Categorie: Out of office

Un Craciun scandinav

Un Craciun scandinav

Puteți să mă huiduiți acum, el doilea articol despre sărbători pe săptămâna asta, după acesta, dar nu-mi pare rău. Eu sunt o mare-mare fană a tot ce înseamnă Craciun. Iubesc zăpada, luminițele, mirosul de scorțișoară și portocale, ciocolata caldă, mesele festive, cadourile, să mă revăd cu oameni. Totul despre perioada asta este fantastic.  Și în fiecare an îmi place să fac același lucru, ca pe o tradiție. Anume:

  • să pregătesc seria mea de surprize pentru  oamenii dragi (tradiție  ce împlinește anul ăsta 3 ani?!)
  • să merg la cumpărături (pentru orice campanie de marketing de Crăciun  eu sunt victima perfectă)
  • să  plec la munte
  • să am musai brad
  • să port halatul ăla pufos și șosetele flaușate (oh, they are perfect)
  • să  o vizitez pe mamaie și pisicile și tot așa.

Ce am povestit mai sus e varianta de suflet a Crăciunului, așa cum o știu din copilărie. Însă tot din copilărie mi-am dorit să ajung să petrec un Craciun la Polul Nord și găsisem chiar niște pachete de vacanță ce aveau incluse ”mersul cu sania trasă de reni”. Un vis frumos, dar foarte scump,  îl țin pe bucket list.

Nordic Mood

Chiar dacă nu pot să am parte de un Crăciun prea ”nordic”, la fața locului, măcar am fost introdusă deja în atmosfera asta feerică.  JYSK și-a lansat colecția de iarnă ”nordic mood” și ne-au chemat într-un decor de poveste, plin de decorațiuni  simpatice,  nu știai ce să pozezi mai întâi. Pentru mine event-ul a picat la fix, căci mă mut în casă nouă luna asta și mai sunt lucruri de cumpărat la capitolul ăsta.  Iar mobila inspirată din stilul scandinav mi se pare foarte mișto, e fix pe gustul meu: minimalist și chic, pe principiul less is more. 

Am făcut câteva poze în timp ce mirosul de vin fiert mă invada:

Decorațiunile arătau super fain, deci dacă nu știți cum să intrați mai repede în starea de spirit, cred că niște shopping poate să vă ajute. Eu, în schimb, o să mă gândesc ce măsuță de cafea ar trebui cumpărată. :))

Puteți vedea colecția aici și văd că au și niște reduceri de până la 70% la o mulțime de chestii dacă vă tentează.

Angela, Diana, vă mulțumesc pentru conversațiile din sufragerie. 😀

Ce veti face in noaptea de Revelion?

Ce veti face in noaptea de Revelion?

Cred că dacă s-ar face un top cu cele mai urâte întrebări care se pun vreodată, asta ar fi pe primele locuri, alături de ”când faceți nunta” sau ”când faceți copii”.  Dar să nu mă înjurați, Diana mi-a dat ideea acestui articol de Revelion. Ea și-a povestit experiențele ei în străinătate.  Vedeți articolul ei pentru inspirație.

Și acum vin eu și vă întreb, ce preferați:

Revelion în tara sau în afara?

În unele cazuri, un Revelion petrecut prin afară poate costa la fel de mult ca unul petrecut în Poiană (ca de exemplu).  Și, sincer, prefer oricând să dau aceeași sumă de bani ca să văd un oraș mișto decât să fac 6 ore până în Poiană cu traficul obișnuit de sărbători, ca mai apoi acolo să nu prea am ce face. Într-adevăr, în majoritatea pachetelor de Revelion sunt incluse tot felul de programe artistice.  Dar nu sunt toate pe gustul meu și prefer să-mi fac singură programul. Deci eu aș alege în afară și asta am făcut anul trecut, când am mers în Bologna. Și asta voi face și anul acesta, mă voi întoarce din nou în Italia.

Dar nu va fi închis peste tot?

