Categorie: Hidden gem

Conacul Brâncoveanu din Breaza

Conacul Brâncoveanu din Breaza

Eram în drum spre Transbucegi, iar Breaza era doar ocolul pe care Waze ni-l sugerase ca să mai evităm aglomerația de pe Valea Prahovei.  Primul care mi-a atras atenția a fost parcul, cu același nume, ce era plin de copii care se jucau. Apoi a apărut o clădire mare, somptuoasă și, din păcate, în paragină. Imediat am vrut să aflu ce e acel loc.

L-am presat pe prietenul meu să întoarcă și să ne ducem la conac. Drumul nostru trebuia să fi altul, să urcăm pe poteci și stânci (am făcut și asta apoi), dar mai important pentru mine era să descopăr acel conac. Am povestit aici un pic despre fascinația mea cu clădirile abandonate. Un lucru pe care mi-l doresc nu e doar să vizitez cât mai multe, dar să și intru în ele. Desigur, multe fiind în prag de colaps, în 90% din cazuri nu poți intra pentru că e periculos sau proprietarul nu își dorește vizitatori, chiar dacă ei vizitează ruine.

În orice caz, ne-am oprit pentru, ce credeam eu, o scurtă inspecție a clădirii. Geamuri sparte, bucăți lipsă din acoperiș, fațadă în curs de prăbușire. Am căutat pe Google, era Conacul Brâncoveanu-Bibescu, care anul trecut a fost aproape de a fi demolat pentru a se construi un supermarket în locul său. A fost ridicat în secolul 17-lea și inițial i-a aparținut lui Toma Cantacuzino (de altfel, conacul mai este cunoscut sub acest nume, iar ”Brâncoveanu” este mai mult pentru localnici), apoi lui Gheorghe Bibescu, domnitor al Țării Românești.  În perioada comunistă, a fost naționalizat și i s-a atribuit o nouă funcție: a devenit spital de tuberculoză. Ulterior, a devenit Hotelul Parc și a suportat modificări la nivel de structură astfel încât să acomodeze cerințele unui hotel. În anii 90 a fost cumpărat de un străin care apoi a pierdut conacul în urma unor procese cu moștenitorii familiei Cantacuzino.

L-am pozat în exterior din toate unghiurile posibile. M-am dus la intrare și am încercat să văd prin geam ce e înăuntru. Am văzut în capătul holului o scară frumoasă ce ducea la etaj și o fereastră uriașă (cu geamuri mai mult sparte) prin care intra lumina și crea o aură foarte mișto interiorului. Am suspinat ușor și, fără să-mi dau seama că mă sprijinisem de ușă, am zis cu voce tare ”ah, ce mi-ar plăcea să pot intra”.   Fix, dar fix în momentul ăla, ușa s-a deschis. În primul rând, nu îmi venea să cred că am norocul ăsta. În al doilea rând, wow, asta e magie neagră, vreun spirit rătăcit stă pe aici și eu urmează să fiu subiect de film horror. În al treilea rând, cum de locul ăsta nu e păzit și închis cu lacătul?!

Interiorul era mai rău decât mă așteptam. O cameră avea podeaua complet prăbușită. O alta era plină cu toate gunoaiele posibile. Vântul șuiera peste tot, podeaua scârțâia și mirosea a vechi, a mucegai, a gunoi. Posibil că era și rahat învechit pe acolo, cine știe.  Într-un mic hol, era o lustră care atârna cu tot cu fir din tavan și părea că e gata să cadă oricând. La etaj, singurul mobilier găsit era un dulap trântit în mijlocul drumului. Probabil cineva s-a chinuit să-l fure dintr-un dormitor și a capitulat la jumătatea drumului, lăsându-l vai de el. În altă cameră erau zeci de caiete și hârtii de pe vremea comunismului cu chitanțe și alte lucruri mărunte.

În tot timpul ăsta am stat cu teama că o să vină cineva după noi să ne dea o amendă, căci suntem pe proprietate privată. Deja mă pregăteam psihologic și financiar să o achit. O altă temere a fost că o să pice ceva pe mine, la cât de șubred era totul. Categoric nu aș spune să mergeți și voi acolo.

Acum, conacul aparține unei proprietăți juridice care nu are nici cel mai mic interes de a restaura clădirea. Nu este nici măcar un paznic acolo și, cum ziceam, ușa este deschisă. Lucru care m-a bucurat și întristat, deopotrivă. Eu, om civilizat, voi intra să fac câteva poze, dar alții intră să lase prezervative folosite și să fure din puținul care se mai află acolo.

