Etichetă: vacanta

Peste 25 de ani

Peste 25 de ani

Anul trecut, cam pe vremea asta, aveam una dintre cele mai nasoale perioade pe care le trăisem până atunci. Nu o să intru în detalii, dar  una dintre puținele mele consolări era să stau în casă și să mă uit pe Paprika TV. Bine că o consolare nu era să mănânc în neștire, măcar atât.

Și era o emisiune cu Jamie Oliver care se ducea în diverse colțuri ascunse ale lumii ca să încerce nu știu ce bucătărie locală. Și așa s-a dus Jamie în Grecia, pe o insulă de nu a auzit nimeni de ea, nefiind turistică. Acolo a cunoscut un nene de vreo 70 de ani care părea de 50 și care trăia bine pe o dietă light și a cărui ocupație era să plimbe caprele și să iasă seara la adunări de comunitate. Mi s-a părut atât de relaxant acel episod. Uite, cineva pe un deal e mai fericit decât mine acum.

Am vizitat 4 locuri în Grecia și de fiecare dată m-am gândit că insulele alea sunt un loc bun în care să trăiești. Sau să te retragi la bătrânețe.  Și pentru că am doar 25 de ani și încă nu mă atrage ideea de agricultură ca way of living, am zis că peste 25 de ani o să mă mut în Grecia. O să cumpăr o casă lângă mare, o să o transform într-o pensiune și o să am musafiri. Mi-ar plăcea să lucrez într-un domeniu ospitalier, să organizez petreceri, să întâmpin oameni, să-i surprind etc. Momentan tot ce pot să fac este să organizez acasă mici gatherings, dar nu au farmecul unui summer garden party, dacă aș locui la casă, de exemplu.

Ar fi o pensiune pentru oamenii care nu sunt bătrâni. Dar nici tineri. Ci pentru cei care vor să se bucure de Grecia și să se simtă ca acasă.  Probabil nu ar fi kid friendly, mă mai gândesc până atunci cum să acomodez lucrurile. Ah, va fi sigur cat friendly! Va fi pensiunea  cu cele mai multe pisici vagaboande.

Mai sunt 25 de ani până atunci, cât un credit la casă pe care sper să nu ajung niciodată să-l fac. Dar o să visez în continuare la căsuța mea alb-albastră de la malul mării când o să mi se mai facă lehamite de oameni & situații.

peste 25 ani

Cele mai ciudate lucruri pe care le-am luat in bagajul de mana

Cele mai ciudate lucruri pe care le-am luat in bagajul de mana

Am o istorie foarte interesanta cu bagajul de mana. Nu imi iau decat bagaje de mana cu mine, pentru ca sunt maxim de zgarcita si nu vreau sa platesc costul de cala. Așa că trebuie să optimizez maxim spațiul pe care îl am la dispoziție și să înghesui toate catrafusele în ele. Ăsta e un topic foarte elaborat pe care o să-l tratez separat, într-un alt articol, acum aș vrea să vorbesc despre chestiile ciudate pe care le-am cărat după mine. Apoi, să-mi spuneți și voi care au fost cele mai weird lucruri pe care le-ați pus în bagaj 😀

În ordine aleatorie:

Un trandafir din ciocolată

Ciocolată belgiană delicioasă sub formă și mărime perfectă de floare de trandafir (mai puțin spinii). Am cumpărat-o din muzeul de ciocolată din Brugges pentru mama, costa doar 4 euro și am zis că trebuie să-i fac bucuria asta. Of course, era șanse de 99% să fie strivit în bagaj și să ajungă la mama sub formă de firimituri. Însă eu am dexteritatea de a împacheta lucruri multe în spațiu mic, așa că am luat șansa de 1% și a ajuns INTACT acasă.

Un fruct Papaya

Nimic nu se compară cu experiența de a căra un fruct gigant de aproape 1 kg în mini-bagajul tău (făcut pentru o vacanță de o săptămână).  Eram într-un supermarket din Maroc și am zis să cumpăr fructul ăsta pe care nu l-am mai mâncat niciodată și dacă tot o fac, măcar să-l iau de la origini. Era cam crud, așa că atunci când am ajuns în țară, l-am pus la ”copt” pe calorifer și în câteva zile s-a stricat și nu am mai mâncat nimic. Yey, bravo, Simona! Am avut emoții când l-am scos din țară, mă gândeam că o să creadă că e o bombă. Plină de vitamine.

Un mănunchi uriaș de mentă proaspătă

Cred că v-ați prins deja că-mi place să mă întorc cu produse alimentare acasă. Eram tot în Maroc, într-o piață și am văzut un munte uriaș de mentă proaspătă care mirosea DEMENȚIAL. Cum nu am mirosit niciodată o mentă în viață mea. Nu m-am putut abține, era și extraordinar de ieftină, am cumpărat-o și îndesat-o în bagaj. În țară mi-am pus-o în ceaiuri, așa cum obișnuiam să beau și acolo. A fost o investiție bună.

O tăbliță de notat chestii cu creta

Și asta avea șanse (mai mici, ce-i drept) de a se rupe în bagaj. Dar eu sunt un om norocos și cu ultimele puteri am reușit să închid bagajul. A fost o achiziție din Primark pe care mi-am dorit-o super tare. Prbabil că aș fi găsit ceva asemănător și în țară, dar când devin încăpățânată, chiar sunt nu mă oprește nimic din a face lucruri ilogice și stupide, uneori.

O tigaie

În apărarea mea, era o tigaie chiar micuță. Am luat-o din Amsterdam pentru că avea o anumită formă în interiorul ei și puteam să pregătesc dick-shaped omelettes sau pancakes. Am făcut asta o singură dată și acum e mai mult de suvenir, să mă amuz. Dar mna, a fost fun.

bagajul de mana

Cam astea sunt în top pentru mine chestii ciudate cărate într-un bagaj de copii, mai mult. Sunt foarte curioasă ce povești aveți voi 😀

Imi doresc o casa cu gradina

Imi doresc o casa cu gradina

Când o să împlinesc 90 de ani și șalele nu o să mă mai lase să plec în vacanțe low cost (ci doar în croaziere cu seniori, ugh), atunci o să-mi doresc să am colțul meu verde în care să dau nenumărate summer parties și să zburde prin curte nepoții, pardon nepoții. Adică o casă cu grădină. Și grădina să fie mare, plină de flori, de legume, aranjată cu stil și întreținută de un grădinar dacă nu vreau să moară totul după 2 săptămâni.

Momentan, mă bucur de curțile de la mamaie, la țară și summer parties dau în apartament (versiunea balcon) sau mrg la lansarea colecției de mobilier pentru vară de la JYSK.

Câteva detalii primite în comunicatul de presă:

”Noua colecție include atât un set modular (BASTRUP), cu design minimalist și versatil, care poate fi configurat în funcție de spațiul disponibil sau numărul de invitați, cât și mobilier creat special pentru casa de vacanță, în stil rustic și confortabil (FALKENBERG).

Cei care preferă modernul vor găsi setul de terasă RADSTED, cu linii simple și curate, cu un cadru subțire, realizat din aluminiu, și perne luxoase din textiline, cărora le pot asorta o masă de terasă în stil contemporan precum OTTA sau RAMTEN. Iar iubitorii de exotic pot alege mobilierul ULFBOR, care include două fotolii, canapea de trei locuri și o masă de grădină de dimensiuni generoase.”

