Etichetă: mancare’

Activitate de weekend: momente preferate din 2017

Activitate de weekend: momente preferate din 2017

Se încheie anul, ce bine îmi pare. Mă apuc să-mi fac planuri de călătorii pentru 2018, am câteva pe listă care vreau neapărat să se concretizeze. Aș vrea să le împărtășesc și cu voi, dar am o teamă superstitițioasă de a vorbi despre lucruri pe care le vreau. Deci pe blog, public, o să vorbesc despre lucrurile obținute, nu dorite.

În materie de călătorii și mâncare, 2017 a fost un an decent, fără să epateze sau să fie mai prejos decât alți ani.  Se putea și mai bine, dar totodată, se putea și mai rău, nu?  Am notat mai jos câteva momente memorabile pentru mine. Nu le-am trecut pe absolut toate. Ordinea e aleatorie.

Călătorii

  1. Am început să explorez nișa de food and travel. Pentru mine blogul ăsta e locul unde relatez experiențe și emoțiile lor. Pe principiul omul sfințește locul, pot merge în vizită și la groapa de gunoi dacă mă pot întoarce de acolo cu o poveste bună sau cu orice worth sharing it.
  2. Am ajuns la marginea Europei, la Marea Nordului, pe o plajă absolut superbă din Oostend (Belgia).  Să stai cu picioarele pe nisip și în apă, să  aduni scoici și să privești apusul, în luna octombrie, e one of a kind.
  3. Mi-am petrecut ziua de naștere în Barcelona, la soare, explorând orașul pe jos până când mi-au cedat picioarele.
  4. Am fost la mare iarna pentru prima dată.  În februarie, am fost în Constanța, am văzut cazinoul și  am trecut cu picioarele prin apă un pic. Doar cât să mă bucur de moment.
  5. Am plecat singură într-o altă țară. Am vizitat Londra all by myself (cu excepția unei zile pe care am petrecut-o cu o prietenă care locuiește acolo), în restul de 3 am fost eu cu mine.  Nu credeam că o să-mi placă asta, dar a fost chiar mișto.
  6. Am băut un cocktail la un restaurant din nori, în Lefkada și am privit cum soarele este înghițit de linia orizontului.  Aveai senzația că acolo se termină lumea.

Mâncare

  1. Am descoperit cartofii prăjiți din Belgia. Am aflat despre mine că e ok să-i mănânci împreună cu midii și sos la 3 mese pe zi.
  2.  Crema catalană cu portocală a fost desertul care m-a dat pe spate în Barcelona. Urăsc citricele în dulciuri, dar crema aia fost divină. Am căutat să mănânc în București, la Alioli, dar a fost o experiență dezamăgitoare.
  3.  Am mâncat atât de multă brânză feta la cuptor, încât nu m-aș mira dacă așa afla că mi s-a extins durata de viață cât a unui grec din insule.
  4. Am făcut pentru prima dată paste homemade, cu primul meu aluat. Tot la primul aluat, am făcut lipii cu usturoi și au ieșit chiar yummy.

Atâtea am avut de zis, dragilor. Sper că anul vostru a fost mult mai bun și aștept să-mi povestiți în comentarii. :

Masa de Craciun, couple edition

Masa de Craciun, couple edition

Sufăr de sindromul ”mi-e dor de mama și mâncarea ei”, uneori cunoscut și ca ”mi-e dor de frigiderul plin”. Sindromul este  omniprezent de vreo 30 de zile încoace și am auzit că toți cei care au părăsit cuibul îl experimentează. Este imposibil să nu. Doar dacă nu cumva erai mai Masterchef decât mama ta, atunci poate ea suferă acum, de Crăciun. Huo ție.

Pe 25 decembrie, în fiecare an, am norocul (da, pentru că unii nu îl au, din păcate) de a mă așeza la o masă mare cu toată familia și de a mânca un pic din toate bunătățurile. Lucru pe care îl voi face și mâine, însă până mâine a mai fost un weekend în care am avut parte și de o masă la mine acasă. Hehehehe.  Deloc fancy, deloc aranjată. Mai mult cu foamea în gât după ce mâncasem de dimineață un avocado toast (de care încep să mă satur) și câteva prăjiturele.

Încep cu prăjiturele mele de Crăciun. Anul trecut am făcut cinnamon buns care au ieșit super bune, dar sunt genul care trebuie să fie mâncate cât sunt calde, că apoi sunt nașpa rău. Anul ăsta am avansat la Christmas cookies, dar mai mult teoretic, pentru că nu au ieșit fix cum îmi doream. Aveam în plan ceva foarte Instagramish, dar forma lor a fost oribilă (mai am de lucrat la asta).  Știu că Internetul nu-și dorește poze urâte cu mâncare, e și normal dacă nu o poți gusta, rămâne doar să vezi ceva plăcut privirii.

Ingrediente:

  • 350 g făină
  • zahăr brun (nu zic gramajul, eu pun super puțin)
  • zahăr cu scorțișoară (2 pliculețe)
  • nuci și migdale (până în 100 g)
  • 2 lingurițe de scorțișoară
  • 2 ouă
  • 1 tabletă de ciocolată albă pentru topping
  • 2 lingurițe de esență de vanilie
  • 2 lingurițe de esență de migdale
  • 1 plic praf de copt

Se amestecă tot și toate. Din ce se formează se pune în tavă, se bagă la cuptor vreo 20 de minute. Se scot și se lasă la răcit, se pune pe farfurie, se face un ceai și se așteaptă prietena în vizită.  Conform feedback-ului ei, se pare că am făcut niște cookies mai raw vegan, adică au un gust mai healthy. Yey :))

Crăciun
Crăciun

Crăciun

                                             

După atâtea sănătate, purcedem și facem niște cârnați (de casă) cu cartofi prăjiți.  Se savurează cu murături tot de casă și un vin tot de casă.

