Etichetă: paste

Cat de simplu e sa faci tiramisu

Cat de simplu e sa faci tiramisu

Eu o vedeam ca pe o prăjitură d-aia de trebuie să stau cu orele după ea. La rece vorbind (v-ați prins), dacă stăteam să mă gândesc, nici nu prea ai multe de pregătit, fiind făcută doar din ouă,  zahăr, mascarpone, pișcoturi și cafea. Ultimul tiramisu făcut în casă l-am mâncat acum mulți mulți mulți mulți mulți mulți ani, când mai făcea mama deserturi o dată la 3 ani. Așa că de mică am fost crescută cu mai puțin dulce și în continuare nu sunt fan desert, dar ultimul tiramisu…mvai.

M-am întors la Culinaryon la invitația Electrolux, zilele trecute. A fost a treia vizită și cred că am devenit de-a casei.  Cum de? Păi,  barmanul m-a recunoscut și a știut și că vreau un pahar de vin.  Și chiar mi-aș dori să mă întorc,  orice implică gătit, dansat, mâncat, băut vin, eu mă ofer voluntară.

Ce urma sa gatim de aceasta data?

tiramisu

Vinetele erau un aperitiv super ușor de preparat, erau călite în ulei, apoi umplute cu cașscaval și parmezan și sos de roșii și date la cuptor vreo 5 min. Îmi era super foame și am făcut ceea ce fac întotdeauna când gătesc pe stomacul gol: am ciugulit din ingrediente și aproape am devorat castronul cu sosul de roșii. Apropo, dacă îmi comand pizza și îmi mai rămâne sos, tot îl mănânc așa gol.

tiramisu

Pastele ravioli au fost gătite complet de la zero, cu crearea aluatului, v-am mai povestit aici cum a fost. Doar că de data asta mi-am dat seama că e mai dificil să faci forme de ravioli decât să treci prin aparat aluatul care ți-l separă instant. Nu au fost cele mai reușite paste ale mele, dar la grămadă cine putea să-și dea seama? Au fost delicioase.

tiramisu

Sa trecem la tiramisu

Bucătăratul MC din acea seară ne-a arătat cum să batem ouăle și cum preparăm crema pentru prăjitură. Și ne-a zis să facem asta manual, nu la aparat. Lucru care a fost extenuant dacă nu aveai mâna formată pe treaba asta. Plus, trebuie să știi când crema a ajuns la densitatea potrivită. Și ne-a arătat și cum să testăm acest lucru:

Însă cred că pentru data viitoare o să folosesc sigur un aparat d-ăsta de la  Electrolux, că nu vreau să-mi mai rup mâna. Metaforic vorbind.

tiramisu

tiramisu

Pișcoturile au fost înmuiate în cafea rece, apoi acoperite de cremă și băgate la frigider timp de 1 oră. A ieșit fantastic de bun și vreau musai să repet acasă că se pare că am dat de gustul prăjiturilor. S-ar putea chiar să o repet pentru ziua soră-mii, luna viitoare.

M-am simțit super bine și de această dată, mulțumesc Electrolux și Golin pentru invitație. Să repetăm, zic. 🙂

Pastele sunt mai bune când dansezi

Pastele sunt mai bune când dansezi

Se făcea că era o seară de joi neașteptat de friguroasă. Mergeam la un eveniment unde dress code-ul trebuia să fie ”apron compatible”, dar nu m-am mai gândit eu să  nu fie și ”cold compatible”.   Așa că am ajuns destul de zgribulită la  adresa Șoseaua Pipera, nr 48. Ce este acolo?  Un nou spațiu de evenimente numit Culinaryon care aseară a avut grand opening-ul, deși pentru mine era a doua oară când veneam acolo, după acest event.

Înainte să vă povestesc care e treaba cu dansul, vă las câteva cuvinte despre locație ca să fiți lămuriți din prima că nu am luat-o razna cu gătitul:

CulinaryOn – este un spațiu de evenimente pentru divertisment culinar (ei zic că este cel mai mare din Europa, având conceptul deschis în mai multe țări) unde poți să participi la workshop-uri de gătit, teambuilding-uri, zile de naștere, petreceri de tot felul (inclusiv cea a burlăcițelor  – aș alege asta pentru cineva, sincer) și tot felul de ocazii. Aceste evenimente sunt însoțite de un bucătar profesionist  care te ajută nu doar la gătit, dar și creează o atmosferă mișto,  devenind aproape un MC. Lucru pe care pot să-l confirm cu tărie după seara asta. Deci, pe scurt, gătești și te distrezi, iar  recepția lor te întâmpină așa:

