Categorie: Out of office

Activitate de weekend: Gateway VR Pop-up store

Activitate de weekend: Gateway VR Pop-up store

Zilele trecute am fost invitată la deschiderea unui pop-store de VR, din Centrul Vechi. Și cred că a fost una dintre cele mai mișto activități indoor pe care le poți face, alături de boardgames și  escape room. Mai experimentasem VR-ul în niște ocazii, dar mai mult în variante improvizate. Adică, telefonul pus într-un Google Cardboard și videos de pe YT și în Antalya, la un centru de știință, dintr-un parc de distracții.

Gateway VR studio este primul studio de realitate virtuală din București, cu existență de doi ani și peste 50 de jocuri adunate. Recent au deschis și acest pop-up store, care funcționează fără programare în prealabil și este amplasat în zona FOOD HOOD, pe strada Șelari. Astfel că e un loc chiar foarte fain în care să te oprești înainte de a începe seara. Poți experimenta zborul, călătoria pe lună, pe Marte, urcatul pe Everest sau plimbatul pe fundul oceanului.

Eu am început cu o plimbare pe fundul mării și m-am uitat la pești balene. Frumos, liniștit, balena aia m-a privit prea mult, mi să părea mie. Era atât de aproape de mine încât mi-am ținut un pic respirația. Apoi, am zis că vreau să încerc ceva mai intens și să-mi depășesc frica de zbor.  De altfel, în VR nu îți explorezi doar pasiunile, ci îți poți învinge și fricile.  Unii terapeuți folosesc VR-ul ca să își ajute pacienții să treacă peste temeri. Also, nu sunt doar jocuri, fondatorii Gateway s-au gândit să realizeze și un program de educație pentru aceștia. Reach VR folosește tehnologia de realitatea virtuală pentru a învăța copiii diverse materii.

Cum ziceam, am vrut să încerc ceva cu zburat. Am urcat cu liftul (doamne, cât de real se simțea) și apoi trebuia să merg pe o scândură și să sar de pe ea.  Nope, m-a luat amețeala. Tipa care mă asista m-a luat de mână. Apoi, când a trebuit să zbor efectiv, mi-a adus un scaun. Scaun la un VR!

Am trecut apoi la lucruri mai ”cuminți” pentru o fricoasă ca mine. Am încercat Google Tilt Brush, mai auzisem de el că e mișto. Dar, de fapt, e mega ultra mișto. Ești într-un univers paralel și desenezi, colorezi, creezi ce vrei tu. Mi-am declarat dragostea pentru Diana, de altfel, scriindu-i numele și desenând inimioare. Tot ce îmi doream în momentele alea, e să fie și ea acolo cu mine și să vadă lucrurile fix cum le trăiesc și eu.  Propun să se creeze un ”joined VR”.

Mi-a plăcut mult experiența și aș mai repeta-o de multe, multe ori. Și vă recomand să mergeți acolo sau la studio (e lângă Fabrica) și să vă jucați.

E fun și relaxant. 🙂

Cum a fost la all-inclusive în Turcia

Cum a fost la all-inclusive în Turcia

Să se consemneze că este al doilea all-inclusive din viața mea și în ambele cazuri nu am ales eu această opțiune de cazare.  Și se știe că turcii au fost cei care au lansat conceptul de all-inclusive, dar dacă e să fac o comparație, a fost mai mișto la bulgari.

M-am cazat la un hotel de 5 stele. Cinci stele dacă ar fi fost anii 90, poate.  Complexul era uriaș și avea aproximativ 1000 de camere, cu o recepție grandioasă și cu o zonă de piscină relativ ok. Apoi am vizitat apartamentul pe care îl rezervasem și pot să spun că nu am mai fost așa entuziasmată. Desigur, era drăguț și curat, dar în România ar fi primit 3 stele, poate 4 cu maximă indulgență.  Probabil era de 5 stele pentru că vizavi era marea, ceea ce trebuie să recunosc, era minunat pentru a privi răsăritul. Apusul în cazul meu, căci la 6 când răsărea soarele, rupeam patul de somn.

all-inclusive

Ok, dar care e faza cu all-inclusive? Pentru ce plătești? Păi, pe scurt, plătești să fii hrănit până când poți efectiv să mori și să fii atras de tot felul de activități ale ”echipei de entertainment”.  Astfel dacă ești un țăran din deal, chiar o să-ți placă să petreci 7 zile în complexul unui hotel. Când tu te afli într-un loc spectaculos și numai bun de explorat. Și nu contează ce vârstă ai, tânăr sau bătrân, cred că e mai ok să ieși și să descoperi  locul în care te afli, oamenii, cultura și gastronomia locală. All-inclusive-ul este un mediu artificial care nu-ți va oferi decât amintiri superficiale. Cum ar fi că marțea au avut pui prăjit cu usturoi față de luni, când au avut doar pui prăjit. Înțelegeți voi.

