Etichetă: toamna

Hidden gem of Bucharest: Muzeul Satului

Hidden gem of Bucharest: Muzeul Satului

Voiam să inaugurez o rubrică nouă de blog, dar nu știam dacă doar să public categoria și să adaug articolele acolo și atât sau să vă povestesc un pic într-un articol despre ce este vorba. Cred că dacă citiți asta vă dați seama că am ales varianta 2.  Numele ideii este în engleză pentru că suna mai bine decât ”bijuteriile ascunse ale Bucureștiului”. Parcă e titlu ce anunță o colecție de nestemate dintr-un muzeu (și nu Muzeul Satului). Să trecem peste englezisme.

Ideea mi-a venit în februarie 2016 când am vizitat un institut medical din București și de la care nu mă așteptam să fie frumos. Un frumos decadent, ce-i drept. Probabil vă întrebați despre ce vorbesc, dar o să dezvălui locul respectiv într-un viitor articol. Știu, știu,  de ce l-am mai menționat aici? Păi, locul ăla mi-a dat ideea. însă mai am de făcut puțină cercetare pe el.

În schimb, o să vă spun că am realizat încă o dată cât de frumoasă este toamna. Oriunde. Nu contează că te-ai plimbat pe lângă barajul Vidraru, în drum spre Transfăgărășan (apropo, este absolut superb) sau că ai făcut doar o plimbare până în Herăstrău,  peisajele sunt divine oriunde. Vorbesc doar de perioada de mijloc de septembrie și toată luna octombrie, când încă nu mori de frig.

Muzeul Satului

Anul trecut, am fost în vizită la Muzeul Satului, dintr-o manie de-a mea ca weekend-urile să fie mai interesante decât un serial pe Netflix. Și așa am descoperit un loc atât de frumos încât mi-am zis că merită un articol pe blog. Publicat în 2017, dar hei, toamna vine în fiecare an. Așa că dacă aveți ce face weekend-ul următor, salvați și niște timp pentru o plimbare la muzeul din aer liber. O să merite.

Vă las mai jos cu niște poze ca să vedeți de ce trebuie să mergeți. Ah, și încă ceva. Locul e plin de pisici.:)


A venit toamna

A venit toamna

Chiar îmi doream să vină vremea rece, mă săturasem de căldură. Cum se întâmpină o toamnă? Păi, faci piața de niște legume bune, mai iei alte legume de la mamaie de la țară și te gândești cum ai vrea să le mănânci.  Inițial, mă gândeam să fac un fel de lasagna cu legume și carne, dar am zis să merg pe ceva strict vegetarian, doar -doar ca să mă păstrez în formă pentru dățile în care voi mânca pizza. Cu carne.

Am ”cules” următoarele legume:

Am făcut un sos de roșii în tigaie foarte bun, am pus în el toate condimentele italiene pe care le aveam, l-am făcut doar puțin spicy, asta pentru că nu aveam o bere rece cu care să sting iuțeala, nu de alta.  Am tăiat felii legumele și le-am pus într-o tavă, cu straturi de sos între ele și niște brânză de țară (rasă), niște ulei de măsline, alte condimente, am pus capacul și am băgat totul la cuptor vreo 45 de minute.  Apropo, la vinete, înainte să le pun în tigaie, le-am tamponat cu niște șervețele ca să le mai absoarbă apa.

Toată treaba asta a fost presărată cu niște mărar proaspăt (nu aveam pătrunjel) pe deasupra. Am mâncat, mi-a plăcut și apoi a venit și soră-mea acasă. Foame mare, că doar fusese la școală. A venit după 10 minute la mine și mi-a zis doar atât: ”e a doua porție”.  Nu știu dacă ar trebui să îmi asum credit pentru faptul că mănâncă tot mai multe legume, dar măcar pot să spun că am contribuit la asta.

Toamna se numără legumele.