Acum că ne-am lămurit care e direcția creativă, ne-am împărțit în echipe de 5, fiecare  cu stația lui. M-am speriat un pic când am văzut pe masă doar ouă, făină și zahăr.  Fir-ar, nu vreau să fac cine știe ce desert. Nu făceam doar asta, ci și paste.   Ok, dar unde sunt pastele? Sunt în fața ta, Simona, tu le vei face. Oh, la naiba.  Bun, mai făcusem o singură dată aluat, la mașină, adică se pune ca și cum nu am făcut nimic.  Din fericire, ne-au arătat cum să facem și chiar am reușit să  obțin un aluat bunicel.  Unul pe care l-am trecut prin mașina de făcut paste ca să-l subțiem, apoi ne-am unit aluatul cu celelalte echipe și am făcut un trenuleț,  timp în care țineam aluatul gigant în mână și dansam pe Mambo no 5. Dovada, aici.

După ce și-a primit fiecare porția de aluat, l-am trecut încă o dată prin mașină și de data asta au ieșit…linguini.  Eu și Diana ne-am oferit voluntare  să trecem la tigăi să  amestecăm sosul pesto cu pastele fierte (au stat doar 2 min în apă, omg). Alt motiv de dans acolo, în timp ce asamblai farfuria cu parmezan și semințe de pin. Produsul final a fost ăsta:

Au fost niște paste de casă absolut delicioase, le-am servit alături de al 2-lea pahar de vin. Apoi, pentru o siestă bună, am mai dansat încă o dată.  Cred că a fost unul dintre cele mai distractive evenimente la care am fost și cu siguranță cel mai dinamic workshop de gătit.  Căci nu sunt chiar la primul. În 2014, am fost într-un fel de mini-teambuilding într-un spațiu asemănător, a fost fun, dar treaba cu gătitul era tratată mai serios.  Anul trecut am fost la Cupa Agențiilor la Gătit și deși m-am distrat, am simțit din plin presiunea competivității.   Nu și de data asta. La plecare,  owner-ul a făcut o poză cu noi și ne-a spus și care e secretul fericirii, arătând spre camera unde erau toate vinurile. Nu îl contrazic.

Dacă vă tentează să mergeți și voi la un astfel de event, găsiți mai multe detalii la ei pe site.

Câteva poze:

Ce sa mancati bun la Bucharest Street Food Festival

Ce sa mancati bun la Bucharest Street Food Festival

Am fost pentru prima dată la acest festival, deci nu am niciun alt termen de comparație pentru ediția de anul trecut, de exemplu. Cunoșteam 2-3 van-uri pentru că le-am încercat pe festivalurile de muzică, dar nu aveam experiența completă a unui festival de mâncare. Ok, poate am nimerit în Barcelona, în port, la un mini food festival, dar era pe chill și nimic organizat la scală mare.

Intrarea e 15 lei/zi și un abonament de 4 zile e 40 lei. Nu o să intru în polemica „de ce plătesc să intru undeva ca să plătesc din nou pentru mâncare”, eu am fost în intervalul de prânz, 12 – 15, când intrarea e gratuită. Am ales intervalul ăsta mai mult pentru faptul că nu voiam să prind aglomerația de seară și să stau la cozi. Toată treaba se întâmplă la Romexpo și când am ajuns ieri, am făcut efectiv un tur al întregii locații ca să mă decid ce vreau să mănânc. Totul e împărțit, ai o zonă specială cu van-uri pentru burgeri, alta pentru paste, desert etc. Plata se face cu un card pe care-l primești la tonetele de credit points și-l încarci cu cât ai tu nevoie. Also, sunt cam 3-4 puncte de unde îți poți realimenta cardul, which I thought it was nice.

Locul e  fain amenajat, conceptul fiind cel de carnaval. Ai mai multe zone de relaxare, preferata mea fiind cea de la Rompetrol, unde am servit și cea mai bună limonadă din tot Universul, anume  Limonada lui Iulian. Am băut vreo 4 pahare. Era singurul loc unde plăteai cash pentru că banii urmau să fie donați copiilor bolnavi de cancer de la Marie Curie. Donația minimă era de 10 lei (ieri, joi), astăzi a fost de 12 lei, mă gândesc că a crescut prețul pentru că toată lumea lăsa 10 lei? Oricum, limonada este divin de bună, musai musai să vă opriți acolo. Also, ce mi-a mai plăcut la acel corner, pe lângă cum era amenajat cu umbreluțe, era faptul că găseai cărți de colorat, creioane, plus puneau la dispoziție servețele uscate și umede. Puteai să te porcești în voie cu mâncarea. 🙂

 

Aveam o listă făcută cu van-uri la care vreau să mănânc din nou, printre care Camionetta și Drunken Squid. Însă în drum pe festival m-am răzgândit și mi-am zis să încerc doar lucruri noi! Altminteri stăteam la masă doar cu paste și fructe de mare, nothing new under the sun.

