Categorie: Ce mancam azi?

Snack pentru Netflix

Snack pentru Netflix

Nu concep să stau la un film/serial fără să ronțăi sau să mănânc ceva. Absolut deloc! Doar pe la cinema mai stau 2 ore fără să mi se facă poftă de vreun snack (culmea ironiei), dar acasă nu pot vedea un film cap-coadă fără ronțăit!

Întrucât ronțăitul nu se pupa cu dieta sau ideea mea de alimentație sănătoasă, am zis screw it și am încercat să-l limitez  la consumat doar în zilele de weekend. Îmi plac super mult semințele, dar pentru că au multe calorii, am zis să iau crude și să le mănânc așa. Doar că astea sunt varianta tristă a oricărui snack, pe bune. Așa că prietenul meu mi-a făcut o supriză, a luat tristețile alea și le-a aruncat in tigaie cu foarte puțină sare (mult mai puțină decât în alea cumpărate).

Ce a ieșit a fost minunat, semințele au un gust fantastic dacă le rumenești mai mult. Mai jos tot procesul elaborat ce durează nici 5 minute:

Și voila!

Iată cel mai simplu snack pentru o persoană leneșă ca mine. Nici măcar nu-l fac eu. Și dacă-l veți face și voi, să ajutați un suflet sărman și să-mi spuneți la ce seriale bune vă mai uitați.

Thank you!

Restaurant asiatic ”cu de toate”

Restaurant asiatic ”cu de toate”

Am mâncat în seara asta la primul meu restaurant asiatic de tipul ”all you can eat”. Nu e chiar primul din România de acest fel, dar e cu siguranță o noutate pentru mine. În mintea mea naivă îmi imaginam doar bufetele din Bulgaria și Turcia, unde mănânci ca porcu până ți se face rău! Și după o săptămână de ”all inclusive” îți blestemi zilele.  Conceptul de ”all you can eat” la asiatic mi se pare fain din 2 motive: poate fi ieftin și mâncarea este foarte light, multe legume, fructe de mare, combinații pe care le poți face singur, în funcție de preferințe. Plus, aveau dispuse și ingrediente proaspete din care să-ți alegi și să îi spui bucătarului să le prepare.

Să nu uit să menționez locația, și anume Restaurantul Asiatic. E pe Calea Vitan, în apropiere de Mall Vitan, cu 123 de la Unirii ajungeți în 10 minute.  Ca interior aș fi preferat un decor inspirat din cultura asiatică, nu o combinație de internațional și chinezesc, menit să satisfacă pe toată lumea. Muzica era pop-bumbtzi-bumbtzi, mi-ar fi plăcut ceva mai local.   Prețurile sunt modice, 30 de lei în timpul zilei, 70 de lei seara. Băuturile se achită separat. 

Muntele ăla de creveți l-aș fi luat cu totul și l-aș fi dus la bucătar. Dar m-am abținut și i-am mâncat pe cei gătiți.

 

O opinie personală: nu mergi la ”all you can eat” dacă nu ești fan aș bucătăriei asiatice. Altfel, să dai 70 lei pentru că-ți place întâmplător un fel de mâncare nu mi se pare avantajos. Dacă ești fan o să fie un paradis.

Și să schimbe, totuși, muzica 😀

Am mâncat bio la Pukka Tukka

Am mâncat bio la Pukka Tukka

Întrebați-mă care e acel lucru la care nu aș putea renunța niciodată. Și pentru care sufăr când trebuie să-mi schimb jumătate de garderobă, căci pantalonii ăia mișto din clasa a 8-a nu-mi mai vin și alte suferințe d-astea. Da. Mâncarea. În orice fel, de orice fel.

La invitația lui Cristi, săptămâna trecută am avut marea plăcerea de a gusta din preparetele primului organic food bar din România, lansat acum câteva luni, Pukka Tukka. După doar câteva luni de lansare, care a devenit în scurt timp de la lansare unul din cele mai apreciate locuri din București, fiind clasat pe locul I în Topul Restaurantelor pe Trip Advisor. Am zis că trebuie să văd și ce e cu mâncarea asta bio, un concept destul de vag pentru mintea mea gurmandă (rușinos, știu). Pentru mine definiția de mâncare bio era până acum: slow food, deci calorii mai puține, deci pot să mănânc mai mult. Yey.

Și după ce am gustat din mâncare pot spune că am fost pe aproape cu definiția! Am început cu niște aperitive, tarte cu diferite sortimente, creveți întinși lejer pe o pastă de usturoi, mozzarella cu roșii pe sos de pesto, fâșii subțiri de vită pe cremă de brânză. Aperitive clasice, aș spune, dar al naibii de gustoase.

Apoi am trecut la artileria grea. Nu, nu a fost o ceafă de porc cu cartofi prăjiți. La ce călduri sunt afară, nu știu ce masochist ar fi mâncat așa ceva (nu că ar fi oricum în meniul lor). Mi-a fost greu să mă decid între salata de creveți (cu sos mango, oh, doamne) și pește alb cu zuchinni și salată. Am ales varianta din urmă și pot spune că a fost divin. Sosul alb de usturoi avea niște condimente foarte aromate, era ușor sărat, dar nu cât să fie deranjant. Dovleceii erau moi și gustoși, iar peștele a fost foarte sățios.

Nu prea am știut dacă să-mi iau desert sau nu, nu mă dau în vânt după dulciuri. Le-am sugerat să introducă în meniu sufleul de ciocolată, e singurul pentru care aș face moarte de bucătar. Am ales, în schimb, o înghețată din cupe de ciocolată, zmeură și vanilie. A fost fix ce trebuie.

După aperitiv, fel principal și desert, te aștepți de cele mai multe ori să fii plin, să te doară stomacul și să-ți juri că nu mai mănânci niciodată așa de mult (ca la băutură, cum ar veni). Nici vorbă de data asta. Porțiile au fost echilibrate, ușoare și am mâncat cât să simt efectiv că m-am săturat.

Preparetele sunt create de Chef Marian Bădițoiu, gătite fără grăsimi într-un cuptor special, care poate pregăti în același timp mai multe feluri de mâncare. Nu sunt produse produse prăjite. De altfel, managerul restaurantului, Mihaela Marian, spunea că:

„Ingredientele folosite la prepararea mâncărurilor sunt 100% certificate bio și provin de la magazinul nostru Pukka Food. Ne aprovizionăm săptămânal, după ce testăm și selectăm cele mai bune și mai proaspete produse, de la cei mai serioși furnizori locali și europeni. Din această vară, producem legumele într-o grădină proprie, de asemenea certificate bio”

Eu nu am fost niciodată obsedată cu mâncarea bio, poate pentru că o parte din ceea ce mănânc e adus din grădina bunicii mele, deci nu-mi fac griji, dar pentru o ieșire în oraș, la un business lunch (conform Swarm-ului meu, chiar merg și la d-astea :))) și ce mai vreți voi, Pukka Tukka are mâncare absolut delicioasă. Și arată bestial.