Conacul Marghiloman

Conacul Marghiloman

Sunt o mulțime de locuri ascunse în țara asta și îmi doresc să le descopăr pe toate. O parte dintre aceste locuri sunt uitate și abandonate de lume.  Eu sunt absolut îndrăgostită de clădirile părăsite, mi se pare că ascund niște secrete fascinante. Și da, fațadele scorojite, grădinile neîngrijite și interiorul distrus îmi provoacă niște sentimente de nostalgie și tristețe, mai ales când știu că o parte din ele ar fi putut salvate de către autorități.  Există cazuri în care au existat fonduri de restaurare, dar o coordonare foarte proastă și lipsa atribuirii unei funcționalități acelei clădiri au condus la o distrugere și mai mare.

Un astfel de caz este Conacul Marghiloman, pe care l-am descoperit recent. Are două etaje și a fost construit între anii 1869 – 1874, arhitectura sa fiind inspirată din cea a reședințelor boierești din secolul al 19-lea. Conacul are o pivniță uriașă, un parter cu 7 camere, un etaj cu 10 camere, un hol central și 2 terase laterale la etajul superior.

Este amplasat în satul Hagiești, comuna Sinești, la 40 de minute de București, cu mașina. Este păzit de un paznic ce ne-a fost și ”ghid” și ne-a povestit un pic despre istoria conacului. A fost construit de Alexandru Marghiloman, fost prim-ministru al României, din perioada Primului Război Mondial.

În perioada comunistă conacul a ajuns în mâna CAP-ului care l-a folosit pe post de magazie. În prezent, aparține statului român, dar conacul arată mai rău chiar și după începerea restaurării, de acum câțiva ani. S-a furat tot ce s-a putut din clădire, absolut tot, inclusiv centrala termică. S-a încercat chiar și furtul stâlpilor de rezistență, căci sunt din fier. Conacul avea o livadă pe vremuri, plină de pomi fructiferi. Nu mai există astăzi. Muncitorii care lucrau la restaurare au tăiat copacii ca să aibă lemne de foc iarna. E trist să vezi că o astfel de bijuterie a ajuns în paragină.

Imagini:

 

Pe unul dintre pereții conacului Marghiloman scrie așa ”Castel blestemat. Ieșiți imediat afară.” Însă nu este blestemat de vreo fantomă, spirit rău sau mai știu eu ce. Este blestemat doar de hoție și incompetență.

Cea mai frumoasa plaja din Romania

Cea mai frumoasa plaja din Romania

Mi-a propus prietenul meu să mergem în Grecia  să ne bucurăm de o zi de plajă cât mai e cald în septembrie. Așa am făcut, ne-am trezit de dimineață, am luat un mic dejun sănătos și 2h30 min mai târziu ne lungeam cât se întindea și soarele, pe plaja Tuzla, cea mai frumoasă plaja din Romania. O plajă sălbatică, cum este și cea din Corbu, fără bumtzi bumtzi și fără oameni cocalari. Cu un miros puternic de alge, apă de culoarea azurului, nisip fin și cu o priveliște incredibil de frumoasă. În depărtare (depinde și unde de așezi) poți vedea un far și o casă pe coasta  de care se lovesc valurile, e o imagine foarte American movie like.

Nu sunt terase, așa că ai noroc că nu-ți explodează timpanele de la vreo melodie enervantă. Nu vine nimeni să-ți vândă porumb fiert și pietre pentru călcâi. Teoretic, ar fi un fel de gheretă de unde ai putea lua gogoși, dar nu garantez. Totuși, nu veți muri de foame acolo.  Veți găsi 3 case de localnici care servesc mâncare pentru turiști. Eu m-am oprit la una care arăta foarte pitoresc. Era vopsită în alb și albastru, cu scoici ce erau agățate în tavan și mese acoperite de mușama.  Am comandat 2 porții de hamsii cu mămăligă, 2 porții de cartofi copți cu brânză rasă deasupra și o salată de roșii și 2 ape. Ne-a costat 45 lei.

E locul perfect să vii cu cortul, deși nu știu exact dacă este legal să faci camping acolo. Văzusem câțiva oameni ce și l-au instalat și făcuseră foc de tabără.

Mai sunt câteva zile din luna septembrie care vor avea temperaturi acceptabile. Până își intră toamna în grații, propun să vă petreceți o zi pe cea mai frumoasa plaja din Romania. O să-mi mulțumiți. 🙂

Goodies din Amsterdam

Goodies din Amsterdam

Știu că încep cu sfârșitul, înainte de articolul ăsta plănuiam să am unul despre toată experiența din Amsterdam, însă am decis să îl public p-asta mai întâi. Încă mă recuperez după 3 nopți dormite într-un hostel și un zbor și mers prin zăpadă cu bagaje, asa ca am zis să public ceva ce era mai ușor de scris.

Amsterdam mi se pare că are o mulțime de goodies, de la mâncare, la suveniruri, la haine, la special browines. E perfect în toate felurile orașul ăsta și numai bun pentru shopping. Lucru pentru care m-am pregătit intens și am vizitat cel puțin 4-5 magazine pe zi.

