Etichetă: pizza

Pizza-tarta de casa

Pizza-tarta de casa

Întrebați-mă care este diferența între o pizza și o tartă și nu o să pot spune exact. Ah, ba pot. Pe o tartă pui fructe (multe și care nu sunt neapărat ananas) și întinzi un strat generos de cremă. Iar pe pizza întinzi un strat gros de sos de roșii (preferabil făcut de mama sau bunica) și presari cu mozzarella din plin.

Probabil vă întrebați de ce fac exercițiul ăsta ciudat de imaginație. Păi, pentru că odată am încercat să urmăresc o rețetă de tartă cu roșii, pesto și anghinare (deci am evoluat de la fructe) și a ieșit fix o pizza. Dar în rețetă scria că e o tartă! Și recent am încercat să fac o pizza folosind niște aluat din Lidl și nu mi-a ieșit un rotund perfect. Plus, nu am reușit să întind aluatul suficient de mult astfel încât să obțin cât mai mult din formă, așa că am avut una foarte mică. O tartă.

Scopul era fac niște poze pentru portofoliu, așa că am făcut-o pe repede înainte, având grijă doar să arate bine and that was it. Da, nu tot ce arată bine pe Internet se mănâncă. Dar din greșeală am făcut o pizza / tartă  care a fost chiar gustoasă, conform prietenului meu, aka ”șefu’ la pizza”.

Ingrediente:

  • sos de roșii din Lild (~1.50 lei)
  • Mozzarella rasă, tot din Lidl (6 lei)
  • Roșii cherry din Lidl (3.99 lei)
  • Pătrunjel (0.99 lei)

Nu avem busuioc de data asta, mergem pe varianta la fel de gustoasă, dar mai puțin parfumată, pătrunjelul. Se ține la cuptor vreo 10 minute, cred. Întâi am băgat pizza doar cu mozzarella deasupra, fără roșii. Am vrut să se pătrundă un pic brânza în aluat. Apoi am scos pizza și am adăugat roșiile care s-au înmuiat ușor până spre final. S-a scos pentru poze, apoi s-a mâncat rapid:

pizza

pizza

Și vreau să mulțumesc TV Paprika pentru cadoul minunat pe care mi l-au trimis: o piatră pentru copt pizza. Nu am mai făcut una până acum, deci dacă aveți sfaturi pentru mine, let me know. Voi raporta la datorie gustul ei versus procedeul obișnuit, de copt în tavă:

pizza

Burano, un rai colorat

Burano, un rai colorat

Uneori, vacanțele mele sunt inspirate de ceea ce văd pe Instagram. Unul dintre cele mai instagramabile locuri pe care l-am văzut vreodată este Burano,  o mică insulă de lângă Veneția. Superb e puțin spus. Este un mic rai colorat, toate căsuțele sunt vopsite în cele mai vii culori.  Ai 98% șanse să ajungi acolo și să vezi că porți un pulover de o culoare, iar casa de lângă de tine are și ea fix aceeași nuanță. One of you should change, right?  Era o turistă asiatică îmbrăcată într-o bluză lila și se lipise de un perete să facă poză, aproape devenise una cu zidul.

Insula adăpostește un sat de pescari și pe lângă curcubeul caselor mai este cunoscută și pentru producția de dantelă.   Atmosfera este foarte liniștită și boemă,  după ce vizitezi agitata Veneție, ăsta e locul potrivit să te relaxezi. Chiar dacă totul e culoare în jurul tău, nu e obositor pentru ochi. Totul e îngrijit, casele au ferestre decorate cu flori (naturale!)  și străzile sunt foarte curate.  Puteți vizita Muzeul Dantelei (dacă sunteți pasionați) sau biserica San Martino, eu nu am văzut nici una, nici alta,  vi le sugerez doar dacă stați mai mult și vreți să vă umpleți timpul. Oricum, obligatorie este plimbarea la pas (nu neapărat cu barca), pentru a poza străduțele.

