Categorie: Personal

Economii si calatorii

Economii si calatorii

Ca orice om care se plictisea în ziua de Anul Nou, mi-am scos caietul gigant de la naftalină și m-am pus pe scris rezoluții.  Mi-am făcut o listă de 30 de chestii pe care vreau să le fac anul ăsta. Știți care e problema cu rezoluțiile scrise pe foaie? De fapt, stai, sunt 2 probleme aici:

  1. nu poți să scrii 2-3.  scrii cât mai multe, altfel simți că ești un leneș care nu vrea să facă nimic cu viața lui.
  2.  odată ce le-ai scris, trebuie să le bifezi.  pe toate.

Multe din rezoluțiile mele sunt legate de călătorii și mâncare, așa că asta înseamnă…bani. Trebuie făcute multe economii, cheltuit responsabil, fără luat salariu și dat aiurea pe prostii.   Sunt salariată de vreo câțiva ani (doar) și puținele au fost dățile în care i-am cheltuit responsabil, cât să nu mă trezesc în fiecare lună cu întrebarea ”dar pe ce am dat banii ăștia…?”

Recent, am început să fac un soi de calcul în Excel (dragostea mea) ca să pot să acopăr tot ce îmi propun să fac și, cel mai important, să fiu pregătită pentru vremurile mai puțin bune (doamne ferește, dar cine știe…). Înainte făceam calcule pe foaie ca o pensionară, acum am devenit digital, baby.

M-a inspirat articolul ăsta al Gabrielei, care explică destul de bine ce să faceți și cum să faceți. Pe lângă el, mai e și acesta din care să vă inspirați.

Acum să vă spun eu cum încerc să fac economii:

Metoda Excel

Se stabilesc toate cheltuielile din luna ce vine într-un document Excel.  Pot să prezic ce se va întâmpla în februarie, pe lângă costurile recurente (facturi etc.) mai adaug și evenimente specifice: ziua lui X,  ieșiri în oraș etc. Toate lucrurile sunt împărțite pe categorii:

Casă:  tot ce cumpăr pentru casă: detergent, mâncare,  perne decorative etc.  + facturi

Pisici: jucării, vizite la veterinar, mâncarea lor și nisipul pentru litieră (btw, găsiți la LIDL cu 10 lei – 10 kg)

Beauty:  machiaj, costuri de salon – întotdeauna minime și doar cele absolut necesare: tuns. în rest, I can do it at home.  La machiaj vânez reducerile și nu mă strofoc cu branduri high-end. Doar pentru creme și loțiuni de față dau bani mai mulți,  tocmai pentru că nu sunt costuri recurente.

Vacanțe: estimez ce voi plăti pe bilete de avion / cazare, bani de buzunar etc. Totul este cumpărat la prețul minim (pe cât posibil).   Dacă apare o ofertă bună și eu în luna aia deja mi-am dat banii de vacanțe, am un fond de urgență la care apelez și la care adaug neapărat banii luați înapoi.

Timp liber: zile de naștere, ieșiri (și menționez și cu cine, așa că am ”ieșire cu X și Y” pentru care aloc 20 lei – de un suc/apă).  Faptul că împart ieșirile în funcție de persoanele cu care ies, pot să-mi dau seama (din trecut, of course) unde vom merge și cât voi cheltui. Mult mai bine decât dacă aș zice că pentru ieșiri am 200 lei și să-l distribui din mers, pentru că la un moment dat voi cheltui mai mult pe unele și la final nu o să mai am bani pentru altele. Desigur, nici varianta mea nu e 100% fixă, dar optimizez.

Tot în categoria asta am adăugat și o linie numită neprevăzut. Nu le poți anticipa pe toate, din acest motiv trebuie să te asiguri că poți acoperi eventuale depășiri din alte linii sau un eveniment nou. Eu am pus o sumă de 100 lei, posibil ca la final de lună să rămân cu ea, who knows.

Servicii:  metrorex, abonament telefon, Netflix,  Taxify, iTunes etc.  Aici e mai simplu, ai aceleași costuri în fiecare lună. Doar la Taxify am estimat un buget de 40 lei/lună.  Estimările astea le fac din luni anterioare.