Și câteva imagini de la acest summer garden party:

Plus un filmuleț de fața locului:

Eu weekend-ul ăsta mă duc la JYSK că am multe de cumpărat pentru my future summer party. 🙂

50 de impresii din Amsterdam

50 de impresii din Amsterdam

Nu ai cum să nu te îndrăgostești de Amsterdam, pur și simplu nu ai cum. Pentru mine e unul dintre orașele ce intră pe axa Londra- Berlin, pentru că are același vibe, aceeași cultură mișto și, ah, le-am prins pe toate cu o vreme super friguroasă de mi-au crăpat buzele când m-am întors în țară.

Am scris eu niște impresii mai jos și, ca de obicei, la un astfel de articol, am lăsat și o povestioară la final.

1. Am zburat pentru prima dată cu KLM și am avut zborul la 6 dimineața, așa că m-am trezit la ora 3, de erau și mâțele confuze de ce se întâmplă. A fost haios că și eu și ele aveam fix aceeași față adormită.

2. Zborul a fost super plăcut (clasa economy) și chiar s-a văzut diferența față de, hai să zicem, Tarom. Ne-au dat un sendviș cu omletă care era proaspăt și s-au servit cafele, sucuri, alte băuturi, apoi n-au dat brioșe cu brânză și apoi alte sucuri.

3. Am luat biletele de avion în ianuarie și m-au costat dus-întors 100 euro. De altfel, vă recomand să vă faceți achizițiile de bilete în această lună a anului, sunt mai ieftine.

4. Schipol este gigantic, sunt aproximativ 3000 de hectare acoperite cu acest aeroport ce are mai mult de 100 ani. Durează ceva timp până să ieși din el.

5. La aeroport am vrut să cumpărăm bilete de autobuz și nu acceptau decât plata cu cardul. Am citit eu că la ei se plătește mostly cu card, dar mi se părea normal să lași măcar opțiunea de cash. E culmea, la noi nu poți plăti decât cash în multe situații, iar la ei în autobuz doar cu card.

6. M-am enervat eu pe treaba asta, dar apoi am înțeles care era faza. Stați liniștiți, puteți plăti cash oriunde în Amsterdam. Faza cu transportul comun este că din 26 martie nu mai e disponibilă pentru că la ce sistem au ei (plata la șofer), cash-ul întârzia mult plecarea din stație. Adică, ia restul, stai că nu am mărunt și așa mai departe. Deci, e de înțeles ca acolo să fie plata cu card.

7. La dus am luat autobuzul ( 6 euro – 90 minute), dar la întoarcere am luat trenul (5.30 euro) și a fost mult mai avantajos, mai ales că stăteam lângă gară. La 6:20 plecam de la cazare, la 6:37 eram în tren spre aeroport. La ora 7 eram în aeroport.

8. Cazarea a fost g-r-o-a-z-n-i-c-ă. Am stat la hostel. Da, să ne amintim că am scris acest articol și că am o memorie deosebit de scurtă. Am zis că nu mai stau în cazări de acest fel, dar când ești sărac, ești sărac.

9. Hostelul e destul de cunoscut, se numește The Flying Pig și avea niște review-uri foarte bune pe Booking, pe care nu le-am citit, pentru că sunt un călător responsabil și merg la prețul ăla mic.

10. Prețurile la chirii, hoteluri etc sunt foarte mari în Amsterdam. De altfel, la ei nu există neapărat zonă centrală sau mărginașă, peste tot prețurile sunt la fel de mari.

11. Pentru o cazare de 3 nopți la hostel (2 persoane) a costat 235 euro în cameră comună, ceea ce mi se pare mult, având în vedere și ce condiții ne-au fost oferite. Sfatul meu este că nu mergeți ever în locuri de cazare ce au ca personal studenți sau tineri. Curățenia este ceva relativ, nu există conceptul de cearșafuri curate sau camere aerisite.

12. Un alt motiv pentru care nu recomand hostelul cu camere comune (noi eram 6 persoane) este că oamenii pot fi ciudați. Vin târziu în cameră, fac zgomot, sunt beți sau fumați și în miezul nopții cineva poate să aibă un coșmar și să înceapă să urle ca și cum ar fi venit Apocalipsa. Da, asta chiar s-a întâmplat.

13. O altă chestie nasoală la hostel: nu a mers apa caldă la duș. Ne-am spălat la chiuvetă.

14. Când am pus întrebarea pe Facebook: ce este de făcut în Amsterdam, unii oameni au mustăcit un pic. Cum adică ce de făcut? Nu, serios. Ce e de făcut? Ia luați aici o listă dacă aveți nevoie, eu nu am făcut mai nimic de pe ea, pentru că socoteala de acasă nu se pupă cu cea din târg.

15. Sunt o tonă de chestii de făcut și nu e timp de toate într-un city break, așa că plănuiesc să mă întorc aici.

16. Nu știu de ce, dar simt că e un oraș potrivit pentru o lună de miere. Cei care ați mai fost, nu-i așa că am dreptate?

17. Vă recomand să-l vizitați într-un sezon mai cald, pentru că în jumătatea lui martie a fost o vreme cumplită. Am fost forțate să ne cumpărăm mănuși pe care scria Amsterdam. Teribil, prin ce am trecut. 10 euro perechea.

18. Sunt extraordinar de multe muzee de vizitat, noi ne-am făcut acasă o listă lungă, bine planificată, iar la fața locului nu am aplicat nici 10% din ea.

19. Ne-am cumpărat un city card valabil 3 zile cu 87 de euro în care aveam access la o mie de muzee, plus plimbare gratuită cu barca pe canal și access gratuit la transportul în comun.

20. Aș fi zis că e avantajos, dar nu a fost, pentru că am vizitat doar 4 muzee și dacă puneam cap la cap restul (transportul în comun – 17 euro, 3 zile, barca – 18 euro), ne-am fi dat seama că ieșeam mai ieftin de 87. Asta e. Deci luați-vă acest card doar dacă știți sigur că veți merge în anumite locuri.

21. Rijksmuseum – este aglomerat, stai la coadă mult, expozțiile nu sunt cine știe ce și mai e si 18 eurpo intrarea (bine, gratuit, că-l aveam pe card). Nu mi s-a părut că merita.

22. Ceea mai interesantă chestie a fost expozișia temporară High Society, ce prezenta moravurile societății înalte, de la abuzul de substanțe până la depravare.

23. Van Loot și Willet Museum – 2 case ce au aparținut unor familii bogate din Amsterdam, acum transformate în muzee pentru public. Sunt absolut minunate, din punctul meu de vedere, camerele sunt somptuos decorate.

24. Anne Museum – nu am fost. Știu că sunt cozi imense, nu era inclusă nici pe acel card. Am decis să o las pentru următoarea dată.

25. I Amsterdam Sign – nu m-am pozat cu el. La fel, toată lumea îl călărește și nu aveam timp să-l pândesc când nu era aglomerat.

26. Plimbare cu bicicleta – aveam în plan, dar bătea un vânt atââââât de tare, încât nu mai aveam suficientă căldură în suflet cât să mă urnesc la o plimbare cu bicla. Am zis că o păstrez pentru când mă voi întoarce, la vară.

27. Pentru micul dejun am servit un dutch breakfast, care este o variantă mult mai light la english breakfast: toast, ou prăjit, gem, unt, cremă de brânză.

28. Pentru masa de prânz, am mâncat mai mult street food, fiind mereu on the go, era mult mai simplu așa. Sunt o mulțime de locuri unde vă puteți opri pentru ceva bun, dacă nu vă e prea frig să mâncați afară.

29. Dacă v-ați îndrăgostit de cartofii din Belgia, ăsta e locul potrivit să vă bucurați din nou de ei. Vă recomand Manekkin Pis, sunt ieftini, mulți (da, multți și la porția mică) și au multe sosuri.

30. Am avut noroc să prindem un food market deschis chiar lângă I Amsterdam Sign, unde ne-am bucurat de niște minunății fantastice: dutch pancakes. Neapărat dacă ajungeți în Amsterdam, trebuie să mâncați dutch pancakes!

