Etichetă: vacanta

Impresii din Dublin

Impresii din Dublin

M-am decis sa plec in Dublin undeva prin vara, cand cautam destinatii de vacanta cu sora mea. Voiam, desigur, sa o petrecem impreuna si sa fie o experienta la fel de misto precum cea din Bruxelles, de anul trecut.

Si asa a fost. Dublin e un oras minunat,  am adunat mai jos, pe categorii, toate impresiile si sfaturile mele daca va tenteaza sa vizitati Dublin in viitorul apropiat. Eu va spun ca e de mers si de explorat. Si nu doar capitala, ci intreaga tara. „Land of the fairies” cum mai este numita Irlanda. Fun fact? Asta a fost tema lucrarii mele de atestat la engleza in clasa a 8-a.

Orasul

Foarte frumos si curat. Mi s-a parut ca e doar o Londra mai pitoreasca, caci in centrul orasului nu ai cladiri inalte sau de sticla. Au arhitectura specifica locului, mai mult pitice si din caramida, cu superbele fatade irish, in culori de verde, negru cu auriu, rosu si cu multe multe flori, alaturi de steagul irlandei. Multe case din centru au usi colorate, e Instagram heaven. Ba chiar gasiti si vederi cu “Dublin colored doors” de cumparat. Sa aveti grija la traversat, ei nu au clasicele zebre, dar au trasate pe jos 2 linii albe plus mesajul “Look left/right” ca si semn ca pe acolo poti trece. Sau  traverseaza pe rosu impreuna cu puhoiul de localnici carora le e lene sa astepte pentru verde. Glumesc, nu, respecta legea.

Dublin

Traficul este ok, desi am prins niste ocazii in care am stat in coloanade masini, dimineata in special.  Autobuzele merg foarte repede, avand si linie dedicata, desi cred ca nu peste tot in oras. Desigur, daca nu va deranjeaza sa mergeti pe jos, va recomand sa o faceti, descoperiti mult mai misto orasul. Perioada asta a anului e superba, nu e nici exagerat de frig si, in plus, combinatia de verde crud si frunzele ingalbenite ofera o priveliste foarte faina.

Dublin


Am stat intr-o zona de suburbie, doar cu case old style but in a modern way, pe Garville Avenue. Foarte linistita zona, cu statii de autobuz la 5 minute distanta. Nu mi-a fost frica sa ma intorc noaptea pe strazi, m-am simtit in siguranta. Si in timp ce mergeam seara pe strada, ma uitam in casele oamenilor care aveau lumina aprinsa. Aratau superb in interior,  un design de foarte bun gust, unele aveau si candelabre. Mi s-a parut ca atentam la intimitatea oamenilor faptul ca trageam cu ochiul, dar o iau tot ca pe o experienta culturala. Tot ce spun este ca mi-as fi dorit o astfel de locuinta. Si nici nu cred ca ii puteam cataloga neaparat ca oameni bogati, ci mai mult un “upper middle class”.

Dublin

Vremea e asemanatoare cu cea a Londrei,  adica poate ploua mult. Doar ca ploua mult si torential o data, fara oprire, versus Londra unde poti avea parte si o simpla burnita. In prima zi am prins o ploaie cumplita si desi aveam umbrela, am fost facute ciuciulete. Fix cand ne-am adapostit si noi sub prelata unui magazin, ne-a abordat o fata blonda cu gene albe care ne-a spus ca e mormona si ca il iubeste pe Dumnezeu si pe scurt “join us”. No, thanks. Dar Dumnezeu a tinut totusi cu noi, ca in urmatoarele zile a fost doar soare!

Obiective turistice

Nu am fost la Guinness Storage House! Stiu, e recomandata de toata lumea, dar era foarte scump (36 euro un adult si un copil) si sora mea nu cred ca ar fi fost neaparat interesata de bere. Si nici eu nu beau bere neagra. Pe unde am fost noi:

  1. Kilmainham Gaol– ati mai vizitat vreodata o fosta inchisoare? E fascinant si un pic chilling sa afli povestile celor inchisi acolo, iar pe vremuri erau inchisi chiar si copiii care erau prinsi la furat. Nu se poate vizita decat in baza unui tur ghidat, dar afli o multime de lucruri despre locul respectiv cat si despre istoria Irlandei. 12 euro un adult si un copil, foarte rezonabil ca pret.
  2. Trinity College –  The Long Room – ati vazut-o sigur pe internet. E fantastica, va spun! Chiar nu trebuie sa plecati din dublin fara sa o vedeti, mai ales daca sunteti book lovers! 25 euro intrarea pentru adult si un student. Va recomand insa sa le cumparati online, sunt mai ieftine si nu trebuie sa stati la coada. Am ajuns la 4:00 acolo si la 4:30 era ultima intrare si noi aveam in fata noastra ditamai coada. Am avut mare noroc ca am intrat la 4:20.
  3. Leprechaun Museum – eu sunt fana a povestilor despre fairies,  asa ca am mers la acest muzeu unde am avut parte de un tur ghidat in care am ascultat povesti despre spiridusi si alte zane din credintele populare irlandeze. Nu e pentru oricine, doar daca va stiti fascinat de aceste creaturi mitice, atunci o sa va placa. Mi-am cumparat din shop-ul lor si o carte cu ghost stories. 26 euro un adult si un copil.
  4. National Gallery of Ireland – se poate vizita gratuit, anumite expozitii find insa cu taxa. Va puteti cumpara din shop sosete cu Salvador Dali 😛
  5. Dublin Castle –  deserveste vizitelor oficiale, cu interioare somptuos decorate. Mi-a placut.
  6. Christ Church – o catedrala ok-ish, dar nu cred ca merita timpul vostru, nu e spectaculoasa. Cel mai fain lucru aici a fost ca aveau o pisica careia i-au acordat un loc special in camera de comori. Laurence era numele pisicii, avand functia de “Church mouser”. Mi s-a aparut adorabil!

Unele locuri au preturi reduse pentru copiii pana in 17 ani. Ba chiar mai avantajoase decat daca ai avea card de elev. Ce este enervat este ca toate obiectivele se inchid cam pe la 17. Deci e greu sa te coordonezi sa ajungi peste tot unde ti-ai propus intr-o zi.

Dublin

Mancarea

Mmm, subiectul meu preferat! Ce feluri traditionale va recomand sa incercati:

  1. Beef stew with Guinness sauce – o tocanita cu legume si piure de cartofi. Merge excelent langa o bere blonda.
  2. Fish & chips – clar, fara discutie! In Londra am mancat niste fish & chips destul de naspa, dar aici a fost divin. Combinatia este cu sos tartar plus piure de mazare. La Leo Burdock cica se servesc cei mai buni, dar e locatie stradala si nu voiam sa stau in picioare sa mananc. In general, in pubs/restaurante, portiile de fish & chips sunt gigantice si costa undeva la 12-15 euro. Va recomand sa impartiti cu cineva nu doar mancarea, ci si nota de plata.
  3. Seafood chowder– o supa crema cu fructe de mancare (bucati maricele). Este absolut cremoasa si delicioasa. Costa cam 7.50 euro, merita!