Crăciun

Și ăsta e Crăciunul singuri acasă, oameni buni. Când primești de la părinți materie primă și faci și tu ceva rapid, că suntem millennials și nu avem timp.

Abia aștept adevărata masă de Crăciun. Voi ce pregătiți?

Burgereala de sezon

Burgereala de sezon

Am primit săptămâna trecută un mail de la Andreea și m-a prins fix într-un moment de multi-tasking de la birou. Adică acel moment în care fac mai multe lucruri simultan foarte prost. Și am citit din notificarea  de mail pe telefon ceva pe fugă, ”burgereală” sau ”bulgăreală”, nu îmi era foarte clar. Până mi-am terminat task-urile si am deschis mail-ul pe desktop, tot ce mi-am dorit a fost ca Andreea să fi spus ”BURGER-eală”, nu bătaie cu bulgări, că doare ca naiba.

Rugăciunile mi-au fost ascultate, era vorba chiar de burgeri.  Cum cele mai bune diete se încalcă fix de luni, am zis că trebuie să vin la noua locație Burger Van, deschisă pe Strada Speranței, nr 6.   Și am fost surprinsă că nu am început cu burgeri, ci cu niște aperitive cam foarte gustoase și cam foarte light și potrivite. Asta dacă sunteți la dietă și vă târăște gașca la burgeri, există și alte opțiuni. Și eu aveam opțiunea să mănânc salată, dar well, nu d-asta m-au invitat, nu?

burger

Din mixul de mai sus preferata mea a fost  brânza de burduf aromată cu mărar și pătrunjel, o minunăție. Eu sunt fană a brânzei și a verdețurilor, deci a fost combinația perfectă. Apropo, brânza este de la producători locali, fiind adusă de la Crevedia. De altfel, la Burger Van se încearcă, pe cât posibil, să se folosească tot mai mult produse home-made. Carnea este fasonată și tocată in-house și furnizată de o măcelărie din zona Bucureștiului.  Pe scurt, cu cât ingredientele au originea mai apropiată de locația restaurantului, cu atât mai bine.

burger

burger

Mai sus avem niște rasol de vită feliat, cu un sos chimichi (varianta mea) – adică chimichurri, practic niște bruschete mult mai bune decât alea cu roșii și busuioc.

Când efectiv am terminat cu toate aperitivele și chiar nu îmi mai era foame, au venit burgerii. P-ăștia i-am mâncat de maximă poftă.

burger

Eu mi-am luat din meniu Royal cu cheese –  carne, cheddar, bacon, salata iceberg, ceapa, rosii, castraveti murati, plus  sos „Burger Van”. Avea fix gustul de la McDonalds, dar mă rog, evident că nu de aici s-a inventat acest burger, le știu eu invers.

Am mai împărțit niște burgeri cu distinsele Andra Nicula și Roxana Bursuc, iar la ele ne-am răsfățat cu Goat &Lamb (care avea portocală caramelizată și nu m-a deranjat deloc, deși spun, de regulă,  NU citricelor în orice mâncare/desert) și French Connection (carne, camembert, bacon caramelizat, rucola, mustar dijon). Bune toate, dar pentru fanii clasicului, cred că Royal este pentru voi.  Meniul complet este aici. 

burger

Burger Van Home este un spațiu micuț, dar intim,  foarte cozy și colorat (albastrul ăla închis al pereților mi se pare foarte liniștitor, plus face cel mai bun contrast cu mâncarea, Instagram people).

Eu zic că e de mers și e în centru (rond Rosetti), ieși de la birou și faci o plimbare pe jos până acolo. Mai dai jos din calorii, că urmează să pui altele. Mai multe.

Limitarile unui blog de nisa

Limitarile unui blog de nisa

Acum 2 săptămâni am împlinit 5 ani de când mi-am făcut blog. Inițial aveam un blog pe wordpress, theshellseekers se numea ca URL și pe blog vedeai scris ”Au Revoir Simone” – care e numele unei trupe ce-mi plăcea în liceu.  Destul de evident că-mi plăcea mai mult pentru nume decât pentru muzică, dar nu contează.  Era o vraiște din blogul meu și nu avea niciun sens, d-abia începusem și facultatea și încă mai aveam o mentalitate de liceu tumblristă.  Apropo, dacă vreți să vedeți ce cont de Tumblr aveam, care culmea, tot theshellseekers se numea. Jeez.

În fine, am rezumat tot ce am  avut de zis în postarea de mai jos:

blog

După ce mi-am pierdut blogul vechi, mi-am zis că e șansa mea să scriu fix despre ce îmi place. Mâncare și călătorii. Doar că nu e atât de simplu, nu zic mă așteptam să fie așa, doar, mna, constat.  E greu să cresc de la zero, first of all și e greu să crești nișat, nu mai pot să scriu despre orice.  Am porniri să scriu și despre alte lucruri din viața mea, așa cum o făceam până nu demult.

Uneori, sunt invitată la evenimente ce depășesc expertiza blogului, adică sunt despre alte chestiuni decât mâncarea și plimbatul. În cazurile astea am 2 variante: fie scriu pe Facebook ce am avut de zis despre x loc, fie reușesc să găsesc o conexiune cu unul dintre cele 2 subiecte ale acestui blog.  Mna, vreau să împac și capra și varza.