În fine, hai să vă zic concret cum a fost:

Mâncarea

Doar un singur cuvânt o poate descrie și acela este…MULTĂ! Suficient cât să hrănească populația unui oraș mic din România. Sau din Africa. Dureros să te uiți la oamenii care umpleau farfuriile până la refuz și apoi luau mai multe farfurii. Nu e un obicei românesc, să știți. Era diversă, aveai tot ce îți puteai dori și asta nu făcea decât ca alegerea să fie mai grea și mai frustrantă.  Și, mai mult de atât, era foarte greu să-ți faci un platou de mâncare cu opțiuni care să aibă sens! Adică, de ce aș combina acel pește la grătar cu spaghete bolognese, deși eu îmi doresc să le mănânc pe amândouă, dar totuși nu ar trebui să o fac la aceeași masă? La restaurant nu s-ar fi întâmplat asta.

all-inclusive

Inevitabil, ajungeai fie să-ți pui prea mult dintr-un exces de zel, fie să faci o combinație catastrofală și să ți se facă rău. Și să te doară stomacul în loc să te bucuri de vacanță. Da, am avut dureri de stomac în unele dăți și apoi am trecut pe o dietă drastică ce conținea doar brânză și legume. În Grecia nu mi s-ar fi întâmplat asta.

Calitatea mâncării era decentă. Era gătită corect, nimic de reproșat, doar că…niciun fel de mâncare nu a fost excepțional. Nimic nu a avut un gust local autentic. Am ieșit în unele seri în oraș și am mâncat lucruri mai simple și mult mai gustoase decât ce se servea la hotel. Aveam un munte de opțiuni și de mâncare, la propriu, dar nimic nu era cu adevărat memorabil ca și gust. Nimic care să te facă fericit.

Zi de zi am avut impresia că, de fapt, vin să mănânc la o cantină.  Nimic rău în a mânca la o cantină, dar cam rău dacă ea aparține de un hotel de 5 stele și tu te afli în vacanță.

Entertainment

Un alt mod prin care ești ”ținut” în complex, ca pe un turist ce are fantezii în a fi tratat ca un ostatic, este prin entertainment.  Echipa hotelului planifică tot felul de activități zi de zi, astfel încât să se asigure că tu ești în cel mai bun mood posibil, mai ales după ce ai plătit un căcălău de bani pe 7 zile de cazare. Jocuri de polo în apă, petreceri cu spumă, echipe de acrobați, dansatori, petreceri în stil Color Run, you name it. Le vei găsi pe toate acolo în frunte cu un amfitrion cu freză de cocalar care îți va repeta la microfon în fiecare seară ”Have a nice day…have a nice HOLIDAY!!!”.   Distracție garantată!

Nu mint, m-am distrat la petrecerea în stil Color Run, au curs și râuri de șampanie.  Am băut cola cu gheață la greu și m-am băgat la un volei în apă. Dar tot mai bine m-am simțit în afara complexului, descoperind Antalya. Iar despre asta…într-un viitor articol. 🙂

Voi ați fost la all-inclusive, v-a plăcut?

Cele mai ciudate lucruri pe care le-am luat in bagajul de mana

Cele mai ciudate lucruri pe care le-am luat in bagajul de mana

Am o istorie foarte interesanta cu bagajul de mana. Nu imi iau decat bagaje de mana cu mine, pentru ca sunt maxim de zgarcita si nu vreau sa platesc costul de cala. Așa că trebuie să optimizez maxim spațiul pe care îl am la dispoziție și să înghesui toate catrafusele în ele. Ăsta e un topic foarte elaborat pe care o să-l tratez separat, într-un alt articol, acum aș vrea să vorbesc despre chestiile ciudate pe care le-am cărat după mine. Apoi, să-mi spuneți și voi care au fost cele mai weird lucruri pe care le-ați pus în bagaj 😀

În ordine aleatorie:

Un trandafir din ciocolată

Ciocolată belgiană delicioasă sub formă și mărime perfectă de floare de trandafir (mai puțin spinii). Am cumpărat-o din muzeul de ciocolată din Brugges pentru mama, costa doar 4 euro și am zis că trebuie să-i fac bucuria asta. Of course, era șanse de 99% să fie strivit în bagaj și să ajungă la mama sub formă de firimituri. Însă eu am dexteritatea de a împacheta lucruri multe în spațiu mic, așa că am luat șansa de 1% și a ajuns INTACT acasă.

