Etichetă: snagov

Activitate de weekend: am fost cu caiacul

Activitate de weekend: am fost cu caiacul

Când mi-a zis Diana hai să mergem la o plimbare cu caiacul pe lacul Snagov, am avut o reținere. Îmi este foarte frică de apă, nu știu să înot pentru că mă panicam imediat cum încercam să învăț. Îmi e frică să trec pe lângă Dâmbovița și să stau să mă gândesc dacă aș cădea în apă, ce ar fi acolo, la fund. Am percepția formată de filmele horror cu privire la apele adânci. Dar m-a împins curiozitatea să încerc și asta, oricum primeam veste de salvare și este Cătălin (prietenul meu) alături de mine. Deci my confort zone will be there.

Ajungem noi frumos în Snagov, la un centru care se ocupă cu aceste sporturi de apă, Artha Park se numește. E o duminică frumoasă, nu plouă, eu și Diana suntem numai un zâmbet. Până când cei de la închirieri ne spun că nu mai au suficiente caiace. Adică aveau doar unul de 2 persoane și încă 2 de 1 persoană. Ca să ne înțelegem, eu și Diana trebuia neapărat să stăm cu cineva în caiac, mai ales că eram foarte începătoare. Așa că decidem cu nod în gât că băieții le vor lua pe cele individuale și noi două vom sta într-un caiac. Confort zone gone.

Nici nu urcăm bine că deja ne panicăm că ”barca” e mică și instabilă și nu știm să vâslim corect. Plus, câteva mențiuni de watch-out care au băgat spaima în noi:

  • să nu intrați în vegetație
  • să vă feriți de ambarcațiuni – citisem eu că te pot răsturna valurile provocate de ele

Și veșnica mea întrebare: ”dar există riscul să cădem în apă?” Și veșnicul răspuns care nu mă mulțumea: ”aveți veste de salvare, nu o să se întâmple nimic”. Mie nu îmi e frică de înec, îmi e frică să ajung în apă! În orice caz, eu și Diana  am nimerit direct în niște nuferi, a tremurat caiacul destul de tare și am început amândouă să țipăm că vrem jos. După 5 minute de panică și de instrucțiuni de la băieți, plecăm și noi cătinel mai departe.

Ce e confusing la caiac e că trebuie să dai cu vâsla în direcția opusă, adică dacă vreau să mă duc în dreapta, trebuie să vâslesc cu partea stângă.  Eu și Diana aveam o vorbă ”stânga adevărată sau dreapta adevărată” ca să știm naiba încotro vâslim.  Parcurgem vegetația, trece  și o barcă pe lângă noi și nu se întâmplă nimic, vâslim super mult și nu e rău deloc.

Trecem pe lângă multe case de milionari, în partea aia de lac. Apoi, ieșim în larg. Malul este super departe și suntem înconjurate doar de o întindere de apă. Ar trebui în momentul ăsta să mă panichez, dar e prea târziu. Mă gândesc doar că e minunată priveliștea, că știu să vâslesc cât de cât și cât mă bucur că mi-am depășit una dintre cele mai mari temeri.

Și câteva poze făcute cu o cameră subacvatică, sorry pentru pata de apă care se vede:

caiacul

Câteva sfaturi

Pentru această experiență care nu voiam să se mai termine:

– folosiți cremă de soare înainte, arde foarte puternic soarele
– purtați ochelari și pălărie (dar una care să nu vă împiedice să vedeți)
– purtați pantaloni scurți și șlapi (o să vă udați destul de mult)
– nu vă luați telefoanele cu voi ( o să se ude și ele, de preferat să aveți o cameră subacvatică pentru poze)

Ca și prețuri, mi s-a părut super acceptabil: 30 lei caiacul/oră – astfel că poate să coste 15 lei partea ta. Și chiar merită experiența. Mă gândesc să mă întorc în septembrie să o repet în gașcă mai mare.

Vă super recomand!