Scriu mai des acum decât altădată, dar  necesită și  mai mult efort de inspirație  și  timp de execuție. Pentru că nu mai scriu despre orice, trebuie să mă gândesc ce pot face.  Adică: ce mănânc, unde mănânc, unde să mă plimb etc. Și chestiunile astea necesită oportunități, mereu trebuie să fac ceva și mereu trebuie să investesc bani ca să pot face acele lucruri. Hai să zicem că articolul ăsta e free of charge, nu a trebuit să plătesc nimic ca să-l scriu (poate doar curent și internet), dar în rest,  trebuie să ies din casă. Dacă nu pentru o plimbare, atunci pentru mers la supermarket.

Și ce zic eu mai sus e  la modul super light, căci eu nu sunt food/travel blogger în toată regula. Nici nu-mi permit ca timp și job. Admir și respect foarte mult oamenii care-și dedică energia și banii pentru asta, e o muncă titanică în spate.  Chiar și rețetele alea de ”gata în 15 minute” necesită vreo 2 ore de executat și fotografiat, retușat și publicat.

Nu-mi plâng de milă, cum ziceam și în status, sunt mai fericită acum, însă voiam să spun și eu ce am pe suflet. Ah, și să mai public ceva care nu necesită bani. :))

Glumesc.

Familie mare, masa mare

Familie mare, masa mare

De când eram mică, auzeam un singur lucru de la tata: mâncarea de  acasă e cea mai bună și sănătoasă.  Nimic nu o întrece, nimic nu se compară cu ea. Am mâncat mai bun decât acasă în viața asta, dar evident, tot la origini mă întorc pentru acel binecunoscut comfort food. Mâncarea aia încărcată de multe sentimente și de și mai multe calorii.

Nu știu de voi, dar poate îmi spuneți oricum în comentarii, însă la mine tradiția zice așa: e ziua ta? ne strângem și ne cinstești. Așa că zilele trecute a fost ziua de nume a mamei, prilej cu care ne-am strâns 20 de oameni într-o sufragerie și la o singură masă încărcată cu aperitive, salată de boeuf, pastramă la grătar, salată tabbouleh (făcută chiar de mine), mămăligă cu brânză, prăjituri și altele. N-am poze, că n-am drepturi de publicare de la oameni, dar  imaginați-vă un fel de masă de Crăciun în noiembrie, cam atât de bogată era.   Și că mi-am amintit, tot la mine în familie mai este acest obicei fantastic de Sărbători, anume să gătim o tonă de mâncare. Să zicem cârnați și sarmale. Luăm cârnații și sarmalele și ne ducem la rude care au gătit, ghici ce, cârnați și sarmale. Le lăsăm ce am gătit noi și ele ne dau ce au gătit ele.  Erasmus exchange program,  versiunea food.

Cum devii adult în familie

Stați, nu închideți, nu am dat copy paste de la alt articol, tot la mâncare rămânem.  Eu cred că evoluția unui om se poate analiza și din perspectiva asta. Adică, la all the family gatherings de-a lungul anilor tu treci prin niște etape:

  • începi cu a fi hrănit de altcineva
  • apoi cineva îți  taie friptura
  • apoi îți tai tu singur friptura, dar stai la masa copiilor
  • ajungi la masa adulților, dar nu bei alcool
  • bei alcool, dar  nu delegi sarcini și farfurii
  • bei alcool și delegi oamenii la locurile lor
  • tai friptura cuiva

În cadrul meselor de familie, eu sunt acolo unde am bolduit și îmi place mult poziția, cred că mai rămân. Plus, pastrama la grătar făcută de tata a fost delicioasă.  Aici chiar vă dau o poză:

familie

Apropo, dacă vă place farfuria albastră, să știți că până pe 26 noiembrie 2017, puteți câștiga premii pentru bucătărie cumpărând orice produs Edenia și inscriind bonul pe www.edenia-foods.ro. Marele premiu este o bucătarie creata de designerul Adela Pârvu.   Go! 🙂

Pastele sunt mai bune când dansezi

Pastele sunt mai bune când dansezi

Se făcea că era o seară de joi neașteptat de friguroasă. Mergeam la un eveniment unde dress code-ul trebuia să fie ”apron compatible”, dar nu m-am mai gândit eu să  nu fie și ”cold compatible”.   Așa că am ajuns destul de zgribulită la  adresa Șoseaua Pipera, nr 48. Ce este acolo?  Un nou spațiu de evenimente numit Culinaryon care aseară a avut grand opening-ul, deși pentru mine era a doua oară când veneam acolo, după acest event.

Înainte să vă povestesc care e treaba cu dansul, vă las câteva cuvinte despre locație ca să fiți lămuriți din prima că nu am luat-o razna cu gătitul:

CulinaryOn – este un spațiu de evenimente pentru divertisment culinar (ei zic că este cel mai mare din Europa, având conceptul deschis în mai multe țări) unde poți să participi la workshop-uri de gătit, teambuilding-uri, zile de naștere, petreceri de tot felul (inclusiv cea a burlăcițelor  – aș alege asta pentru cineva, sincer) și tot felul de ocazii. Aceste evenimente sunt însoțite de un bucătar profesionist  care te ajută nu doar la gătit, dar și creează o atmosferă mișto,  devenind aproape un MC. Lucru pe care pot să-l confirm cu tărie după seara asta. Deci, pe scurt, gătești și te distrezi, iar  recepția lor te întâmpină așa:

Acum că ne-am lămurit care e direcția creativă, ne-am împărțit în echipe de 5, fiecare  cu stația lui. M-am speriat un pic când am văzut pe masă doar ouă, făină și zahăr.  Fir-ar, nu vreau să fac cine știe ce desert. Nu făceam doar asta, ci și paste.   Ok, dar unde sunt pastele? Sunt în fața ta, Simona, tu le vei face. Oh, la naiba.  Bun, mai făcusem o singură dată aluat, la mașină, adică se pune ca și cum nu am făcut nimic.  Din fericire, ne-au arătat cum să facem și chiar am reușit să  obțin un aluat bunicel.  Unul pe care l-am trecut prin mașina de făcut paste ca să-l subțiem, apoi ne-am unit aluatul cu celelalte echipe și am făcut un trenuleț,  timp în care țineam aluatul gigant în mână și dansam pe Mambo no 5. Dovada, aici.

