mai spicy decât chilli-ul, ceea ce nu m-a deranjat absolut deloc.

Wok cu legume, piept de curcan marinat cu ghimbir, tăieței deorez, arahide și lemongrass:

Inițial credeam că sunt paste tagliatelle, însă sunt tăiței din orez – o alternativă bună la pastele obișnuite dacă încercați să slăbiți. A fost gustos chiar dacă avea ghimbir (nu îmi place) – era în cantități rezonabile.

După cum vedeți, totul e despre gust. Sunt bune, nu e nimic de reproșat aici, așa că puteți să le încercați și din ce v-am povestit, să vedeți care vă atrage mai mult. Prețurile variază între 12 și 16 lei, acceptabil.

Revin la ideea de plastic, pentru că îmi stă pe creier. Mi-ar plăcea ca orice preparat care are o poziționare în zona spre health să nu mai fie pus în plastic, îl asociez mereu cu ceva  nesănătos, d-asta sunt sceptică la semipreparate (printre altele). Poate în viitor se va găsi un mediu de stocare ce nu va fi plastic sau conservă.

Chef Foa e super simpatic și plin de viață, apropo. 🙂

„7 Minutes înseamnă ingrediente de calitate, curate, preparate corect, pentru a ne da tuturor
nutrienții necesari energiei și sănătății optime pe care ni le dorim. Combinațiile de ingrediente
acoperă tot spectrul nutrițional și răspund cerințelor modului de viață modern, reflectat în alegerile
celor interesați de a mânca și sănătos, nu doar gustos”, declară Cristian Mărgărit, nutrițonist.

Prin acest proiect, Kaufland România continuă demersul strategic de a colabora cu
producători români, de a identifica și fructifica toate mijloacele de parteneriat, investind în
același timp în inițiative care susțin dezvoltarea lor și a produselor românești.

Zucchini – acest dovlecel neînteles

Zucchini – acest dovlecel neînteles

Cred că mulți se întreabă care e diferența între cele 2, l-am fel cum m-am întrebat și eu destul de des. Am căutat și am găsit un articol care explică destul de bine diferențele, dar mai ales asemănările, pentru că la urmă vorbim tot de un dovlecel, doar că de alt soi. Adică cum ai și roșii cherry,  să zicem.

După ce am tăiat legumele la rețeta de zilele trecute, am rămas cu niște dovlecel în plus și nu am avut ce să fac cu el deja feliat. L-am pus în frigider fiind aproape convinsă că o rămână acolo și nu o să mai avem la ce să-l folosim. Partea bună a fost că sâmbătă m-am trezit cu poftă de mâncat ceva bun și mi-am amintit că îmi notasem pe o foaie o rețetă de pe Tasty (parcă) ce presupunea să faci chiftele cu broccoli. Plus să ai la îndemână panko bread crumbs, parmezan și ouă. Nu dispuneam de primele 2 ingrediente și nici la magazin nu aveam chef să mă duc. Am adaptat. Așa că iată ingredientele pentru chiftele cu zucchini și brânză (de țară):  zucchini, brânză de țară, 1 ou mare și fulgi de porumb pe care i-am mărunțit în blender.

Cum se întâmplă treaba? Păi, foarte simplu. Dai zucchini-ul pe răzătoare, îl storci de apă, îl pui într-un bol și adaugi 1 ou, fulgii de porumb mărunțiți, brânza rasă și amesteci până când totul devine o pastă omogenă. Faci mici bile din acea pastă, le așezi pe o foaie de copt în tavă și bagi la cuptor vreo 25 minute.

Au fost foarte buni, iar cu un sos de roșii alături, mmm. Experiență completă. Cred că data viitoare o să fac și cu un sos rece de iaurt și mărar. Deja îmi plouă în gură. 🙂

A venit toamna

A venit toamna

Chiar îmi doream să vină vremea rece, mă săturasem de căldură. Cum se întâmpină o toamnă? Păi, faci piața de niște legume bune, mai iei alte legume de la mamaie de la țară și te gândești cum ai vrea să le mănânci.  Inițial, mă gândeam să fac un fel de lasagna cu legume și carne, dar am zis să merg pe ceva strict vegetarian, doar -doar ca să mă păstrez în formă pentru dățile în care voi mânca pizza. Cu carne.

Am ”cules” următoarele legume:

Am făcut un sos de roșii în tigaie foarte bun, am pus în el toate condimentele italiene pe care le aveam, l-am făcut doar puțin spicy, asta pentru că nu aveam o bere rece cu care să sting iuțeala, nu de alta.  Am tăiat felii legumele și le-am pus într-o tavă, cu straturi de sos între ele și niște brânză de țară (rasă), niște ulei de măsline, alte condimente, am pus capacul și am băgat totul la cuptor vreo 45 de minute.  Apropo, la vinete, înainte să le pun în tigaie, le-am tamponat cu niște șervețele ca să le mai absoarbă apa.

Toată treaba asta a fost presărată cu niște mărar proaspăt (nu aveam pătrunjel) pe deasupra. Am mâncat, mi-a plăcut și apoi a venit și soră-mea acasă. Foame mare, că doar fusese la școală. A venit după 10 minute la mine și mi-a zis doar atât: ”e a doua porție”.  Nu știu dacă ar trebui să îmi asum credit pentru faptul că mănâncă tot mai multe legume, dar măcar pot să spun că am contribuit la asta.

Toamna se numără legumele.