Da și nu prea. Anul trecut, am putut vizita majoritatea obiectivelor din Bologna  fără probleme. Ba chiar de 1 ianuarie, de dimineață am urcat în turn și nici nu am stat la coadă. Evident oamenii încă mai dormeau la ora aia.  Nu am avut probleme nici cu ”programul artistic” din seara de Anul Nou. Fiecare oraș care se respectă va avea focuri de artificii în piața centrală și tot felul de petreceri prin cluburi.  Noi am stat în Piața Centrală, am dansat și ne-am uitat cum este arsă mascota (tradiția lor). Înainte de asta am fost la un restaurant unde am mâncat niște paste cu fructe de mare delicioase și cel mai bun desert cu cafea din întreaga lume. A fost meniu a la carte. 🙂

Anul ăsta vrem să dăm o fugă până în Verona și Veneția, iar Revelionul să-l petrecem în Verona. Sperăm să ni se concretizeze planurile, wish us luck. Recunosc că nu am găsit cea mai ieftină cazare,  având în vedere perioada, dar e aproape de centru și ăsta a fost un criteriu decisiv, plus avem mic-dejunul asigurat.

Oricum, va fi ultima vacanță de anul acesta și musai vreau să mă prindă Anul Nou într-un oraș străin. Cică aduce noroc și vei călători tot anul. Hehehe, așa să fie.  La revelionul din 2016 am stat cu pașaportul în mână la miezul nopții, altă superstiție idioată că te vei plimba mult.

Spuneți-mi și voi unde vă faceți Revelionul și cum ieșiți la bani, poate mai am timp să mă reorientez sau să păstrez ideea pentru 2018.

Aștept! 🙂

 Bologna Revelion

De ce nu prefer Airbnb

De ce nu prefer Airbnb

Inițial voiam să pun titlul ”de  ce nu îmi place Airbnb”, dar apoi mi-am dat seama că e prea dramatic. Pentru că și după ce voi publica acest articol, dacă se ivește o ocazie bună, tot voi folosi platforma. Însă hai să zic de ce nu o prefer și, în general, aleg să mă cazez în hoteluri.

Airbnb e o platformă prin care te poți caza în casele/apartamentele localnicilor. Ai mai multe opțiuni de tip de cameră, poate fi  shared, e a ta, dar restul casei (și mai ales baia) o împarți cu altcineva (adesea proprietarul), private room cu baia ta (dar împarți restul) sau închiriezi toată casa, iar ultima variantă e cea mai potrivită, din punctul meu de vedere.  Cu siguranță ați fost și voi măcar o dată sau cel puțin ați auzit de experiențele altora. Avantajele Airbnb versus restul?

  1. Ai un decor/view super mișto. Găsisem eu o căsuță pe plajă, arăta superb.  În multe cazuri, te bucuri de ceva mult mai fain dpdv design decât un hotel basic. Dacă mergi și într-un loc foarte diferit față de ceea ce cunoști tu, cu atât mai mult  ar fi fain să experimentezi cultura locală.
  2. Poate fi mai ieftin. Însă! Acest ieftin, de regulă, se aplică doar pentru camerele shared, nu per tot apartamentul, atunci poate fi foarte scump. Rentabil este doar dacă pleci cu gașca, dacă sunteți în 2, atunci e chiar costisitor.
  3. Experiența culturală.  Cunoști oameni faini (în unele cazuri), înveți lucruri noi și îți fac cele mai bune recomandări pentru tot ce înseamnă  best things to do local.

De ce nu prefer eu:

Curățenia. Jur că ăsta e cel mai subiectiv aspect pe care l-am întâlnit în review-urile de turiști. Oameni care poate trăiesc acasă în cocină sau sunt foarte puțin pretențioși, așa că au recenzii precum ”a fost foarte curat și frumos”, iar la fața locului mie mi se murdăresc tălpile.  Cu Airbnb am avut aceeași problemă de fiecare dată, cearșafuri neschimbate,  fire de păr pe jos, praf etc etc. În multe cazuri, gazdele angajează un cleaning service să curețe camera înainte, dar nu e același lucru cu acea curățenie standard pe care o vezi în hoteluri. Nu că și ele nu ar avea problemele lor, dar sunt șanse muuuult mai mici să găsești o cameră la fel de murdară ca pe Airbnb.

Nu știu,  cred că fiecare percepe altfel mizeria, dar eu nu concep să dorm în cearșafuri neschimbate. Nu pot și nu vreau. Voi o să ziceți ”dar de ce nu îi spui proprietarului?”. Aici intervine problema nr 2.