Un fruct Papaya

Nimic nu se compară cu experiența de a căra un fruct gigant de aproape 1 kg în mini-bagajul tău (făcut pentru o vacanță de o săptămână).  Eram într-un supermarket din Maroc și am zis să cumpăr fructul ăsta pe care nu l-am mai mâncat niciodată și dacă tot o fac, măcar să-l iau de la origini. Era cam crud, așa că atunci când am ajuns în țară, l-am pus la ”copt” pe calorifer și în câteva zile s-a stricat și nu am mai mâncat nimic. Yey, bravo, Simona! Am avut emoții când l-am scos din țară, mă gândeam că o să creadă că e o bombă. Plină de vitamine.

Un mănunchi uriaș de mentă proaspătă

Cred că v-ați prins deja că-mi place să mă întorc cu produse alimentare acasă. Eram tot în Maroc, într-o piață și am văzut un munte uriaș de mentă proaspătă care mirosea DEMENȚIAL. Cum nu am mirosit niciodată o mentă în viață mea. Nu m-am putut abține, era și extraordinar de ieftină, am cumpărat-o și îndesat-o în bagaj. În țară mi-am pus-o în ceaiuri, așa cum obișnuiam să beau și acolo. A fost o investiție bună.

O tăbliță de notat chestii cu creta

Și asta avea șanse (mai mici, ce-i drept) de a se rupe în bagaj. Dar eu sunt un om norocos și cu ultimele puteri am reușit să închid bagajul. A fost o achiziție din Primark pe care mi-am dorit-o super tare. Prbabil că aș fi găsit ceva asemănător și în țară, dar când devin încăpățânată, chiar sunt nu mă oprește nimic din a face lucruri ilogice și stupide, uneori.

O tigaie

În apărarea mea, era o tigaie chiar micuță. Am luat-o din Amsterdam pentru că avea o anumită formă în interiorul ei și puteam să pregătesc dick-shaped omelettes sau pancakes. Am făcut asta o singură dată și acum e mai mult de suvenir, să mă amuz. Dar mna, a fost fun.

bagajul de mana

Cam astea sunt în top pentru mine chestii ciudate cărate într-un bagaj de copii, mai mult. Sunt foarte curioasă ce povești aveți voi 😀

Activitate de weekend: am fost cu caiacul

Activitate de weekend: am fost cu caiacul

Când mi-a zis Diana hai să mergem la o plimbare cu caiacul pe lacul Snagov, am avut o reținere. Îmi este foarte frică de apă, nu știu să înot pentru că mă panicam imediat cum încercam să învăț. Îmi e frică să trec pe lângă Dâmbovița și să stau să mă gândesc dacă aș cădea în apă, ce ar fi acolo, la fund. Am percepția formată de filmele horror cu privire la apele adânci. Dar m-a împins curiozitatea să încerc și asta, oricum primeam veste de salvare și este Cătălin (prietenul meu) alături de mine. Deci my confort zone will be there.

Ajungem noi frumos în Snagov, la un centru care se ocupă cu aceste sporturi de apă, Artha Park se numește. E o duminică frumoasă, nu plouă, eu și Diana suntem numai un zâmbet. Până când cei de la închirieri ne spun că nu mai au suficiente caiace. Adică aveau doar unul de 2 persoane și încă 2 de 1 persoană. Ca să ne înțelegem, eu și Diana trebuia neapărat să stăm cu cineva în caiac, mai ales că eram foarte începătoare. Așa că decidem cu nod în gât că băieții le vor lua pe cele individuale și noi două vom sta într-un caiac. Confort zone gone.

Nici nu urcăm bine că deja ne panicăm că ”barca” e mică și instabilă și nu știm să vâslim corect. Plus, câteva mențiuni de watch-out care au băgat spaima în noi:

  • să nu intrați în vegetație
  • să vă feriți de ambarcațiuni – citisem eu că te pot răsturna valurile provocate de ele

Și veșnica mea întrebare: ”dar există riscul să cădem în apă?” Și veșnicul răspuns care nu mă mulțumea: ”aveți veste de salvare, nu o să se întâmple nimic”. Mie nu îmi e frică de înec, îmi e frică să ajung în apă! În orice caz, eu și Diana  am nimerit direct în niște nuferi, a tremurat caiacul destul de tare și am început amândouă să țipăm că vrem jos. După 5 minute de panică și de instrucțiuni de la băieți, plecăm și noi cătinel mai departe.

