Etichetă: vacanta

Un Craciun scandinav

Un Craciun scandinav

Puteți să mă huiduiți acum, el doilea articol despre sărbători pe săptămâna asta, după acesta, dar nu-mi pare rău. Eu sunt o mare-mare fană a tot ce înseamnă Craciun. Iubesc zăpada, luminițele, mirosul de scorțișoară și portocale, ciocolata caldă, mesele festive, cadourile, să mă revăd cu oameni. Totul despre perioada asta este fantastic.  Și în fiecare an îmi place să fac același lucru, ca pe o tradiție. Anume:

  • să pregătesc seria mea de surprize pentru  oamenii dragi (tradiție  ce împlinește anul ăsta 3 ani?!)
  • să merg la cumpărături (pentru orice campanie de marketing de Crăciun  eu sunt victima perfectă)
  • să  plec la munte
  • să am musai brad
  • să port halatul ăla pufos și șosetele flaușate (oh, they are perfect)
  • să  o vizitez pe mamaie și pisicile și tot așa.

Ce am povestit mai sus e varianta de suflet a Crăciunului, așa cum o știu din copilărie. Însă tot din copilărie mi-am dorit să ajung să petrec un Craciun la Polul Nord și găsisem chiar niște pachete de vacanță ce aveau incluse ”mersul cu sania trasă de reni”. Un vis frumos, dar foarte scump,  îl țin pe bucket list.

Nordic Mood

Chiar dacă nu pot să am parte de un Crăciun prea ”nordic”, la fața locului, măcar am fost introdusă deja în atmosfera asta feerică.  JYSK și-a lansat colecția de iarnă ”nordic mood” și ne-au chemat într-un decor de poveste, plin de decorațiuni  simpatice,  nu știai ce să pozezi mai întâi. Pentru mine event-ul a picat la fix, căci mă mut în casă nouă luna asta și mai sunt lucruri de cumpărat la capitolul ăsta.  Iar mobila inspirată din stilul scandinav mi se pare foarte mișto, e fix pe gustul meu: minimalist și chic, pe principiul less is more. 

Am făcut câteva poze în timp ce mirosul de vin fiert mă invada:

Decorațiunile arătau super fain, deci dacă nu știți cum să intrați mai repede în starea de spirit, cred că niște shopping poate să vă ajute. Eu, în schimb, o să mă gândesc ce măsuță de cafea ar trebui cumpărată. :))

Puteți vedea colecția aici și văd că au și niște reduceri de până la 70% la o mulțime de chestii dacă vă tentează.

Angela, Diana, vă mulțumesc pentru conversațiile din sufragerie. 😀

De ce nu prefer Airbnb

De ce nu prefer Airbnb

Inițial voiam să pun titlul ”de  ce nu îmi place Airbnb”, dar apoi mi-am dat seama că e prea dramatic. Pentru că și după ce voi publica acest articol, dacă se ivește o ocazie bună, tot voi folosi platforma. Însă hai să zic de ce nu o prefer și, în general, aleg să mă cazez în hoteluri.

Airbnb e o platformă prin care te poți caza în casele/apartamentele localnicilor. Ai mai multe opțiuni de tip de cameră, poate fi  shared, e a ta, dar restul casei (și mai ales baia) o împarți cu altcineva (adesea proprietarul), private room cu baia ta (dar împarți restul) sau închiriezi toată casa, iar ultima variantă e cea mai potrivită, din punctul meu de vedere.  Cu siguranță ați fost și voi măcar o dată sau cel puțin ați auzit de experiențele altora. Avantajele Airbnb versus restul?

  1. Ai un decor/view super mișto. Găsisem eu o căsuță pe plajă, arăta superb.  În multe cazuri, te bucuri de ceva mult mai fain dpdv design decât un hotel basic. Dacă mergi și într-un loc foarte diferit față de ceea ce cunoști tu, cu atât mai mult  ar fi fain să experimentezi cultura locală.
  2. Poate fi mai ieftin. Însă! Acest ieftin, de regulă, se aplică doar pentru camerele shared, nu per tot apartamentul, atunci poate fi foarte scump. Rentabil este doar dacă pleci cu gașca, dacă sunteți în 2, atunci e chiar costisitor.
  3. Experiența culturală.  Cunoști oameni faini (în unele cazuri), înveți lucruri noi și îți fac cele mai bune recomandări pentru tot ce înseamnă  best things to do local.

De ce nu prefer eu:

Curățenia. Jur că ăsta e cel mai subiectiv aspect pe care l-am întâlnit în review-urile de turiști. Oameni care poate trăiesc acasă în cocină sau sunt foarte puțin pretențioși, așa că au recenzii precum ”a fost foarte curat și frumos”, iar la fața locului mie mi se murdăresc tălpile.  Cu Airbnb am avut aceeași problemă de fiecare dată, cearșafuri neschimbate,  fire de păr pe jos, praf etc etc. În multe cazuri, gazdele angajează un cleaning service să curețe camera înainte, dar nu e același lucru cu acea curățenie standard pe care o vezi în hoteluri. Nu că și ele nu ar avea problemele lor, dar sunt șanse muuuult mai mici să găsești o cameră la fel de murdară ca pe Airbnb.

Nu știu,  cred că fiecare percepe altfel mizeria, dar eu nu concep să dorm în cearșafuri neschimbate. Nu pot și nu vreau. Voi o să ziceți ”dar de ce nu îi spui proprietarului?”. Aici intervine problema nr 2.

Jena.  Imaginați-vă următorul lucru. Mergeți în vizită la cineva, o persoană pe care nu o cunoașteți foarte bine sau deloc.  Casa e jegoasă. Îi veți spune în față lucrul ăsta?  Ținând cont că vizita aia ar dura 2-3 zile și veți sta cu aceeași persoană în casă.  La hotel e ușor să te plângi de nereguli, lumea e angajată să-și facă treaba.  Again, ai un disconfort destul de mare dacă vrei să te plângi de ceva. Eu nu prea pot să o fac.

Proprietarul. Stai în casă cu proprietarul. Nu e ciudat să ieși din duș și să dai peste el/ea în casă? Nu știu, oamenii își trăiesc viața acolo și vii și tu peste niște străini să faci o baie, să dormi, să le umbli în frigider. E ciudat, chiar e.  Nivelul de privacy e spre zero, uneori.

Lipsa proprietarului.  Nici cu el nu e bine, nici fără el nu e bine. Anul trecut, în Milano, ușa de la apartament nu se deschidea absolut deloc, în fiecare noapte stăteam 30 de min în fața ușii și ne chinuiam să intrăm. La un moment dat chiar ne gândeam că vom dormi pe scară. Proprietarul era în altă țară și ne-a zis că putem lua legătura cu o tanti care locuiește nu știu pe unde și nici nu vorbește engleza. Great.

Vă dau un sfat,  nu rezervați case/apartamente în care gazdele sunt studenți. Nu faceți asta! Never ever.   Nivelul de mizerie este incredibil.

De fiecare dată când m-am regăsit în situațiile de mai sus, am strâns din dinți, am zis ”asta e, oricum nu petrec mult timp în cameră”.  Recunosc că am avut și întâmplări mișto, în Londra am fost în gazdă la o tipă din Vietnam, stăteam noaptea și vorbeam câte 2-3 ore cu ea și era super de treabă. S-a oferit chiar să mă țină încă o noapte, pe gratis, ca să nu o petrec în aeroport, aveam zbor super devreme.

Concluzia? Prefer hotelul, dar dacă bugetul e strâns tare, atunci mna, mai încerc o dată Airbnb. Cât sunt încă tânără, probabil că toleranța la disconfort o să scadă mult pe măsură ce mă apropii de 30 ani.