Pentru un mic dejun ieftin si satios, va recomand Ann’s Bakery. Ai mini-breakfast cu 2 items incluse, cafea sau ceai, 2 felii mari de toast si gem si unt la 4.95 euro. Eu imi luam carnat/bacon si hashbrown si ma saturam.

Seara, tradam tara si mancam doar asiatic. Va recomand restaurantul Arisu, au preturi super bune si primesti complimentary dishes’: kimchi, seaweed salad, mini miso soup. Cu 25 euro mancam barbeque cu porc si creveti, orez si asta includea si bauturile (suc si bere).

Cum am zis mai sus, nu am baut bere Guinness pentru ca nu imi place berea neagra. Kill me for this! 🙂

Dublin

Dublin

Transportul

Autobuzul 16 este cea mai ieftina optiune pentru un drum la aeroport si viceversa. Cam 3.50 euro / sens. Doar ca opreste in multe statii. Cealalta optiune de autobuz este cel express, 747/757 sunt 2 linii care opresc doar in anumite puncte din oras si care se misca mult mai rapid. Costul calatoriei este de 7 euro/ sens.

Ca si in Londra, au autobuze supraetajate, va recomand sa mergeti la etaj ca sa aveti cel mai bun view in timpul calatoriei. Plus, iti poti incarca si telefonul, au USB integrat in scaune. Foarte misto!

Dublin

Pentru deplasarile in oras, ei au un “leap card” pe care il alimentezi cu bani. Costurile calatoriei sunt astfel mai mici decat daca platesti calatorii individuale, la sofer, fara card. Well, eu nu am stiut de unde sa il iau, nu m-am strofocat sa aflu, asa ca am mers doar cu plata la sofer. 2.85 euro calatoria si puteam plati doar in monezi! Deci nu e vorba de cash in hartie, ci doar monezi. Trebuia sa ma sigur mereu ca am marunt la mine. Doar autobuzele express accepta cash si in hartii.

Nu au metrou, deci nu va agitati, trebuie sa va plimbati doar la suprafata. Au si trenuri care circula in oras, calatoriile sunt ok ca pret, depinde si de distanta, desigur. Unele autobuze vin foarte greu in weekend, poate chiar la jumatate de ora, dar depinde de unde il iei.

Oamenii

Oamenii sunt incredibil de draguti, iti vor zambi sincer si cu gura pana la urechi doar daca le faci loc sa treaca. Sunt foarte comunicativi, indiferent cu cine vorbesti: soferul de autobuz iti va ura o seara placuta atunci cobori, omul din aeroport te va felicita daca ii vei spune ca zbori la un interviu (“fingers crossed”). E chiar placut sa te inconjori de oameni atat de draguti.

Accentul lor este foarte ciudat si uneori este dificil de inteles ce spun. M-am trezit ca in cateva cazuri eu nu faceam decat un “smile and wave” type of thing pentru ca intelesesem doar partial ce spusesera. Ah, si nu ma ajuta nici ca stau mai prost cu auzul.

Am trecut si printr-o patanie serioasa. Bazandu-ma prea mult pe Google Maps in ceea ce priveste orarul autobuzelor si traseele aferente, am cam gresit treaba fix in dimineata in care ne grabeam sa ajungem la aeroport. Apropo, reteaua lor de autobuze, Dublin Bus,  are aplicatie dedicata, va sfatuiesc sa o folositi pe aceea. Asa, ne-am dat seama ca autobuzul pe care il luasem ne lasase intr-o statie unde nu oprea autobuzul expres (747/757) care sa ne duca direct la aeroport. Google maps imi dadea tot felul de rute care implicau alte autobuze pana la 747 si nu mai aveam deloc monezi.

Intr-o disperare mare, am traversat la statia de vizavi ca sa vad daca acolo ar fi statie dedicata. Nu era… Apoi a venit un autobuz obisnuit, soferul m-a vazut complet aiurita si mi-a facut semn sa vin sa vorbesc cu el. I-am explicat ca ne-am pierdut si nu mai avem monezi ca sa luam autobuzul 16. A zis sa urcam, ca ne duce el la o statie de autobuz express. Pe gratis! Doamne, a fost salvarea noastra! Am luat apoi 747 si am ajuns la aeroport fix cum ne-am planificat.

Dublin

 

Sa stiti ca irish luck chiar exista. Va las cu povestea de mai jos:

All in all, Dublin e minunat, dar nu am terminat de scris, mai urmeaza un articol despre Howth, un loc mirific in care trebuie sa ajungeti, ca e la doar 25 minute de oras.

Stay tuned!

Ce mi-am cumparat din Dublin

Ce mi-am cumparat din Dublin

Nu ma pot abtine cand plec in strainatate sa nu cumpar lucruri. Unele suveniruri sunt prea tentante! Alteori, unele au niste dealuri atat de bune incat chiar nu pot sa le zic nu.

In Dublin sunt o multime de magazine cu super oferte, de la cele no name pana la brandurile mari. Tesco spune ca are cele mai mici preturi. Lidl vine apoi si spune explicit si citez:  “we beat Tesco’s prices”. Apoi e Primark (Penneys este numit local) de care sunt deplin indragostita si din care imi cumpar tot timpul cate ceva, de fiecare data cand calatoresc. Si, nu in ultimul rand, in Dublin am gasit niste food hall shops, un fel de piete de aprovizionare foarte fancy din care cumperi carne, branzeturi, fructe si legume proaspete sau poti sa te asezi sa iei masa. Eu am fost in vreo 2 food hall shops (Fallon & Byrne – preturi foarte bune) si am cumparat o tona de mancare. De altfel, imi place la nebunie sa cumpar mancare pe care nu o gasesc in tara.

Pentru suveniruri, va recomand Carroll’s  este un shop plin de lucruri verzi (doh, irish) pe care le puteti lua drept cadou: irish whiskey chocolate, Guiness branded stuff, Leprechaun stuff etc.

Ce food goodies am adus cu mine:

  • Bacon – 2 euro – se vedea deja in poza, dar ce nu se vede este ca e o halca transata acolo. Adica, mananc o saptamana din el
  • Branza – 3 euro – in Amsterdam era mai scump, domne
  • Ciocolata – 2 euro – din gama Deluxe, de la Lidl. Pe la noi nu cred ca am vazut (inca).
  • Ciocolata irish – 2 euro
  • Ghimbirul murat – 0.99 eurocenti
  • Marmelada de portocale – 0.50 eurocenti

  • Trufe cu ciocolata si bere Guinness – 3 euro
  • Sos cu bere Guiness – 3 euro
  • Biscuiti – 4 euro
  • Ciocolata cu whiskey – 1.50 euro

Ce Primark goodies am adus cu mine:

  • Paleta farduri – 10 euro
  • Beauty blenders – 1.60 euro
  • Ser pentru unghii – 0.50 euro centi
  • Pensula machiaj – 1 euro
  • Exfoliant buze – 2.50 euro
  • Iluminator – 4 euro
  • Iluminator (2) – 1 euro
  • Lumanare de Craciun – 1 euro
  • Masca de par – 1 euro
  • Oja si primer – 1 euro fiecare
  • Pulover galben si pufos care nu apare in poza – 16 euro
  • Geanta draguta care nu apare in poza – 6 euro
  • Bereta neagra (tricotata) care nu apare in poza – 2.50 euro