Jena.  Imaginați-vă următorul lucru. Mergeți în vizită la cineva, o persoană pe care nu o cunoașteți foarte bine sau deloc.  Casa e jegoasă. Îi veți spune în față lucrul ăsta?  Ținând cont că vizita aia ar dura 2-3 zile și veți sta cu aceeași persoană în casă.  La hotel e ușor să te plângi de nereguli, lumea e angajată să-și facă treaba.  Again, ai un disconfort destul de mare dacă vrei să te plângi de ceva. Eu nu prea pot să o fac.

Proprietarul. Stai în casă cu proprietarul. Nu e ciudat să ieși din duș și să dai peste el/ea în casă? Nu știu, oamenii își trăiesc viața acolo și vii și tu peste niște străini să faci o baie, să dormi, să le umbli în frigider. E ciudat, chiar e.  Nivelul de privacy e spre zero, uneori.

Lipsa proprietarului.  Nici cu el nu e bine, nici fără el nu e bine. Anul trecut, în Milano, ușa de la apartament nu se deschidea absolut deloc, în fiecare noapte stăteam 30 de min în fața ușii și ne chinuiam să intrăm. La un moment dat chiar ne gândeam că vom dormi pe scară. Proprietarul era în altă țară și ne-a zis că putem lua legătura cu o tanti care locuiește nu știu pe unde și nici nu vorbește engleza. Great.

Vă dau un sfat,  nu rezervați case/apartamente în care gazdele sunt studenți. Nu faceți asta! Never ever.   Nivelul de mizerie este incredibil.

De fiecare dată când m-am regăsit în situațiile de mai sus, am strâns din dinți, am zis ”asta e, oricum nu petrec mult timp în cameră”.  Recunosc că am avut și întâmplări mișto, în Londra am fost în gazdă la o tipă din Vietnam, stăteam noaptea și vorbeam câte 2-3 ore cu ea și era super de treabă. S-a oferit chiar să mă țină încă o noapte, pe gratis, ca să nu o petrec în aeroport, aveam zbor super devreme.

Concluzia? Prefer hotelul, dar dacă bugetul e strâns tare, atunci mna, mai încerc o dată Airbnb. Cât sunt încă tânără, probabil că toleranța la disconfort o să scadă mult pe măsură ce mă apropii de 30 ani.

Ce aplicatii folosesc pentru calatorit

Ce aplicatii folosesc pentru calatorit

Când vine vorba să mă pregătesc pentru o vacanță nouă, pe lângă research-ul pe care-l fac referitor la locul respectiv, unde să mănânc etc. etc, îmi mai iau câteva precauții și verific niște aplicații care îmi pot fi utile în timpul călătoriei.  Am zis să le împărtășesc și cu voi, chiar dacă cel mai probabil le-ați folosit deja. Also, dacă știți ceva mai bun, aștept și eu sugestiile voastre. 🙂

Google Trips

E o aplicație de planning pentru călătorii, ce te ajută să ții toate detaliile despre vacanța ta, asta e chiar preferata mea. Astfel că îmi salvează toate documentele legate de rezervare (se sincronizează cu contul de Google),  am o secțiune de things to do unde practic descopăr orașul rapid, cu lucruri de văzut, activități de făcut etc.  Secțiunea asta e împărțită în mai multe categorii, de exemplu:  top spots for you (cred că în baza istoricului tău, pe unde ți-ai mai dat tu check-in, el alege o listă de locuri ce ți s-ar potrivi ție să le încerci), local favorites (chestii preferate de localnici), indoors, outdoors, kid friendly,  și, partea cea mai bună, în funcție de orașul în care ești, apar și niște categorii personalizate: medieval museums,  vintage shops, indie cinema etc. Toate astea diferă în funcție de specificul local.

Poți să-ți faci și un traseu pe zile (day plans) dacă stai ceva acolo și ai prea multe lucruri de văzut. La secțiunea food and drink îți prezintă preparatele locale și apoi o listă de restaurante împărțite pe family friendly, high-end, on a budget și așa mai departe.   Plus, au și informații practice despre transport, taxiuri și sănătate. Așa am aflat că nu există farmacii deschise 24h în Bruxelles.

Cel mai mișto lucru mi s-a părut când am descărcat Bucureștiul și am descoperit niște chestii de văzut în oraș și împrejurimi de habar nu aveam de ele.

Ce mi-ar mai plăcea mie tare mult ar fi să adauge o opțiune de calculare și tracking a bugetului de călătorie. Eu fac treaba asta momentan, manual, în excel, dar ar fi fain să pot selecta niște obiective turistice, locuri de mâncat și să-mi facă o medie de buget.