50 de impresii din Bruxelles si Bruges

50 de impresii din Bruxelles si Bruges

Am auzit păreri foarte contradictorii despre Bruxelles.  Ba că este minunat și că trebuie să-l vezi, ba că nu e cine știe ce, mai bine mergi în altă parte. Era cât p-aci să merg în Bruxelles de ziua mea, dar prietenul meu a zis că nu e cine știe ce (influențat de alții),  așa că am mers în Barcelona. Nu regret nimic, dar pot să spun că mi-a plăcut tare mult excursia asta care a fost compusă din următorul itinerariu: Bruxelles, Bruges și Oostend.  Și dacă vă tentează și pe voi să vizitați, vă recomand cu mare mare drag traseul respectiv, pentru că o să aveți o experiență belgiană completă.

Impresiile mele:

Avion și transfer

  • Am zburat, ca de obicei, cu Ryanair și am avut mari emoții ca zborul nostru să nu fie pe lista celor anulate din perioada asta. Din fericire, nu a fost și am ajuns chiar mai devreme de ora stabilită, cu vreo 25 minute.
  • Emoțiile le-am avut, în schimb, la aeroport când am așteptat să ne luăm bagajele ce fuseseră duse la cală. Am așteptat 30 de minute și deja ne gândeam că ni le-au pierdut, mă dusesem și la ghișeu să le reclam. Dar s-a rezolvat.
  • Am aterizat pe Charleroi, care e în sud, la 50 de km de oraș. De aici am luat un shuttle bus care ne-a costat 56 euro dus-întors. Adică aproape cât am dat pe biletele de avion, așa că vă recomand să aterizați direct pe aeroportul din oraș, de unde aveți metode mai ieftine de transport și nici nu faceți ca noi 1 oră și 30 de minute până la hotel.
  • Shuttle bus-ul ne-a lăsat la gara Bruxelles-Midi unde găsești curse internaționale și de la care te poți deplasa prin oraș cu trenul. Noi am stat lână Gare du Nord, până acolo am plătit 2 euro de persoană o călătorie de nici 10 minute. Partea bună este că acel bilet este valabil toată ziua dacă mai faceți plimbări în oraș.

Transport

  • Plănuiam inițial să iau un abonament de 72 ore ce era valabil pe toate liniile, însă una din zile era petrecută în Bruges și plăteam prea mult pentru o zi de nefolosire – 36 euro (2 persoane).
  • Nu prea a mai fost nevoie de abonament așa mare, singurele curse cu autobuzul/tramvaiul erau dimineața și seara, deci 10 euro cheltuiți pe zi = 20 euro pentru 2 persoane.
  • În funcție și de ce vreți să vedeți, puteți planifica rutele,  de regulă ce e mai important de vizitat este în centru așa că faceți 10 minute pe jos dintr-un punct în altul. Și chiar dacă mergeți 30 de minute, tot e bine, orașul trebuie explorat la pas, nu din autobuz. Profitați să faceți piciorul frumos cu mersul pe jos.
  • Sunt  pante de urcat, pe alocuri, deci veți face ceva exerciții fizice, noi în prima zi am mers 26 de km pe jos. Încă nu mi-am bătut recordul din Barcelona de 30.
  • Autobuzele vin destul de repede și nu se aglomerează! Plus, nu prea schimbi, mergi cu același autobuz o bună bucată de drum.
  • Metroul acoperă și el foarte bine orașul, cu  aproximativ 70 de stații. Noi avem 52 pentru o suprafață de 228 km², iar  Bruxelles are o suprafață de doar  32,61 km².
  • Am mers și cu taxiul, my second time. Prima oară a fost în Salonic.  Aici am mers pentru că am ajuns în una din zile la 11 noaptea la hotel și fiind cu sora mea mai mică, nu am vrut să mergem 25 de minute pe jos. Eram și rupte de oboseală.  Am luat un taxi care m-a costat 8 euro pentru 10 minute de mers, fiind cu tarif de noapte, adică 2 euro extra.  A fost curat și civilizat.  Vă recomand aplicația asta dacă vreți să chemați,  te taxează direct pe card și poți face pre-comandă care vine la fix.
  • Trenurile sunt curate și civilizate și silențioase (atât cum se mișcă) cât și oamenii din vagoane. Am stat la clasa a doua și a fost chiar cu peste 100 de clase față de ce e la noi.

Muzee și ce e de văzut/făcut

  • Să nu mergeți la Palatul Regal,  se poate vizita (în interior) doar până la început  de septembrie, iar eu am aflat asta la fața locului. E a doua oară când fac ceva de genul.
  • Catedrala St Michel e cu intrare gratuită și pare o versiune mult mai mică și mai puțin impunătoare a domului din Milano. Poți da 1 euro să vizitezi catacombele, dar nu e nimic interesant.
  • Am fost și la Muzeul Bruxelles din Grand Place.  Pentru studenți este 4 euro intrarea, pentru minus 18 ani e gratuită. Muzeul e simpatic dacă vreți să aflați mai multe despre istoria orașului.
  • Mannequin Pis nu e cine știe ce, e foarte mică statuia. Dar mulțumită unui localnic binevoitor, acum am o amintire memorabilă  pentru că el s-a urcat pe gard, și-a dat jos pantalonii și a arătat tuturor ce are în comun cu statuia.
  • Ciocolateriile sunt peste tot, în prima zi am cumpărat prea multă ciocolată, nu era magazin în care să nu mă opresc și să mă uit, măcar.  Deși sunt foarte multe, fiecare magazin are un concept al său, cât mai diferit posibil, astfel încât să te facă să cumperi și de la ei ceea ce ai cumpărat și de la altul.
  • Au și mult magazine nostalgice cu comic books vechi, cărți și music records la mâna a doua și inclusiv jocuri din anii 90.
  • Grand Place este superbă! Evident, e și imaginea reprezentativă pentru Bruxelles dacă dai search pe Google.
  • Vă recomand să vizitați Muzeul de Comic Books, e foarte foarte fain și am și plecat de acolo cu niște benzi desenate.  Intrarea este 7 euro pentru studenți și chiar merită. Înveți despre tot procesul de realizare a unei benzi desenate, de la script până la activitățile de promovare.  Plus, puteai vedea cum  sunt făcute desenele digitale, întâi pe hârtie și apoi finisate pe calculator.
  • Există Primark în Bruxelles,  e fix pe strada lungă a magazinelor,  vă sugerez să mergeți în timpul săptămânii dacă se poate, în weekend a fost măcel.  Are doar un singur etaj.
  • Să mergeți în Parcul Jubileului dacă vremea este frumoasă, este foarte frumos și liniștit, noi am stat pe iarbă și am citit în soarele de amiază.
  • Am mers să vedem Parlamentul European, doar pe exterior, pentru că era sâmbătă. Nu faceți ca mine și mergeți în timpul săptămânii. Ce m-a uimit era că nu exista pază serioasă pe acolo, poate pentru că era weekend. În schimb, în gări și aeroporturi suntem mereu militari.
  • Aveam impresia că predomină franceza și  așa e în Bruxelles, dar la nivel de țară, doar  40% vorbesc franceza, conform Wiki. Unele reclame sunt în franceză, altele în olandeza, altele le conțin chiar pe amândouă (ceea ce mă gândesc că devine uneori un challenge pentru agențiile de advertising). Subtitrările la filme sunt duble.
  • Foarte puțin este folosită engleza pe tot ce înseamnă indicatoare și informații publice. Însă lumea știe și engleză, bineînțeles.