  • Sosete flufy 3 perechi – 3 euro
  • Cuvant decorativ cu lumini – 2 euro (redus de la 6)

Ce goodies literare am adus cu mine:

  • Creion de la Trinity College – 1 euro
  • Carte „Hannibal” luata de la un anticariat – 2 euro
  • Cartea lui Oscar Wilde – 1.50 euro
  • Cartea cu povestile de groaza irlandeze – 14 euro (mai scump, da)

Plus alte maruntisuri si multe vederi pe care le adaug la colectia mea. Costul unei vederi este cam de 0.50 euro centi si 1 euro, depinde de unde le achizitionezi. Nu ma intrebati de totalul celor de mai sus, va las pe voi sa faceti calculul daca sunteti curiosi. Eu nu prea vreau sa lesin gandindu-ma cat am cheltuit.

Oricum, concluzia acestui articol este ca se gasesec suveniruri la pret avantajos in Dublin, desi este catalogat ca un oras scump. In urmatorul articol o sa va povestesc mai mult despre cum m-am descurcat la capitolul bani.

Pana atunci, daca v-a placut articolul asta, poate vreti sa stiti ce mi-am luat si din Amsterdam.

Cum sa iti faci bagajul intr-un mod eficient

Cum sa iti faci bagajul intr-un mod eficient

Sunt un om zgarcit si incerc sa economisec cat mai mult posibil. Asa ca nu cumpar niciodata bagaj de cala, il prefer pe cel de mana, mai ales ca il stiu in siguranta cu mine, in avion. Dar evident acesta trebuie sa se incadreze in niste dimensiuni si o greutate max de 10 kg. Cand am plecat in Maroc, desi am stat o saptamana, tot bagaj de mana am avut. Am indesat in el toate lucrurile: nisip din desert, fruct papaya, sandale din bazar etc. Si le vremea aia bagajul meu de mana consta intr-un troler pentru copii.

Cum puteti pregati bagajul de plecare?

In primul rand, trebuie sa va asigurati ca va luati cu voi doar strictul necesar, aviz fetelor, mai ales. Fara cinspe tinute de zi, de seara, fara placa de par, trusa gigant de machiaj etc. Ce imi iau eu pentru un city break:

    O singura pereche de blugi
    O singura pereche de incaltari (ma asigur ca e comoda, potrivita pentru ploaie, noroi etc)
    Un pulover de lana si 2 bluze nu neaparat subtiri, dar nici super groase – ideea e sa nu aiba volum si sa ocupe cat mai putin in bagaj. Fular si caciula, dupa caz.
    Pijamale, de preferat camasa de noapte ca sa fie un singur item
    Periuta de dinti, sapun si deodorant, pieptene
    Sosete si chiloti

Atat, nu vreau sa fiu all dolled up in vacanta, nu am pretentia sa agat vreun tip pe undeva. Vara e mai tricky un pic, caci am nevoie de mai multe tinute pentru ca transpir, nu pot sa port acelasi lucru in fiecare zi. Merg tot pe principiul 1 tinuta pe zi, de preferat sa fie combinatie tricou & pantalon ca sa schimbi doar tricoul. Daca nu, atunci aleg rochite/salopete ca mai putin voluminoase. Si pentru ca e soare si frumos, parca vreau si niste poze de Instagram in care sa fiu draguta. Dar again, fara sa car placa de par & trusa de machiaj dupa mine.

Cum fac? Pentru par, merg cu o zi inainte la salon sa ma spal & usuce cu peria, imi sta foarte bine, aproape pare coafat. (20 lei). Pentru machiaj, iau un tub mic de concealer si un ruj rosu/ roz. Pentru ochi nemachiati port ochelari de soare. Bang, glam AF!

Cum puteti impacheta eficient

In al doilea rand, la dus este simplu de facut bagajul. La intoarcere e crima si pedeapsa. Asta pentru ca eu cumpar multe suveniruri si uneori nu tin cont de spatiul din bagaj. Cateva sfaturi daca sunteti si voi ca mine:

Rulati hainele – astfel ocupa mai putin. Asta e un sfat universal, aveti tone de tutoriale pe Youtube despre cum sa faceti asta. Eu le asez in stil de fortareata, astfel ca in mijlocul geamantanului ramane un spatiu imens in care adaug restul de lucruri.

Eliminati surplusul inutil: sunt unele suveniruri micute puse in cutii ce ocupa spatiu degeaba. Scoateti-le din cutii daca nu sunt fragile. De exemplu, aveam un buretel de machiaj pus intr-o cutie cam mare. Am aruncat-o, pe el l-am invelit intr-un servetel ca sa nu fie umplut de microbi.

Lasati in urma ce e inutil: sapunul, samponul sau pasta de dinti cu care ati venit din tara. Cand aveti un bagaj plin, orice spatiu in plus conteaza. Odata, mi-am aruncat umbrela, nu mai aveam loc pentru ea. In alte dati, am lasat prosoapele de acasa la hotel (erau oricum unele cam jerpelite). Recent, am lasat tricoul de pijama la cazare. Era vechi, oricum. Sa tineti cont de asta cand impachetati – ca va fi necesar sa va descotorositi de niste articole.

Imbracati-va cu tot: da, neaparat. Daca e toamna/iarna, profitati sa va imbracati cu toate hainele cu care ati venit desi o sa aratati ca un luptator sumo. Asta o sa va ofere un troler dedicat doar pentru shopping.

Milogiti-va de partenerul de drum sa bagati si la el alte suveniruri.

Siiiii special pentru voi! Un extra super sfat pretios! Ati gasit un suvenir lichid (bautura, sos etc) pe care vi-l doriti mult de tot, dar depaseste 100 ml? Nicio panica. Mergeti la Primark, cumparati aceste recipiente de sampon/dus cu doar 1.50 euro.

Apoi, luati turnati lichidul in aceste recipiente. Asa am facut eu cu un sos tartar (1.50 euro) pe care mi-l doream mult si cu niste suc bun:

Cu placere!

Cum a fost la all-inclusive în Turcia

Cum a fost la all-inclusive în Turcia

Să se consemneze că este al doilea all-inclusive din viața mea și în ambele cazuri nu am ales eu această opțiune de cazare.  Și se știe că turcii au fost cei care au lansat conceptul de all-inclusive, dar dacă e să fac o comparație, a fost mai mișto la bulgari.