După ce și-a primit fiecare porția de aluat, l-am trecut încă o dată prin mașină și de data asta au ieșit…linguini.  Eu și Diana ne-am oferit voluntare  să trecem la tigăi să  amestecăm sosul pesto cu pastele fierte (au stat doar 2 min în apă, omg). Alt motiv de dans acolo, în timp ce asamblai farfuria cu parmezan și semințe de pin. Produsul final a fost ăsta:

Au fost niște paste de casă absolut delicioase, le-am servit alături de al 2-lea pahar de vin. Apoi, pentru o siestă bună, am mai dansat încă o dată.  Cred că a fost unul dintre cele mai distractive evenimente la care am fost și cu siguranță cel mai dinamic workshop de gătit.  Căci nu sunt chiar la primul. În 2014, am fost într-un fel de mini-teambuilding într-un spațiu asemănător, a fost fun, dar treaba cu gătitul era tratată mai serios.  Anul trecut am fost la Cupa Agențiilor la Gătit și deși m-am distrat, am simțit din plin presiunea competivității.   Nu și de data asta. La plecare,  owner-ul a făcut o poză cu noi și ne-a spus și care e secretul fericirii, arătând spre camera unde erau toate vinurile. Nu îl contrazic.

Dacă vă tentează să mergeți și voi la un astfel de event, găsiți mai multe detalii la ei pe site.

Câteva poze:

50 de impresii din Bruxelles si Bruges

50 de impresii din Bruxelles si Bruges

Am auzit păreri foarte contradictorii despre Bruxelles.  Ba că este minunat și că trebuie să-l vezi, ba că nu e cine știe ce, mai bine mergi în altă parte. Era cât p-aci să merg în Bruxelles de ziua mea, dar prietenul meu a zis că nu e cine știe ce (influențat de alții),  așa că am mers în Barcelona. Nu regret nimic, dar pot să spun că mi-a plăcut tare mult excursia asta care a fost compusă din următorul itinerariu: Bruxelles, Bruges și Oostend.  Și dacă vă tentează și pe voi să vizitați, vă recomand cu mare mare drag traseul respectiv, pentru că o să aveți o experiență belgiană completă.

Impresiile mele:

Avion și transfer

  • Am zburat, ca de obicei, cu Ryanair și am avut mari emoții ca zborul nostru să nu fie pe lista celor anulate din perioada asta. Din fericire, nu a fost și am ajuns chiar mai devreme de ora stabilită, cu vreo 25 minute.
  • Emoțiile le-am avut, în schimb, la aeroport când am așteptat să ne luăm bagajele ce fuseseră duse la cală. Am așteptat 30 de minute și deja ne gândeam că ni le-au pierdut, mă dusesem și la ghișeu să le reclam. Dar s-a rezolvat.
  • Am aterizat pe Charleroi, care e în sud, la 50 de km de oraș. De aici am luat un shuttle bus care ne-a costat 56 euro dus-întors. Adică aproape cât am dat pe biletele de avion, așa că vă recomand să aterizați direct pe aeroportul din oraș, de unde aveți metode mai ieftine de transport și nici nu faceți ca noi 1 oră și 30 de minute până la hotel.
  • Shuttle bus-ul ne-a lăsat la gara Bruxelles-Midi unde găsești curse internaționale și de la care te poți deplasa prin oraș cu trenul. Noi am stat lână Gare du Nord, până acolo am plătit 2 euro de persoană o călătorie de nici 10 minute. Partea bună este că acel bilet este valabil toată ziua dacă mai faceți plimbări în oraș.

Transport

  • Plănuiam inițial să iau un abonament de 72 ore ce era valabil pe toate liniile, însă una din zile era petrecută în Bruges și plăteam prea mult pentru o zi de nefolosire – 36 euro (2 persoane).
  • Nu prea a mai fost nevoie de abonament așa mare, singurele curse cu autobuzul/tramvaiul erau dimineața și seara, deci 10 euro cheltuiți pe zi = 20 euro pentru 2 persoane.
  • În funcție și de ce vreți să vedeți, puteți planifica rutele,  de regulă ce e mai important de vizitat este în centru așa că faceți 10 minute pe jos dintr-un punct în altul. Și chiar dacă mergeți 30 de minute, tot e bine, orașul trebuie explorat la pas, nu din autobuz. Profitați să faceți piciorul frumos cu mersul pe jos.
  • Sunt  pante de urcat, pe alocuri, deci veți face ceva exerciții fizice, noi în prima zi am mers 26 de km pe jos. Încă nu mi-am bătut recordul din Barcelona de 30.
  • Autobuzele vin destul de repede și nu se aglomerează! Plus, nu prea schimbi, mergi cu același autobuz o bună bucată de drum.
  • Metroul acoperă și el foarte bine orașul, cu  aproximativ 70 de stații. Noi avem 52 pentru o suprafață de 228 km², iar  Bruxelles are o suprafață de doar  32,61 km².
  • Am mers și cu taxiul, my second time. Prima oară a fost în Salonic.  Aici am mers pentru că am ajuns în una din zile la 11 noaptea la hotel și fiind cu sora mea mai mică, nu am vrut să mergem 25 de minute pe jos. Eram și rupte de oboseală.  Am luat un taxi care m-a costat 8 euro pentru 10 minute de mers, fiind cu tarif de noapte, adică 2 euro extra.  A fost curat și civilizat.  Vă recomand aplicația asta dacă vreți să chemați,  te taxează direct pe card și poți face pre-comandă care vine la fix.
  • Trenurile sunt curate și civilizate și silențioase (atât cum se mișcă) cât și oamenii din vagoane. Am stat la clasa a doua și a fost chiar cu peste 100 de clase față de ce e la noi.