Ce e confusing la caiac e că trebuie să dai cu vâsla în direcția opusă, adică dacă vreau să mă duc în dreapta, trebuie să vâslesc cu partea stângă.  Eu și Diana aveam o vorbă ”stânga adevărată sau dreapta adevărată” ca să știm naiba încotro vâslim.  Parcurgem vegetația, trece  și o barcă pe lângă noi și nu se întâmplă nimic, vâslim super mult și nu e rău deloc.

Trecem pe lângă multe case de milionari, în partea aia de lac. Apoi, ieșim în larg. Malul este super departe și suntem înconjurate doar de o întindere de apă. Ar trebui în momentul ăsta să mă panichez, dar e prea târziu. Mă gândesc doar că e minunată priveliștea, că știu să vâslesc cât de cât și cât mă bucur că mi-am depășit una dintre cele mai mari temeri.

Și câteva poze făcute cu o cameră subacvatică, sorry pentru pata de apă care se vede:

caiacul

Câteva sfaturi

Pentru această experiență care nu voiam să se mai termine:

– folosiți cremă de soare înainte, arde foarte puternic soarele
– purtați ochelari și pălărie (dar una care să nu vă împiedice să vedeți)
– purtați pantaloni scurți și șlapi (o să vă udați destul de mult)
– nu vă luați telefoanele cu voi ( o să se ude și ele, de preferat să aveți o cameră subacvatică pentru poze)

Ca și prețuri, mi s-a părut super acceptabil: 30 lei caiacul/oră – astfel că poate să coste 15 lei partea ta. Și chiar merită experiența. Mă gândesc să mă întorc în septembrie să o repet în gașcă mai mare.

Vă super recomand!

Activitate de weekend: Instacamp

Activitate de weekend: Instacamp

Am fost săptămâna trecută la prima ediție Instacamp, un eveniment dedicat oamenilor pasionați de această platformă, fie ca hobby, fie ca tool de branding personal, business etc.  Eu sunt în toate cele 3 categorii cumva și am un fel de relație de love-hate. Love că îl prefer în detrimentul Facebook. E o sursă foarte bună de ”relaxare”, content optimist, plus de aici mă inspir pentru următoarele vacanțe mai mult decât să citesc pe bloguri despre următoarele destinații. De fapt, citesc pe bloguri doar informații practice, dar pentru idei, stau pe Instagram și sunt ”abonată” la câteva hashtags si conturi de profil.

Relația de hate pleacă din faptul că mă enervează că nu reușesc să cresc și eu pe verticală, domne. Adică numărul de followerși e la același nivel de aproximativ 1 an, deși rata de engagement e destul de bună (11%), nu pot și eu să mă dezvolt. Ok, știu problema mea: nu postez suficient de des. De fapt, postez foarte rar. Ideea că în vacanță

Destul cu lamentările mele. Am fost la Instacamp, event organizat de Evensys și prima ediție a fost foarte reușită, dpdv content și numări de participanți, a fost sold-out super rapid. Mi-a plăcut, as always, de Alex Damian pe care îl ascult cred că a treia oară vorbind despre Instagram și de fiecare dată a avut altă prezentare. Și a spus ceva super important, cred că ar putea fi a 11-a poruncă:

Stergeti-va lentila telefonului inainte sa faceti o poza

Da, a trebuit să scriu asta cu un font huge. Unii oameni au niște super telefoane și fac niște poze oribile, în ceață, nu înțelegi mai nimic din ele. Poți să fii interactiv, să faci parte din comunitate, să le comentezi altora la poze și să le dai follow (etc etc.), dar dacă tu faci poze cu lentila murdară, nici nu vreau să aud de tine :))

Și am pozat aici niște tools mișto care zic eu că merită să știți de ele:

Also, uite ce simpatică e Diana, tot timpul cu capul în nori.

Basm la Cincsor

Basm la Cincsor

E un vechi proverb spus de mine că dacă trebuie să ajungi undeva, vei ajunge.  Clișeic sau fără sens, am dreptate, căci visam de mult timp să-mi croiesc drum spre casa de oaspeți din Cincșor.  Poate e și prea superstițios să  mai spun că o anume persoană m-a visat  că stăteam pe fotoliu într-una din camere și citeam o carte.   Acea persoană nu mă visează niciodată.