Am mâncat o pizza foarte bună acolo,  probabil cea mai bună pizza quattro formaggi din univers conform spuselor prietenului meu. Eu am mers pe varianta unei quattro stagioni cu anghinare. Îmi place pizza cu carciofi de mor, iar în țară cea mai bună de acest fel este la Animaletto Pizza bar. Indiscutabil.  Am mâncat tot pizza, dar sincer am poftit un pic la fructele de mare și dacă mergeți acolo, cred că e mai bine să mâncați asta. Cum ajungeți în port, fix la intrare este un mic restaurant/fast-food și puteți lua și cu take away.

Deși insula este foarte mică și retrasă cumva, unul dintre restaurantele sale a primit anul acesta o stea Michelin. Și cât de frumos că locul respectiv este black cat inspired, pentru că se numește Trattoria al Gatto Nero.

O fi ceva cu pisicile astea negre care aduc noroc de premii. O astfel de pisică blănoasă dormea nestingherită într-o barcă acostată.  Am reușit să o prind și pe uscat și să încerc să o mângâi. M-am ales cu o zgârietură de mi-a dat sângele, dar pisica avea zgardă, deci era a cuiva, deci poate nu iau rabie. Sper.

Cum ajungi în Burano?

Deplasarea din Venezia până în Burano se face cu Vaporetto și durează 45 de min, depinde de unde îl luați. O călătorie dus poate fi 7.50 euro, însă vă recomand să vă luați pass-ul valabil o zi cu 20 euro. Aveți incluse toate deplasările cu barca în ziua respectivă,  atât în Veneția cât și pentru legăturile dintre insule.

Și încă ceva. La întoarcere, când plecați din Burano, luați vaporul coborâți în Murano, în port, de acolo luați alt vapor care o meargă prin oraș. Așa puteți să-l vedeți și pe acesta, e frumos, seamănă mai mult cu Veneția din punct de vedere estetic, însă nu știu dacă merită să vă opriți în el. Mai ales dacă sunteți sub presiune de timp. De aici vaporul ajunge direct la gară, ca să puteți lua trenul (dacă cumva sunteți cazat în alt oraș, cum am fost noi).

Vă las doar cu pozele, cuvintele sunt de prisos.

Zilele acestea fac o serie pe Instagram intitulata #9daysofcolor in care prezint niste glimps din Burano. Check it out aici: https://www.instagram.com/simona_mocanu/

Niste broccoli folosit cum trebuie

Niste broccoli folosit cum trebuie

Cred că broccoli intră în categoria acelor legume la care îți pui întrebarea ”eu ce fac cu tine?”. În afară de fiert și pus drept garnitură la niște pui, ce naiba să îi mai faci? Acum câteva săptămâni am dat peste o rețetă de tip ”tasty” pe Instagram și am pus-o la păstrare pentru ziua în care o să-mi fac curaj să mănânc așa ceva. Ziua asta a venit weekend-ul trecut când mi-am zis: ”gata cu carbohidrații!”. Hmmm, dar aș mânca niște pizza. Ca să împac și mintea și inima, am pus în aplicare ce descoperisem: pizza din aluat de broccoli. What the…

500 de grame de broccoli de la Lidl cu 3 lei și mozarrela, sos de roșii picant tot de la Lidl, mozzarella rasă și salam peperoni. Sumă totală de 15 lei. Fericirea stă în lucrurile ieftine.

Am fiert leguma asta verde, am mărunțit-o la blender, am stors-o de apă bine-bine și am amestecat-o cu niște ou, mozarella, am întins-o pe o tavă cu hârtie de copt și am băgat-o 20 min la cuptor. Apoi, am scos-o, am întins sos de roșii pe ea, am pus mozzarella și salamul și am lăsat-o să se coacă încă 10 minute. A durat toată această treabă o veșnicie și am spălat o tonă de vase. Pe repede înainte:

Și aici și un close-up:

A fost mai bun decât mă așteptam, lucru confirmat și de soră-mea. După ce am terminat de mâncat, mi-am zis că o să mai repet experiența. Cu o pizza din aluat normal.

Reteta o găsiți aici dacă nu mă credeți pe cuvânt.