Mâncare

  • Primul prânz l-am luat la un local găsit pe Trip Advisor (btw, use it too), se numea Bia Mara. Am luat fish and chips, peștele era făcut  tempura cu ierburi aromate și totul a fost acompaniat de un sos de usturoi copt cu cimbru. Divin de bun. Cartofii aș fi vrut să fie french, nu british, dar hei, am comandat fish and chips. Berea a fost bună și suficientă pentru o lady ca mine.
  • Am ieșit la masă fix cu toți corporatiștii asa ca am așteptat destul de mult după mâncare și ne era super foame.
  • Voiam să încerc și niște mâncare asiatică, am luat dim sum cu creveți la doar 4 euro – 4 bucăți și sos de soia – Wok Up. Mi-a plăcut, deși era cu creveți, mirosea a parizer.
  • E o diversitate de nații, așa că avem diversitate  și la mâncare. Am mâncat  seara un miso delicios și picant, am gustat putin dintr-un sake și mi-am dat seama că nu e de mine.
  • E o stradă  unde găsiți aliniate multe restaurante cu mâncare asiatică. Vă recomand si mekusi.
  • Din Grande Place puteți să faceți plimbări pe străduțe și veți descoperi tot felul de hidden food gems, mie una de exemplu, mi s-a părut fain că există un restaurant etiopian. Ar fi trebuit să îl încerc.
  • Tot hidden gems sunt și cele 3 restaurante românești din Bruxelles, dintre care 2 sunt unul lângă altul. E fain că nu e vizitat doar de români,  ci și de străini cărora le-a plăcut mâncarea noastră, probabil după ce au încercat-o la noi.
  • Vă recomand să mâncați la Drug Opera, decorul este minunat, atât pe interior, cât și pe exterior. Am luat un kg de scoici fierte cu ceapă și țelină, au fost delicioase. Nu mai zic de cartofi! Doamne, cartofii prăjiți sunt minunați. Toate ”zvonurile” de pe Internet despre ei sunt adevărate. Să comandați cât mai multe sosuri ca să experimentați mai multe combinații.  Am plătit pentru 1 kg de scoici cu cartofi și sos 24 de euro – 2 persoane. Se poate și mai ieftin de atât, apropo.
  • Vă recomand ca tot ce luați să luați la 2 persoane, porțiile sunt mari și te saturi repede dacă bagi cartofi cu bere.  Metoda mea de a economisi bani și să nu te doară burta =  comanzi ca un om normal, mănânci, nu te-ai săturat? Comanzi din nou. Dar în 99% din cazuri, te saturi.
  • Am mâncat gauffre cu vanilie și ciocolată, bun de tot. Nu sunt fană, de regulă, dar la mama lor acasă, nu am zis nu.
  • Ca de obicei, oftica mea a fost că nu sunt suficiente mese pentru cât vreau eu să mănânc.  Și nici nu îmi era atât de foame cum îmi este acasă. Am decis că voi mânca puțin și lucruri care nu sunt mega sățioase. La micul dejun voi lua o omletă, nu un sendviș cu multă pâine etc. Nu m-am ținut de treaba asta.

Brugges și Oostende

  • A doua zi am luat trenul spre Brugges. Pentru că  aveam sub 26 de ani am plătit doar 6 euro pe sens. Deci dacă vă știți ”minori”, să cereți mereu bilete Go Pass 26 pentru că sunt mai ieftine.
  • Biletul nu îl iei doar pentru o anumită oră, ci e valabil toată ziua, așa că nu îți faci griji dacă pierzi trenul. Oricum circulă super des, media fiind undeva la 15-20 min pe timp de zi.
  • Pe drum am văzut zone pitorești,  vaci care pășteau, totul foarte îngrijit și frumos, ce e rural la ei nu seamănă cu ce este la noi.  E foarte frumoasă toamna acolo, ai o combinație de verde crud al ierbii cu galbenul copt la frunzelor din copaci.
  • Brugges e un oraș medieval superb, la doar 1 oră distanță de Bruxelles.  E super micuț așa că nu vă obosiți cu bilete de autobuz sau mai știu eu ce. Se merge pe jos sau se ia bicicleta.  Vedeam pe google maps cum un drum de 5 minute pe jos și 1 minut cu bicicleta poate fi de 15 minute cu mașina. Nu este oraș pentru mașini, străduțele sunt înguste,  tocmai d-asta sunt foaaarte mulți bicicliști! Și pedalează super joviali prin oraș.
  • Am fost la muzeul de ciocolată de unde am luat bilete la pachet și cu muzeul cartofilor prăjiți  – 2 persoane, cu reducere – 24 euro – a fost super frumos muzeul, aveau statui imense făcute din ciocolată. Am luat parte la o demonstrație live cu tasting,  plus  aveau un shop minunat unde am cumpărat trandafiri din ciocolată pentru mama.
  • La Muzeul Cartofilor Prăjiți am aflat și de ce french fries, care sunt de origine belgiană, se numesc așa. În Primul Război Mondial,  niște soldați belgieni au oferit cartofi prăjiți unor soldați americani. Pentru că vorbeau franceza, americanii au crezut că sunt, ghici ce, francezi. Și le-au spus french fries. 
  • 43 de ooduri vechi de sute se ani
  • Plimbarea cu barca a costat 8 euro/persoană și a meritat absolut din plin – vezi foarte mult din oraș și ai și un ghid excelent care îți povestea despre istoria orașului.   Vorbea și spaniola și mi se părea că în spaniolă spunea mai multe decât în engleză – de exemplu,  a zis de un pod ca e renumit pentru proaspăt căsătoriți în EN, dar în spaniolă a zis de newlyweds, dar și de amanți. Aha!
  • Am mâncat la Poules Moules niște cartofi prăjiți meeega buni, cu scoici demențiale ce erau fierte în diverse ierburi plus țelină și ceapă. Delicios, vă zic.
  • Berea acolo a fost bună, m-am speriat un pic când am gustat pentru că era foarte aromată și ușor amăruie, iar mie  nu îmi place așa, dar am băut cu mare poftă, a fost bună. 3 euro un pahar de 330 ml, aș zice că a fost chilipir.
  • La cartofi am primit un sos de usturoi cu smântână demențial. Am crezut că am murit și am ajuns în rai.   Nu doar fac cartofi buni, ci și sides dish sau sosuri excelente care să îi acompanieze.
  • Ne-au întrebat dacă vrem ketchup, am zis da, a fost bun de tot și din partea casei. Două persoane pot mânca lejer o singură porție și costă undeva între 20 și 25 euro. Deci 10 euro de persoană costă biletul vostru spre rai 🙂
  • Personalul a fost super amabil și ne-a servit ireproșabil, parcă aș fi fost la un restaurant de 5 stele.
  • Apoi am plecat spre Godiva de unde am luat căpșuni în ciocolată – absolut divin de bun. E 8,50 euro un con, cam scumpicel, aș zice, dar merită și oricum poate fi savurat again în 2 🙂
  • Am urcat și în turnul cu 366 de trepte ca să vedem priveliștea de sus, a fost ok, dar cred că e mai bine de văzut când e soare afară.
  • Din Brugges ne-am dus spre Oostende cu trenul, era ultima stație și era o călătorie de doar 15 min. A costat 6 euro de persoană.
  • Gara lor era în renovare și pentru un oraș atâât de mic pot să spun că gara lor era de 10 ori mai mișto decât a noastră din București. Nu mirosea a urină, pentru început.
  • Orașul e la mare și are un mic port chiar foarte simpatic. Ce mi-a plăcut a fost faptul că imediat cum am ieșit din gară am luat-o la pas pe faleză și am ajuns în vreo 10 minute la plajă.
  • Am văzut un apus absolut superb! Vă jur! Am stat cu picioarele în nisip și a fost fix ce trebuia.
  • În oraș era un fel de carnaval  cu parcuri de distracții. Ne-am dat în roller-coaster și apoi în caruselul din fața unei catedrale, a fost o super priveliște.