31. Am încercat pentru prima dată oysters. M-am simțit super fancy, dar e foarte ciudată textura, ca și cum sorbi jeleu cu gust de sare și mare.

32. Vă recomand să mergeți și în piața Albert Cuypmarket (nu e deschisă duminica, apropo) dacă vreți să cumpărați lucruri ieftine și să mâncați ceva bun.

33. Piața se desfășoară de-a lungul unei străzi, sunt tonete cu mâncare foarte bună. Au și suveniruri ieftine (1 euro magnetul de frigider) și haine de tarabă. Mi-am cumpărat aproape un kg de brânză de 4 feluri la 15 euro.

34. Dacă sunteți fani brână, atunci musai să intrați în toate magazinele de cheese shop. Pe lângă că sunt heaven on earth cu o mie de sortimente, le puteți degusta gratuit și au și reduceri de tot felul.

35. Cele mai ciudate combinații au fost: brânză cu lavandă, brânză cu bere, brânză cu canabis și cocos.

36. Cele mai delicioase combinații au fost: brânză cu trufe, cu pesto, verdețuri și cea clasică.

37. Eu am plecat acasă cu vreo 2 kilograme de brânză, chiar nu m-am putut abține.

38. Există o zonă în Amsterdam, Spiegelkwartier, unde sunt niște străzi cu restaurante din mai multe bucătării (olandeză, portugheză, spaniolă, asiatică etc.) și au meniuri la 5 euro.

39. Noi am intrat într-un restaurant chinezesc și ne-am luat niște noodles cu legumeși vită absolut delicioși. Porția mare, da? Cinci euro. Plus un ceai chinezesc de iasomie extraordinar de parfumat.

40. Am insistat foarte mult să mănânc o specialitate locală, anume hering marinat. Extraordinar de bun, alături de ceapă și murături și o bere rece. Mi-am mai luat și cod prăjit cu sos de cocktail. Mmmm.

41. Tot orașul are o singură bere: Heineken. Mă rog, nu chiar, dar este absolut peste tot. Nu mai zic că are și muzeu dedicat.

42. Coffee Shops. Nu sunt locuri de băut cafea (neapărat), ci așa sunt numite și marcate locurile (legale) unde poți fuma/cumpăra marijuana. Accesul se face în baza unui buletin, desigur. Sunt absolut peste tot.

43. Primark. Yeah, baby. Cinci etaje, plus subsol. Am pierdut 2 ore și jumătate în magazin, nu-mi pare rău, mi-am luat o mulțime de chestii. Recomand 100%.

44. Red light district sau Cartierul Roșu. Faptul că există acest cartier mi se pare fantastic. Trebuie vizitat după ce se întunecă, ca aibă același farmec și e destul de aglomerat.

45. Mi se pare foarte ciudat să mergi pe acolo și în vitrinele magazinelor să apară prostituate în lenjerie intimă care își atrag clienții. Mi se pare degradant, sute de oameni te văd zilnic. Te văd cum deschizi ușa clienților care te întreabă cât costă, apoi îi poftești înauntru și tragi draperia. E nevoie de o minte deschisă ca să treci prin acest cartier.

46. Ah, și apropo, că mă și gândeam. Bărbați în vitrine, de ce nu?

47. O altă ”atracție” a cartierului sunt spectacolele de live porno. Biletul costă 45 euro sau 55 euro cu băuturi incluse și durează 1h:30. Și sunt spectacole non-stop, în orice oră din zi și din noapte.

48. Cum sunt olandezii? Politicoși, de treabă și mereu zâmbitori.

49. Cum sunt olandezii cu românii? Well, depinde. Ai varianta cu ”ah, ok” și abordează o față politicoasă (dar falsă), mai ai varianta în care sunt sinceri și chiar interesați de acest lucru sau varianta (cea mai nasoală) în care ți se răspunde cu ”ah, ok, eu nu am nimic cu voi”. Mda.

50. Amsterdam este orașul bicicletelor. Pentru că totul arată ca o zonă pietonală, mă trezeam mergând hai-hui peste tot și apoi dintr-odată să apară un cârd de oameni care vin spre tine pe bicicletă.

51. Sunt mai multe șanse să te calce o bicicletă decât o mașină.

52. Vă recomand pentru puțină relaxare și odihnă după o zi de mers pe jos, să vă opriți în Parcul Vondelpark, să vă bucurați de soare și natură.

53. Prin centru, unde sunt străzile foarte înguste, circulă mai mult tramvaiele și chiar e chiar plăcut să te plimbi cu el și să vezi arhitectura clădirilor îndeaproape.

Poveste:

Povestea de la final e cam așa. La întoarcere ne-am urcat în trenul ce ducea spre aeroport. Pentru că suntem niște zăpăcite incurabile, ne-am urcat la clasa întâi, nu la a doua cum aveam biletele. Eram singure în vagon,trenul nu plecase, când a intrat un domn (pasager și el) și ne-a spus că asta e clasa 1 și că amenda e de 50 euro dacă ne prinde cineva. I-am mulțumit pentru informare, ușurate că am aflat din timp, nu după o amendă, dar tot ne-a pus un pic pe gânduri. De unde știa el că nu aveam bilet de clasa întâi? Ne-a judecat după haine sau cum? Aveam bani și de clasa întâi, apropo.

30 de impresii din Timisoara

30 de impresii din Timisoara

Cu toții când ne gândim la un city-break, avem în minte orașe mișto din Europa, să mergem în Roma, Paris, Berlin etc. Să știți că mai e la noi în țară un oraș care e numai bun de city-break și să devii turist fără să te coste mult. Ah, și nici nu e over-hyped  precum Sibiu sau Cluj. Da, e vorba de Timisoara.

Vă las mai jos cu vreo 30 de impresii pe care mi le-am notat despre acest oraș.