M-am cazat la un hotel de 5 stele. Cinci stele dacă ar fi fost anii 90, poate.  Complexul era uriaș și avea aproximativ 1000 de camere, cu o recepție grandioasă și cu o zonă de piscină relativ ok. Apoi am vizitat apartamentul pe care îl rezervasem și pot să spun că nu am mai fost așa entuziasmată. Desigur, era drăguț și curat, dar în România ar fi primit 3 stele, poate 4 cu maximă indulgență.  Probabil era de 5 stele pentru că vizavi era marea, ceea ce trebuie să recunosc, era minunat pentru a privi răsăritul. Apusul în cazul meu, căci la 6 când răsărea soarele, rupeam patul de somn.

all-inclusive

Ok, dar care e faza cu all-inclusive? Pentru ce plătești? Păi, pe scurt, plătești să fii hrănit până când poți efectiv să mori și să fii atras de tot felul de activități ale ”echipei de entertainment”.  Astfel dacă ești un țăran din deal, chiar o să-ți placă să petreci 7 zile în complexul unui hotel. Când tu te afli într-un loc spectaculos și numai bun de explorat. Și nu contează ce vârstă ai, tânăr sau bătrân, cred că e mai ok să ieși și să descoperi  locul în care te afli, oamenii, cultura și gastronomia locală. All-inclusive-ul este un mediu artificial care nu-ți va oferi decât amintiri superficiale. Cum ar fi că marțea au avut pui prăjit cu usturoi față de luni, când au avut doar pui prăjit. Înțelegeți voi.

În fine, hai să vă zic concret cum a fost:

Mâncarea

Doar un singur cuvânt o poate descrie și acela este…MULTĂ! Suficient cât să hrănească populația unui oraș mic din România. Sau din Africa. Dureros să te uiți la oamenii care umpleau farfuriile până la refuz și apoi luau mai multe farfurii. Nu e un obicei românesc, să știți. Era diversă, aveai tot ce îți puteai dori și asta nu făcea decât ca alegerea să fie mai grea și mai frustrantă.  Și, mai mult de atât, era foarte greu să-ți faci un platou de mâncare cu opțiuni care să aibă sens! Adică, de ce aș combina acel pește la grătar cu spaghete bolognese, deși eu îmi doresc să le mănânc pe amândouă, dar totuși nu ar trebui să o fac la aceeași masă? La restaurant nu s-ar fi întâmplat asta.

all-inclusive

Inevitabil, ajungeai fie să-ți pui prea mult dintr-un exces de zel, fie să faci o combinație catastrofală și să ți se facă rău. Și să te doară stomacul în loc să te bucuri de vacanță. Da, am avut dureri de stomac în unele dăți și apoi am trecut pe o dietă drastică ce conținea doar brânză și legume. În Grecia nu mi s-ar fi întâmplat asta.

Calitatea mâncării era decentă. Era gătită corect, nimic de reproșat, doar că…niciun fel de mâncare nu a fost excepțional. Nimic nu a avut un gust local autentic. Am ieșit în unele seri în oraș și am mâncat lucruri mai simple și mult mai gustoase decât ce se servea la hotel. Aveam un munte de opțiuni și de mâncare, la propriu, dar nimic nu era cu adevărat memorabil ca și gust. Nimic care să te facă fericit.

Zi de zi am avut impresia că, de fapt, vin să mănânc la o cantină.  Nimic rău în a mânca la o cantină, dar cam rău dacă ea aparține de un hotel de 5 stele și tu te afli în vacanță.

Entertainment

Un alt mod prin care ești ”ținut” în complex, ca pe un turist ce are fantezii în a fi tratat ca un ostatic, este prin entertainment.  Echipa hotelului planifică tot felul de activități zi de zi, astfel încât să se asigure că tu ești în cel mai bun mood posibil, mai ales după ce ai plătit un căcălău de bani pe 7 zile de cazare. Jocuri de polo în apă, petreceri cu spumă, echipe de acrobați, dansatori, petreceri în stil Color Run, you name it. Le vei găsi pe toate acolo în frunte cu un amfitrion cu freză de cocalar care îți va repeta la microfon în fiecare seară ”Have a nice day…have a nice HOLIDAY!!!”.   Distracție garantată!

Nu mint, m-am distrat la petrecerea în stil Color Run, au curs și râuri de șampanie.  Am băut cola cu gheață la greu și m-am băgat la un volei în apă. Dar tot mai bine m-am simțit în afara complexului, descoperind Antalya. Iar despre asta…într-un viitor articol. 🙂

Voi ați fost la all-inclusive, v-a plăcut?

Peste 25 de ani

Peste 25 de ani

Anul trecut, cam pe vremea asta, aveam una dintre cele mai nasoale perioade pe care le trăisem până atunci. Nu o să intru în detalii, dar  una dintre puținele mele consolări era să stau în casă și să mă uit pe Paprika TV. Bine că o consolare nu era să mănânc în neștire, măcar atât.

Și era o emisiune cu Jamie Oliver care se ducea în diverse colțuri ascunse ale lumii ca să încerce nu știu ce bucătărie locală. Și așa s-a dus Jamie în Grecia, pe o insulă de nu a auzit nimeni de ea, nefiind turistică. Acolo a cunoscut un nene de vreo 70 de ani care părea de 50 și care trăia bine pe o dietă light și a cărui ocupație era să plimbe caprele și să iasă seara la adunări de comunitate. Mi s-a părut atât de relaxant acel episod. Uite, cineva pe un deal e mai fericit decât mine acum.

Am vizitat 4 locuri în Grecia și de fiecare dată m-am gândit că insulele alea sunt un loc bun în care să trăiești. Sau să te retragi la bătrânețe.  Și pentru că am doar 25 de ani și încă nu mă atrage ideea de agricultură ca way of living, am zis că peste 25 de ani o să mă mut în Grecia. O să cumpăr o casă lângă mare, o să o transform într-o pensiune și o să am musafiri. Mi-ar plăcea să lucrez într-un domeniu ospitalier, să organizez petreceri, să întâmpin oameni, să-i surprind etc. Momentan tot ce pot să fac este să organizez acasă mici gatherings, dar nu au farmecul unui summer garden party, dacă aș locui la casă, de exemplu.

Ar fi o pensiune pentru oamenii care nu sunt bătrâni. Dar nici tineri. Ci pentru cei care vor să se bucure de Grecia și să se simtă ca acasă.  Probabil nu ar fi kid friendly, mă mai gândesc până atunci cum să acomodez lucrurile. Ah, va fi sigur cat friendly! Va fi pensiunea  cu cele mai multe pisici vagaboande.

Mai sunt 25 de ani până atunci, cât un credit la casă pe care sper să nu ajung niciodată să-l fac. Dar o să visez în continuare la căsuța mea alb-albastră de la malul mării când o să mi se mai facă lehamite de oameni & situații.

peste 25 ani

Cele mai ciudate lucruri pe care le-am luat in bagajul de mana

Cele mai ciudate lucruri pe care le-am luat in bagajul de mana

Am o istorie foarte interesanta cu bagajul de mana. Nu imi iau decat bagaje de mana cu mine, pentru ca sunt maxim de zgarcita si nu vreau sa platesc costul de cala. Așa că trebuie să optimizez maxim spațiul pe care îl am la dispoziție și să înghesui toate catrafusele în ele. Ăsta e un topic foarte elaborat pe care o să-l tratez separat, într-un alt articol, acum aș vrea să vorbesc despre chestiile ciudate pe care le-am cărat după mine. Apoi, să-mi spuneți și voi care au fost cele mai weird lucruri pe care le-ați pus în bagaj 😀

În ordine aleatorie:

Un trandafir din ciocolată

Ciocolată belgiană delicioasă sub formă și mărime perfectă de floare de trandafir (mai puțin spinii). Am cumpărat-o din muzeul de ciocolată din Brugges pentru mama, costa doar 4 euro și am zis că trebuie să-i fac bucuria asta. Of course, era șanse de 99% să fie strivit în bagaj și să ajungă la mama sub formă de firimituri. Însă eu am dexteritatea de a împacheta lucruri multe în spațiu mic, așa că am luat șansa de 1% și a ajuns INTACT acasă.