Economii:   pun deoparte bani pentru zile negre (fix așa le zic).  Ăștia nu sunt cheltuiți pe nimic, ci doar să îi am pentru viitor. Mi-am dat seama cât de importante sunt economiile atunci când m-am mutat și  mi-am cumpărat mobilă. Nu a trebuit să aștept din punctul ăla câte un salariu, ci am luat totul odată, cu banii strânși.

Există și dezavantaje la calculele în Excel. Te pot transforma într-un om zgârcit și cu instabilitate mentală dacă ieși din grafic. Cel mai mișto lucru la treaba asta? Când faci cumpărături și plătești MAI PUȚIN decât ți-ai prevăzut.

Acum scris super mult,  o să fac o a doua parte unde voi povesti cealaltă metodă de a face economii.  Practic, cum să plătim mai puțin pe chestii (ce alternative există) ca să avem bani de plimbări.

Revin!

Activitate de weekend: momente preferate din 2017

Activitate de weekend: momente preferate din 2017

Se încheie anul, ce bine îmi pare. Mă apuc să-mi fac planuri de călătorii pentru 2018, am câteva pe listă care vreau neapărat să se concretizeze. Aș vrea să le împărtășesc și cu voi, dar am o teamă superstitițioasă de a vorbi despre lucruri pe care le vreau. Deci pe blog, public, o să vorbesc despre lucrurile obținute, nu dorite.

În materie de călătorii și mâncare, 2017 a fost un an decent, fără să epateze sau să fie mai prejos decât alți ani.  Se putea și mai bine, dar totodată, se putea și mai rău, nu?  Am notat mai jos câteva momente memorabile pentru mine. Nu le-am trecut pe absolut toate. Ordinea e aleatorie.

Călătorii

  1. Am început să explorez nișa de food and travel. Pentru mine blogul ăsta e locul unde relatez experiențe și emoțiile lor. Pe principiul omul sfințește locul, pot merge în vizită și la groapa de gunoi dacă mă pot întoarce de acolo cu o poveste bună sau cu orice worth sharing it.
  2. Am ajuns la marginea Europei, la Marea Nordului, pe o plajă absolut superbă din Oostend (Belgia).  Să stai cu picioarele pe nisip și în apă, să  aduni scoici și să privești apusul, în luna octombrie, e one of a kind.
  3. Mi-am petrecut ziua de naștere în Barcelona, la soare, explorând orașul pe jos până când mi-au cedat picioarele.
  4. Am fost la mare iarna pentru prima dată.  În februarie, am fost în Constanța, am văzut cazinoul și  am trecut cu picioarele prin apă un pic. Doar cât să mă bucur de moment.
  5. Am plecat singură într-o altă țară. Am vizitat Londra all by myself (cu excepția unei zile pe care am petrecut-o cu o prietenă care locuiește acolo), în restul de 3 am fost eu cu mine.  Nu credeam că o să-mi placă asta, dar a fost chiar mișto.
  6. Am băut un cocktail la un restaurant din nori, în Lefkada și am privit cum soarele este înghițit de linia orizontului.  Aveai senzația că acolo se termină lumea.

Mâncare

  1. Am descoperit cartofii prăjiți din Belgia. Am aflat despre mine că e ok să-i mănânci împreună cu midii și sos la 3 mese pe zi.
  2.  Crema catalană cu portocală a fost desertul care m-a dat pe spate în Barcelona. Urăsc citricele în dulciuri, dar crema aia fost divină. Am căutat să mănânc în București, la Alioli, dar a fost o experiență dezamăgitoare.
  3.  Am mâncat atât de multă brânză feta la cuptor, încât nu m-aș mira dacă așa afla că mi s-a extins durata de viață cât a unui grec din insule.
  4. Am făcut pentru prima dată paste homemade, cu primul meu aluat. Tot la primul aluat, am făcut lipii cu usturoi și au ieșit chiar yummy.