Wow, cât am scris. Mai mult de 50, sunt sigură. 🙂 Sper că v-am convins să mergeți acolo. Vă las și cu niște poze:

Ce aplicatii folosesc pentru calatorit

Ce aplicatii folosesc pentru calatorit

Când vine vorba să mă pregătesc pentru o vacanță nouă, pe lângă research-ul pe care-l fac referitor la locul respectiv, unde să mănânc etc. etc, îmi mai iau câteva precauții și verific niște aplicații care îmi pot fi utile în timpul călătoriei.  Am zis să le împărtășesc și cu voi, chiar dacă cel mai probabil le-ați folosit deja. Also, dacă știți ceva mai bun, aștept și eu sugestiile voastre. 🙂

Google Trips

E o aplicație de planning pentru călătorii, ce te ajută să ții toate detaliile despre vacanța ta, asta e chiar preferata mea. Astfel că îmi salvează toate documentele legate de rezervare (se sincronizează cu contul de Google),  am o secțiune de things to do unde practic descopăr orașul rapid, cu lucruri de văzut, activități de făcut etc.  Secțiunea asta e împărțită în mai multe categorii, de exemplu:  top spots for you (cred că în baza istoricului tău, pe unde ți-ai mai dat tu check-in, el alege o listă de locuri ce ți s-ar potrivi ție să le încerci), local favorites (chestii preferate de localnici), indoors, outdoors, kid friendly,  și, partea cea mai bună, în funcție de orașul în care ești, apar și niște categorii personalizate: medieval museums,  vintage shops, indie cinema etc. Toate astea diferă în funcție de specificul local.

Poți să-ți faci și un traseu pe zile (day plans) dacă stai ceva acolo și ai prea multe lucruri de văzut. La secțiunea food and drink îți prezintă preparatele locale și apoi o listă de restaurante împărțite pe family friendly, high-end, on a budget și așa mai departe.   Plus, au și informații practice despre transport, taxiuri și sănătate. Așa am aflat că nu există farmacii deschise 24h în Bruxelles.

Cel mai mișto lucru mi s-a părut când am descărcat Bucureștiul și am descoperit niște chestii de văzut în oraș și împrejurimi de habar nu aveam de ele.

Ce mi-ar mai plăcea mie tare mult ar fi să adauge o opțiune de calculare și tracking a bugetului de călătorie. Eu fac treaba asta momentan, manual, în excel, dar ar fi fain să pot selecta niște obiective turistice, locuri de mâncat și să-mi facă o medie de buget.

Trip Advisor

Duh, cred că toată lumea îl folosește. Însă vreau să vă spun la ce m-a ajutat pe mine specific.  Nu mă uit pe Trip Advisor pentru things to do sau cazare, ci mereu pentru mâncare.  În Lefkada, dădeam search pentru restaurante nearby și citeam impresiile, asta mă ajuta să decid  când aveam o mie de taverne din care trebuia să aleg. În Bologna, întrucât era seara de Revelion, îmi doream să avem o masă  cu meniu obișnuit, nu să plătesc un super meniu de 80 de euro (cu 4 feluri de mâncare) și să petrec toată noaptea în acel restaurant. Greu, mă gândeam că totul era super ocupat. Am dat search pe TA și mi-au apărut toate restaurantele din oraș, care permiteau rezervare prin Trip Advisor. Yep, cu un singur mesaj de vrem și noi o masă la ora x, în 5 minute trimisesem mesaje la vreo 30 de restaurante. Vă dați seama cât aș fi stat să intru pe site-ul fiecărui restaurant și să completez un formular de contact? Au curs mail-urile cu ”nu se poate, nu mai avem locuri”; dar dacă ești om insistent, ai și noroc.  Am găsit un restaurant super simpatic, cam la marginea orașului, ce-i drept, dar a fost super bună mâncarea. Și acum îmi dau seama că nu am scris articolul cu impresiile din Bologna. Of, hai că o să revin cu el.

Google Maps

Yup, sigur mă pierd pe undeva! Ai posibilitatea de a descărca offline maps, îți selectezi pur și simplu o zonă pe care o vrei offline și astfel  nu trebuie să consumi net ca să vezi unde ajungi.  Așa mi-am descărcat toată zona 1 și 2 din Londra ca să mă asigur că nu mor pe acolo. :)))  La fel și în Barcelona și Bologna și Lefkada. Am folosit mult Google Maps ca să ajungem în locuri. Acum că nu mai e problema cu roaming, puteți folosi liniștiți versiunea online.

Aplicațiile de făcut rezervări și găsit zboruri ieftine nu le-am mai prezentat mai sus, am zis să mă axez strict pe ce am nevoie la fața locului, nu înainte.

Vrea cineva un articol despre cum găsesc bilete ieftine & stuff? Let me know!

Top 5 vacante in care am fost

Top 5 vacante in care am fost

Scriu articolul ăsta cu durere în suflet.  Întotdeauna când mă gândesc la vremurile faine pe care le-am trăit, devin foarte melancolică, vreau să mă reîntorc în timp și retrăiesc momentele alea de 100 ori.  Nu am cea mai bună perioadă din viața mea acum și când mă gândesc la ce vacanțe mișto am avut, oh well…nu-mi rămâne decât să caut bilete de avion, nu?

M-a întrebat cineva la un moment dat cum ar arăta un top al locurilor în care am fost. Deși  numărul 1 este indiscutabil, la fel și 2, la următoarele 3 mă decid greu. Le-am scris chiar pe o hârtie, asta doar ca să mă ajute să mă decid odată. 😀

Apropo, înainte să purced cu topul, am 2 chestiuni de zis. Prima, ăsta nu e articol de laudă,  nu-s locuri exotice, nu m-am scăldat în șampanie pe nu știu ce iaht.  A doua, topul e pur subiectiv, nu fac comparații între locuri neapărat, ci pun totul în perspectiva a ceea ce am trăit, cu cine și ce.

Acum că e totul clar, iată mai jos:

5.  Istanbul

Am fost în august 2015 și e foarte greu să explic pe scurt ce mi-a plăcut atât de mult. Mai ales că în prima zi, de fapt, nu mi-a plăcut deloc. Dar am avut un fel de inner peace cât am stat acolo și orașul te face să te îndrăgostești de el în cele din urmă.  Iremediabil.  Am explicat cum și de ce mai în detaliu în acest articol dacă vă interesează. Of course, în lumina ultimelor evenimente politice din Turcia, trebuie să vă gândiți bine dacă vreți să mergeți.  Dar eu mă bucur că am apucat să-l văd.

4. Milano – Lacul Como

Am plecat cu încă 3 mândre, era un soi de girls trip,  cum mai vezi prin filme. În afara faptului că ne-am distrat și am râs și am jucat ”never have I ever” cu niște vin la ”discreție”,  după ce un ospătar ne-a rugat să-i dăm un pupic (ewww),  am văzut niște locuri minunate și am mâncat cea mai bună mâncare de pe acest pământ, în opinia mea. Mâncarea italiană mă face deosebit de fericită, mai ales că am servit-o într-un cadru foarte frumos, cu priveliște la lacul Como. E minunat locul ăla, în timp ce Milano e interesant și drăguț, merită să luați trenul din oraș până în Varenna (cred că durează cam 1 oră și 30 min drumul) și să vă plimbați la pas, apoi să luați vaporul până în Bellagio care e o mică bijuterie. Ah, tot acolo ne-am pierdut pe un teren cu pădure, e o poveste funny, chiar o să revin să o povestesc și pe blog.

3. Berlin

Berlin se aseamănă cu Londra. Cosmopolit,  multicultural, cu o energie urbană foarte mișto. Și au foarte multe evenimente interesante, nu-ți ajung 4 zile să-l descoperi pe de-a întregul. Eu am fost în octombrie  și a fost extraordinar de frig, d-asta mă gândeam să mă întorc vara ca să fac și toate acele ”to-do” de pe wish list.  De ce mi-a plăcut Berlin?  Pentru că am fost acolo cu buna mea prietenă, Oana, prima noastră vacanță împreună (în afară de taberele școlare, ha) și tot ce am făcut a fost să râdem și să ne distrăm.  Ce a fost așa funny, vă întrebați? Păi, faptul că îmi era imposibil să pronunț a doua jumătate a unui cuvânt din germană. Întotdeauna ziceam ”hai să mergem la Friedri….căcatștrase, acolo”.  Și dădeam peste tot felul de situații, cum ar fi cea în care un tip s-a dezbrăcat complet în fața geamului, el fiind în clădirea de vizavi. Sau tot pe motiv de pronunție și că iar ne-am pierdut cu metroul, am clacat într-o seară și am râs isteric în tren și un bătrân  a început să râdă și el cu noi.  Și multe alte momente memorabile.