Trip Advisor

Duh, cred că toată lumea îl folosește. Însă vreau să vă spun la ce m-a ajutat pe mine specific.  Nu mă uit pe Trip Advisor pentru things to do sau cazare, ci mereu pentru mâncare.  În Lefkada, dădeam search pentru restaurante nearby și citeam impresiile, asta mă ajuta să decid  când aveam o mie de taverne din care trebuia să aleg. În Bologna, întrucât era seara de Revelion, îmi doream să avem o masă  cu meniu obișnuit, nu să plătesc un super meniu de 80 de euro (cu 4 feluri de mâncare) și să petrec toată noaptea în acel restaurant. Greu, mă gândeam că totul era super ocupat. Am dat search pe TA și mi-au apărut toate restaurantele din oraș, care permiteau rezervare prin Trip Advisor. Yep, cu un singur mesaj de vrem și noi o masă la ora x, în 5 minute trimisesem mesaje la vreo 30 de restaurante. Vă dați seama cât aș fi stat să intru pe site-ul fiecărui restaurant și să completez un formular de contact? Au curs mail-urile cu ”nu se poate, nu mai avem locuri”; dar dacă ești om insistent, ai și noroc.  Am găsit un restaurant super simpatic, cam la marginea orașului, ce-i drept, dar a fost super bună mâncarea. Și acum îmi dau seama că nu am scris articolul cu impresiile din Bologna. Of, hai că o să revin cu el.

Google Maps

Yup, sigur mă pierd pe undeva! Ai posibilitatea de a descărca offline maps, îți selectezi pur și simplu o zonă pe care o vrei offline și astfel  nu trebuie să consumi net ca să vezi unde ajungi.  Așa mi-am descărcat toată zona 1 și 2 din Londra ca să mă asigur că nu mor pe acolo. :)))  La fel și în Barcelona și Bologna și Lefkada. Am folosit mult Google Maps ca să ajungem în locuri. Acum că nu mai e problema cu roaming, puteți folosi liniștiți versiunea online.

Aplicațiile de făcut rezervări și găsit zboruri ieftine nu le-am mai prezentat mai sus, am zis să mă axez strict pe ce am nevoie la fața locului, nu înainte.

Vrea cineva un articol despre cum găsesc bilete ieftine & stuff? Let me know!

Am decorat un pantof de ciocolata

Am decorat un pantof de ciocolata

Am afirmat odată că nu sunt fan ciocolată. În public. Cred că am primit cele mai urâte priviri din partea celor din jur, zău.  Însă era o frază incompletă. Corect ar fi fost să spun ”nu îmi place orice ciocolată”.  Dacă e să vorbim de ciocolata cu lapte, simplă, nu aș mânca. Nici cu fructe, nici amăruie.   Prefer orice e mai  neobișnuit, când eram mică, spre disperarea părinților, preferam orice conținea cremă de lichior, cappuccino, cafea,  chestii d-astea pe care nu ar trebui să le mănânci când ești copil, că nu mai dormi la noapte. Odată eram în fața televizorului și am mâncat pe nesimțite o o tabletă întreagă cu cappuccino și tot mai voiam.  Înainte să vă grăbiți cu apelativul ”aroganto”, să știți că organismul meu nu simte pofta de dulce  așa cum o simt alții de mănâncă zahăr zi și noapte.  Așa că atunci când chiar îmi este poftă prefer să mănânc ceva mai deosebit.

M-am super entuziasmat când am primit invitația la atelierul #neplictisitor de ciocolată la HEIDI, cred că e evident de ce.  Mă așteptam la orice, mai puțin la faptul că urma să decorez cu ingrediente….un pantof. Din ciocolată, că despre asta vorbim.  Am folosit în cantități masive merișor uscat, plus fistic și on top of it, niște alune caramelizate. Rezultatul a arătat așa:

M-am gândit că ar fi o idee bună să-mi întreb audiența de pe Instagram dacă ar purta creația mea.  Poll-ul a arătat rezultatul următor:

Cei care au votat YES probabil au vrut să nu mă simt prost. Cei care au votat NO probabil au vrut să mă trezească la realitate, nu pot fi designer de ciocolată. Așa e, pot doar să o mănânc, chiar de înseamnă asta că o să scufund pantoful în toate ingredientele posibile.  Și să nu uit să întreb, dacă am decorat doar unul, sunt cumva o Cenușăreasa a ciocolatei?