Acum un an de zile am dat peste o poză pe Instagram care mi-a trezit imediat curiozitatea. În poză era o bibliotecă imensă, plină ochi de cărți, ce acoperea  tot peretele camerei.  Un an mai târziu, m-am ținut de hatârul meu că trebuie să ajung acolo. Printr-un mare noroc, căci făceam rezervarea în cea mai aglomerată perioadă a anului,  dar am reușit să văd în sfârșit acea încăpere:

cincșor

cincșor

cincșor

 

Cincsor. Transilvania. Case de oaspeti

Cincșor este un  sat transilvănean, aflat la jumătatea distanței dintre Sibiu și Brașov, ce adăpostește una dintre cele peste 100 de biserici fortificate din Transilvania, dar și o comunitate de sași destul de mică. Din păcate, foarte puțini oameni știu ce bijuterii se ascund în aceste sate transilvănene, nu mai spun și de existența lor implicită. Prietenii și cunoștințele mă întrebau de 2 ori ce este Cincșor când le spuneam unde mă aflu.

Casele de oaspeți din Cincșor sunt 3 clădiri restaurate de Carmen Schuster, fondatoarea proiectului, care  contribuie la  păstrarea patrimoniului cultural din Transilvania. Cele 3 clădiri sunt  vechea școală evanghelică, vechea parohie evanghelică și o casă țărănească.

Clădirea școlii evanghelice are câteva dormitoare, biblioteca și sala de dining (plus bucătăria), iar celelalte 2 au dormitoarele,  un spațiu de living și o curte imensă,  ideală pentru vară.  Indiferent în ce casă vă cazați,  le puteți explora pe toate. Chiar dacă au fost renovate complet, acestea păstrează stilul arhitectural (Art Nouveau) și decorul interior  cât mai autentic posibil.   De exemplu, într-una din camerele din  parohie  pereții au fost văruiți, desigur, însă sunt porțiuni unde s-au păstrat picturile vechi intacte.   S-a încercat pe cât posibil să se păstreze elementele  originale ale clădirilor și asta este de apreciat.

Dormitoarele au nivelul de confort al unui hotel de lux,  dar decorul te face să te simți mult mai aproape de viața simplă, necomplicată și mult mai fericită. Ca în copilărie. Nu știu de voi, dar eu am crescut la țară, și la bunici și la străbunici, deci eu așa cred că trebuie să fie confortul. Fiecare casă de oaspeți are dormitoarele sale, plus apartamente.  Le puteți explora aici.

cincșor

cincșor

cincșor
Sala de mese din vechea școală

cincșor

cincșor

cincșor

Seara am petrecut-o în bibliotecă, alături de un pahar de vin, o carte de Stephen King  în timp ce focul ardea în șemineu.

Biserica fortificată din Cincsor

Construită începând cu secolul al 13-lea,  biserica este astăzi restaurată și reprezintă un monument istoric foarte important.  De altfel, ce face zona Transilvaniei atât de specială este acest peisaj al bisericilor fortificate, ce se află atât de aproape unele de altele, densitatea lor fiind foarte mare:

cincșor

Soțul doamnei Carmen Schuster ne-a făcut nu doar un tur al bisericii, ci și o lecție de istorie al bisericilor și  practicilor pe care le aveau sașii în acele vremuri. De exemplu, unul dintre turnurile bisericii este denumit ”The Bacon Tower”, întrucât oamenii obișnuiau să adăpostească în el alimente, pe care ulterior le împărțeau cu toții.  Nu exista ideea de furt, ci doar de a împărți cu oamenii din comunitatea ta.

Ne-a cântat câteva versuri dintr-o carte de rugăciuni, așa cum se obișnuiește în slujbele duminicale și, mai mult de atât,  ne-a prezentat orga bisericii.  În primul rând, nu am mai fost niciodată atât de aproape de o orgă, mi se părea imensă. În al doilea rând, de fapt, era o orgă destul de mică, avea doar 700 de tuburi.

cincșor

cincșor

cincșor

Și astăzi se mai țin slujbe chiar dacă pentru sunt doar câțiva oameni.  Pentru unii ortodocși care intră într-o biserică protestantă este ciudat să nu vadă icoane. Nu percep locul ca fiind o biserică adevărată.

Casa taraneasca

Absolut superbă și cred că mai bine vă las doar cu pozele, căci vorbesc de la sine.

cincșor

cincșor

cincșor

Vechea  casa parohiala

Unde există o grădină superbă și unde ești întâmpinat de Peter, motanul. El e stăpân aici și e deosebit de prietenos cu oaspeții.

cincșor
Da, asta e poza mea preferată cu Peter

cincșor

cincșor

cincșor

cincșor

cincșor

Gastronomia

”Și cu slănina în pod, și cu sufletul în rai”.  