Atâtea am avut de zis, dragilor. Sper că anul vostru a fost mult mai bun și aștept să-mi povestiți în comentarii. :

Limitarile unui blog de nisa

Limitarile unui blog de nisa

Acum 2 săptămâni am împlinit 5 ani de când mi-am făcut blog. Inițial aveam un blog pe wordpress, theshellseekers se numea ca URL și pe blog vedeai scris ”Au Revoir Simone” – care e numele unei trupe ce-mi plăcea în liceu.  Destul de evident că-mi plăcea mai mult pentru nume decât pentru muzică, dar nu contează.  Era o vraiște din blogul meu și nu avea niciun sens, d-abia începusem și facultatea și încă mai aveam o mentalitate de liceu tumblristă.  Apropo, dacă vreți să vedeți ce cont de Tumblr aveam, care culmea, tot theshellseekers se numea. Jeez.

În fine, am rezumat tot ce am  avut de zis în postarea de mai jos:

blog

După ce mi-am pierdut blogul vechi, mi-am zis că e șansa mea să scriu fix despre ce îmi place. Mâncare și călătorii. Doar că nu e atât de simplu, nu zic mă așteptam să fie așa, doar, mna, constat.  E greu să cresc de la zero, first of all și e greu să crești nișat, nu mai pot să scriu despre orice.  Am porniri să scriu și despre alte lucruri din viața mea, așa cum o făceam până nu demult.

Uneori, sunt invitată la evenimente ce depășesc expertiza blogului, adică sunt despre alte chestiuni decât mâncarea și plimbatul. În cazurile astea am 2 variante: fie scriu pe Facebook ce am avut de zis despre x loc, fie reușesc să găsesc o conexiune cu unul dintre cele 2 subiecte ale acestui blog.  Mna, vreau să împac și capra și varza.

Scriu mai des acum decât altădată, dar  necesită și  mai mult efort de inspirație  și  timp de execuție. Pentru că nu mai scriu despre orice, trebuie să mă gândesc ce pot face.  Adică: ce mănânc, unde mănânc, unde să mă plimb etc. Și chestiunile astea necesită oportunități, mereu trebuie să fac ceva și mereu trebuie să investesc bani ca să pot face acele lucruri. Hai să zicem că articolul ăsta e free of charge, nu a trebuit să plătesc nimic ca să-l scriu (poate doar curent și internet), dar în rest,  trebuie să ies din casă. Dacă nu pentru o plimbare, atunci pentru mers la supermarket.

Și ce zic eu mai sus e  la modul super light, căci eu nu sunt food/travel blogger în toată regula. Nici nu-mi permit ca timp și job. Admir și respect foarte mult oamenii care-și dedică energia și banii pentru asta, e o muncă titanică în spate.  Chiar și rețetele alea de ”gata în 15 minute” necesită vreo 2 ore de executat și fotografiat, retușat și publicat.

Nu-mi plâng de milă, cum ziceam și în status, sunt mai fericită acum, însă voiam să spun și eu ce am pe suflet. Ah, și să mai public ceva care nu necesită bani. :))

Glumesc.

Cea mai aglomerata luna din an

Cea mai aglomerata luna din an

Nu, nu este decembrie, deși și ea concurează serios la titlul de ”nu ai timp de respiro”.  Nope, cea mai aglomerată lună pentru mine a fost noiembrie și așteptam să se încheie odată ca să pot scrie articolul ăsta.   Bine, dacă o să reușesc, pentru că în momentul ăsta o țâmă de 1 kg și 300 grame mă sufocă.  Ar vrea ea să se plimbe liberă pe tastatură, dar ce om rău sunt pentru că nu o las. Cum nu o las nici să bea din cafeaua aburindă pe care mi-am făcut-o special în cana mea cu flamingo  ca să mă simt artsy și să am inspirație la scris.

Ce este o țâmă?

Este o ființă de un kilogram și un pic care face ravagii în orice locuință. Nu discriminează perdele, canapele (mai ales dacă sunt noi) sau orice este suficient de moale, dar și tare, încât să-și înfigă ghearele. Intră cu bucurie în orice pungă și în orice cutie. Mănâncă mai bine decât tine, săracule, are ficat la fiecare masă.  Folosește litiera într-o zi mai mult decât folosești tu WC-ul într-o săptâmână.  Își așază partea dorsală pe fața ta oricând, cu plăcere.