  1. Și, a fost frumos? Întrebarea pe care am primit-o cel mai des, plus mirarea la răspunsul meu: da, e super frumos și chiar merită să-l vizitezi.
  2. Biletele de avion au costat cam 100 lei dus-întors de persoană, au fost luate cu Ryanair.
  3. Aeroportul din Timisoara arată ca un centru comercial din Rahova.  Serios, avem mall-uri în București care ar putea da drept aeroport fancy ca fațadă. Și interiorul e foarte crowded și înghesuit.
  4. Autobuzele spre oraș au program fix, biletele le cumperi de la ghișeul din aeroport (nu aveți cum să-l ratați, e cam singurul de pe acolo) și costă 2.50 lei. Pentru că am prins autobuzul între ore, am așteptat 40 minute pentru următorul. Minunat.
  5. Primul lucru pe care l-am făcut când am ajuns, fiind dimineață, a fost să căutăm un loc simpatic pentru brunch & breakfast. Și l-am găsit, se numea Neața Omellete Bistro și a fost fantastic. Cu un decor fix pe gustul meu (o combinație de culori, albastru, gri și galben), cu lale frumoase (reale) pe fiecare masă și cu prețuri de ”nu sunt în București”, a meritat pe deplin să ne oprim acolo.
  6. Nu doar decorul e de acel loc, mâncarea e super bună, fancy și perfectă pentru o poză pentru Instagram.
  7.  Trei feluri de mâncare și 3 cafele: 80 de lei. Cam bine, nu?
  8. După micul dejun a urmat o plimbare, să explorăm orașul până când puteam merge să facem check-in-ul la cazare.
  9. Totul e pozabil și instagramabil. Multe clădiri frumoase sunt în centru, chiar dacă o parte sunt dărăpănate, au și ele farmecul lor. M-am simțit un pic ca în străinătate.
  10. Noi, din București, ne-am minunat un pic de orașul ăsta, nu ne așteptam să fie așa frumos, vremea să țină cu noi. Dar știți căror oameni nu le place acest oraș? Exact, oamenilor care locuiesc în Timișoara. Se mirau că am venit în vizită și în vreo 2 ocazii, parcă, un sofer taxi/uber ne-a zis că s-ar muta de acolo. True, una e să vizitezi un oraș și alta e să locuiești în el.
  11. Am găsit o cazare absolut fantastică, mai pe la marginea orașului, o casă cu 4 pisici și curte. Ne-a atras decorul foarte fain, totul fiind gândit de un arhitect, care este fiul patronului. Se numește Garden House și v-o recomand din inimă.
  12. Gazda care ne-a întâmpinat a fost super de treabă și ne-a făcut recomandări, plus ne-a lăsat o hartă. Pe lângă ce să facem în Timișoara, ne-a mai zis să venim și cu altă ocazie ca să mergem la Cascada Biger, Cheile Nerei, la Poiana Mărului și satul Divici. Pentru că Timișoara a fost un road-trip de fete, propun ca și aceste noi destinații să fie tot un girls trip. 😀
  13. O să par arogantă dacă zic că ne-am plimbat pe distanțele lungi doar cu Uber?  Să vă explic. Cazarea noastra era cam la 30 min de centru cu transportul în comun. Noi am stat 2 zile. 30 min era cam mult în condițiile în care am făcut tot felul de drumuri. Și nici infrastructura din Timișoara nu e grozavă, așa că 3 fete au făcut o groază de drumuri cu Uber care la final ne-au costat pe fiecare parte cam 40 lei, în total. Cam bine.
  14. Până să ne decidem la Uber, am avut prima cursă cu un taxi.  Taximetristul ne-a întrebat dacă suntem ortodoxe, în disperarea de a face conversație. Apoi ne-am decis că Uber e ce trebuie, plus că venea instant și găseam mereu mașină.
  15. Când am plecat de acasă, Cătălin (prietenul meu) m-a întrebat: ce card să-ți dau pentru aparatul foto, ăla de 600 de poze sau ăla de 2000? Pfff, nu fac eu 600 de poze în Timișoara. Pfff. Da, deci am făcut peste 600 de poze.
  16. A fost o ocazie bună pentru mine să mai exersez tehnica de poze, mai ales pe oameni (eu tot timpul pozez orice, dar nu oameni). Diana, Cami, cum m-am descurcat?
  17.  În centru, am văzut nu mai tramvaie, probabil din motivul pentru că străzile sunt mai înguste. Apropo, primul tramvai din Timișoara a circulat în 1868. Și deși se crede că primul din România a fost în Timișoara, de fapt a circulat în Lipova, în 1860. Cică.
  18. Cele două piețe din Timișoara (Victoriei, Unirii) sunt foarte frumoase și când soarele e pe cer, în weekend, oamenii se strâng acolo. Poți cumpăra baloane, suveniruri sau o înghețată bună de la Gelateria Bruno.
  19. Un regret al meu este că nu ne-am planificat o vizită la magazinele second-hand (erau foarte multe) și le-am prins fix atunci când erau închise.
  20. Doi copilași de 10 ani ieșiseră de la școală și își luaseră covrigi.  Ea i-a dat și lui să guste din covrigul ei și apoi a mâncat și ea. Erau adorabili.
  21. M-a amuzat că am trecut pe lângă două doamne foarte în vârstă care fumau o țigară, mergeau alene și printre altele, ziceau: ”nu conștiința creează creierul…”
  22. Am fost la o piesă de teatru intitulată Push Up, regizată de regizorul de la Domnișoara Christina. Mi-a plăcut, a fost o piesă modernă și chiar entertaining pe alocuri. 30 lei biletul, vă recomand și o astfel de experiență culturală dacă mergeți într-un alt oraș din țară.
  23. După ce s-a terminat piesa de teatru, adică pe la ora 9, eram absolut înfometate. Făcusem rezervare la un restaurant grecesc (KOS se numește) pe care-l văzusem în plimbarea din timpul zilei. Aici a fost o situație cam enervantă. Inițial, am rezervat la ora 9 (pentru că la 10 se închidea). Apoi, la teatru ne-am dat seama că piesa se termină la ora 9, deci o să ajungem pe la 9:20 la restaurant. Am sunat ca să amân pentru 9:20, dar am reușit să ajungem mai devreme, pe la 9 si 5. Locul este super mic, are 3 mese, cel mult și ne-au pus să așteptăm până se elibera masa pe care inițial o rezervasem pentru 9. M-a cam deranjat un pic, pentru că îmi era atât de foame, nu mai gândeam bine.
  24. Am uitat totul când a venit mâncarea, am luat souvlaki, gyros, ardei umpluți cu brânză și bere. A fost atâââât de bun. Grecia la ea acasă, în Timișoara. Serios, merită din plin să vă opriți aici dacă ajungeți în Timișoara. Am văzut că fac și livrări.
  25. Tipa care era the owner a fost super drăguță și și-a cerut scuze pentru situația cu rezervarea și ne-a oferit o reducere de 10% la nota de plată. Deci noi am plătit, again, vreo 80 lei pe festinul ăla. Plus, își comandă multe dintre ingrediente din Grecia, ca totul să fie cât mai autentic.
  26. Pentru încă o doză de cultură, a doua zi am fost la Muzeul de Arte. Arată ca un muzeu din străinătate, am văzut o expoziție a pictorului Corneliu Baba, plus alții: Grigorescu, Vlaici etc.. Ce mi-a plăcut la pictorii ăștia români a fost că au avut multe tablouri cu destinații frumoase, în special Veneția.
  27. Mi-a plăcut că au avut o expoziție la subsol numită no painting care practic prezenta picturile studenților de la  Universitatea de Vest, dar de la oricare altă facultate decât cea de Arte și Design. Scopul era să arate că și fără o pregătire în domeniu, pictura poate exprima sinceritate.
  28. Să mergeți neapărat și la Muzeul Consumatorului Comunist, intrarea este gratuită.
  29. Am prins o vreme excelentă, de stat în tricou (aproape) la soare, așa că oamenii au ieșit la terasă, în piața Unirii.  Piața aia îmi aduce aminte de cea din Bruxelles.
  30. Erau mulți oameni care cântau în stradă, fie la țambal, fie la chitară, fie la vioară. Eu le-am dat bani tuturor.
  31. Am fost și la grădina botanică, cică ar fi frumoasă vara, la fel și Parcul Rozelor. Well, ar trebui să ne întoarcem, nu?

Multe poze:

Ah, mi-a plăcut orașul ăsta. Se vede și în poze? 😀

Burano, un rai colorat

Burano, un rai colorat

Uneori, vacanțele mele sunt inspirate de ceea ce văd pe Instagram. Unul dintre cele mai instagramabile locuri pe care l-am văzut vreodată este Burano,  o mică insulă de lângă Veneția. Superb e puțin spus. Este un mic rai colorat, toate căsuțele sunt vopsite în cele mai vii culori.  Ai 98% șanse să ajungi acolo și să vezi că porți un pulover de o culoare, iar casa de lângă de tine are și ea fix aceeași nuanță. One of you should change, right?  Era o turistă asiatică îmbrăcată într-o bluză lila și se lipise de un perete să facă poză, aproape devenise una cu zidul.