Muzee și ce e de văzut/făcut

  • Să nu mergeți la Palatul Regal,  se poate vizita (în interior) doar până la început  de septembrie, iar eu am aflat asta la fața locului. E a doua oară când fac ceva de genul.
  • Catedrala St Michel e cu intrare gratuită și pare o versiune mult mai mică și mai puțin impunătoare a domului din Milano. Poți da 1 euro să vizitezi catacombele, dar nu e nimic interesant.
  • Am fost și la Muzeul Bruxelles din Grand Place.  Pentru studenți este 4 euro intrarea, pentru minus 18 ani e gratuită. Muzeul e simpatic dacă vreți să aflați mai multe despre istoria orașului.
  • Mannequin Pis nu e cine știe ce, e foarte mică statuia. Dar mulțumită unui localnic binevoitor, acum am o amintire memorabilă  pentru că el s-a urcat pe gard, și-a dat jos pantalonii și a arătat tuturor ce are în comun cu statuia.
  • Ciocolateriile sunt peste tot, în prima zi am cumpărat prea multă ciocolată, nu era magazin în care să nu mă opresc și să mă uit, măcar.  Deși sunt foarte multe, fiecare magazin are un concept al său, cât mai diferit posibil, astfel încât să te facă să cumperi și de la ei ceea ce ai cumpărat și de la altul.
  • Au și mult magazine nostalgice cu comic books vechi, cărți și music records la mâna a doua și inclusiv jocuri din anii 90.
  • Grand Place este superbă! Evident, e și imaginea reprezentativă pentru Bruxelles dacă dai search pe Google.
  • Vă recomand să vizitați Muzeul de Comic Books, e foarte foarte fain și am și plecat de acolo cu niște benzi desenate.  Intrarea este 7 euro pentru studenți și chiar merită. Înveți despre tot procesul de realizare a unei benzi desenate, de la script până la activitățile de promovare.  Plus, puteai vedea cum  sunt făcute desenele digitale, întâi pe hârtie și apoi finisate pe calculator.
  • Există Primark în Bruxelles,  e fix pe strada lungă a magazinelor,  vă sugerez să mergeți în timpul săptămânii dacă se poate, în weekend a fost măcel.  Are doar un singur etaj.
  • Să mergeți în Parcul Jubileului dacă vremea este frumoasă, este foarte frumos și liniștit, noi am stat pe iarbă și am citit în soarele de amiază.
  • Am mers să vedem Parlamentul European, doar pe exterior, pentru că era sâmbătă. Nu faceți ca mine și mergeți în timpul săptămânii. Ce m-a uimit era că nu exista pază serioasă pe acolo, poate pentru că era weekend. În schimb, în gări și aeroporturi suntem mereu militari.
  • Aveam impresia că predomină franceza și  așa e în Bruxelles, dar la nivel de țară, doar  40% vorbesc franceza, conform Wiki. Unele reclame sunt în franceză, altele în olandeza, altele le conțin chiar pe amândouă (ceea ce mă gândesc că devine uneori un challenge pentru agențiile de advertising). Subtitrările la filme sunt duble.
  • Foarte puțin este folosită engleza pe tot ce înseamnă indicatoare și informații publice. Însă lumea știe și engleză, bineînțeles.

Mâncare

  • Primul prânz l-am luat la un local găsit pe Trip Advisor (btw, use it too), se numea Bia Mara. Am luat fish and chips, peștele era făcut  tempura cu ierburi aromate și totul a fost acompaniat de un sos de usturoi copt cu cimbru. Divin de bun. Cartofii aș fi vrut să fie french, nu british, dar hei, am comandat fish and chips. Berea a fost bună și suficientă pentru o lady ca mine.
  • Am ieșit la masă fix cu toți corporatiștii asa ca am așteptat destul de mult după mâncare și ne era super foame.
  • Voiam să încerc și niște mâncare asiatică, am luat dim sum cu creveți la doar 4 euro – 4 bucăți și sos de soia – Wok Up. Mi-a plăcut, deși era cu creveți, mirosea a parizer.
  • E o diversitate de nații, așa că avem diversitate  și la mâncare. Am mâncat  seara un miso delicios și picant, am gustat putin dintr-un sake și mi-am dat seama că nu e de mine.
  • E o stradă  unde găsiți aliniate multe restaurante cu mâncare asiatică. Vă recomand si mekusi.
  • Din Grande Place puteți să faceți plimbări pe străduțe și veți descoperi tot felul de hidden food gems, mie una de exemplu, mi s-a părut fain că există un restaurant etiopian. Ar fi trebuit să îl încerc.
  • Tot hidden gems sunt și cele 3 restaurante românești din Bruxelles, dintre care 2 sunt unul lângă altul. E fain că nu e vizitat doar de români,  ci și de străini cărora le-a plăcut mâncarea noastră, probabil după ce au încercat-o la noi.
  • Vă recomand să mâncați la Drug Opera, decorul este minunat, atât pe interior, cât și pe exterior. Am luat un kg de scoici fierte cu ceapă și țelină, au fost delicioase. Nu mai zic de cartofi! Doamne, cartofii prăjiți sunt minunați. Toate ”zvonurile” de pe Internet despre ei sunt adevărate. Să comandați cât mai multe sosuri ca să experimentați mai multe combinații.  Am plătit pentru 1 kg de scoici cu cartofi și sos 24 de euro – 2 persoane. Se poate și mai ieftin de atât, apropo.
  • Vă recomand ca tot ce luați să luați la 2 persoane, porțiile sunt mari și te saturi repede dacă bagi cartofi cu bere.  Metoda mea de a economisi bani și să nu te doară burta =  comanzi ca un om normal, mănânci, nu te-ai săturat? Comanzi din nou. Dar în 99% din cazuri, te saturi.
  • Am mâncat gauffre cu vanilie și ciocolată, bun de tot. Nu sunt fană, de regulă, dar la mama lor acasă, nu am zis nu.
  • Ca de obicei, oftica mea a fost că nu sunt suficiente mese pentru cât vreau eu să mănânc.  Și nici nu îmi era atât de foame cum îmi este acasă. Am decis că voi mânca puțin și lucruri care nu sunt mega sățioase. La micul dejun voi lua o omletă, nu un sendviș cu multă pâine etc. Nu m-am ținut de treaba asta.