Tot nu ai vizualizat în mintea ta ce înseamnă această țâmă? Eh, uite:

alt

Așa, cu ce mi-am ocupat eu luna asta de nu mai aveam timp de nimic:

– căutat pisici pe site-uri de adopție, dat telefoane, mail-uri. nu am rezolvat nimic
– găsit pisici, deci să purced la a cumpăra chestii pentru ele. luat chestii.
– plimbat pisici de 4-5 ori la veterinar pentru vaccin, deparazitat etc. Ratat ieșiri cu prieteni pentru că, mă citez: ”trebuie să stau cu pisicile”
– mers la evenimente, întors acasă – scris despre ele
– întreținere blog. hei, e și ăsta mâncător de timp, nu doar eu sunt mâncătoare.
– plimbat în Ikea mai mult decât m-am plimbat în orice alt magazin vreodată. ocazie cu cu care am descoperit că jumătate din femeile care se plimbă în Ikea sunt însărcinate.
– cumpărat mobilă, cărat mobilă, montat mobilă.
– făcut curat și sortat lucruri strânse în 24 de ani. am aflat că sunt hoarder
– cărat lucruri și aranjat în noua locuință. mers încă o dată la ikea pentru că mai aveam nevoie de chestii.
– mers la job. <3
– stricat telefon, plimbat de o mie de ori la Orange până când finally s-a rezolvat
– mult shopping. simona stahp.
– căutat cazare și bilete de avion pentru vacanța din ianuarie
– gândit pe alocuri ce fac de revelion. rezolvat și asta, phew.
– văzut cu prieteni <3
– gătit un pic, mâncat mai mult

Nu am plecat nicăieri luna asta și sunt un pic tristă, însă nu a mai fost timp în niciun weekend de așa ceva. Sper să mă revanșez din ianuarie încolo, căci și decembrie se anunță în forță.

La voi cum a fost? Sau cum va fi?

Top 5 vacante in care am fost

Top 5 vacante in care am fost

Scriu articolul ăsta cu durere în suflet.  Întotdeauna când mă gândesc la vremurile faine pe care le-am trăit, devin foarte melancolică, vreau să mă reîntorc în timp și retrăiesc momentele alea de 100 ori.  Nu am cea mai bună perioadă din viața mea acum și când mă gândesc la ce vacanțe mișto am avut, oh well…nu-mi rămâne decât să caut bilete de avion, nu?

M-a întrebat cineva la un moment dat cum ar arăta un top al locurilor în care am fost. Deși  numărul 1 este indiscutabil, la fel și 2, la următoarele 3 mă decid greu. Le-am scris chiar pe o hârtie, asta doar ca să mă ajute să mă decid odată. 😀

Apropo, înainte să purced cu topul, am 2 chestiuni de zis. Prima, ăsta nu e articol de laudă,  nu-s locuri exotice, nu m-am scăldat în șampanie pe nu știu ce iaht.  A doua, topul e pur subiectiv, nu fac comparații între locuri neapărat, ci pun totul în perspectiva a ceea ce am trăit, cu cine și ce.

Acum că e totul clar, iată mai jos:

5.  Istanbul

Am fost în august 2015 și e foarte greu să explic pe scurt ce mi-a plăcut atât de mult. Mai ales că în prima zi, de fapt, nu mi-a plăcut deloc. Dar am avut un fel de inner peace cât am stat acolo și orașul te face să te îndrăgostești de el în cele din urmă.  Iremediabil.  Am explicat cum și de ce mai în detaliu în acest articol dacă vă interesează. Of course, în lumina ultimelor evenimente politice din Turcia, trebuie să vă gândiți bine dacă vreți să mergeți.  Dar eu mă bucur că am apucat să-l văd.