Insula adăpostește un sat de pescari și pe lângă curcubeul caselor mai este cunoscută și pentru producția de dantelă.   Atmosfera este foarte liniștită și boemă,  după ce vizitezi agitata Veneție, ăsta e locul potrivit să te relaxezi. Chiar dacă totul e culoare în jurul tău, nu e obositor pentru ochi. Totul e îngrijit, casele au ferestre decorate cu flori (naturale!)  și străzile sunt foarte curate.  Puteți vizita Muzeul Dantelei (dacă sunteți pasionați) sau biserica San Martino, eu nu am văzut nici una, nici alta,  vi le sugerez doar dacă stați mai mult și vreți să vă umpleți timpul. Oricum, obligatorie este plimbarea la pas (nu neapărat cu barca), pentru a poza străduțele.

Am mâncat o pizza foarte bună acolo,  probabil cea mai bună pizza quattro formaggi din univers conform spuselor prietenului meu. Eu am mers pe varianta unei quattro stagioni cu anghinare. Îmi place pizza cu carciofi de mor, iar în țară cea mai bună de acest fel este la Animaletto Pizza bar. Indiscutabil.  Am mâncat tot pizza, dar sincer am poftit un pic la fructele de mare și dacă mergeți acolo, cred că e mai bine să mâncați asta. Cum ajungeți în port, fix la intrare este un mic restaurant/fast-food și puteți lua și cu take away.

Deși insula este foarte mică și retrasă cumva, unul dintre restaurantele sale a primit anul acesta o stea Michelin. Și cât de frumos că locul respectiv este black cat inspired, pentru că se numește Trattoria al Gatto Nero.

O fi ceva cu pisicile astea negre care aduc noroc de premii. O astfel de pisică blănoasă dormea nestingherită într-o barcă acostată.  Am reușit să o prind și pe uscat și să încerc să o mângâi. M-am ales cu o zgârietură de mi-a dat sângele, dar pisica avea zgardă, deci era a cuiva, deci poate nu iau rabie. Sper.

Cum ajungi în Burano?

Deplasarea din Venezia până în Burano se face cu Vaporetto și durează 45 de min, depinde de unde îl luați. O călătorie dus poate fi 7.50 euro, însă vă recomand să vă luați pass-ul valabil o zi cu 20 euro. Aveți incluse toate deplasările cu barca în ziua respectivă,  atât în Veneția cât și pentru legăturile dintre insule.

Și încă ceva. La întoarcere, când plecați din Burano, luați vaporul coborâți în Murano, în port, de acolo luați alt vapor care o meargă prin oraș. Așa puteți să-l vedeți și pe acesta, e frumos, seamănă mai mult cu Veneția din punct de vedere estetic, însă nu știu dacă merită să vă opriți în el. Mai ales dacă sunteți sub presiune de timp. De aici vaporul ajunge direct la gară, ca să puteți lua trenul (dacă cumva sunteți cazat în alt oraș, cum am fost noi).

Vă las doar cu pozele, cuvintele sunt de prisos.

Zilele acestea fac o serie pe Instagram intitulata #9daysofcolor in care prezint niste glimps din Burano. Check it out aici: https://www.instagram.com/simona_mocanu/

Un Craciun scandinav

Un Craciun scandinav

Puteți să mă huiduiți acum, el doilea articol despre sărbători pe săptămâna asta, după acesta, dar nu-mi pare rău. Eu sunt o mare-mare fană a tot ce înseamnă Craciun. Iubesc zăpada, luminițele, mirosul de scorțișoară și portocale, ciocolata caldă, mesele festive, cadourile, să mă revăd cu oameni. Totul despre perioada asta este fantastic.  Și în fiecare an îmi place să fac același lucru, ca pe o tradiție. Anume:

  • să pregătesc seria mea de surprize pentru  oamenii dragi (tradiție  ce împlinește anul ăsta 3 ani?!)
  • să merg la cumpărături (pentru orice campanie de marketing de Crăciun  eu sunt victima perfectă)
  • să  plec la munte
  • să am musai brad
  • să port halatul ăla pufos și șosetele flaușate (oh, they are perfect)
  • să  o vizitez pe mamaie și pisicile și tot așa.

Ce am povestit mai sus e varianta de suflet a Crăciunului, așa cum o știu din copilărie. Însă tot din copilărie mi-am dorit să ajung să petrec un Craciun la Polul Nord și găsisem chiar niște pachete de vacanță ce aveau incluse ”mersul cu sania trasă de reni”. Un vis frumos, dar foarte scump,  îl țin pe bucket list.

Nordic Mood

Chiar dacă nu pot să am parte de un Crăciun prea ”nordic”, la fața locului, măcar am fost introdusă deja în atmosfera asta feerică.  JYSK și-a lansat colecția de iarnă ”nordic mood” și ne-au chemat într-un decor de poveste, plin de decorațiuni  simpatice,  nu știai ce să pozezi mai întâi. Pentru mine event-ul a picat la fix, căci mă mut în casă nouă luna asta și mai sunt lucruri de cumpărat la capitolul ăsta.  Iar mobila inspirată din stilul scandinav mi se pare foarte mișto, e fix pe gustul meu: minimalist și chic, pe principiul less is more. 

Am făcut câteva poze în timp ce mirosul de vin fiert mă invada:

Decorațiunile arătau super fain, deci dacă nu știți cum să intrați mai repede în starea de spirit, cred că niște shopping poate să vă ajute. Eu, în schimb, o să mă gândesc ce măsuță de cafea ar trebui cumpărată. :))

Puteți vedea colecția aici și văd că au și niște reduceri de până la 70% la o mulțime de chestii dacă vă tentează.

Angela, Diana, vă mulțumesc pentru conversațiile din sufragerie. 😀

De ce nu prefer Airbnb

De ce nu prefer Airbnb

Inițial voiam să pun titlul ”de  ce nu îmi place Airbnb”, dar apoi mi-am dat seama că e prea dramatic. Pentru că și după ce voi publica acest articol, dacă se ivește o ocazie bună, tot voi folosi platforma. Însă hai să zic de ce nu o prefer și, în general, aleg să mă cazez în hoteluri.

Airbnb e o platformă prin care te poți caza în casele/apartamentele localnicilor. Ai mai multe opțiuni de tip de cameră, poate fi  shared, e a ta, dar restul casei (și mai ales baia) o împarți cu altcineva (adesea proprietarul), private room cu baia ta (dar împarți restul) sau închiriezi toată casa, iar ultima variantă e cea mai potrivită, din punctul meu de vedere.  Cu siguranță ați fost și voi măcar o dată sau cel puțin ați auzit de experiențele altora. Avantajele Airbnb versus restul?

  1. Ai un decor/view super mișto. Găsisem eu o căsuță pe plajă, arăta superb.  În multe cazuri, te bucuri de ceva mult mai fain dpdv design decât un hotel basic. Dacă mergi și într-un loc foarte diferit față de ceea ce cunoști tu, cu atât mai mult  ar fi fain să experimentezi cultura locală.
  2. Poate fi mai ieftin. Însă! Acest ieftin, de regulă, se aplică doar pentru camerele shared, nu per tot apartamentul, atunci poate fi foarte scump. Rentabil este doar dacă pleci cu gașca, dacă sunteți în 2, atunci e chiar costisitor.
  3. Experiența culturală.  Cunoști oameni faini (în unele cazuri), înveți lucruri noi și îți fac cele mai bune recomandări pentru tot ce înseamnă  best things to do local.

De ce nu prefer eu:

Curățenia. Jur că ăsta e cel mai subiectiv aspect pe care l-am întâlnit în review-urile de turiști. Oameni care poate trăiesc acasă în cocină sau sunt foarte puțin pretențioși, așa că au recenzii precum ”a fost foarte curat și frumos”, iar la fața locului mie mi se murdăresc tălpile.  Cu Airbnb am avut aceeași problemă de fiecare dată, cearșafuri neschimbate,  fire de păr pe jos, praf etc etc. În multe cazuri, gazdele angajează un cleaning service să curețe camera înainte, dar nu e același lucru cu acea curățenie standard pe care o vezi în hoteluri. Nu că și ele nu ar avea problemele lor, dar sunt șanse muuuult mai mici să găsești o cameră la fel de murdară ca pe Airbnb.