Motivul atelierului l-a reprezentat lansarea noii game de ciocolată HEIDI, care are peste 20 de compoziții și o varietate de ingrediente, care mai de care:  portocale sau zmeură pentru gusturile clasice sau sare  de Himalaya,
ghimbir sau chili pentru cele mai îndrăznețe. Gama se lansează împreună cu Mihai Albu care a creat o colecție de pantofi inspirată de ciocolata Heidi. Colecția include piese pentru toate anotimpurile, fiind dedicată celor care aleg un stil #neplictisitor: balerini, botine, sandale, pantofi stiletto și pantofi cu toc pătrat. Arată cam așa:

Mie îmi cam plac, nu știu de voi. 😀  Dacă vă tentează, să știți că îi și puteți câștiga. Pentru a intra în posesia unei perechi din colecție, în ambalajele HEIDI Dark sau HEIDI Grand’Or  există un cod unic pe care îl puteți înscrie  prin SMS la numărul de pe site-ul campaniei www.neplictisitor.ro. Astfel, intrați  în tragerea la sorți care vă poate aduce o pereche de pantofi în fiecare zi sau una dintre cele 7 colecții complete semnate de Mihai Albu, săptămânal.

Spor la mâncat ciocolată și purtat pantofi! 🙂

Activitate de weekend: Webstock 2017

Activitate de weekend: Webstock 2017

Nu a fost chiar weekend, era doar ultima zi de vineri care încheia luna septembrie. Merg la Webstock din 2013 și asta a fost pentru mine a cincea ediție. Am bifat 5 ediții din 9! Wow, mi se pare foarte mult și nu știu când a trecut timpul ăsta. Dacă nu aș fi fost încă în liceu când a început event-ul, atunci le-aș fi bifat pe toate.

Chiar dacă nu sunt eu veteran, pot să emit umila părere că în primul an, cât și în ultimul a existat o constanță: mulți oameni noi. Da, bineînțeles, unii se și întorc, asta e clar, dar majoritatea fețelor sunt noi. Lucru deloc rău pentru un concept de eveniment care la anul sărbătorește un deceniu. 

Eu mi-am schimbat poziționarea pe blog, nu mai vorbesc despre chestiuni generale, mă axez pe food și pe travel, dar asta nu înseamnă că nu am chestii de învățat de la o astfel de conferință, mai ales că le pot aplica la job. Ce panel mi-a plăcut în mod deosebit a fost cel de Instagram, unde au vorbit Robert Katai, Mihai Baloianu și Alex Damian. Pe lângă the usual talk despre creativitate și ce tip de content să ai, ce mi-a plăcut super mult este că au oferit și detalii despre tehnicile de realizare a conținutului.

Idei din prezentările lor cu care am rezonat:

  • Best brands on Instagram dont act like brands” – din prezentarea lui Robert Katai – super puține branduri chiar fac asta cu content-ul lor de Insta – mai ales că necesită o muncă mult mai complexă decât contentul de Facebook (zic eu) – strategic vorbind, cât și ca execuție.
  • Nu orice conținut trebuie să ajungă pe Instagram – aici Alex Damian zicea că ”moare” când pe la evenimente i se mai spune să posteze poze pe Instagram și astfel să-și dea conținutul existent peste cap.  Trebuie să  existe o coerență în stil, tehnică de fotografiere etc. Nu că sunt eu fotograf, dar și mie îmi displace discontinuitatea asta la nivel de conținut, așa că mă feresc să postez orice lucru care nu e în tandem  cu restul, ratând astfel toate acele concursuri ”postează cu hashtag-ul X și câștigi Y”. Nu e rău nici așa pentru alții, dar nu e ceva care să-mi placă mie.
  • Insta story-urile sunt faine, dar cred că mulți dăm ”tap, tap, tap” la majoritatea  poveștilor. Ce mă face pe mine să urmăresc toaaate story-urile puse de cineva este dacă într-adevăr este un story și nu o colecție random de poze. Plus, la fel cum le prezenta și Robert Katai, dacă sunt și personalizate cât mai creativ cu emoji, culori etc, cu atât mi se par mai eye catchy.

Alex Damian chiar a făcut și o demonstrație live de editare de poză, mi s-a părut fain, probabil că instagrammerii se confruntă mereu cu întrebarea ”dar tu cum îți editezi pozele?”.  Ne-au oferit și câteva tool-uri și aplicații de editat utile, le listez mai jos:

  • displaypurposes.com – un site care îți generează hashtag-uri relevante pentru postarea ta
  • aplicații de editat: VSCO, Retouch, LD – search for them on app store sau google store.