Brugges și Oostende

  • A doua zi am luat trenul spre Brugges. Pentru că  aveam sub 26 de ani am plătit doar 6 euro pe sens. Deci dacă vă știți ”minori”, să cereți mereu bilete Go Pass 26 pentru că sunt mai ieftine.
  • Biletul nu îl iei doar pentru o anumită oră, ci e valabil toată ziua, așa că nu îți faci griji dacă pierzi trenul. Oricum circulă super des, media fiind undeva la 15-20 min pe timp de zi.
  • Pe drum am văzut zone pitorești,  vaci care pășteau, totul foarte îngrijit și frumos, ce e rural la ei nu seamănă cu ce este la noi.  E foarte frumoasă toamna acolo, ai o combinație de verde crud al ierbii cu galbenul copt la frunzelor din copaci.
  • Brugges e un oraș medieval superb, la doar 1 oră distanță de Bruxelles.  E super micuț așa că nu vă obosiți cu bilete de autobuz sau mai știu eu ce. Se merge pe jos sau se ia bicicleta.  Vedeam pe google maps cum un drum de 5 minute pe jos și 1 minut cu bicicleta poate fi de 15 minute cu mașina. Nu este oraș pentru mașini, străduțele sunt înguste,  tocmai d-asta sunt foaaarte mulți bicicliști! Și pedalează super joviali prin oraș.
  • Am fost la muzeul de ciocolată de unde am luat bilete la pachet și cu muzeul cartofilor prăjiți  – 2 persoane, cu reducere – 24 euro – a fost super frumos muzeul, aveau statui imense făcute din ciocolată. Am luat parte la o demonstrație live cu tasting,  plus  aveau un shop minunat unde am cumpărat trandafiri din ciocolată pentru mama.
  • La Muzeul Cartofilor Prăjiți am aflat și de ce french fries, care sunt de origine belgiană, se numesc așa. În Primul Război Mondial,  niște soldați belgieni au oferit cartofi prăjiți unor soldați americani. Pentru că vorbeau franceza, americanii au crezut că sunt, ghici ce, francezi. Și le-au spus french fries. 
  • 43 de ooduri vechi de sute se ani
  • Plimbarea cu barca a costat 8 euro/persoană și a meritat absolut din plin – vezi foarte mult din oraș și ai și un ghid excelent care îți povestea despre istoria orașului.   Vorbea și spaniola și mi se părea că în spaniolă spunea mai multe decât în engleză – de exemplu,  a zis de un pod ca e renumit pentru proaspăt căsătoriți în EN, dar în spaniolă a zis de newlyweds, dar și de amanți. Aha!
  • Am mâncat la Poules Moules niște cartofi prăjiți meeega buni, cu scoici demențiale ce erau fierte în diverse ierburi plus țelină și ceapă. Delicios, vă zic.
  • Berea acolo a fost bună, m-am speriat un pic când am gustat pentru că era foarte aromată și ușor amăruie, iar mie  nu îmi place așa, dar am băut cu mare poftă, a fost bună. 3 euro un pahar de 330 ml, aș zice că a fost chilipir.
  • La cartofi am primit un sos de usturoi cu smântână demențial. Am crezut că am murit și am ajuns în rai.   Nu doar fac cartofi buni, ci și sides dish sau sosuri excelente care să îi acompanieze.
  • Ne-au întrebat dacă vrem ketchup, am zis da, a fost bun de tot și din partea casei. Două persoane pot mânca lejer o singură porție și costă undeva între 20 și 25 euro. Deci 10 euro de persoană costă biletul vostru spre rai 🙂
  • Personalul a fost super amabil și ne-a servit ireproșabil, parcă aș fi fost la un restaurant de 5 stele.
  • Apoi am plecat spre Godiva de unde am luat căpșuni în ciocolată – absolut divin de bun. E 8,50 euro un con, cam scumpicel, aș zice, dar merită și oricum poate fi savurat again în 2 🙂
  • Am urcat și în turnul cu 366 de trepte ca să vedem priveliștea de sus, a fost ok, dar cred că e mai bine de văzut când e soare afară.
  • Din Brugges ne-am dus spre Oostende cu trenul, era ultima stație și era o călătorie de doar 15 min. A costat 6 euro de persoană.
  • Gara lor era în renovare și pentru un oraș atâât de mic pot să spun că gara lor era de 10 ori mai mișto decât a noastră din București. Nu mirosea a urină, pentru început.
  • Orașul e la mare și are un mic port chiar foarte simpatic. Ce mi-a plăcut a fost faptul că imediat cum am ieșit din gară am luat-o la pas pe faleză și am ajuns în vreo 10 minute la plajă.
  • Am văzut un apus absolut superb! Vă jur! Am stat cu picioarele în nisip și a fost fix ce trebuia.
  • În oraș era un fel de carnaval  cu parcuri de distracții. Ne-am dat în roller-coaster și apoi în caruselul din fața unei catedrale, a fost o super priveliște.

