Categorie: La pas prin oras

Burano, un rai colorat

Burano, un rai colorat

Uneori, vacanțele mele sunt inspirate de ceea ce văd pe Instagram. Unul dintre cele mai instagramabile locuri pe care l-am văzut vreodată este Burano,  o mică insulă de lângă Veneția. Superb e puțin spus. Este un mic rai colorat, toate căsuțele sunt vopsite în cele mai vii culori.  Ai 98% șanse să ajungi acolo și să vezi că porți un pulover de o culoare, iar casa de lângă de tine are și ea fix aceeași nuanță. One of you should change, right?  Era o turistă asiatică îmbrăcată într-o bluză lila și se lipise de un perete să facă poză, aproape devenise una cu zidul.

Insula adăpostește un sat de pescari și pe lângă curcubeul caselor mai este cunoscută și pentru producția de dantelă.   Atmosfera este foarte liniștită și boemă,  după ce vizitezi agitata Veneție, ăsta e locul potrivit să te relaxezi. Chiar dacă totul e culoare în jurul tău, nu e obositor pentru ochi. Totul e îngrijit, casele au ferestre decorate cu flori (naturale!)  și străzile sunt foarte curate.  Puteți vizita Muzeul Dantelei (dacă sunteți pasionați) sau biserica San Martino, eu nu am văzut nici una, nici alta,  vi le sugerez doar dacă stați mai mult și vreți să vă umpleți timpul. Oricum, obligatorie este plimbarea la pas (nu neapărat cu barca), pentru a poza străduțele.

Am mâncat o pizza foarte bună acolo,  probabil cea mai bună pizza quattro formaggi din univers conform spuselor prietenului meu. Eu am mers pe varianta unei quattro stagioni cu anghinare. Îmi place pizza cu carciofi de mor, iar în țară cea mai bună de acest fel este la Animaletto Pizza bar. Indiscutabil.  Am mâncat tot pizza, dar sincer am poftit un pic la fructele de mare și dacă mergeți acolo, cred că e mai bine să mâncați asta. Cum ajungeți în port, fix la intrare este un mic restaurant/fast-food și puteți lua și cu take away.

Deși insula este foarte mică și retrasă cumva, unul dintre restaurantele sale a primit anul acesta o stea Michelin. Și cât de frumos că locul respectiv este black cat inspired, pentru că se numește Trattoria al Gatto Nero.

O fi ceva cu pisicile astea negre care aduc noroc de premii. O astfel de pisică blănoasă dormea nestingherită într-o barcă acostată.  Am reușit să o prind și pe uscat și să încerc să o mângâi. M-am ales cu o zgârietură de mi-a dat sângele, dar pisica avea zgardă, deci era a cuiva, deci poate nu iau rabie. Sper.

Cum ajungi în Burano?

Deplasarea din Venezia până în Burano se face cu Vaporetto și durează 45 de min, depinde de unde îl luați. O călătorie dus poate fi 7.50 euro, însă vă recomand să vă luați pass-ul valabil o zi cu 20 euro. Aveți incluse toate deplasările cu barca în ziua respectivă,  atât în Veneția cât și pentru legăturile dintre insule.

Și încă ceva. La întoarcere, când plecați din Burano, luați vaporul coborâți în Murano, în port, de acolo luați alt vapor care o meargă prin oraș. Așa puteți să-l vedeți și pe acesta, e frumos, seamănă mai mult cu Veneția din punct de vedere estetic, însă nu știu dacă merită să vă opriți în el. Mai ales dacă sunteți sub presiune de timp. De aici vaporul ajunge direct la gară, ca să puteți lua trenul (dacă cumva sunteți cazat în alt oraș, cum am fost noi).

Vă las doar cu pozele, cuvintele sunt de prisos.

Zilele acestea fac o serie pe Instagram intitulata #9daysofcolor in care prezint niste glimps din Burano. Check it out aici: https://www.instagram.com/simona_mocanu/

Cateva ore in Brasov

Cateva ore in Brasov

În drumul spre casă din Cincșor , am zis să facem o oprire de câteva ore în Brașov, cât să luam o masă caldă și să facem o plimbare lejeră.  Eu speram să prind niște zăpadă, dar nu a fost să fie.  Nu am noroc deloc când vine vorba să prind perioade cu ninsori.

În ziua aia, de 29 decembrie, deci cu puțin timp înainte de  Revelion, orașul era absolut full de turiști. Atât de full încât doar printr-un miracol am găsit parcare.

Cu ce ne-am ocupat timpul în Brasov?

  • am văzut  Strada Sforii, cea mai îngustă stradă din Europa. Doar mie nu mi se pare nimic special la ea?
  • am mers la Muzeul Civilizației Urbane. Reabilitat recent și chiar modern, am văzut o expoziție de marionete ale familiei Șesan,  cu o istorie de 5 generații de păpușari. Dacă vă pasionează teatrul de păpuși, să știți că e deschisă până în aprilie. Dacă vreți să știți mai multe despre istoria Brașovului, veniți aici. Biletul de intrare e 7 lei,  dacă îmi amintesc eu bine.
  • deși noi nu am mers,  este musai de vizitat Biserica Neagră. Eu mi-o amintesc din copilărie, din vizitele cu școala,  dar cred că data viitoare o să și intru.
  • ne-am plimbat pe străzi, dar dacă nu sunteți fan plimbare random, să știți că aveau și patinoar deschis.
  • ne-am plimbat pe ”La Rambla”; o stradă al cărei nume l-am uitat, dar cu atâta forfotă că îți amintea de cea din Barcelona.  Și cineva chiar și-a denumit rețeaua de wi-fi astfel.
  • Am mâncat într-un local asemănător cu un birt, ”La Tăticu” se numea. Din păcate, nu am putut să fiu spontană și să nimeresc într-un loc mișto în care să prind masă, era absolut plin. Asta e, am ascultat muzică populară proastă și am mâncat o ciorbă cinstită.