Un fruct Papaya

Nimic nu se compară cu experiența de a căra un fruct gigant de aproape 1 kg în mini-bagajul tău (făcut pentru o vacanță de o săptămână).  Eram într-un supermarket din Maroc și am zis să cumpăr fructul ăsta pe care nu l-am mai mâncat niciodată și dacă tot o fac, măcar să-l iau de la origini. Era cam crud, așa că atunci când am ajuns în țară, l-am pus la ”copt” pe calorifer și în câteva zile s-a stricat și nu am mai mâncat nimic. Yey, bravo, Simona! Am avut emoții când l-am scos din țară, mă gândeam că o să creadă că e o bombă. Plină de vitamine.

Un mănunchi uriaș de mentă proaspătă

Cred că v-ați prins deja că-mi place să mă întorc cu produse alimentare acasă. Eram tot în Maroc, într-o piață și am văzut un munte uriaș de mentă proaspătă care mirosea DEMENȚIAL. Cum nu am mirosit niciodată o mentă în viață mea. Nu m-am putut abține, era și extraordinar de ieftină, am cumpărat-o și îndesat-o în bagaj. În țară mi-am pus-o în ceaiuri, așa cum obișnuiam să beau și acolo. A fost o investiție bună.

O tăbliță de notat chestii cu creta

Și asta avea șanse (mai mici, ce-i drept) de a se rupe în bagaj. Dar eu sunt un om norocos și cu ultimele puteri am reușit să închid bagajul. A fost o achiziție din Primark pe care mi-am dorit-o super tare. Prbabil că aș fi găsit ceva asemănător și în țară, dar când devin încăpățânată, chiar sunt nu mă oprește nimic din a face lucruri ilogice și stupide, uneori.

O tigaie

În apărarea mea, era o tigaie chiar micuță. Am luat-o din Amsterdam pentru că avea o anumită formă în interiorul ei și puteam să pregătesc dick-shaped omelettes sau pancakes. Am făcut asta o singură dată și acum e mai mult de suvenir, să mă amuz. Dar mna, a fost fun.

bagajul de mana

Cam astea sunt în top pentru mine chestii ciudate cărate într-un bagaj de copii, mai mult. Sunt foarte curioasă ce povești aveți voi 😀

Imi doresc o casa cu gradina

Imi doresc o casa cu gradina

Când o să împlinesc 90 de ani și șalele nu o să mă mai lase să plec în vacanțe low cost (ci doar în croaziere cu seniori, ugh), atunci o să-mi doresc să am colțul meu verde în care să dau nenumărate summer parties și să zburde prin curte nepoții, pardon nepoții. Adică o casă cu grădină. Și grădina să fie mare, plină de flori, de legume, aranjată cu stil și întreținută de un grădinar dacă nu vreau să moară totul după 2 săptămâni.

Momentan, mă bucur de curțile de la mamaie, la țară și summer parties dau în apartament (versiunea balcon) sau mrg la lansarea colecției de mobilier pentru vară de la JYSK.

Câteva detalii primite în comunicatul de presă:

”Noua colecție include atât un set modular (BASTRUP), cu design minimalist și versatil, care poate fi configurat în funcție de spațiul disponibil sau numărul de invitați, cât și mobilier creat special pentru casa de vacanță, în stil rustic și confortabil (FALKENBERG).

Cei care preferă modernul vor găsi setul de terasă RADSTED, cu linii simple și curate, cu un cadru subțire, realizat din aluminiu, și perne luxoase din textiline, cărora le pot asorta o masă de terasă în stil contemporan precum OTTA sau RAMTEN. Iar iubitorii de exotic pot alege mobilierul ULFBOR, care include două fotolii, canapea de trei locuri și o masă de grădină de dimensiuni generoase.”

Și câteva imagini de la acest summer garden party:

Plus un filmuleț de fața locului:

Eu weekend-ul ăsta mă duc la JYSK că am multe de cumpărat pentru my future summer party. 🙂

50 de impresii din Amsterdam

50 de impresii din Amsterdam

Nu ai cum să nu te îndrăgostești de Amsterdam, pur și simplu nu ai cum. Pentru mine e unul dintre orașele ce intră pe axa Londra- Berlin, pentru că are același vibe, aceeași cultură mișto și, ah, le-am prins pe toate cu o vreme super friguroasă de mi-au crăpat buzele când m-am întors în țară.

Am scris eu niște impresii mai jos și, ca de obicei, la un astfel de articol, am lăsat și o povestioară la final.

1. Am zburat pentru prima dată cu KLM și am avut zborul la 6 dimineața, așa că m-am trezit la ora 3, de erau și mâțele confuze de ce se întâmplă. A fost haios că și eu și ele aveam fix aceeași față adormită.

2. Zborul a fost super plăcut (clasa economy) și chiar s-a văzut diferența față de, hai să zicem, Tarom. Ne-au dat un sendviș cu omletă care era proaspăt și s-au servit cafele, sucuri, alte băuturi, apoi n-au dat brioșe cu brânză și apoi alte sucuri.

3. Am luat biletele de avion în ianuarie și m-au costat dus-întors 100 euro. De altfel, vă recomand să vă faceți achizițiile de bilete în această lună a anului, sunt mai ieftine.

4. Schipol este gigantic, sunt aproximativ 3000 de hectare acoperite cu acest aeroport ce are mai mult de 100 ani. Durează ceva timp până să ieși din el.

5. La aeroport am vrut să cumpărăm bilete de autobuz și nu acceptau decât plata cu cardul. Am citit eu că la ei se plătește mostly cu card, dar mi se părea normal să lași măcar opțiunea de cash. E culmea, la noi nu poți plăti decât cash în multe situații, iar la ei în autobuz doar cu card.

6. M-am enervat eu pe treaba asta, dar apoi am înțeles care era faza. Stați liniștiți, puteți plăti cash oriunde în Amsterdam. Faza cu transportul comun este că din 26 martie nu mai e disponibilă pentru că la ce sistem au ei (plata la șofer), cash-ul întârzia mult plecarea din stație. Adică, ia restul, stai că nu am mărunt și așa mai departe. Deci, e de înțeles ca acolo să fie plata cu card.

7. La dus am luat autobuzul ( 6 euro – 90 minute), dar la întoarcere am luat trenul (5.30 euro) și a fost mult mai avantajos, mai ales că stăteam lângă gară. La 6:20 plecam de la cazare, la 6:37 eram în tren spre aeroport. La ora 7 eram în aeroport.