Nu știu,  cred că fiecare percepe altfel mizeria, dar eu nu concep să dorm în cearșafuri neschimbate. Nu pot și nu vreau. Voi o să ziceți ”dar de ce nu îi spui proprietarului?”. Aici intervine problema nr 2.

Jena.  Imaginați-vă următorul lucru. Mergeți în vizită la cineva, o persoană pe care nu o cunoașteți foarte bine sau deloc.  Casa e jegoasă. Îi veți spune în față lucrul ăsta?  Ținând cont că vizita aia ar dura 2-3 zile și veți sta cu aceeași persoană în casă.  La hotel e ușor să te plângi de nereguli, lumea e angajată să-și facă treaba.  Again, ai un disconfort destul de mare dacă vrei să te plângi de ceva. Eu nu prea pot să o fac.

Proprietarul. Stai în casă cu proprietarul. Nu e ciudat să ieși din duș și să dai peste el/ea în casă? Nu știu, oamenii își trăiesc viața acolo și vii și tu peste niște străini să faci o baie, să dormi, să le umbli în frigider. E ciudat, chiar e.  Nivelul de privacy e spre zero, uneori.

Lipsa proprietarului.  Nici cu el nu e bine, nici fără el nu e bine. Anul trecut, în Milano, ușa de la apartament nu se deschidea absolut deloc, în fiecare noapte stăteam 30 de min în fața ușii și ne chinuiam să intrăm. La un moment dat chiar ne gândeam că vom dormi pe scară. Proprietarul era în altă țară și ne-a zis că putem lua legătura cu o tanti care locuiește nu știu pe unde și nici nu vorbește engleza. Great.

Vă dau un sfat,  nu rezervați case/apartamente în care gazdele sunt studenți. Nu faceți asta! Never ever.   Nivelul de mizerie este incredibil.

De fiecare dată când m-am regăsit în situațiile de mai sus, am strâns din dinți, am zis ”asta e, oricum nu petrec mult timp în cameră”.  Recunosc că am avut și întâmplări mișto, în Londra am fost în gazdă la o tipă din Vietnam, stăteam noaptea și vorbeam câte 2-3 ore cu ea și era super de treabă. S-a oferit chiar să mă țină încă o noapte, pe gratis, ca să nu o petrec în aeroport, aveam zbor super devreme.

Concluzia? Prefer hotelul, dar dacă bugetul e strâns tare, atunci mna, mai încerc o dată Airbnb. Cât sunt încă tânără, probabil că toleranța la disconfort o să scadă mult pe măsură ce mă apropii de 30 ani.

50 de impresii din Bruxelles si Bruges

50 de impresii din Bruxelles si Bruges

Am auzit păreri foarte contradictorii despre Bruxelles.  Ba că este minunat și că trebuie să-l vezi, ba că nu e cine știe ce, mai bine mergi în altă parte. Era cât p-aci să merg în Bruxelles de ziua mea, dar prietenul meu a zis că nu e cine știe ce (influențat de alții),  așa că am mers în Barcelona. Nu regret nimic, dar pot să spun că mi-a plăcut tare mult excursia asta care a fost compusă din următorul itinerariu: Bruxelles, Bruges și Oostend.  Și dacă vă tentează și pe voi să vizitați, vă recomand cu mare mare drag traseul respectiv, pentru că o să aveți o experiență belgiană completă.

 

Impresiile mele:

Avion și transfer

  • Am zburat, ca de obicei, cu Ryanair și am avut mari emoții ca zborul nostru să nu fie pe lista celor anulate din perioada asta. Din fericire, nu a fost și am ajuns chiar mai devreme de ora stabilită, cu vreo 25 minute.
  • Emoțiile le-am avut, în schimb, la aeroport când am așteptat să ne luăm bagajele ce fuseseră duse la cală. Am așteptat 30 de minute și deja ne gândeam că ni le-au pierdut, mă dusesem și la ghișeu să le reclam. Dar s-a rezolvat.
  • Am aterizat pe Charleroi, care e în sud, la 50 de km de oraș. De aici am luat un shuttle bus care ne-a costat 56 euro dus-întors. Adică aproape cât am dat pe biletele de avion, așa că vă recomand să aterizați direct pe aeroportul din oraș, de unde aveți metode mai ieftine de transport și nici nu faceți ca noi 1 oră și 30 de minute până la hotel.
  • Shuttle bus-ul ne-a lăsat la gara Bruxelles-Midi unde găsești curse internaționale și de la care te poți deplasa prin oraș cu trenul. Noi am stat lână Gare du Nord, până acolo am plătit 2 euro de persoană o călătorie de nici 10 minute. Partea bună este că acel bilet este valabil toată ziua dacă mai faceți plimbări în oraș.

Transport

  • Plănuiam inițial să iau un abonament de 72 ore ce era valabil pe toate liniile, însă una din zile era petrecută în Bruges și plăteam prea mult pentru o zi de nefolosire – 36 euro (2 persoane).
  • Nu prea a mai fost nevoie de abonament așa mare, singurele curse cu autobuzul/tramvaiul erau dimineața și seara, deci 10 euro cheltuiți pe zi = 20 euro pentru 2 persoane.
  • În funcție și de ce vreți să vedeți, puteți planifica rutele,  de regulă ce e mai important de vizitat este în centru așa că faceți 10 minute pe jos dintr-un punct în altul. Și chiar dacă mergeți 30 de minute, tot e bine, orașul trebuie explorat la pas, nu din autobuz. Profitați să faceți piciorul frumos cu mersul pe jos.
  • Sunt  pante de urcat, pe alocuri, deci veți face ceva exerciții fizice, noi în prima zi am mers 26 de km pe jos. Încă nu mi-am bătut recordul din Barcelona de 30.
  • Autobuzele vin destul de repede și nu se aglomerează! Plus, nu prea schimbi, mergi cu același autobuz o bună bucată de drum.
  • Metroul acoperă și el foarte bine orașul, cu  aproximativ 70 de stații. Noi avem 52 pentru o suprafață de 228 km², iar  Bruxelles are o suprafață de doar  32,61 km².
  • Am mers și cu taxiul, my second time. Prima oară a fost în Salonic.  Aici am mers pentru că am ajuns în una din zile la 11 noaptea la hotel și fiind cu sora mea mai mică, nu am vrut să mergem 25 de minute pe jos. Eram și rupte de oboseală.  Am luat un taxi care m-a costat 8 euro pentru 10 minute de mers, fiind cu tarif de noapte, adică 2 euro extra.  A fost curat și civilizat.  Vă recomand aplicația asta dacă vreți să chemați,  te taxează direct pe card și poți face pre-comandă care vine la fix.
  • Trenurile sunt curate și civilizate și silențioase (atât cum se mișcă) cât și oamenii din vagoane. Am stat la clasa a doua și a fost chiar cu peste 100 de clase față de ce e la noi.