Dovezi, mai jos:

Am fost la Festivalul Înghetatei Artizanale

Am fost la Festivalul Înghetatei Artizanale

Un festival la care nici nu aș fi ajuns în mod normal dacă nu m-aș fi lăsat influențată de colega mea, Evelina. Până la urmă ce poți să faci într-o vineri, la ora 4? Ah, nimic, doar să stai la coadă jumătate de oră pentru două cupe de înghețată desprinsă din rai (tot ce e bio, raw, bla bla în materie de înghețată mă face să cred că voi mânca cel mai bun lucru de pe pământ).

Festivalul a avut loc la Roaba de cultură, în Herăstru, și era planificat să înceapă la ora 5. Am ajuns la 5:20 (parcă), iar în naivitatea mea am crezut că e chiar bine că ajung la început, sigur nu vor fi foarte mulți oameni. Ce naivă. Erau cozi de vreo 40-50 de oameni la fiecare stand de înghețată. Toți părinți își scoseseră copiii la plimbare și îi țineau într-un soare cumplit la o coadă ce nu se mai termina. De ce se formau cozi:

– oamenii care serveau nu se mișcau deloc eficient.
– aromele nu erau afișate, așa că se pierdeau cel puțin 30-45 secunde per om să întrebe ”dar asta ce e?”, nu mai zic apoi de timpul în care trebuiau să se decidă ce vor.
– standurile nu erau pregătite, 2 din 5 chiar nici nu începuseră să servească. Ziceau ”întoarceți-vă peste o oră”. Aham, sigur.

Am așteptat la un stand al cărui nume începea cu ”V”, îmi pare rău, nu am reținut tot numele. În timpul ăla mă gândeam de ce nu m-am dus să-mi iau de la Betty Ice (care era în apropiere, dar nu făcea parte din festival). Când a venit momentul magic, mi-am luat o cupă cu rodie și zmeură și alta cu mango. Bune, nu zic nu, dar nu meritau căldura suportată. Mă amuzam că nu vedeam în zonă decât oameni care așteaptă, ăia care își luaseră înghețata plecaseră undeva să respire.

Cel mai bun lucru cât am stat să aștept a fost că un nene ne-a împărțit pliante cu plimbări cu vaporașul pe lac. Oare ce am făcut după ce am scăpat de acolo? 😀

A costat 5 lei de persoană și a durat vreo 25 de minute, destul de mișto și relaxant. Și în timp ce stăteam noi liniștite pe vapor, ne-a venit un miros de….mici. Ne-am dat jos, am mers direct la Berăria H și ne-am comandat minunățiile din poza de mai jos:

Pe scurt, ce mi-a plăcut cel mai mult la Festivalul Înghețatei Artizanale au fost micii și plimbarea cu vaporașul.

Voi ați fost?

Cum sa vezi Bucurestiul cu alti ochi

Cum sa vezi Bucurestiul cu alti ochi

Știți și voi turiștii ăia străini care cască gura prin București, iar noi ne uităm la ei și ne gândim ”ce li se pare asa frumos?” Cred că dacă zi de zi trebuie să te confrunți cu părțile negative ale unui oraș (nu vine tramvaiul, dar când vine miroase urât, de exemplu), devine aproape imposibil să-l privești altfel.

În duminica de Florii, ne-am decis să participăm la un city hunt urban, organizat de City Hunt. Ce este acela un city hunt? Este un vânătoare de comori urbane, în care oamenii se împart în echipe, primesc o hartă și purced în căutarea elementelor ascunse prin oraș. Toată operațiunea durează aproximativ 4-5 ore, timp în care pentru a obține cât mai multe puncte trebuie să îndeplinești și câteva provocări mai neobișnuite.

Echipa mea s-a numit #teamSimona (nume ales de popor, nu de mine) și aceștia am fost:

Am avut un traseu ce a pornit de la Universitate, am mers prin spate pe la Teatrul Național până pe Moșilor, apoi spre Romană, am avut opriri pe la Țăndărică și Grădina Icoanei. În calitate de căpitan de echipă mi-am dat singură task-ul de a poza din 5 în 5 metri toate clădirile mișto pe care le vedeam. Tot așa am descoperit una dinte cele mai mișto străzi din București, anume Dumbrava Roșie! O adevărată plăcere pentru vânătorii de comori urbane, go check it out într-o zi cu soare. 🙂

În toată operațiunea ne-am simțit precum niște turiști obișnuiți, cu hartă la purtător și pozând orice detaliu ne ieșea în cale. Ne-am simțit ca într-un mini-mini-city-break. Vremea a fost superbă, cu temperaturi de tricou. Ne-am super distrat și aș mai repeta experiența asta de câteva ori, cu alte trasee din București. Cred că e cea mai bună modalitate să ajungi să apreciezi orașul ăsta măcar pentru câteva ore.

Cei de la CityHunt mai au câteva trasee pregătite, anume Victoriei-Romană, Centrul Vechi și Cotroceni. Pe mine ultimele 2 mă tentează cel mai tare. 😀 Vă recomand cu încredere să vă înscrieți aici.

Și câteva dintre imaginile surprinse de mine pe traseu:

Scuzați dacă unele poze nu sunt perfecte. Pe alocuri mai și eram în pas alergător căci rămneam mereu în urmă. 😀

All in all, merită ”sacrificată” o duminică pentru un city hunt. Vă garantez 😉