Wow, cât am scris. Mai mult de 50, sunt sigură. 🙂 Sper că v-am convins să mergeți acolo. Vă las și cu niște poze:

Am încercat semipreparatele 7 Minutes by Chef Foa

Am încercat semipreparatele 7 Minutes by Chef Foa

Am fost aseară la lansarea unei noi game de semipreparate, 7 Minutes by Chef Foa împreună cu nutriționistul Cristi Mărgărit, pentru Kaufland. Rețetele sunt excelente pentru cei care vor să mănânce sănătos și gustos, chiar dacă au un ritm de viață alert. Gama cuprinde șase tipuri de produse: Vegan, Goodbye Calories, High Protein, Gluten Not Friendly, Low Carb, Chef Recommends.

Preparatele sunt foarte bune și pentru cei care au la dispoziție doar 1 oră pentru masa de prânz, la birou. Ok, acum o să spuneți: ”dar de ce nu aș lua o masă caldă de la cantina x, cantina companiei etc etc.” Strict din experiența mea, mâncarea de la cantină este foarte grasă, înoată în sosuri sau este scumpă. Yep, când ai biroul în Dorobanți, te cam costă. Sau poate să însemne același fel de mâncare pe care-l mănânci la nesfârșit și în porții mici.

Am încercat toate preparatele din această gamă și vă povestesc și vouă mai jos cum au fost și ce puteți alege pentru masa de prânz. Mi-au plăcut că sunt diet friendly, îmi amintesc de zilele când mergeam la magazin și mă întrebam ce naiba să mai mănânc.

Trebuie să fiu și sinceră și să recunosc că sunt sceptică la orice produs ”gata preparat”. Sau orice produs care este pus într-o cutie de plastic. Dar pe acestea le-am scos și le-am pus frumos pe farfurie, ca să pară cât mai natural, after all arătau bine și păreau fresh, nu aveau aspectul ăla obosit de alimente uitate. Oricum, trebuie consumate în decurs de 24 ore de la deschiderea pachetului.

Porțiile sunt cam de 250 g sau 300 de g. Mai jos eu am pus pe farfurie cât am gustat/mâncat, nu vă luați după cantitatea aia, e mai mult în cutie. 🙂

Tabbouleh cu linte și roșii uscate (vegan):

Are cam mult năut pentru gustul meu, dar așa este și mai consistent, până la urmă. Eu, de regulă, mănânc tabbouleh on the side cu pește sau altă carne, îl văd mai mult ca pe o salată. Dar cine e mai puțin mâncăcios, cred că ar fi suficient și ca fel principal (datorită năutului).

Salată mexicană cu mix de fasole, ardei copt, jalapenos și coriandru proaspăt (rețetă vegană)

Ușor picant, cum îmi place mie. E foarte bun, dar again nu mă văd mâncând doar asta. Sau poate doar pentru că am gustat și nu îmi dau seama cât de sățioasă este o porție întreagă. Cred că pentru vegetarieni/vegani e fix ce trebuie.

Cremă de brânză blue cheese cu nuci și legume rădăcinoase la cuptor

Deși se servește rece, aș recomanda ca legumele să fie totuși încălzite și doar sosul să rămână rece. Personal choice. Merge mai mult ca aperitiv.

Toate preparatele de mai sus se servesc reci. Cele ce urmează se servesc calde.

Chilli con carne cu orez basmati:

A fost bun, un pic spicy, desigur – genul de preparat care mă face să deschid o bere – deci clar nu îl voi consuma la birou. E low fat, have no fear.

Salată de năut cu pui și sos dulce-iute

Se servește caldă și am mâncat doar puiul din combinația asta, îmi pare rău, dar era prea mult năut. Are și ghimbir și jalapeno și în mod surprinzător a fost mai spicy decât chilli-ul, ceea ce nu m-a deranjat absolut deloc.

Wok cu legume, piept de curcan marinat cu ghimbir, tăieței deorez, arahide și lemongrass:

Inițial credeam că sunt paste tagliatelle, însă sunt tăiței din orez – o alternativă bună la pastele obișnuite dacă încercați să slăbiți. A fost gustos chiar dacă avea ghimbir (nu îmi place) – era în cantități rezonabile.

După cum vedeți, totul e despre gust. Sunt bune, nu e nimic de reproșat aici, așa că puteți să le încercați și din ce v-am povestit, să vedeți care vă atrage mai mult. Prețurile variază între 12 și 16 lei, acceptabil.

Revin la ideea de plastic, pentru că îmi stă pe creier. Mi-ar plăcea ca orice preparat care are o poziționare în zona spre health să nu mai fie pus în plastic, îl asociez mereu cu ceva  nesănătos, d-asta sunt sceptică la semipreparate (printre altele). Poate în viitor se va găsi un mediu de stocare ce nu va fi plastic sau conservă.

Chef Foa e super simpatic și plin de viață, apropo. 🙂

„7 Minutes înseamnă ingrediente de calitate, curate, preparate corect, pentru a ne da tuturor
nutrienții necesari energiei și sănătății optime pe care ni le dorim. Combinațiile de ingrediente
acoperă tot spectrul nutrițional și răspund cerințelor modului de viață modern, reflectat în alegerile
celor interesați de a mânca și sănătos, nu doar gustos”, declară Cristian Mărgărit, nutrițonist.