Am văzut zicătoarea asta într-o carte despre Transilvania din biblioteca casei. M-a amuzat, mai ales dat fiind și obiceiul sașilor de a pune mâncarea în turnul bisericii.

Trebuie să anunțați înainte dacă veți lua prânzul și cina acolo.  Pentru toate mesele se folosesc produse locale și trebuie să știe de dinainte cum să se organizeze. Micul dejun este inclus în prețul camerei. Meniul e sezonier și au un bucătar dedicat. În privința vinurilor, sunt promovate cele românești și sunt sfătuiți de către un somelier.

La micul dejun am mâncat o omletă excelentă, exact cum o făcea străbunica mea și cum nu am mai mâncat niciunde, cu atât mai puțin atât de departe de casă. Totul a fost perfect din punct de vedere culinar:

cincșor
cincșor

cincșor

Cum ajungeti in Cincsor

Cel mai simplu este cu mașina. Drumul durează cam 4 ore dacă veniți din București și aveți noroc să nu vă blocați la Comarnic.  Dacă nu aveți mașină și vreți să veniți cu trenul, puteți coborî la gara din Voila și să vorbiți la proprietate să vină să vă ia cu mașina lor. Drumul  de la gară până în Cincșor durează 7 minute.

Care e cel mai bun moment al anului în care să veniți?

Tot anul. Însă ideal este vara și iarna. Vara este perfectă pentru a petrece timp în grădina înverzită. Sunt sigură că nici nu e o căldură insuportabilă. Iarna este minunată pentru a te bucura de peisajul alb, de un adevărat winter wonderland. Eu am nimerit cumva între cele două, nu a fost zăpadă, dar nici cald. Și cu toate astea… pentru mine a fost perfect.

In vizita la gazde

Nu întâmplător  locul poartă denumirea de case de oaspeți. Carmen Schuster și soțul acesteia ne-au întâmpinat cu foarte multă ospitalitate. Spre deosebire de orice alt loc în care ne-am cazat, aici ei au vrut să ne și cunoască. Nu eram doar turiști în trecere, ci oaspeți de-ai casei.  M-am simțit ca și cum aș fi mers la cineva în vizită, o rudă mai îndepărtată  pe care d-abia acum apuc să o vizitez.

Dacă vă căutați momentele de liniște și relaxare, o experiență rustică autentică,  casele de oaspeți de la Cincșor  sunt unele dintre cele mai frumoase locuri din țară. Eu vreau să mă reîntorc la vară.

cincșor

Activitate de weekend: când ai 2 mâini stângi

Activitate de weekend: când ai 2 mâini stângi

De când mă știu am două mâini stângi,  am zero talent la arts&crafts și nu cred că am adus acasă niciodată ”creații” de la școală sau grădiniță care să merite să fie puse la vedere, pentru musafiri.  Orice însemna lucrul manual era chin pentru mine. Chinul era și mai mare cu cât aveam idei bune și execuția era foarte proastă.  Lucru care încă mai e valabil. Am idei geniale de cadou, dar dacă  sunt mai craftsy un pic e nașpa.  Le întorc pe toate părțile până când ajung la o variantă chiar simplă de implementat. Am un cadou de împachetat? La Cărturești cu mine.

La capătul opus e Zoe, fosta mea colegă de birou, căreia i-am adus într-o zi să-mi împacheteze…o masă de călcat. Da, am făcut cadou o masă de călcat și am insistat să am hârtie colorată pe ea, altfel nu puteam să o dau.  A executat-o perfect, Zoe, ești un talent rar. Cărturești și IKEA te așteaptă.

Când Ferrero m-a chemat la atelierul de decorațiuni de Crăciun, am zis că sigur nu mă descurc, dar nu mă duc să-mi iau notă la catalog, ci să mă simt bine și să mănânc și niște ciocolată. Apropo, întrebare serioasă de Sărbători, Ferrero Rocher sau Raffaello? Prima variantă e Dumnezeu, zic eu. Și eu sunt super moody la dulciuri, deci dacă îmi place ceva la nebunie,  o să știți că e bun.

Atelierul a fost ținut de Diana Mihăilă care ne-a oferit câteva sfaturi înainte de a începe. Am avut tot ce ne trebuia pentru a decora o cutie de cadou, pe care urma să o luăm acasă.  Eu o am în bibliotecă acum și e numai bună să ascund în ea tot nu vreau să găsească pisicile mele.