4. Milano – Lacul Como

Am plecat cu încă 3 mândre, era un soi de girls trip,  cum mai vezi prin filme. În afara faptului că ne-am distrat și am râs și am jucat ”never have I ever” cu niște vin la ”discreție”,  după ce un ospătar ne-a rugat să-i dăm un pupic (ewww),  am văzut niște locuri minunate și am mâncat cea mai bună mâncare de pe acest pământ, în opinia mea. Mâncarea italiană mă face deosebit de fericită, mai ales că am servit-o într-un cadru foarte frumos, cu priveliște la lacul Como. E minunat locul ăla, în timp ce Milano e interesant și drăguț, merită să luați trenul din oraș până în Varenna (cred că durează cam 1 oră și 30 min drumul) și să vă plimbați la pas, apoi să luați vaporul până în Bellagio care e o mică bijuterie. Ah, tot acolo ne-am pierdut pe un teren cu pădure, e o poveste funny, chiar o să revin să o povestesc și pe blog.

3. Berlin

Berlin se aseamănă cu Londra. Cosmopolit,  multicultural, cu o energie urbană foarte mișto. Și au foarte multe evenimente interesante, nu-ți ajung 4 zile să-l descoperi pe de-a întregul. Eu am fost în octombrie  și a fost extraordinar de frig, d-asta mă gândeam să mă întorc vara ca să fac și toate acele ”to-do” de pe wish list.  De ce mi-a plăcut Berlin?  Pentru că am fost acolo cu buna mea prietenă, Oana, prima noastră vacanță împreună (în afară de taberele școlare, ha) și tot ce am făcut a fost să râdem și să ne distrăm.  Ce a fost așa funny, vă întrebați? Păi, faptul că îmi era imposibil să pronunț a doua jumătate a unui cuvânt din germană. Întotdeauna ziceam ”hai să mergem la Friedri….căcatștrase, acolo”.  Și dădeam peste tot felul de situații, cum ar fi cea în care un tip s-a dezbrăcat complet în fața geamului, el fiind în clădirea de vizavi. Sau tot pe motiv de pronunție și că iar ne-am pierdut cu metroul, am clacat într-o seară și am râs isteric în tren și un bătrân  a început să râdă și el cu noi.  Și multe alte momente memorabile.

 

2.  Budapesta – Praga – Viena – Bratislava

În 2014, am plecat împreună cu  CLAN-ul meu de suflet (aka colegi de grupă la facultate) într-un circuit prin Europa,  unde am bifat orașele menționate mai sus plus  Karlovy Vary (Cehia) și Dresda (Germania).   Când ne amintim de vacanța asta, nu avem decât experiențe hilare de povestit. Pur și simplu putem râde 2 ore doar vorbind despre ce tâmpenii am făcut pe acolo.  Orașele în sine au fost miiiinuuunate,  în Viena aș putea locui, Budapesta pe timp de noapte a fost magică (am avut o croazieră pe Dunăre), Praga este charming, iar din Bratislava nu-mi amintesc multe. Oh well.  We should do this again!

1.  Maroc

Pentru prima oară pe continent african, pentru a doua oară într-o țară musulmană. M-a frapat, îmi place Orientul, cultura lui, să citesc despre el. A fost rai pentru mine să descopăr atâtea locuri frumoase și total diferite din punct de vedere cultural față de ceea ce trăiesc eu. A mai fost special și din alte motive. Am trăit una dintre cele mai…rare ocazii, anume să dorm în deșert. Să moțăi sprijinită de o cămilă în timp ce un beduin ne spunea ghicitori sub cerul plin de stele.  Să urc dune de nisip până în vârf ca să privim în zare orașul și luminile.  Să merg 2 ore pe cămilă prin deșert și să mănânc clătite marocane cu miere și să beau ceai cu mentă la micul dejun. Să plec la drum cu mulți necunoscuți și să ne distrăm genial timp de o săptămână. Și astea sunt doar câteva lucruri din tot ce s-a întâmplat. Da, rămâne pe primul loc până când plec din nou într-un loc la fel fascinant.

 

Am blog nou!

Am blog nou!