Buun,  acum hai să zic explicit ce recomand de mâncare. Pe rând, aleatoriu:

Nori Yakitori – meniu calamar

Am înțeles că ar fi singurul van japonez de la noi din țară. Am comandat un meniu calamar care cuprindea: orez, sos picant, pachețele de primăvară, calamar la grătar îmbălsămat în nu știu ce sos, niște salată verde și chives. A fost chiar delicios, deși orezul era puțiiin de tot cam uscat. Foarte bun, 25 lei porția:

Tot ei mai aveau niște frigărui făcute pe rocă vulcanică, nu am luat, dar suna interesant, poate încercați.

Simbio pe roti – french dog si ghimbirata

Să le luăm pe rând. Tipul care servea acolo m-a văzut un pic…tristă? A zis că face pariu cu mine că ”french dog-ul” lor e mai bun decât ce am mâncat înainte (calamarul) și că dacă nu-mi place, nu îl plătesc. Well, mi-a plăcut, deși maioneza era un pic cam grea, am uitat să întreb dacă e de casă sau nu. A fost un snack delicios,  dar ce mi-a plăcut CEL MAI MULT și nu mă așteptam a fost…ghimbirata. Adică un suc de ghimbir. V-am povestit cum nu-mi place nimic ce ține de planta asta? Well, era ca un fel de limonadă și ghimbirul nu prea se simțea, a fost foarte yummy, v-o recomand, e 6 lei paharul.

French dog-ul a fost 14 lei. Mai avea un sendviș cu brânza gouda și chutney. Prietena mea, Andreea, mi-a zis că a fost bun, nu neapărat wow. Tot ea a mai încercat niște blue cheese quesadilla de la un van cu mâncare mexicană, numit Duma, deși nu avea cel mai bun plating, a fost delicios și am apreciat că avea jalapeno din plin.

MEATic – pork in pita by Adi Hadean

A fost super lăudat pe internet acest porc în pită, de mi-am zis că musai îl încerc, ce naiba. Mă așteptam să găsesc coadă mare aici, dar a durat 3 min să plătesc și să-l primesc, probabil că seara e mai aglomerat. Nu m-am plâns. Sendvișul e foarte, foarte gustos prin simplitate. Adică are doar carne și un fel de pastă de pătrunjel cu usturoi. Nimic fancy, nu știu dacă așa e din totdeauna sau asta e o nouă variantă. Mi-a plăcut, aș mai mânca, vă recomand și vouă.

Gattini pasta – paste cu peperoncino

Ok, nu m-am putut abține și mi-am luat niște tagliatelle de casă cu  ulei de măsline, usturoi și ardei iute și parmezan. Au fost suuuuper picante, exact cum mănânc eu. Nu vi le luați dacă nu aveți toleranță la spicy food. Oricum, mai au și alte feluri de paste în meniu, sunt chiar bune dacă vreți să jucați safe la carnaval. 🙂

Japanos – ramen

Nu am mai mâncat până acum, a fost chiar delicios și pentru fani e fix trebuie (aka soră-mea), recomand să veniți să-l încercați.

Cam asta am mâncat eu și mi-a plăcut. Sorry că nu e niciun desert menționat, but I do not do desserts too often. Nu mi-a fost poftă.

Am scris articolul ăsta nu doar ca să povestesc că am fost în X loc, ci și m-am gândit că vă ajută să vă orientați pe acolo,   la 2452854 de food points câte sunt,  să știți ce e  de încercat. Sunt sigură că mai sunt și altele, nu doar ce am povestit eu mai sus, dar mna. Cât să mănânci?!

Oricum, cel mai funny mi s-a părut un tip ieșit în pauza de masă care vorbea la telefon (probabil cu un alt coleg) și îi spunea: ”Băi, frate, nu știu ce să mănânc aici”. Exact, ai atâtea din care să alegi.

Poftă bună!