8. Cazarea a fost g-r-o-a-z-n-i-c-ă. Am stat la hostel. Da, să ne amintim că am scris acest articol și că am o memorie deosebit de scurtă. Am zis că nu mai stau în cazări de acest fel, dar când ești sărac, ești sărac.

9. Hostelul e destul de cunoscut, se numește The Flying Pig și avea niște review-uri foarte bune pe Booking, pe care nu le-am citit, pentru că sunt un călător responsabil și merg la prețul ăla mic.

10. Prețurile la chirii, hoteluri etc sunt foarte mari în Amsterdam. De altfel, la ei nu există neapărat zonă centrală sau mărginașă, peste tot prețurile sunt la fel de mari.

11. Pentru o cazare de 3 nopți la hostel (2 persoane) a costat 235 euro în cameră comună, ceea ce mi se pare mult, având în vedere și ce condiții ne-au fost oferite. Sfatul meu este că nu mergeți ever în locuri de cazare ce au ca personal studenți sau tineri. Curățenia este ceva relativ, nu există conceptul de cearșafuri curate sau camere aerisite.

12. Un alt motiv pentru care nu recomand hostelul cu camere comune (noi eram 6 persoane) este că oamenii pot fi ciudați. Vin târziu în cameră, fac zgomot, sunt beți sau fumați și în miezul nopții cineva poate să aibă un coșmar și să înceapă să urle ca și cum ar fi venit Apocalipsa. Da, asta chiar s-a întâmplat.

13. O altă chestie nasoală la hostel: nu a mers apa caldă la duș. Ne-am spălat la chiuvetă.

14. Când am pus întrebarea pe Facebook: ce este de făcut în Amsterdam, unii oameni au mustăcit un pic. Cum adică ce de făcut? Nu, serios. Ce e de făcut? Ia luați aici o listă dacă aveți nevoie, eu nu am făcut mai nimic de pe ea, pentru că socoteala de acasă nu se pupă cu cea din târg.

15. Sunt o tonă de chestii de făcut și nu e timp de toate într-un city break, așa că plănuiesc să mă întorc aici.

16. Nu știu de ce, dar simt că e un oraș potrivit pentru o lună de miere. Cei care ați mai fost, nu-i așa că am dreptate?

17. Vă recomand să-l vizitați într-un sezon mai cald, pentru că în jumătatea lui martie a fost o vreme cumplită. Am fost forțate să ne cumpărăm mănuși pe care scria Amsterdam. Teribil, prin ce am trecut. 10 euro perechea.

18. Sunt extraordinar de multe muzee de vizitat, noi ne-am făcut acasă o listă lungă, bine planificată, iar la fața locului nu am aplicat nici 10% din ea.

19. Ne-am cumpărat un city card valabil 3 zile cu 87 de euro în care aveam access la o mie de muzee, plus plimbare gratuită cu barca pe canal și access gratuit la transportul în comun.

20. Aș fi zis că e avantajos, dar nu a fost, pentru că am vizitat doar 4 muzee și dacă puneam cap la cap restul (transportul în comun – 17 euro, 3 zile, barca – 18 euro), ne-am fi dat seama că ieșeam mai ieftin de 87. Asta e. Deci luați-vă acest card doar dacă știți sigur că veți merge în anumite locuri.

21. Rijksmuseum – este aglomerat, stai la coadă mult, expozțiile nu sunt cine știe ce și mai e si 18 eurpo intrarea (bine, gratuit, că-l aveam pe card). Nu mi s-a părut că merita.

22. Ceea mai interesantă chestie a fost expozișia temporară High Society, ce prezenta moravurile societății înalte, de la abuzul de substanțe până la depravare.

23. Van Loot și Willet Museum – 2 case ce au aparținut unor familii bogate din Amsterdam, acum transformate în muzee pentru public. Sunt absolut minunate, din punctul meu de vedere, camerele sunt somptuos decorate.

24. Anne Museum – nu am fost. Știu că sunt cozi imense, nu era inclusă nici pe acel card. Am decis să o las pentru următoarea dată.

25. I Amsterdam Sign – nu m-am pozat cu el. La fel, toată lumea îl călărește și nu aveam timp să-l pândesc când nu era aglomerat.

26. Plimbare cu bicicleta – aveam în plan, dar bătea un vânt atââââât de tare, încât nu mai aveam suficientă căldură în suflet cât să mă urnesc la o plimbare cu bicla. Am zis că o păstrez pentru când mă voi întoarce, la vară.

27. Pentru micul dejun am servit un dutch breakfast, care este o variantă mult mai light la english breakfast: toast, ou prăjit, gem, unt, cremă de brânză.

28. Pentru masa de prânz, am mâncat mai mult street food, fiind mereu on the go, era mult mai simplu așa. Sunt o mulțime de locuri unde vă puteți opri pentru ceva bun, dacă nu vă e prea frig să mâncați afară.

29. Dacă v-ați îndrăgostit de cartofii din Belgia, ăsta e locul potrivit să vă bucurați din nou de ei. Vă recomand Manekkin Pis, sunt ieftini, mulți (da, multți și la porția mică) și au multe sosuri.

30. Am avut noroc să prindem un food market deschis chiar lângă I Amsterdam Sign, unde ne-am bucurat de niște minunății fantastice: dutch pancakes. Neapărat dacă ajungeți în Amsterdam, trebuie să mâncați dutch pancakes!

31. Am încercat pentru prima dată oysters. M-am simțit super fancy, dar e foarte ciudată textura, ca și cum sorbi jeleu cu gust de sare și mare.

32. Vă recomand să mergeți și în piața Albert Cuypmarket (nu e deschisă duminica, apropo) dacă vreți să cumpărați lucruri ieftine și să mâncați ceva bun.

33. Piața se desfășoară de-a lungul unei străzi, sunt tonete cu mâncare foarte bună. Au și suveniruri ieftine (1 euro magnetul de frigider) și haine de tarabă. Mi-am cumpărat aproape un kg de brânză de 4 feluri la 15 euro.

34. Dacă sunteți fani brână, atunci musai să intrați în toate magazinele de cheese shop. Pe lângă că sunt heaven on earth cu o mie de sortimente, le puteți degusta gratuit și au și reduceri de tot felul.

35. Cele mai ciudate combinații au fost: brânză cu lavandă, brânză cu bere, brânză cu canabis și cocos.

36. Cele mai delicioase combinații au fost: brânză cu trufe, cu pesto, verdețuri și cea clasică.

37. Eu am plecat acasă cu vreo 2 kilograme de brânză, chiar nu m-am putut abține.

38. Există o zonă în Amsterdam, Spiegelkwartier, unde sunt niște străzi cu restaurante din mai multe bucătării (olandeză, portugheză, spaniolă, asiatică etc.) și au meniuri la 5 euro.

39. Noi am intrat într-un restaurant chinezesc și ne-am luat niște noodles cu legumeși vită absolut delicioși. Porția mare, da? Cinci euro. Plus un ceai chinezesc de iasomie extraordinar de parfumat.