E atât de ciudat să scriu pe un blog gol, dar orice început are începutul lui. Fără să  mai reiau detaliile, mi-am pierdut toate articolele din cauza Namebox și acum o iau de la zero, lucru care într-un fel mă bucură. Oricum, voiam o schimbare de traiectorie pentru blog, dar nu știam când, cum și unde. Mi-a devenit foarte clar în ultima vreme că sunt 2 lucruri care mă încântă până la cer și înapoi: mâncarea și călătoriile. Și că vreau scriu în mod special despre aceste 2 subiecte în stilul meu și așa cum percep eu lucrurile.

Nu va fi un blog clasic de travel, cu recomandări de x locuri de vizitat și alte informații asemenea. Sunt suficiente bloguri/site-uri/forumuri care au informații utile de cum să te pregătești pentru o vacanță etc. M-am gândit, în schimb, că vreau să vă prezint niște experiențe pe care le-am avut eu în vacanță și că prin ele vă pot convinge (sau nu) să vizitați și voi acele locuri. Căci omul sfințește locul.

Nu va fi nici un blog de food obișnuit, cu rețete de cum să faci ciorbă (ah, dar să vă spun cum am făcut prima mea ciorbă pe care am și aruncat-o la WC), again, Internetul este plin de bloguri, site-uri și forumuri utile.  Cel mai adesea componenta de mâncare se va regăsi în articolele mele despre travel. Vom vedea.

Momentan mai am de urcat pe acest blog articolele vechi (pe care am reușit să le salvez) și voi face asta treptat. Am decis totodată să republic aici doar articolele cu tematică de mâncare și călătorii. Oricum, îmi era prea lene să public atât de multe. 🙁

Șiiiii…sper să mă citiți.

*acest blog va mai suferi modificări.

Cum este sa dormi in aeroport

Cum este sa dormi in aeroport

Să dormi în aeroport…well, that semi-sucks. Prima mea escală am avut-o în drumul spre țară din Marrakesh. Am făcut o oprire în Bergamo (Italia) de vreo câteva ore. Norocul a fost că escala era pe timp de zi, zborul fiind seara, deci ne-am petrecut mai toată ziua la pas prin oraș, încercând paste și descoperind arome noi de gelato.

A doua ”escală” a fost mai mult una impusă de noi decât de ora zborului. Să vă povestesc. Drumul dus-întors direct București – Milano m-a costat 62 de lei. Lei, nu euro! O minunăție de preț, nu altceva. Downside-ul a fost că la întoarcere, ora de zbor era 7 dimineața, tot la aeroportul din Bergamo. Dar, hei, noi eram doar în alt oraș.
Făceam o oră cu microbuzul până la aeroport, iar de la hotel până la gară vreo încă altă jumătate de oră cu taxiul, având în vedere că plecam în miez de noapte. Pe la ora 3 dimineața ne-am calculat noi că ar trebui să o întindem. Nu prea ne convenea să dăm ultimii bani pe taxi. Cum să facem, cum să facem?

Ne-am strâns bagajele și la ora 23:25 am ieșit din apartament, am luat metroul, iar la 23:55 am ajuns la gară. Am prins la fix autocarul care pleca la 12. La ora 1 am ajuns în Bergamo. De aici mai aveam doar 6 ore până la zbor. Nu aveam altă soluție decât să dormim. Însă unde? Am căutat un loc în aeroport (era foarte mic) care să nu fie pe jos, toate scaunele, băncile erau ocupate de oameni care s-au întins să doarmă. În rest, liniște și pace. Ne-am poziționat cam bosumflate undeva pe la intrare (a fost frig) pe niște scaune din metal foarte dureroase. Eu mi-am scos haine din bagaj cu care m-am învelit și am mai acoperit și scaunele cu ele ca să le fac un pic mai plăcute dpdv confort. Oamenii mai dormeau și pe zonele în care se pun bagajele la check -in.