 

2.  Budapesta – Praga – Viena – Bratislava

În 2014, am plecat împreună cu  CLAN-ul meu de suflet (aka colegi de grupă la facultate) într-un circuit prin Europa,  unde am bifat orașele menționate mai sus plus  Karlovy Vary (Cehia) și Dresda (Germania).   Când ne amintim de vacanța asta, nu avem decât experiențe hilare de povestit. Pur și simplu putem râde 2 ore doar vorbind despre ce tâmpenii am făcut pe acolo.  Orașele în sine au fost miiiinuuunate,  în Viena aș putea locui, Budapesta pe timp de noapte a fost magică (am avut o croazieră pe Dunăre), Praga este charming, iar din Bratislava nu-mi amintesc multe. Oh well.  We should do this again!

1.  Maroc

Pentru prima oară pe continent african, pentru a doua oară într-o țară musulmană. M-a frapat, îmi place Orientul, cultura lui, să citesc despre el. A fost rai pentru mine să descopăr atâtea locuri frumoase și total diferite din punct de vedere cultural față de ceea ce trăiesc eu. A mai fost special și din alte motive. Am trăit una dintre cele mai…rare ocazii, anume să dorm în deșert. Să moțăi sprijinită de o cămilă în timp ce un beduin ne spunea ghicitori sub cerul plin de stele.  Să urc dune de nisip până în vârf ca să privim în zare orașul și luminile.  Să merg 2 ore pe cămilă prin deșert și să mănânc clătite marocane cu miere și să beau ceai cu mentă la micul dejun. Să plec la drum cu mulți necunoscuți și să ne distrăm genial timp de o săptămână. Și astea sunt doar câteva lucruri din tot ce s-a întâmplat. Da, rămâne pe primul loc până când plec din nou într-un loc la fel fascinant.

 

50 de impresii din Lefkada

50 de impresii din Lefkada

M-am întors în Grecia după o pauză de 4 ani în care am vizitat alte meleaguri în luna august. Sau în care nu am vizitat mai nimic și mi-am plănuit concediile în afara extra-sezonului pentru că-i mai ieftin și mai puțin aglomerat.

De Lefkada auzisem numai lucruri de bine, iar un search pe Google m-a convins că ăsta e locul perfect pentru întoarcerea mea în Grecia. Se alătură minunatei liste de Corfu, Halkidiki și Salonic. Cele de 50 de impresii, mai jos:

1. Ca să ajungi în Lefkada ai 2 modalități de transport: mașina sau avionul. Recomand cu tărie avionul, cred că e evident de ce, dar biletele trebuie luate foarte din timp, altminteri costă cât chiria unui apartament pe o lună. Și ăsta e prețul doar de o persoană. Dacă mergi cu mașina,  va dura ceva drumul și ar fi indicat să fie făcut cu un popas pentru a evita oboseala cruntă.

2. Drumul până în Lefkada (cu mașina) durează 13 ore, dar nu le-am făcut dintr-o bucată, ci mai întâi ne-am oprit în Metsovo, un mic orășel ce se afla pe traseul nostru.

3. Metsovo e un mic oraș în munți, cu o priveliște superbă a văii, unde toate clădirile sunt aproape identice (faianță albă și cărămidă) și are un aer foarte pitoresc. Străduțele sunt înguste, iar accesul cu mașina e foarte dificil, dar nu imposibil. Fiind plasat pe coama unui munte, e foarte răcoros și destul de liniștit.

4. Am nimerit la un hotel simpatic, se numea Hotel Adonis, în caz că vă tentează. Camerele erau curate, iar proprietara  ne-a primit cu drag și a fost foarte amabilă cu noi.

5. Vă mai spun că aici am luat un mic dejun (bufet suedez) cu doar 15 euro pentru 4 persoane. Știu că poate nu e o comparație fair, dar îmi amintesc cum la hotelul din Barcelona cereau 40 de euro/persoană pentru mic dejun. Yep.

6. În Lefkada, am stat în zona Nikiana, care nu are nimic special, poate d-asta am și găsit acolo cu preț mai bun. Nu cred că avea vreo plajă deosebită.

7. Am închiriat un apartament cu bucătărie și toate cele, care avea o super priveliște, este cel de aici.

8. Recomand pensiunea, în fiecare zi se făcea curățenie în cameră, erau schimbate prosoapele, iar proprietara ne-a făcut cadou o sticlă de vin în ziua în care am sosit. Plus, instructaj cu locurile cele mai bune de mâncat/vizitat pe insulă.

9. Lefkada are un relief și un peisaj asemănător cu cel al insulei Corfu, de altfel sunt destul de apropiate. Trebuie să știți că insula e foarte greu de ”descoperit” la picior, e indicat să vă deplasați cu mașina. Din mai multe motive:

– nu prea au trotuare, e destul de periculos să mergi pe jos în curbe și, mai ales, pe întuneric.

– deși faci 2 minute cu mașina până într-un loc, pe jos faci acea distanță în 10-15 min. Asta pentru că mergi în pantă sau urci, după caz.

– distanțele între stațiuni sunt destul de mari și deși au autobuze, le-am văzut foarte rar.

10. Dacă mergeți cu mașina personală sau închiriați una, trebuie să mai știți că în majoritatea cazurilor este dificil de găsit parcare. Sau că unele drumuri sunt foarte abrupte/înguste.

11. Dacă nimeriți totuși o parcare , să știți că puteți plăti începând cu 3 euro/ora/ziua, după caz.

12. Ca top things to do, pe lângă sporturile de apă, ce poți face în Lefkada, implicit Grecia? Plajă! Top 3 plaje conform Trip Advisor, Google și eu: Egremni Beach, Milos și Porto Katsiki.

13. În Egremni a fost un cutremur acum 2 ani care a distrus o bucată din stâncă și accesul nu mai este permis pe scări. Nu mai e sigur de coborât.

14. Aici aveți varianta în care luați o croazieră (ce include doar 3 plaje! nu 5 sau 7, că pierdeți o zi întreagă alergând de colo colo) până la Egremni și Porto Katsiki și în program sunt incluse 2 ore de lenevit per plajă. Costul e de 20 de euro de persoană.

15. Vă recomand agenția Makedonia Palace, ne-am luat biletele de la o tipă din Chișinău ce ne-a făcut niște super recomandări. O să vedeți mai jos. 🙂

16. În prima zi de explorare a insulei, am mers să vizităm Plaja Milos. O frumusețe de plajă sălbatică! Erau 25 de oameni acolo pe fâșia de plajă, iar valurile absolut uriașe! Dacă credeați că ați văzut valuri mari, think again.

17. Nici vorbă de înotat acolo, cel mult stăteai la mal și te izbea apa, dar nu aveai cum să intri să înoți. Și spuma valurilor… era ca spuma de bere, atât de densă.

18. Se ajunge dificil acolo, trebuie să urci foarte multe cărări abrupte, iar apoi cobori alte cărări abrupte, dar merită efortul. Apa e azur curat și e superbă.

19. Milos e în Agios Nikitas, o stațiune micuță. Merită să mâncați la taverna care e față în față cu intrarea spre Plaja Milos. E foarte bună mâncarea și au și meniu în limba română. De altfel, am fost serviți de o româncă, care ne-a oferit cafea din partea casei.

20. În loc să faceți stânga spre drumul ce duce spre Milos, puteți merge înainte, treceți de toate cele 100 de taverne și ajungeți la o altă plajă, foarte mică, mai aglomerată, dar fără să mai urcați/coborâți coline.