40. Am insistat foarte mult să mănânc o specialitate locală, anume hering marinat. Extraordinar de bun, alături de ceapă și murături și o bere rece. Mi-am mai luat și cod prăjit cu sos de cocktail. Mmmm.

41. Tot orașul are o singură bere: Heineken. Mă rog, nu chiar, dar este absolut peste tot. Nu mai zic că are și muzeu dedicat.

42. Coffee Shops. Nu sunt locuri de băut cafea (neapărat), ci așa sunt numite și marcate locurile (legale) unde poți fuma/cumpăra marijuana. Accesul se face în baza unui buletin, desigur. Sunt absolut peste tot.

43. Primark. Yeah, baby. Cinci etaje, plus subsol. Am pierdut 2 ore și jumătate în magazin, nu-mi pare rău, mi-am luat o mulțime de chestii. Recomand 100%.

44. Red light district sau Cartierul Roșu. Faptul că există acest cartier mi se pare fantastic. Trebuie vizitat după ce se întunecă, ca aibă același farmec și e destul de aglomerat.

45. Mi se pare foarte ciudat să mergi pe acolo și în vitrinele magazinelor să apară prostituate în lenjerie intimă care își atrag clienții. Mi se pare degradant, sute de oameni te văd zilnic. Te văd cum deschizi ușa clienților care te întreabă cât costă, apoi îi poftești înauntru și tragi draperia. E nevoie de o minte deschisă ca să treci prin acest cartier.

46. Ah, și apropo, că mă și gândeam. Bărbați în vitrine, de ce nu?

47. O altă ”atracție” a cartierului sunt spectacolele de live porno. Biletul costă 45 euro sau 55 euro cu băuturi incluse și durează 1h:30. Și sunt spectacole non-stop, în orice oră din zi și din noapte.

48. Cum sunt olandezii? Politicoși, de treabă și mereu zâmbitori.

49. Cum sunt olandezii cu românii? Well, depinde. Ai varianta cu ”ah, ok” și abordează o față politicoasă (dar falsă), mai ai varianta în care sunt sinceri și chiar interesați de acest lucru sau varianta (cea mai nasoală) în care ți se răspunde cu ”ah, ok, eu nu am nimic cu voi”. Mda.

50. Amsterdam este orașul bicicletelor. Pentru că totul arată ca o zonă pietonală, mă trezeam mergând hai-hui peste tot și apoi dintr-odată să apară un cârd de oameni care vin spre tine pe bicicletă.

51. Sunt mai multe șanse să te calce o bicicletă decât o mașină.

52. Vă recomand pentru puțină relaxare și odihnă după o zi de mers pe jos, să vă opriți în Parcul Vondelpark, să vă bucurați de soare și natură.

53. Prin centru, unde sunt străzile foarte înguste, circulă mai mult tramvaiele și chiar e chiar plăcut să te plimbi cu el și să vezi arhitectura clădirilor îndeaproape.

Poveste:

Povestea de la final e cam așa. La întoarcere ne-am urcat în trenul ce ducea spre aeroport. Pentru că suntem niște zăpăcite incurabile, ne-am urcat la clasa întâi, nu la a doua cum aveam biletele. Eram singure în vagon,trenul nu plecase, când a intrat un domn (pasager și el) și ne-a spus că asta e clasa 1 și că amenda e de 50 euro dacă ne prinde cineva. I-am mulțumit pentru informare, ușurate că am aflat din timp, nu după o amendă, dar tot ne-a pus un pic pe gânduri. De unde știa el că nu aveam bilet de clasa întâi? Ne-a judecat după haine sau cum? Aveam bani și de clasa întâi, apropo.

30 de impresii din Timisoara

30 de impresii din Timisoara

Cu toții când ne gândim la un city-break, avem în minte orașe mișto din Europa, să mergem în Roma, Paris, Berlin etc. Să știți că mai e la noi în țară un oraș care e numai bun de city-break și să devii turist fără să te coste mult. Ah, și nici nu e over-hyped  precum Sibiu sau Cluj. Da, e vorba de Timisoara.

Vă las mai jos cu vreo 30 de impresii pe care mi le-am notat despre acest oraș.