Mâncare

Am mâncat aici cele mai bune dutch pancakes din univers. Tristă că nu aș găsi în țară, am fost la supermarket și le-am cumpărat ambalate. Tot de la supermarket mi-am luat cârnați, smoothies, creveți, stroopwafels ieftine. Orice oraș vizitați, dacă vreți să vă întoarceți cu local food goodies, cumpărați-le de la supermarket, pentru că sunt mai ieftine decât în magazinele de specialitate.

Dutch pancakes, d-abia aștept să presar niște praf de stele (aka zahăr) peste ele și să pun una bucată de unt la topit.


Stroopwafels cu sirop sau caramel

Cheese dip cu mărar sau cu smochine, mini-Nutella, creveți in tigaie și cârnat feliat

Cheese

Doamne, să vii în Amsterdam și să nu mănânci brânză? Asta e blasfemie. Nu și cazul meu, sunt fan brânză de când eram bebeluș si am trecut pe mâncare solidă. Magazinele de brânză sunt la fel de numeroase ca și coffee shop-urile. Nu m-am putut abține să nu intru în fiecare magazin ce îmi apărea în cale și să încerc toate sortimentele. Sample-urile sunt gratuite și am încercat lavandă, cocoș, bere, trufe etc. Au fost atât de bune încât mi-am cumpărat o tonă de brânză să aduc acasă. Plus, niște sosuri cu smochine și mărar, ca să fie o experiență cât mai rafinată.

Multe soiuri de brânză olandeză 😀

Primark

În Amsterdam se află probabil cel mai mare Primark din Europa, are 5 etaje plus subsol! Heaven on earth, am stat 2 ore acolo și am umplut cosul de cumpărături. Din fericire, fiind atât de mare magazinul, nu a fost deloc înghesuială și deci, m-am bucurat că nu m-am călcat în picioare cu oamenii și nu am murit de cald, cum mi s-a întâmplat în alte dăți.

Ce mi-am luat? Mai jos, plus prețuri:



Tricouri suuuupr drăguțe, din material bun, 3 euro fiecare.

set pensule machiaj, lumânare parfumată (trandafir), paletă de farduri, 2 creioane de ochi + ascuțitoare, 2 măști de față, ojă, gel pentru cuticule, agrafe, brățări, perie de față

pereche de blugi skinny (high waist, 13 euro), 1 pereche șlapi cu cu model ananas (1.50 euro), 1 pereche teneși roz (4 euro), 1 bluză redusă de la 13 euro la 5 euro.

După tot haosul de la shopping, am dat de alt haos, pentru că a trebuit sa mă lupt să bag totul în bagajul meu minuscul de om sărac. Dar o să vă povestesc într-un viitor articol ce tips and tricks am eu pentru situațiile de acest fel . 😉

Toamna la Muzeul Satului

Toamna la Muzeul Satului

Voiam să inaugurez o rubrică nouă de blog, dar nu știam dacă doar să public categoria și să adaug articolele acolo și atât sau să vă povestesc un pic într-un articol despre ce este vorba. Cred că dacă citiți asta vă dați seama că am ales varianta 2.  Numele ideii este în engleză pentru că suna mai bine decât ”bijuteriile ascunse ale Bucureștiului”. Parcă e titlu ce anunță o colecție de nestemate dintr-un muzeu (și nu Muzeul Satului). Să trecem peste englezisme.

Ideea mi-a venit în februarie 2016 când am vizitat un institut medical din București și de la care nu mă așteptam să fie frumos. Un frumos decadent, ce-i drept. Probabil vă întrebați despre ce vorbesc, dar o să dezvălui locul respectiv într-un viitor articol. Știu, știu,  de ce l-am mai menționat aici? Păi, locul ăla mi-a dat ideea. însă mai am de făcut puțină cercetare pe el.

În schimb, o să vă spun că am realizat încă o dată cât de frumoasă este toamna. Oriunde. Nu contează că te-ai plimbat pe lângă barajul Vidraru, în drum spre Transfăgărășan (apropo, este absolut superb) sau că ai făcut doar o plimbare până în Herăstrău,  peisajele sunt divine oriunde. Vorbesc doar de perioada de mijloc de septembrie și toată luna octombrie, când încă nu mori de frig.

Muzeul Satului

Anul trecut, am fost în vizită la Muzeul Satului, dintr-o manie de-a mea ca weekend-urile să fie mai interesante decât un serial pe Netflix. Și așa am descoperit un loc atât de frumos încât mi-am zis că merită un articol pe blog. Publicat în 2017, dar hei, toamna vine în fiecare an. Așa că dacă aveți ce face weekend-ul următor, salvați și niște timp pentru o plimbare la muzeul din aer liber. O să merite.

Vă las mai jos cu niște poze ca să vedeți de ce trebuie să mergeți. Ah, și încă ceva. Locul e plin de pisici.:)