21. Nu știu cum se numește plaja, e chiar după colț, cum s-ar spune, cu Milos și are o fâșie de nisip, plus baruri în apropiere dacă aveți nevoie de vreo bere. De fapt, cu 3 euro am luat o bere rece și niște alune de ronțăit și a fost cel mai bun snack ever! Jur, berea e cea mai bună când o bei ars de soare la plajă. În Grecia.

22. Era acolo  un ritm alene al vieții pe care nu îl găsești acasă sau în marile orașe. Mi-a luat ceva timp să mă deconectez.

23. Grecii se uită mirați la tine dacă te văd agitat sau stresat ca și cum nu ar putea înțelege aceste 2 stări. This is how I want to live too.

24. Am ascultat numai muzică grecească ca să intru în ritmul vieții de aici. Ah, și Lana del Rey.

25. Lidl-ul lor arată mai bine decât al nostru, just saying. Oare la Lidlul din Grecia au săptămână grecească?

26. Apă, soare și mâncare – dieta grecească.

27. Și că tot vorbesc de dietă, vreau să vă spun că am slăbit cât timp am stat acolo, deși am mâncat pâine zilnic, la 2 mese.

28. Am mâncat feta la cuptor până am crezut că o să mor. N-am murit, mai vreau.

29. Totodată, mi-am dat seama că feta prăjită e tot ce îmi trebuie în viață.

30. În Nikiana, aproape de pensiune, am mâncat într-un loc cu o priveliște superbă – Taverna Pantheon – o recomand, prețuri ok și  muzică grecească la un volum tolerabil. Ești servit chiar de patron și  au o musaca de casă foarte bună.

31. Am mâncat ardei umpluți cu feta, incredibil cum ceva atât de simplu are un gust atât de bun. Viață e simplă în insulele grecești și același principiu se regăsește și în farfurii.

32. Vă recomand să vă comandați miel (de oriunde din Grecia), îl gătesc al naibii de bine. Nu peste tot îl prepară în același fel, dar de fiecare dată este gustos.

33. La unele taverne, chiar la cele ce stau bot în bot cu marea, peștele poate fi destul de scump. Chiar te miri de ce.

34. Am încercat calamarul umplut, prăjit, la grătar și cam în toate formele sale. Concluzia surprinzătoare este că…la North See, în AFI, puteți lua un calamar la grătar G-E-N-I-A-L. Cel mai bun de pe acest pământ pentru mine, momentan.

35. Tot în Nikiana, am mâncat și la taverna Breath of Zorba, o recomand, e pe plajă, are muzică jazz în surdină, e foarte intimă și nu se aude zgomotul de la stradă. După o masă copioasă, din partea casei a venit pepene roșu ca desert. Dacă ați mâncat vreodată pepene de la țară, atunci vă puteți închipui cât de minunat a fost acela, rece și dulce.

36. Am încercat icrele, dar nu aveau gustul pe care-l știam eu, au fost delicioase oricum.

37. Mic-dejunul la greci nu este ceva deosebit, în mare parte pentru că nu-l tratează ca pe o masă importantă, cum ar fi prânzul sau cina. Așa că veți găsi mai mult varianta clasică, mic dejun continental, cu obișnuitele ”salam, cașcaval, roșii, castraveți etc”.

38. Chiar și așa, în ultima zi petrecută în Lefkada, am mâncat în port, aproape de intrarea pe insulă. Din păcate, nu am notat numele cafenelei, dar am comandat acolo un mic dejun grecesc pentru 2 persoane, cu 18 euro. Am mâncat 4 și ne-am săturat, a fost absolut delicios:

39. Mâncarea venea rapid oriunde mâncam, nu au fost probleme. Mai dificil era cu nota de plată, dacă prindeai un local aglomerat, puteai să aștepți vreo 25 de minute să o primești.

40. Nu am avut parte de țânțari, dar în schimb, am nimerit albine. Nu d-alea care te înțeapă, ci unele băgăcioase, care nu voiau să plece din farfuria ta.

41. Nu îmi amintesc din anii anteriori, dar acum am încercat să lăsăm de 2-3 ori bacșiș și chelnerii au fost chiar surprinși că primeau, unii au și refuzat.

42. În aventura noastră, am nimerit în Vasiliki, un sat micuț cu port și o priveliște foarte frumoasă. Posibil să aibă și plajă, așa am auzit, dar nu am fost la ea.

43. De aici am luat o barcă până Agiofili, a costat 6 euro dus-întors. E o plajă sălbatică, mainly, dar are și serviciu de șezlong. Thank God! Altminteri, era imposibil să stai pe plaja asta, avea doar pietre mari, era greu de mers pe ele fără papuci și la fel era și în apă. La magazine, găsiți un fel de papuci pentru înotat cu care vă puteți deplasa pe aceste pietre, dacă insistați.

44. Problema cu Lefkada este că are foarte multe plaje cu pietre, fie și ele mai mici, iar cele cu nisip fin sunt cele sălbatice și la care ajungi greu. În stațiuni, la plajele de lângă drum, găseai doar pietre.

45. Revenind la Agiofili, am luat șezlong, a costat 10 euro 2 scaune plus umbrelă, mi s-a părut ok. Ulterior, am descoperit, pe altă plajă, că 4 șezlonguri plus 2 umbrele pot costa 10 euro în total. Meh, a fost rezonabil.

46. Dacă o să ajungeți prin Vasiliki, să știți că pe lângă apă e un șir lung de taverne care mai de care. Mai greu e să te hotărăști unde să mănânci.

47. Spre deosebire de alte vacanțe, pentru care îmi făceam lista localurilor în care să mănânc, în Grecia nu e cazul de o astfel de pregătire. Ai pur și simplu atâtea opțiuni de taverne din în loc în loc,  încât o lista ar fi inutilă. Doar dacă știi de niște locuri absolut speciale pe care trebuie să le încerci.

49. În drumul dinspre Vasiliki în Nikiana, am oprit la o cramă, unde am avut parte de un tur gratuit plus degustare de vinuri. Am văzut care este procesul de producere a vinului, de la culesul strugurilor până la îmbuteliere și etichetare de sticlă. Am cumpărat mult vin de acolo, era divin de bun și o sticla costa 7 euro. Nu am reținut, again, numele locului, dar nu poate fi ratat. Mergi pe un drum absolut pustiu și apare această cramă în calea ta.

50. Am mai mâncat și în stațiunea Nidri, la un local autentic grecesc (dar care nu e?), aveau mâncare bună, chelneri prietenoși și priveliște la port. Se numea Mama Mia.

51. Tot în Nidri, am văzut un restaurant (dar nu am fost la el) cu un concept interesant.. no menu. Nu erau prețuri, mâncai de câți bani aveai în buzunar. Practic, îi spuneai chelnerului un buget și primeai ceva de mâncare în acea sumă de bani. Ăsta e restaurantul, poate îl încercați voi și îmi spuneți și mie cum a fost. 😀

52. Acum, o ultimă recomandare, dar p-asta e musai să o încercați. Tipa din Chișinău (vezi punctul 15) ne-a zis de un restaurant foarte fain, care e, ghici unde… în nori! Poza asta spune multe:

Sursa

Se numea Rachi, iar marea problemă cu acest loc era faptul că era full, iar timpul de asteptare pentru o masă ajungea și la 2 ore. Nu știu exact dacă este posibilă rezervarea, eu am citit pe Internet că nu, dar la fața locului unii încercau totuși să rezerve. Dați un telefon în prealabil,  totuși.

Dacă nu ai prins loc la masă, ei te invită la barul amenajat alături unde poți comanda cocktailuri și finger food, iar eu, de fapt, de locul ăsta m-am îndrăgostit. De ce? Pentru că au o terasă ce dă în prăpastie, iar pe canapelele amenajate te poți întinde chiar deasupra văii. Ai senzația că ești suspendat undeva între cer și pământ, e absolut fantastic. Aici muzica e super bună și vă recomand să veniți la apus, e out of this world să vezi cum soarele e înghițit de zare și să ai senzația că ai ajuns efectiv la marginea pământului.