Muzee și ce e de văzut/făcut

  • Să nu mergeți la Palatul Regal,  se poate vizita (în interior) doar până la început  de septembrie, iar eu am aflat asta la fața locului. E a doua oară când fac ceva de genul.
  • Catedrala St Michel e cu intrare gratuită și pare o versiune mult mai mică și mai puțin impunătoare a domului din Milano. Poți da 1 euro să vizitezi catacombele, dar nu e nimic interesant.
  • Am fost și la Muzeul Bruxelles din Grand Place.  Pentru studenți este 4 euro intrarea, pentru minus 18 ani e gratuită. Muzeul e simpatic dacă vreți să aflați mai multe despre istoria orașului.
  • Mannequin Pis nu e cine știe ce, e foarte mică statuia. Dar mulțumită unui localnic binevoitor, acum am o amintire memorabilă  pentru că el s-a urcat pe gard, și-a dat jos pantalonii și a arătat tuturor ce are în comun cu statuia.
  • Ciocolateriile sunt peste tot, în prima zi am cumpărat prea multă ciocolată, nu era magazin în care să nu mă opresc și să mă uit, măcar.  Deși sunt foarte multe, fiecare magazin are un concept al său, cât mai diferit posibil, astfel încât să te facă să cumperi și de la ei ceea ce ai cumpărat și de la altul.
  • Au și mult magazine nostalgice cu comic books vechi, cărți și music records la mâna a doua și inclusiv jocuri din anii 90.
  • Grand Place este superbă! Evident, e și imaginea reprezentativă pentru Bruxelles dacă dai search pe Google.
  • Vă recomand să vizitați Muzeul de Comic Books, e foarte foarte fain și am și plecat de acolo cu niște benzi desenate.  Intrarea este 7 euro pentru studenți și chiar merită. Înveți despre tot procesul de realizare a unei benzi desenate, de la script până la activitățile de promovare.  Plus, puteai vedea cum  sunt făcute desenele digitale, întâi pe hârtie și apoi finisate pe calculator.
  • Există Primark în Bruxelles,  e fix pe strada lungă a magazinelor,  vă sugerez să mergeți în timpul săptămânii dacă se poate, în weekend a fost măcel.  Are doar un singur etaj.
  • Să mergeți în Parcul Jubileului dacă vremea este frumoasă, este foarte frumos și liniștit, noi am stat pe iarbă și am citit în soarele de amiază.
  • Am mers să vedem Parlamentul European, doar pe exterior, pentru că era sâmbătă. Nu faceți ca mine și mergeți în timpul săptămânii. Ce m-a uimit era că nu exista pază serioasă pe acolo, poate pentru că era weekend. În schimb, în gări și aeroporturi suntem mereu militari.
  • Aveam impresia că predomină franceza și  așa e în Bruxelles, dar la nivel de țară, doar  40% vorbesc franceza, conform Wiki. Unele reclame sunt în franceză, altele în olandeza, altele le conțin chiar pe amândouă (ceea ce mă gândesc că devine uneori un challenge pentru agențiile de advertising). Subtitrările la filme sunt duble.
  • Foarte puțin este folosită engleza pe tot ce înseamnă indicatoare și informații publice. Însă lumea știe și engleză, bineînțeles.

Mâncare

  • Primul prânz l-am luat la un local găsit pe Trip Advisor (btw, use it too), se numea Bia Mara. Am luat fish and chips, peștele era făcut  tempura cu ierburi aromate și totul a fost acompaniat de un sos de usturoi copt cu cimbru. Divin de bun. Cartofii aș fi vrut să fie french, nu british, dar hei, am comandat fish and chips. Berea a fost bună și suficientă pentru o lady ca mine.
  • Am ieșit la masă fix cu toți corporatiștii asa ca am așteptat destul de mult după mâncare și ne era super foame.
  • Voiam să încerc și niște mâncare asiatică, am luat dim sum cu creveți la doar 4 euro – 4 bucăți și sos de soia – Wok Up. Mi-a plăcut, deși era cu creveți, mirosea a parizer.
  • E o diversitate de nații, așa că avem diversitate  și la mâncare. Am mâncat  seara un miso delicios și picant, am gustat putin dintr-un sake și mi-am dat seama că nu e de mine.
  • E o stradă  unde găsiți aliniate multe restaurante cu mâncare asiatică. Vă recomand si mekusi.
  • Din Grande Place puteți să faceți plimbări pe străduțe și veți descoperi tot felul de hidden food gems, mie una de exemplu, mi s-a părut fain că există un restaurant etiopian. Ar fi trebuit să îl încerc.
  • Tot hidden gems sunt și cele 3 restaurante românești din Bruxelles, dintre care 2 sunt unul lângă altul. E fain că nu e vizitat doar de români,  ci și de străini cărora le-a plăcut mâncarea noastră, probabil după ce au încercat-o la noi.
  • Vă recomand să mâncați la Drug Opera, decorul este minunat, atât pe interior, cât și pe exterior. Am luat un kg de scoici fierte cu ceapă și țelină, au fost delicioase. Nu mai zic de cartofi! Doamne, cartofii prăjiți sunt minunați. Toate ”zvonurile” de pe Internet despre ei sunt adevărate. Să comandați cât mai multe sosuri ca să experimentați mai multe combinații.  Am plătit pentru 1 kg de scoici cu cartofi și sos 24 de euro – 2 persoane. Se poate și mai ieftin de atât, apropo.
  • Vă recomand ca tot ce luați să luați la 2 persoane, porțiile sunt mari și te saturi repede dacă bagi cartofi cu bere.  Metoda mea de a economisi bani și să nu te doară burta =  comanzi ca un om normal, mănânci, nu te-ai săturat? Comanzi din nou. Dar în 99% din cazuri, te saturi.
  • Am mâncat gauffre cu vanilie și ciocolată, bun de tot. Nu sunt fană, de regulă, dar la mama lor acasă, nu am zis nu.
  • Ca de obicei, oftica mea a fost că nu sunt suficiente mese pentru cât vreau eu să mănânc.  Și nici nu îmi era atât de foame cum îmi este acasă. Am decis că voi mânca puțin și lucruri care nu sunt mega sățioase. La micul dejun voi lua o omletă, nu un sendviș cu multă pâine etc. Nu m-am ținut de treaba asta.