Bine, eu nu am mai postat din august pe Instagram. Nu dați cu pietre, dar sunt atât de selectivă cu ce postez încât zici că-mi trimit portofoliul la National Geographic. În schimb, am multe story-uri, deci dați un follow la Simona Mocanu. 😀

Ca de obicei, evenimentul a fost impecabil organizat de echipa Evensys, lucru pentru care îi felicit. D-abia aștept evenimentul de anul următor!

Comoara nestiuta de la vama

Comoara nestiuta de la vama

Am primit săptămâna trecută o invitație la un infotrip in orașul Ruse, Bulgaria si curiozitatea nu m-a lasat sa spun „nu”. Cu mare sinceritate, vă spun că pentru mine și cred că pentru mulți dintre noi orașul era doar un punct de trecere, locul ăla unde stai și aștepți la vamă. De altfel, pentru că la intrare nu prea ai o priveliște frumoasă nu știi că în Centrul Istoric te poți plimba ca într-un mic oraș austriac. Da, îmi amintea un pic de Viena și de Dresda (Germania) în ceea privește arhitectura unor clădiri (cât și acoperișurile lor).

Ce am descoperit:

  1. Un muzeu modern de istorie naturală cum nu am văzut nici la noi în orașele mici. Avea chiar o reconstrucție de mamut în mărime naturală. 🙂
    2. Un restaurant numit Ciflika, cu preparate bulgărești delicioase, aveau tot felul de rețete tradiționale pe care nu le-ai fi întâlnit oriunde. De altfel, restaurantul își păstra autenticitatea prin decor și bucate și nu aveau mancărurile standard de pizza și paste nici măcar drept alternativă.
    3. O expoziție de vinuri excelente, cu diverse soiuri minunate. Am încercat un vin din Croația care era deosebit de parfumat și aromat, așa cum mi se pare mie că ar trebui să fie un vin bun. Am încercat atâtea sortimente, dar la un moment dat a trebuit să spun stop că nu îmi doream ca restul excursiei să merg împleticit. 🙂
    4. Un magazin “cu de toate”: decorațiuni pentru casă, haine, rechizite, accesorii. Aici am găsit îngropată în niste kitsch-uri o minunăție de lemonade jar, pe care l-am cumpărat cu 3.5 lei. Yep, ați citit bine. Screw you, Cărturești, cu 35 de lei pentru un borcan. 🙁
    5.  O scenă de teatru cu decorul pregătit ca actorii să joace.  Eu si cu Diana  am profitat de ocazie. 🙂

Ruse mi-a plăcut mai mult decât m-aș fi așteptat și aș mai face cel puțin o vizită cât să mă plimb (cand e răcoare) pe faleza de la Dunăre. Dacă plecați în vreun circuit spre Bulgaria sau Grecia și treceți pe la vama din Ruse, merită să va opriți câteva ore în oraș.

În cautarea lavandei

În cautarea lavandei

Îmi place mult titlul ăsta de articol, parcă mă pregătesc să scriu o carte despre o poveste de dragoste ce trece prin multe obstacole, dar care cunoaște în cele din urmă un final fericit. Și mie mi-ar fi plăcut să am parte de un happy end atunci când am planificat mini-excursia în Bulgaria ca să găsesc lavanda. Inspirată de acest articol și alte poze faine de pe Interneți, am făcut un mic traseu de o zi în Tyulenovo, care e aproape de graniță, la vreo 40 de minute cu mașina. La ce am omis să mă gândesc ca un bun organizator ce sunt a fost să mă întreb dacă o să mai găsesc lavanda aia pe câmp. Și dacă tot m-am gândit că nu știu, de ce nu am căutat pe Google? Ăsta e un răspuns pe care nu-l vom mai afla niciodată. Asta e, viața e plină de mistere.