Cam astea au fost impresiile și recomandările mele. Foarte multe sunt despre mâncare, sper că nu vă deranjează. Și dacă vă deranjează, atunci înseamnă că citiți blogul greșit.

Grecia e fantastică și nu te poți plictisi niciodată de brânza feta, de azurul apei și, hm, de câțiva bărbați greci. 🙂

Vă las și cu niște poze:

50 de impresii din Barcelona + poveste

50 de impresii din Barcelona + poveste

Nu cred că am auzit om care să-mi povestească ceva rău despre Barcelona. Să-mi spună că este overrated și că nu l-a impresionat nimic. Așa că am plecat și eu la drum cu așteptări imense. Nu am fost dezamăgită, dar nici cu cherry on top nu a fost. În plus, între Spania și Italia ca iubiri mediteraneene ale mele, cred că aleg Italia. Mai ieftină, mai frumoasă, mai gustoasă. Ce nu are Italia, totuși? Oameni primitori în raport cu naționalitatea mea. De fapt, asta m-a impresionat la spanioli. Deschiderea cu care ne-au primit (pe noi) având în vedere că românii au făcut tâmpenii și pe la ei, nu doar la italieni.

Pe măsură ce am descoperit lucruri, am pus cap la cap niște notițe. La final se lasă și cu o poveste, deci musai să citiți tot. 😀

1. Am zburat  pentru prima dată cu Tarom și, în mod surprinzător, nu am avut probleme cum tot citeam pe Internet.
2. În avion am servit micul dejun compus dintr-o omletă simplă cu iahnie de fasole și un hashbrown, plus o pâine cu unt și gem de piersici și un iaurt Zuzu  cu afine. Au fost bune. Primești și cafea și sucuri gratis. Și ca să fie treaba românească, pe lângă chifla venită în pachețel,  stewardezii au venit separat cu o tavă plină cu pâine ”pentru cine mai dorește”.
3.  Aeroportul din Barcelona era absolut imens și foarte tăcut, nu se auzea aproape niciun zgomot în zona de arrivals.  Și avea o grădină interioară superbă.
4.  Am stat la un hotel de 4 stele foarte ok, curat și liniștit. Dacă vă interesează, acesta este. Zona era foarte corporatistă, fiind în apropierea unor clădiri de birouri, zici că stăteam la Aurel Vlaicu, dar cu o liniște incredibilă. Sau poate mi se părea liniște pentru că încă aveam urechile înfundate după zbor.
5.  Prima stație de metrou la care am nimerit (am uitat cum se numea, sorry, nici nu am notat) avea fiecare peron (de sens) dispus pe câte un etaj, deci coborai mult în adânc.
6. Tot la stația asta (la altele nu am mai văzut) erau uși protectoare la peron, astfel că dacă voiai să te sinucizi, nu aveai nicio șansă. Acele uși se deschideau doar când ajungea metroul în stație.
7. Orașul era vivid, oamenii mișunau peste tot în centru, dar la margine era chiar liniște și pustiu.
8. Casele erau superbe, la fel și blocurile de locuințe, majoritatea clădirilor fiind acoperit de flori imense.
9. Arăta atât de bine peste tot (și în centru, și la margine), încât pot să spun că Barcelona era formată peste doar tot dintr-o zonă centrală. Nicio Rahova, niciun Ferentari.
10.  Wi-fi-ul lor mergea destul de prost și aveau foarte puține  rețele gratuite. Am dat și peste 1-2 localuri care nu aveau deloc WIFI.
11. La Rambla a fost mișto, dar nu extraordinară, în schimb era ultra scumpă și pretențioasă. Am dat 22 de euro pentru o bere și o Sangria, nici nu aveau meniu de băuturi unde ne așezasem, mă gândesc că e posibil ca acel chelner să-și fi pus extra bacșiș pe comanda noastră.
12. Piața Boqueria (tot pe la Rambla este) a fost foarte faină,  cu multă mâncare bună, fructe și pește proaspăt și prețuri ok. Pentru 1 suc stors proaspăt de cocos și ananas am dat 1 euro.
13. Am mâncat niște tapas excelent, iar la 1.70 euro bucata am rupt norma.
14. Mâncarea era bună, nu am avut suficiente mese la dispoziție să descopăr tot ce oferă bucătăria spaniolă, din păcate.
15. Mi-am confirmat încă o dată că nu-mi place Sangria.
16. Ardeii copți ”los padron”  cu sare grunjoasă sunt extraordinar de buni.
17. Tot ce înseamnă mezeluri, mai ales cârnați, trebuie încercat.
18. 365 e un lanț de magazine unde poți mânca chestii bune de dimineață și au și muzică bună. Plus,  sunt foarte ieftine, am dat 14 euro pe 2 cafele și 4 sendivșuri imense și delicioase.
19. Am mâncat în ultima seară cel mai bun desert, iar mie nu îmi plac deserturile în mod deosebit. Era o cremă catalană (versiunea spaniolă de la creme brulee) cu aromă de portocală. Și nici portocalele nu-mi plac în desert, dar ăsta mi s-a prins de inimă. Acum caut în București locul cu cea mai bună cremă catalană, let me know dacă îl știți.
20. În drum spre plajă am găsit un loc simpatic în care un pahar de vin plin era 3 euro, iar o porție de paella era 10 euro. A fost divin.
21. Portul e de vizitat, sunt niște pescăruși imenși acolo, s-au domesticit cu atâția turiști și  vin super aproape de tine ca să îi hrănești.
22. Plaja era foarte mișto, noi am mers la Nova Icària, dar sunt altele și mai frumoase. Dați un search pe Google dacă vă hotârâți să petreceți și o zi la soare și apă.
23. Niște tipe fumau narghilea, altele făceau topless, iar  un tip era îmbrăcat într-o rochie roz.
24. Multe tipe aveau un  corp super mișto. Pretty mama, gen.
25. La plajă, o tanti a vrut să ne vândă un cearșaf (nu aveam), altcineva vindea sangria și  o altă tanti făcea un masaj contra-cost. E next level față de porumbul fiert de la noi.
26. Am fost și la Montjuic, avea o priveliște superbă, musai de vizitat.
27. A fost mai cald decât în București în aceeași perioadă, umiditatea era mare, se lipise și rochia pe mine.
28. Oamenii au fost foarte amabili și erau mai puțin curioși decât italienii să știe de unde suntem.
29. Erau mulți britanici veniți în vacanță, iar partea funny erau  britanicele cu pielea roșie ca racul după ce au stat 2 minute la soare.
30.  Parcul Guell e frumos, e de văzut, dar are accesul limitat. Trebuie să rezervi din timp, altminteri chiar nu poți intra peste tot.
31. Același lucru este valabil și pentru La Sagrada, intrările sunt limitate și ultra scumpe.
32. Pe strada care duce în pantă de la Guell la Sagrada sunt o mulțime de magazine cu lucruri ieftine și mișto. Mi-am cumpărat vederi cu 20 de eurocenți bucata.
33. Overall, deși spaniolii nu o arată direct, ei încearcă prin diverse metode subtile să limiteze turismul în zonele cu valoare culturală.
34 Pe la Rambla comercianții ce vindeau chestii contrafăcute erau pregătiți cu hățuri. Dacă venea vreun polițist să-i întrebe de sănătate, reușeau să strângă toată marfa de jos doar prin a ridica hățurile prinse de cearșaf și să o ia la fugă.
35. Cred că Barcelona este primul oraș în care nu vizitez muzeele obișnuite (artă, istorie etc.).
36. Am vizitat muzeul cananbisului care avea și o expoziție culinară cu rețete pe care le poți face cu cannabis.
37. Tot aici am aflat că în vremea în care a apărut Popeye marinarul, 1925, spanacul era un slang pentru cannabis. D-asta avea el mușchii așa mari, nu mai mințiți copii să mănânce spanac degeaba. Dar nici cannabis să nu le dați.
38.  Pe La Rambla se află muzeul erotic pe care chiar nu puteam să-l ratez. A fost 9 euro intrarea în care am primit și un pahar de prosecco. Merită să-l vedeți dacă nu sunteți minori, călugări/călugărițe și nu credeți în virginitate până la căsătorie.
39. Din tot ce am vizitat locul meu preferat a fost Hospital de Sant Pau, un fost spital, cândva singurul din oraș. Arată absolut minunat, vă recomand cu mare mare căldură să mergeți să-l vizitați. Mie îmi aducea aminte de A cure for Wellness, un film pe care vi-l recomand.
40. Gaudi e marketat la maximum în tot ce se poate, inclusiv în unele stații de metrou ai decor inspirat de lucrările sale.
41. Pe stradă niște oameni dubioși ne-au întrebat dacă vrem cocaină sau marijuana. Am auzi că mai întreabă și dacă vrei femei.
42. În apropierea unui restaurant, o tipă care părea ok ne-a întrebat dacă vrem să ne alăturăm clubului de cannabis. Un șah mai modern, adică.
43. Există Primark în Barcelona, by the way.
44. Am mers în alea 4 zile 60 de km pe jos, de am făcut bătături în talpă.
45. Tot în alea 4 zile mi s-a oprit alergia pe care o am la puf. Thanks, Mediterranean climate.
46. Am băut o tonă de apă, sticlă după sticlă, era atât de cald încât te deshidratai imediat.
47.  Îmi pare rău că nu am avut timp suficient să închiriem și o bicicletă ca să descoperim orașul altfel decât ”la pas”.
48. Am făcut poze aproape non-stop și cu aparatul și cu telefonul, m-am întors acasă cu peste 1000.
49. La întoarcere, din cauza grevei de la Romatsa, am avut întârzieri. Mă așteptam să stăm foarte mult în aeroport, dar per total am avut o întârziere de 1 h 30 min. Acceptabil.
50. În avion, ca masă de prânz, am avut paste cu sos de roșii și brânză, plus o prăjitură. Bun, chiar bun.