Am adormit foarte greu și cred că doar o oră am dormit-o legat. M-a trezit femeia de serviciu care făcea curățenie și muta chestii de colo colo și acele lucruri făceau un zgomot infernal. Am vrut să mă duc la ea și să-i zic să se oprească. Ulterior, au venit și paznici cu puști în mână care ne-au trezit și ne-au zis în italiană că nu e frumos/respectuos (sau ceva) că dormim acolo. Totul pe un ton de dispreț ca și cum nu dormea toată lumea peste tot. Ne-am culcat la loc. S-au întors și ne-au trezit iar.

În sfârșit, la ora de ”trezire”, m-am dus la baie și apoi m-am dus la o cafenea să-mi iau micul dejun. Fancy, ce să mai. Mă durea tot corpul și eram îmbufnată. Experiența a fost un pic ciudată, m-am simțit parțial homeless, din cauza faptului că paznicii ne-au alungat ca pe niște câini de unde dormeam. Dar m-am simțit și ca acasă, totodată, doar am avut baie pentru mine și mi-am luat masa de dimineață la prima oră.
Voi ați dormit până acum în aeroport? Cum a fost?

Rahova de altadata

Rahova de altadata

Când eram mică îmi pierdeam constructiv verile alergând pe străzile prăfuite ale Rahovei. Pe vremea aia cartierul nu avea canalizare (cel puțin în zona de case), iar străzile nu erau asfaltate. Era ca un fel de sat unde s-au construit blocuri. Câinii erau și ei vecini de seamă. Cea mai frumoasă casă pe care o puteai vedea era o vilă ce avea un etaj și curte proprie și țin minte că era un fel de palat la care te uitai cu gura căscată și sperai să ajungi vreodată la ușa lui.

Ne jucam în praf și ne juleam genunchii în pietre. Erau gropi cât cuprinde, din loc în loc, îți trebuia un tanc uneori ca să intri pe străzile alea sau cel puțin asta ar fi condus un taximetrist ca să ajungă acolo, căci de multe ori ne-au refuzat cursa. Știau că-i loc de război. Pe străzile alea învățai adevăratul sport extrem pe bicicletă și tot ele îți lăsau cele mai urâte vânătăi și îți cauzau cele mai multe căzături.

Nu exista canalizare. Bunică-mea spăla vasele într-un lighean. Să vă spun cum se spălau rufele? În albie, desigur, ca la țară. De unde luam apă? Ieșeam pe strada principală (restul erau ulițe, aș zice) și ne duceam la cișmelele așezate la distanțe acceptabile una față de cealaltă. Pentru apă caldă puneai o oală uriașă la foc și apoi puteai să faci baie în cada de plastic sau pentru duș rapid puteai folosi și un lighean din același plastic (sigur cumpărat de la marele complex comercial Rahova).

Iarna pentru căldură te foloseai de sobă. Țin minte că spărgea bunica lemne ca să le bage la foc și aveam 2 sobe ce dădeau o căldură venită parcă din iad. Aproape că nu mai era nevoie să te învelești cu plapuma de 3 tone.
Vara furai corcodușe și nuci din copacii ce se lăsau peste gardurile celorlalți vecini. De fiecare dată ieșea o babă care țipa la tine că i-ai sărăcit pomii și că dacă mai arunci o dată mingea la ea în curte să fii sigur că nu o mai primești.

Să nu fiu rea. Existau și blocuri, astea sigur aveau gaze și canalizare, iar printre ele trona piața Rahova, unde găseai tot felul de comercianți care te fraiereau și dacă prindeai aglomerație, rămâneai și fără portofel.
Cam așa arăta Rahova anilor 90 și probabil și primii ani din secolul 21. Amintirile mele se pierd la perioada când s-a făcut tranziția de la sat la oraș. Acum avem canalizare, străzi asfaltate, nu mai e necesară alimentarea de la cișmea. Oamenii au BMW-uri, centrale la casă, Internet, autobuz care li se oprește lângă casă. Civilizație, ce să mai.

Timpul trece și el la fel de rapid. Doar pentru bunică-mea a rămas ca altădată. Zilele astea m-am trezit foarte târziu și trebuia să ajung imediat la birou. Ea, din pragul ușii, când alergam după haine:
-Iar te-ai trezit cu noaptea în cap?