Brugges și Oostende

  • A doua zi am luat trenul spre Brugges. Pentru că  aveam sub 26 de ani am plătit doar 6 euro pe sens. Deci dacă vă știți ”minori”, să cereți mereu bilete Go Pass 26 pentru că sunt mai ieftine.
  • Biletul nu îl iei doar pentru o anumită oră, ci e valabil toată ziua, așa că nu îți faci griji dacă pierzi trenul. Oricum circulă super des, media fiind undeva la 15-20 min pe timp de zi.
  • Pe drum am văzut zone pitorești,  vaci care pășteau, totul foarte îngrijit și frumos, ce e rural la ei nu seamănă cu ce este la noi.  E foarte frumoasă toamna acolo, ai o combinație de verde crud al ierbii cu galbenul copt la frunzelor din copaci.
  • Brugges e un oraș medieval superb, la doar 1 oră distanță de Bruxelles.  E super micuț așa că nu vă obosiți cu bilete de autobuz sau mai știu eu ce. Se merge pe jos sau se ia bicicleta.  Vedeam pe google maps cum un drum de 5 minute pe jos și 1 minut cu bicicleta poate fi de 15 minute cu mașina. Nu este oraș pentru mașini, străduțele sunt înguste,  tocmai d-asta sunt foaaarte mulți bicicliști! Și pedalează super joviali prin oraș.
  • Am fost la muzeul de ciocolată de unde am luat bilete la pachet și cu muzeul cartofilor prăjiți  – 2 persoane, cu reducere – 24 euro – a fost super frumos muzeul, aveau statui imense făcute din ciocolată. Am luat parte la o demonstrație live cu tasting,  plus  aveau un shop minunat unde am cumpărat trandafiri din ciocolată pentru mama.
  • La Muzeul Cartofilor Prăjiți am aflat și de ce french fries, care sunt de origine belgiană, se numesc așa. În Primul Război Mondial,  niște soldați belgieni au oferit cartofi prăjiți unor soldați americani. Pentru că vorbeau franceza, americanii au crezut că sunt, ghici ce, francezi. Și le-au spus french fries. 
  • 43 de ooduri vechi de sute se ani
  • Plimbarea cu barca a costat 8 euro/persoană și a meritat absolut din plin – vezi foarte mult din oraș și ai și un ghid excelent care îți povestea despre istoria orașului.   Vorbea și spaniola și mi se părea că în spaniolă spunea mai multe decât în engleză – de exemplu,  a zis de un pod ca e renumit pentru proaspăt căsătoriți în EN, dar în spaniolă a zis de newlyweds, dar și de amanți. Aha!
  • Am mâncat la Poules Moules niște cartofi prăjiți meeega buni, cu scoici demențiale ce erau fierte în diverse ierburi plus țelină și ceapă. Delicios, vă zic.
  • Berea acolo a fost bună, m-am speriat un pic când am gustat pentru că era foarte aromată și ușor amăruie, iar mie  nu îmi place așa, dar am băut cu mare poftă, a fost bună. 3 euro un pahar de 330 ml, aș zice că a fost chilipir.
  • La cartofi am primit un sos de usturoi cu smântână demențial. Am crezut că am murit și am ajuns în rai.   Nu doar fac cartofi buni, ci și sides dish sau sosuri excelente care să îi acompanieze.
  • Ne-au întrebat dacă vrem ketchup, am zis da, a fost bun de tot și din partea casei. Două persoane pot mânca lejer o singură porție și costă undeva între 20 și 25 euro. Deci 10 euro de persoană costă biletul vostru spre rai 🙂
  • Personalul a fost super amabil și ne-a servit ireproșabil, parcă aș fi fost la un restaurant de 5 stele.
  • Apoi am plecat spre Godiva de unde am luat căpșuni în ciocolată – absolut divin de bun. E 8,50 euro un con, cam scumpicel, aș zice, dar merită și oricum poate fi savurat again în 2 🙂
  • Am urcat și în turnul cu 366 de trepte ca să vedem priveliștea de sus, a fost ok, dar cred că e mai bine de văzut când e soare afară.
  • Din Brugges ne-am dus spre Oostende cu trenul, era ultima stație și era o călătorie de doar 15 min. A costat 6 euro de persoană.
  • Gara lor era în renovare și pentru un oraș atâât de mic pot să spun că gara lor era de 10 ori mai mișto decât a noastră din București. Nu mirosea a urină, pentru început.
  • Orașul e la mare și are un mic port chiar foarte simpatic. Ce mi-a plăcut a fost faptul că imediat cum am ieșit din gară am luat-o la pas pe faleză și am ajuns în vreo 10 minute la plajă.
  • Am văzut un apus absolut superb! Vă jur! Am stat cu picioarele în nisip și a fost fix ce trebuia.
  • În oraș era un fel de carnaval  cu parcuri de distracții. Ne-am dat în roller-coaster și apoi în caruselul din fața unei catedrale, a fost o super priveliște.

Wow, cât am scris. Mai mult de 50, sunt sigură. 🙂 Sper că v-am convins să mergeți acolo. Vă las și cu niște poze:

 

Ce aplicatii folosesc pentru calatorit

Ce aplicatii folosesc pentru calatorit

Când vine vorba să mă pregătesc pentru o vacanță nouă, pe lângă research-ul pe care-l fac referitor la locul respectiv, unde să mănânc etc. etc, îmi mai iau câteva precauții și verific niște aplicații care îmi pot fi utile în timpul călătoriei.  Am zis să le împărtășesc și cu voi, chiar dacă cel mai probabil le-ați folosit deja. Also, dacă știți ceva mai bun, aștept și eu sugestiile voastre. 🙂

Google Trips

E o aplicație de planning pentru călătorii, ce te ajută să ții toate detaliile despre vacanța ta, asta e chiar preferata mea. Astfel că îmi salvează toate documentele legate de rezervare (se sincronizează cu contul de Google),  am o secțiune de things to do unde practic descopăr orașul rapid, cu lucruri de văzut, activități de făcut etc.  Secțiunea asta e împărțită în mai multe categorii, de exemplu:  top spots for you (cred că în baza istoricului tău, pe unde ți-ai mai dat tu check-in, el alege o listă de locuri ce ți s-ar potrivi ție să le încerci), local favorites (chestii preferate de localnici), indoors, outdoors, kid friendly,  și, partea cea mai bună, în funcție de orașul în care ești, apar și niște categorii personalizate: medieval museums,  vintage shops, indie cinema etc. Toate astea diferă în funcție de specificul local.

Poți să-ți faci și un traseu pe zile (day plans) dacă stai ceva acolo și ai prea multe lucruri de văzut. La secțiunea food and drink îți prezintă preparatele locale și apoi o listă de restaurante împărțite pe family friendly, high-end, on a budget și așa mai departe.   Plus, au și informații practice despre transport, taxiuri și sănătate. Așa am aflat că nu există farmacii deschise 24h în Bruxelles.

Cel mai mișto lucru mi s-a părut când am descărcat Bucureștiul și am descoperit niște chestii de văzut în oraș și împrejurimi de habar nu aveam de ele.

Ce mi-ar mai plăcea mie tare mult ar fi să adauge o opțiune de calculare și tracking a bugetului de călătorie. Eu fac treaba asta momentan, manual, în excel, dar ar fi fain să pot selecta niște obiective turistice, locuri de mâncat și să-mi facă o medie de buget.

Trip Advisor

Duh, cred că toată lumea îl folosește. Însă vreau să vă spun la ce m-a ajutat pe mine specific.  Nu mă uit pe Trip Advisor pentru things to do sau cazare, ci mereu pentru mâncare.  În Lefkada, dădeam search pentru restaurante nearby și citeam impresiile, asta mă ajuta să decid  când aveam o mie de taverne din care trebuia să aleg. În Bologna, întrucât era seara de Revelion, îmi doream să avem o masă  cu meniu obișnuit, nu să plătesc un super meniu de 80 de euro (cu 4 feluri de mâncare) și să petrec toată noaptea în acel restaurant. Greu, mă gândeam că totul era super ocupat. Am dat search pe TA și mi-au apărut toate restaurantele din oraș, care permiteau rezervare prin Trip Advisor. Yep, cu un singur mesaj de vrem și noi o masă la ora x, în 5 minute trimisesem mesaje la vreo 30 de restaurante. Vă dați seama cât aș fi stat să intru pe site-ul fiecărui restaurant și să completez un formular de contact? Au curs mail-urile cu ”nu se poate, nu mai avem locuri”; dar dacă ești om insistent, ai și noroc.  Am găsit un restaurant super simpatic, cam la marginea orașului, ce-i drept, dar a fost super bună mâncarea. Și acum îmi dau seama că nu am scris articolul cu impresiile din Bologna. Of, hai că o să revin cu el.

Google Maps

Yup, sigur mă pierd pe undeva! Ai posibilitatea de a descărca offline maps, îți selectezi pur și simplu o zonă pe care o vrei offline și astfel  nu trebuie să consumi net ca să vezi unde ajungi.  Așa mi-am descărcat toată zona 1 și 2 din Londra ca să mă asigur că nu mor pe acolo. :)))  La fel și în Barcelona și Bologna și Lefkada. Am folosit mult Google Maps ca să ajungem în locuri. Acum că nu mai e problema cu roaming, puteți folosi liniștiți versiunea online.

Aplicațiile de făcut rezervări și găsit zboruri ieftine nu le-am mai prezentat mai sus, am zis să mă axez strict pe ce am nevoie la fața locului, nu înainte.

Vrea cineva un articol despre cum găsesc bilete ieftine & stuff? Let me know!