Prin acest proiect, Kaufland România continuă demersul strategic de a colabora cu
producători români, de a identifica și fructifica toate mijloacele de parteneriat, investind în
același timp în inițiative care susțin dezvoltarea lor și a produselor românești.

Zucchini – acest dovlecel neînteles

Zucchini – acest dovlecel neînteles

Cred că mulți se întreabă care e diferența între cele 2, l-am fel cum m-am întrebat și eu destul de des. Am căutat și am găsit un articol care explică destul de bine diferențele, dar mai ales asemănările, pentru că la urmă vorbim tot de un dovlecel, doar că de alt soi. Adică cum ai și roșii cherry,  să zicem.

După ce am tăiat legumele la rețeta de zilele trecute, am rămas cu niște dovlecel în plus și nu am avut ce să fac cu el deja feliat. L-am pus în frigider fiind aproape convinsă că o rămână acolo și nu o să mai avem la ce să-l folosim. Partea bună a fost că sâmbătă m-am trezit cu poftă de mâncat ceva bun și mi-am amintit că îmi notasem pe o foaie o rețetă de pe Tasty (parcă) ce presupunea să faci chiftele cu broccoli. Plus să ai la îndemână panko bread crumbs, parmezan și ouă. Nu dispuneam de primele 2 ingrediente și nici la magazin nu aveam chef să mă duc. Am adaptat. Așa că iată ingredientele pentru chiftele cu zucchini și brânză (de țară):  zucchini, brânză de țară, 1 ou mare și fulgi de porumb pe care i-am mărunțit în blender.

Cum se întâmplă treaba? Păi, foarte simplu. Dai zucchini-ul pe răzătoare, îl storci de apă, îl pui într-un bol și adaugi 1 ou, fulgii de porumb mărunțiți, brânza rasă și amesteci până când totul devine o pastă omogenă. Faci mici bile din acea pastă, le așezi pe o foaie de copt în tavă și bagi la cuptor vreo 25 minute.

Au fost foarte buni, iar cu un sos de roșii alături, mmm. Experiență completă. Cred că data viitoare o să fac și cu un sos rece de iaurt și mărar. Deja îmi plouă în gură. 🙂

Cel mai bun risotto pe care l-am mâncat

Cel mai bun risotto pe care l-am mâncat

Unul din ”regretele” mele culinare este că am făcut 4 drumuri în Italia și nici măcar o dată nu m-am pus la masă  să savurez un risotto. Motivele?  Iubesc pastele, așa că mi se părea de cuviință să încerc cât mai multe soiuri. Apoi,  orezul nu e cel mai bun prieten al meu de când mi se servea sub formă de pilaf  în copilărie.  Totuși, am mai avut ocazia să mănânc risotto acum vreo câțiva ani, în România, dar nu m-a impresionat.  Asta până ieri, când am fost la lansarea noii emisiuni de la TV Paprika, “La Piață cu Antonio Passarelli, unde ni s-a pregătit live, chiar de chef, un risotto excelent făcut doar cu produse locale.  

Între niște legume ce se pregăteau să devină supă și un orez ce bolborosea în tigaie, Antonio ne-a povestit un pic viziunea sa asupra bucătăriei, pentru el fiind un mod de a trăi. În Italia găsești o tematică în orice restaurant –  km 0 – ceea ce presupune să gătești doar cu alimente/produse din imediata apropiere.  Plus, zicea că bucătăria trebuie să pună în evidență teritoriul respectiv. Ceea ce în România nu prea se întâmplă, decât în zone foarte mari și specifice.  Ca să mai fac o paranteză, citeam niște meniuri vechi de Revelion, de prin perioada interbelică și comunism, aveau tot felul de preparate (locale) de care nu am auzit în viața mea, dar nici nu mai există azi.

A pregătit o supă cu legume luate din piață, fiind singurul loc de unde își face cumpărăturile și, desigur, de la producătorii locali.  Cum îți dai seama dacă o roșie e gustoasă și nu are gust de plastic? O miroși. Mirosul de roșii e divin și oricât ar zice Mega Image că nu e nevoie să mă duc până la țară să le iau, eu tot o fac pentru că nu cred în roșiile lor ”perfecte”. Also, dacă numești o legumă ca fiind perfectă, cel mai probabil nu e.  Antonio cumpără legumele și le folosește în maxim 2-3 zile, altfel nu mai sunt proaspete.

Risotto-ul a ieșit excelent, absolut excelent. Era cât se poate de simplu la gust, practic aveai supa, orezul și parmezanul în compoziție. Nu ai nevoie de multe ca să fii fericit. Nu am apucat să mai pozez și produsul final din farfurie, dar aici e mai mult despre gust decât despre estetică, așa că vă rog să mă scuzați de data asta.  Clar m-a determinat, iar la următoarea incursiune în Italia primul preparat pe care-l voi comanda va fi risotto! Va trebui să-mi iau martori cu mine, probabil pe Corina, Simona și Roby, dacă tot ne-am bucurat de același lucru aseară.

Mai jos și câteva poze:

Noua producție autohtonă, “La Piață cu Antonio Passarelli”, are startul pe 18 septembrie, la TV Paprika,  cu 10 episoade delicioase în care maestrul italian ne invită pe toți la piață,  pentru a prinde gustul cumpărăturilor de la tarabele românești și ne învață cum să folosim produsele locale pentru  feluri sănătoase și delicioase. Plus, tot în noua emisiune vom regăsi trucuri utile pentru cumpărătorii începători, cât și pentru cei experimentați! Mai multe despre program, puteți citi aici