Nu sunt bună la ornat, dar ceva- ceva tot a ieșit, ce ziceți? Cred că trebuia să folosesc mai multă culoare, nu doar gold-ul și bejul cartonului…

  dulciuri

Ferrero a lansat  o colecție cu decorațiuni festive Do It Yourself (DIY) originale, care se realizează ușor, cu materiale accesibile și cu specialitățile Ferrero Rocher, Raffaello și Mon Chéri. Pe site-ul www.decoratiuni-magice.ro, poți găsi peste 40 de idei creative care pot fi realizate și reinterpretate cum îți dorești.  Și te poți folosi de bomboane, fie de ambalajele lor, dacă nu te poți abține să nu le mănânci, desigur.   

Cred că e varianta super potrivită pentru cei creativi și cu mâini foarte bune. Și varianta potrivită pentru cei creativi, cu mâini mai puțin bune, dar mai încăpățânați. Așa, ca mine 😀

Apropo, fani calendar advent, cam cât de mișto e ideea asta?

Sloop are un nou Social Media Expert

Sloop are un nou Social Media Expert

Pe vremea mea, deși încă nu sunt îndreptățită să folosesc exprimarea asta, când lucram pe Social Media, luam totul super  în serios. De fapt, stai, despre ce vorbesc,  încă fac asta. Eu sunt omul care se ia mereu în serios cu orice (prietenii pot confirma) și deși nu-s Social Media Manager, lucrez în continuare pe proiecte  cu componentă de social media.

Am văzut campania asta simpatică de la Sloop cu Alex Tube (un copil de 9 ani) care  face un take-over fain al contului lor de Facebook și practic  vine cu idei mișto de conținut de cum vede el brandul. A primit brief,  a făcut cercetare de produs (mai ales că sunt  sucuri naturale și chiar bune  – fan sfeclă și rodie over here),  a creionat idei și  le-a aprobat cu clientul.

El este  cel mai Fresh Social Media Expert, la propriu și la figurat, căci vârsta chiar îl ajută să nu se ia prea mult în serios (cum ar trebui să și facă unele branduri în online) și gândește outside of the box din moment ce nici nu a apucat să fie în box. Fresh thinking, zic.

E chiar mișto că Sloop și-a lăsat comunicarea  la îndemâna unui  nou Social Media expert –  prin campania #copiilabutoane.  Și nu l-au ales random, ci au făcut o preselecție în toată regula, unde mai mulți mini-candidați au răspuns la o serie de întrebări, fiind încurajați de părinți să fie naturali. Răspunsul meu preferat  este cel cu ”Ce înseamnă tehnlogie…în primul rând?” (spus cu voce de copil adorabilă).  Dar decât să reiterez eu ce au zis, mai bine vă uitați voi la clip ca să vă amuzați copios:

Alex Tube a fost ales câștigător după acest interviu și  timp de o lună asigură cele mai haioase idei de content pentru pagina de Facebook Sloop.  

Nu m-am putut abține să nu-i analizez postările, să observ pattern-uri, formatul de conținut etc. Le are pe toate: carismă în video-uri, idei faine și aplicate pe pillars de conținut (review de produs, postări contextuale, postări de sărbători etc.),  a livrat idei pentru fiecare.  Și chiar aș fi fost un pic  surprinsă dacă nu ar fi inclus și ceva despre ciocolată, nu la asta se gândesc  toții copiiI? În afară de cartofii prăjiți, desigur.

Eu aștept să văd și niște postări de Moș Nicolae/Crăciun. Cred că ăsta e cel mai uzat topic din univers (dar atât de necesar), deci chiar sunt curioasă de abordarea lui Alex.  Oricum, puștiul e talentat și nu mi-aș face griji la ce livrează.  ☺

Articolul face parte dintr campania de promovare Sloop – Cel mai fresh Social Media Expert.

Un Craciun scandinav

Un Craciun scandinav

Puteți să mă huiduiți acum, el doilea articol despre sărbători pe săptămâna asta, după acesta, dar nu-mi pare rău. Eu sunt o mare-mare fană a tot ce înseamnă Craciun. Iubesc zăpada, luminițele, mirosul de scorțișoară și portocale, ciocolata caldă, mesele festive, cadourile, să mă revăd cu oameni. Totul despre perioada asta este fantastic.  Și în fiecare an îmi place să fac același lucru, ca pe o tradiție. Anume:

  • să pregătesc seria mea de surprize pentru  oamenii dragi (tradiție  ce împlinește anul ăsta 3 ani?!)
  • să merg la cumpărături (pentru orice campanie de marketing de Crăciun  eu sunt victima perfectă)
  • să  plec la munte
  • să am musai brad
  • să port halatul ăla pufos și șosetele flaușate (oh, they are perfect)
  • să  o vizitez pe mamaie și pisicile și tot așa.