Și…povestea. La Muzeul Cannabisului, la intrare era o vitrină ce avea niște ceai de cânepă. Mi-am zis ”ia să cumpăr și eu niște ceai la plecare”. Am vizitat muzeul, apoi când să plecăm, ne-am oprit să-i lăsăm unui tip audioguide-urile. Tot atunci mi-am amintit că voiam să cumpăr niște ceai. Doar că nu aveau un magazin în adevăratul sens al cuvântului, iar în mintea mea obosită s-au lovit mai multe nelămuriri și întrebări. În loc să întreb și eu cum pot să cumpăr niște ceai, pe gura mea a ieșit asta:

”Do you have something to sell?”

The end.

Cum este sa dormi in aeroport

Cum este sa dormi in aeroport

Să dormi în aeroport…well, that semi-sucks. Prima mea escală am avut-o în drumul spre țară din Marrakesh. Am făcut o oprire în Bergamo (Italia) de vreo câteva ore. Norocul a fost că escala era pe timp de zi, zborul fiind seara, deci ne-am petrecut mai toată ziua la pas prin oraș, încercând paste și descoperind arome noi de gelato.

A doua ”escală” a fost mai mult una impusă de noi decât de ora zborului. Să vă povestesc. Drumul dus-întors direct București – Milano m-a costat 62 de lei. Lei, nu euro! O minunăție de preț, nu altceva. Downside-ul a fost că la întoarcere, ora de zbor era 7 dimineața, tot la aeroportul din Bergamo. Dar, hei, noi eram doar în alt oraș.
Făceam o oră cu microbuzul până la aeroport, iar de la hotel până la gară vreo încă altă jumătate de oră cu taxiul, având în vedere că plecam în miez de noapte. Pe la ora 3 dimineața ne-am calculat noi că ar trebui să o întindem. Nu prea ne convenea să dăm ultimii bani pe taxi. Cum să facem, cum să facem?

Ne-am strâns bagajele și la ora 23:25 am ieșit din apartament, am luat metroul, iar la 23:55 am ajuns la gară. Am prins la fix autocarul care pleca la 12. La ora 1 am ajuns în Bergamo. De aici mai aveam doar 6 ore până la zbor. Nu aveam altă soluție decât să dormim. Însă unde? Am căutat un loc în aeroport (era foarte mic) care să nu fie pe jos, toate scaunele, băncile erau ocupate de oameni care s-au întins să doarmă. În rest, liniște și pace. Ne-am poziționat cam bosumflate undeva pe la intrare (a fost frig) pe niște scaune din metal foarte dureroase. Eu mi-am scos haine din bagaj cu care m-am învelit și am mai acoperit și scaunele cu ele ca să le fac un pic mai plăcute dpdv confort. Oamenii mai dormeau și pe zonele în care se pun bagajele la check -in.

Am adormit foarte greu și cred că doar o oră am dormit-o legat. M-a trezit femeia de serviciu care făcea curățenie și muta chestii de colo colo și acele lucruri făceau un zgomot infernal. Am vrut să mă duc la ea și să-i zic să se oprească. Ulterior, au venit și paznici cu puști în mână care ne-au trezit și ne-au zis în italiană că nu e frumos/respectuos (sau ceva) că dormim acolo. Totul pe un ton de dispreț ca și cum nu dormea toată lumea peste tot. Ne-am culcat la loc. S-au întors și ne-au trezit iar.

În sfârșit, la ora de ”trezire”, m-am dus la baie și apoi m-am dus la o cafenea să-mi iau micul dejun. Fancy, ce să mai. Mă durea tot corpul și eram îmbufnată. Experiența a fost un pic ciudată, m-am simțit parțial homeless, din cauza faptului că paznicii ne-au alungat ca pe niște câini de unde dormeam. Dar m-am simțit și ca acasă, totodată, doar am avut baie pentru mine și mi-am luat masa de dimineață la prima oră.
Voi ați dormit până acum în aeroport? Cum a fost?

2 zile in Balchik

2 zile in Balchik

Nu-i mult, dar parcă nici puțin, mai ales când te gândești că Balchik-ul e destul de mic și în afară de castel și grădina botanică, nu prea ai ce face. Mă rog, doar să stai la plajă fără griji, cât e ziua de lungă. Ceea ce aproape am și făcut.

Am plătit 80 de lei pe noapte la un hotel de 3 stele cu piscină și vedere superbă la mare. Un preț foarte mic, am înțeles destul de repede de ce era asa. Deși hotelul era recent renovat, curățenia era cam la coada listei de priorități. Efectiv au uitat că mobila nouă nu îți distragea atenția de la faptul că parchetul din cameră era murdar, așa că după 2 ture de la pat la balcon eram deja neagră pe tălpi. Seara, la restaurantul de langă hotel, s-a pus muzică din anii 90 la un volum generos, fiind urmată apoi de manele, pentru că de ce nu, stațiunea era plină de români. Trecem peste, eram prea rupți de oboseală că să ne mai pese de muzică.

La capitolul mâncare, am gustat din minunile mării de la ferma de midii Dalboka, dar și de la restaurantele din Balchik.

În Balchik mi-a plăcut că pe faleza lor erau foarte multe restaurante lângă apă, nu erau aglomerate și nici zgomotoase. Prețurile foarte ok, am mâncat o porție de 800 g de midii cu 9 leva, adică 21 de lei. Mi se pare suuuuper bun. Toată lumea te intreba dacă ești român, ca să te agațe în terase cu “reduceri” și mâncare de la noi de acasă (sărmăluțe și d-astea). Având în vedere că toată lumea vorbește română aici, m-am simțit ca un American/englez, plecat in vacanta, nu își face griji că nu se va înțelege cu cineva.

Asta a fost a 3-a mea vizită în Blachik, dacă nu ați fost, merită să treceți pe aici. Also, când plecați spre Bulgaria, mereu, dar mereu trebuie să treceti pe la ferma de midii din Dalboka.

Au cea mai bună mâncare!