Plecarea a fost la 7 dimineața și am ajuns undeva pe la prânz. Nu exista o locație precisă pentru câmpul ăla, mna, era lângă sat. Ne-am învârtit mult și tot ce am găsit a fost o lavandă pitică și uscată – ”sigur nu e doar asta, am văzut eu pe Internet unele frumoase”. Ne-am mai plimbat ceva până când m-am gândit să pun întrebarea de mai jos:

Apoi, a venit acest răspuns:

Haha, hai să mergem acasă că nu mai e aici. Glumesc, nu am plecat acasă, mai aveam și altele planificate, dar chiar mă ofticam, pentru că arăta super fain în poze. În fine, am vizitat stâncile din sat, vă recomand să faceți o oprire acolo, priveliștea e superbă. Dovezi, mai jos:

Și să vă arăt cum se prezenta lavanda pitică:

După stânci și o masă la restaurantul de lângă bărcile acostate (pe care nu vi-l recomand), am mers să vedem monumentul lui Traian și să vizităm cetatea lui Adamclisi. Pentru monument am plătit o taxă de 10 lei și am petrecut fix 10 minute acolo, nu prea ai ce să faci. La ruine a fost intrare gratuită și pentru că nu era absolut n-i-m-e-n-i, am stat ceva mai mult pentru poze și admirat apusul:

 

Voiam să încheiem ziua cu o oprire la Kaufland pentru niște mici și cârnați (jur că sunt cei mai buni), dar din păcate Grill-ul era închis în ziua aia. Am nimerit la un restaurant din Medgidia  (Se7en îi zicea) unde am mâncat chiar bine și dacă vă nimeriți prin oraș la un popas, puteți merge acolo, au mâncare bună.

În final, ce am învățat din lecția asta? Always google things before going on an adventure. Dar hai că nu a fost așa rău și lavanda mai înflorește și la anul. Mă întreb în ce lună…

Activitate de weekend: BLP14 la EECC

Activitate de weekend: BLP14 la EECC

Duminica perfectă e aia când te sincronizezi cu Universul, adică:

  • vremea de afară e perfectă cât să porți fustă
  • ajungi la Comic-Con și nu e atât de aglomerat cum îl știai, dar poate pentru că e ultima zi?
  • ajungi la  Bloggers LAN Party care e la a 14-a ediție și se întâmplă pentru prima oară la EECC, which I think is kind of cool, e locul perfect în care să aduni toți pasionații de gaming.
  • te revezi cu oameni pe care nu i-ai mai văzut de ceva vreme
  • nu te prinde ploaia și faci și o tartă de roșii cherry, cu sos pesto și anghinare minunată. Andra, asta e pentru tine.

Și nu în ultimul rând faci poze:

 

2 zile in Balchik

2 zile in Balchik

Nu-i mult, dar parcă nici puțin, mai ales când te gândești că Balchik-ul e destul de mic și în afară de castel și grădina botanică, nu prea ai ce face. Mă rog, doar să stai la plajă fără griji, cât e ziua de lungă. Ceea ce aproape am și făcut.

Am plătit 80 de lei pe noapte la un hotel de 3 stele cu piscină și vedere superbă la mare. Un preț foarte mic, am înțeles destul de repede de ce era asa. Deși hotelul era recent renovat, curățenia era cam la coada listei de priorități. Efectiv au uitat că mobila nouă nu îți distragea atenția de la faptul că parchetul din cameră era murdar, așa că după 2 ture de la pat la balcon eram deja neagră pe tălpi. Seara, la restaurantul de langă hotel, s-a pus muzică din anii 90 la un volum generos, fiind urmată apoi de manele, pentru că de ce nu, stațiunea era plină de români. Trecem peste, eram prea rupți de oboseală că să ne mai pese de muzică.

La capitolul mâncare, am gustat din minunile mării de la ferma de midii Dalboka, dar și de la restaurantele din Balchik.

În Balchik mi-a plăcut că pe faleza lor erau foarte multe restaurante lângă apă, nu erau aglomerate și nici zgomotoase. Prețurile foarte ok, am mâncat o porție de 800 g de midii cu 9 leva, adică 21 de lei. Mi se pare suuuuper bun. Toată lumea te intreba dacă ești român, ca să te agațe în terase cu “reduceri” și mâncare de la noi de acasă (sărmăluțe și d-astea). Având în vedere că toată lumea vorbește română aici, m-am simțit ca un American/englez, plecat in vacanta, nu își face griji că nu se va înțelege cu cineva.

Asta a fost a 3-a mea vizită în Blachik, dacă nu ați fost, merită să treceți pe aici. Also, când plecați spre Bulgaria, mereu, dar mereu trebuie să treceti pe la ferma de midii din Dalboka.

Au cea mai bună mâncare!