Ce am povestit mai sus e varianta de suflet a Crăciunului, așa cum o știu din copilărie. Însă tot din copilărie mi-am dorit să ajung să petrec un Craciun la Polul Nord și găsisem chiar niște pachete de vacanță ce aveau incluse ”mersul cu sania trasă de reni”. Un vis frumos, dar foarte scump,  îl țin pe bucket list.

Nordic Mood

Chiar dacă nu pot să am parte de un Crăciun prea ”nordic”, la fața locului, măcar am fost introdusă deja în atmosfera asta feerică.  JYSK și-a lansat colecția de iarnă ”nordic mood” și ne-au chemat într-un decor de poveste, plin de decorațiuni  simpatice,  nu știai ce să pozezi mai întâi. Pentru mine event-ul a picat la fix, căci mă mut în casă nouă luna asta și mai sunt lucruri de cumpărat la capitolul ăsta.  Iar mobila inspirată din stilul scandinav mi se pare foarte mișto, e fix pe gustul meu: minimalist și chic, pe principiul less is more. 

Am făcut câteva poze în timp ce mirosul de vin fiert mă invada:

Decorațiunile arătau super fain, deci dacă nu știți cum să intrați mai repede în starea de spirit, cred că niște shopping poate să vă ajute. Eu, în schimb, o să mă gândesc ce măsuță de cafea ar trebui cumpărată. :))

Puteți vedea colecția aici și văd că au și niște reduceri de până la 70% la o mulțime de chestii dacă vă tentează.

Angela, Diana, vă mulțumesc pentru conversațiile din sufragerie. 😀

Ce veti face in noaptea de Revelion?

Ce veti face in noaptea de Revelion?

Cred că dacă s-ar face un top cu cele mai urâte întrebări care se pun vreodată, asta ar fi pe primele locuri, alături de ”când faceți nunta” sau ”când faceți copii”.  Dar să nu mă înjurați, Diana mi-a dat ideea acestui articol de Revelion. Ea și-a povestit experiențele ei în străinătate.  Vedeți articolul ei pentru inspirație.

Și acum vin eu și vă întreb, ce preferați:

Revelion în tara sau în afara?

În unele cazuri, un Revelion petrecut prin afară poate costa la fel de mult ca unul petrecut în Poiană (ca de exemplu).  Și, sincer, prefer oricând să dau aceeași sumă de bani ca să văd un oraș mișto decât să fac 6 ore până în Poiană cu traficul obișnuit de sărbători, ca mai apoi acolo să nu prea am ce face. Într-adevăr, în majoritatea pachetelor de Revelion sunt incluse tot felul de programe artistice.  Dar nu sunt toate pe gustul meu și prefer să-mi fac singură programul. Deci eu aș alege în afară și asta am făcut anul trecut, când am mers în Bologna. Și asta voi face și anul acesta, mă voi întoarce din nou în Italia.

Dar nu va fi închis peste tot?

Da și nu prea. Anul trecut, am putut vizita majoritatea obiectivelor din Bologna  fără probleme. Ba chiar de 1 ianuarie, de dimineață am urcat în turn și nici nu am stat la coadă. Evident oamenii încă mai dormeau la ora aia.  Nu am avut probleme nici cu ”programul artistic” din seara de Anul Nou. Fiecare oraș care se respectă va avea focuri de artificii în piața centrală și tot felul de petreceri prin cluburi.  Noi am stat în Piața Centrală, am dansat și ne-am uitat cum este arsă mascota (tradiția lor). Înainte de asta am fost la un restaurant unde am mâncat niște paste cu fructe de mare delicioase și cel mai bun desert cu cafea din întreaga lume. A fost meniu a la carte. 🙂

Anul ăsta vrem să dăm o fugă până în Verona și Veneția, iar Revelionul să-l petrecem în Verona. Sperăm să ni se concretizeze planurile, wish us luck. Recunosc că nu am găsit cea mai ieftină cazare,  având în vedere perioada, dar e aproape de centru și ăsta a fost un criteriu decisiv, plus avem mic-dejunul asigurat.

Oricum, va fi ultima vacanță de anul acesta și musai vreau să mă prindă Anul Nou într-un oraș străin. Cică aduce noroc și vei călători tot anul. Hehehe, așa să fie.  La revelionul din 2016 am stat cu pașaportul în mână la miezul nopții, altă superstiție idioată că te vei plimba mult.

Spuneți-mi și voi unde vă faceți Revelionul și cum ieșiți la bani, poate mai am timp să mă reorientez sau să păstrez ideea pentru 2018.

Aștept! 🙂

 Bologna Revelion