  1. Și, a fost frumos? Întrebarea pe care am primit-o cel mai des, plus mirarea la răspunsul meu: da, e super frumos și chiar merită să-l vizitezi.
  2. Biletele de avion au costat cam 100 lei dus-întors de persoană, au fost luate cu Ryanair.
  3. Aeroportul din Timisoara arată ca un centru comercial din Rahova.  Serios, avem mall-uri în București care ar putea da drept aeroport fancy ca fațadă. Și interiorul e foarte crowded și înghesuit.
  4. Autobuzele spre oraș au program fix, biletele le cumperi de la ghișeul din aeroport (nu aveți cum să-l ratați, e cam singurul de pe acolo) și costă 2.50 lei. Pentru că am prins autobuzul între ore, am așteptat 40 minute pentru următorul. Minunat.
  5. Primul lucru pe care l-am făcut când am ajuns, fiind dimineață, a fost să căutăm un loc simpatic pentru brunch & breakfast. Și l-am găsit, se numea Neața Omellete Bistro și a fost fantastic. Cu un decor fix pe gustul meu (o combinație de culori, albastru, gri și galben), cu lale frumoase (reale) pe fiecare masă și cu prețuri de ”nu sunt în București”, a meritat pe deplin să ne oprim acolo.
  6. Nu doar decorul e de acel loc, mâncarea e super bună, fancy și perfectă pentru o poză pentru Instagram.
  7.  Trei feluri de mâncare și 3 cafele: 80 de lei. Cam bine, nu?
  8. După micul dejun a urmat o plimbare, să explorăm orașul până când puteam merge să facem check-in-ul la cazare.
  9. Totul e pozabil și instagramabil. Multe clădiri frumoase sunt în centru, chiar dacă o parte sunt dărăpănate, au și ele farmecul lor. M-am simțit un pic ca în străinătate.
  10. Noi, din București, ne-am minunat un pic de orașul ăsta, nu ne așteptam să fie așa frumos, vremea să țină cu noi. Dar știți căror oameni nu le place acest oraș? Exact, oamenilor care locuiesc în Timișoara. Se mirau că am venit în vizită și în vreo 2 ocazii, parcă, un sofer taxi/uber ne-a zis că s-ar muta de acolo. True, una e să vizitezi un oraș și alta e să locuiești în el.
  11. Am găsit o cazare absolut fantastică, mai pe la marginea orașului, o casă cu 4 pisici și curte. Ne-a atras decorul foarte fain, totul fiind gândit de un arhitect, care este fiul patronului. Se numește Garden House și v-o recomand din inimă.
  12. Gazda care ne-a întâmpinat a fost super de treabă și ne-a făcut recomandări, plus ne-a lăsat o hartă. Pe lângă ce să facem în Timișoara, ne-a mai zis să venim și cu altă ocazie ca să mergem la Cascada Biger, Cheile Nerei, la Poiana Mărului și satul Divici. Pentru că Timișoara a fost un road-trip de fete, propun ca și aceste noi destinații să fie tot un girls trip. 😀
  13. O să par arogantă dacă zic că ne-am plimbat pe distanțele lungi doar cu Uber?  Să vă explic. Cazarea noastra era cam la 30 min de centru cu transportul în comun. Noi am stat 2 zile. 30 min era cam mult în condițiile în care am făcut tot felul de drumuri. Și nici infrastructura din Timișoara nu e grozavă, așa că 3 fete au făcut o groază de drumuri cu Uber care la final ne-au costat pe fiecare parte cam 40 lei, în total. Cam bine.
  14. Până să ne decidem la Uber, am avut prima cursă cu un taxi.  Taximetristul ne-a întrebat dacă suntem ortodoxe, în disperarea de a face conversație. Apoi ne-am decis că Uber e ce trebuie, plus că venea instant și găseam mereu mașină.
  15. Când am plecat de acasă, Cătălin (prietenul meu) m-a întrebat: ce card să-ți dau pentru aparatul foto, ăla de 600 de poze sau ăla de 2000? Pfff, nu fac eu 600 de poze în Timișoara. Pfff. Da, deci am făcut peste 600 de poze.
  16. A fost o ocazie bună pentru mine să mai exersez tehnica de poze, mai ales pe oameni (eu tot timpul pozez orice, dar nu oameni). Diana, Cami, cum m-am descurcat?
  17.  În centru, am văzut nu mai tramvaie, probabil din motivul pentru că străzile sunt mai înguste. Apropo, primul tramvai din Timișoara a circulat în 1868. Și deși se crede că primul din România a fost în Timișoara, de fapt a circulat în Lipova, în 1860. Cică.
  18. Cele două piețe din Timișoara (Victoriei, Unirii) sunt foarte frumoase și când soarele e pe cer, în weekend, oamenii se strâng acolo. Poți cumpăra baloane, suveniruri sau o înghețată bună de la Gelateria Bruno.
  19. Un regret al meu este că nu ne-am planificat o vizită la magazinele second-hand (erau foarte multe) și le-am prins fix atunci când erau închise.
  20. Doi copilași de 10 ani ieșiseră de la școală și își luaseră covrigi.  Ea i-a dat și lui să guste din covrigul ei și apoi a mâncat și ea. Erau adorabili.
  21. M-a amuzat că am trecut pe lângă două doamne foarte în vârstă care fumau o țigară, mergeau alene și printre altele, ziceau: ”nu conștiința creează creierul…”
  22. Am fost la o piesă de teatru intitulată Push Up, regizată de regizorul de la Domnișoara Christina. Mi-a plăcut, a fost o piesă modernă și chiar entertaining pe alocuri. 30 lei biletul, vă recomand și o astfel de experiență culturală dacă mergeți într-un alt oraș din țară.
  23. După ce s-a terminat piesa de teatru, adică pe la ora 9, eram absolut înfometate. Făcusem rezervare la un restaurant grecesc (KOS se numește) pe care-l văzusem în plimbarea din timpul zilei. Aici a fost o situație cam enervantă. Inițial, am rezervat la ora 9 (pentru că la 10 se închidea). Apoi, la teatru ne-am dat seama că piesa se termină la ora 9, deci o să ajungem pe la 9:20 la restaurant. Am sunat ca să amân pentru 9:20, dar am reușit să ajungem mai devreme, pe la 9 si 5. Locul este super mic, are 3 mese, cel mult și ne-au pus să așteptăm până se elibera masa pe care inițial o rezervasem pentru 9. M-a cam deranjat un pic, pentru că îmi era atât de foame, nu mai gândeam bine.
  24. Am uitat totul când a venit mâncarea, am luat souvlaki, gyros, ardei umpluți cu brânză și bere. A fost atâââât de bun. Grecia la ea acasă, în Timișoara. Serios, merită din plin să vă opriți aici dacă ajungeți în Timișoara. Am văzut că fac și livrări.
  25. Tipa care era the owner a fost super drăguță și și-a cerut scuze pentru situația cu rezervarea și ne-a oferit o reducere de 10% la nota de plată. Deci noi am plătit, again, vreo 80 lei pe festinul ăla. Plus, își comandă multe dintre ingrediente din Grecia, ca totul să fie cât mai autentic.
  26. Pentru încă o doză de cultură, a doua zi am fost la Muzeul de Arte. Arată ca un muzeu din străinătate, am văzut o expoziție a pictorului Corneliu Baba, plus alții: Grigorescu, Vlaici etc.. Ce mi-a plăcut la pictorii ăștia români a fost că au avut multe tablouri cu destinații frumoase, în special Veneția.
  27. Mi-a plăcut că au avut o expoziție la subsol numită no painting care practic prezenta picturile studenților de la  Universitatea de Vest, dar de la oricare altă facultate decât cea de Arte și Design. Scopul era să arate că și fără o pregătire în domeniu, pictura poate exprima sinceritate.
  28. Să mergeți neapărat și la Muzeul Consumatorului Comunist, intrarea este gratuită.
  29. Am prins o vreme excelentă, de stat în tricou (aproape) la soare, așa că oamenii au ieșit la terasă, în piața Unirii.  Piața aia îmi aduce aminte de cea din Bruxelles.
  30. Erau mulți oameni care cântau în stradă, fie la țambal, fie la chitară, fie la vioară. Eu le-am dat bani tuturor.
  31. Am fost și la grădina botanică, cică ar fi frumoasă vara, la fel și Parcul Rozelor. Well, ar trebui să ne întoarcem, nu?

Multe poze:

Ah, mi-a plăcut orașul ăsta. Se vede și în poze? 😀

Burano, un rai colorat

Burano, un rai colorat

Uneori, vacanțele mele sunt inspirate de ceea ce văd pe Instagram. Unul dintre cele mai instagramabile locuri pe care l-am văzut vreodată este Burano,  o mică insulă de lângă Veneția. Superb e puțin spus. Este un mic rai colorat, toate căsuțele sunt vopsite în cele mai vii culori.  Ai 98% șanse să ajungi acolo și să vezi că porți un pulover de o culoare, iar casa de lângă de tine are și ea fix aceeași nuanță. One of you should change, right?  Era o turistă asiatică îmbrăcată într-o bluză lila și se lipise de un perete să facă poză, aproape devenise una cu zidul.

Insula adăpostește un sat de pescari și pe lângă curcubeul caselor mai este cunoscută și pentru producția de dantelă.   Atmosfera este foarte liniștită și boemă,  după ce vizitezi agitata Veneție, ăsta e locul potrivit să te relaxezi. Chiar dacă totul e culoare în jurul tău, nu e obositor pentru ochi. Totul e îngrijit, casele au ferestre decorate cu flori (naturale!)  și străzile sunt foarte curate.  Puteți vizita Muzeul Dantelei (dacă sunteți pasionați) sau biserica San Martino, eu nu am văzut nici una, nici alta,  vi le sugerez doar dacă stați mai mult și vreți să vă umpleți timpul. Oricum, obligatorie este plimbarea la pas (nu neapărat cu barca), pentru a poza străduțele.

Am mâncat o pizza foarte bună acolo,  probabil cea mai bună pizza quattro formaggi din univers conform spuselor prietenului meu. Eu am mers pe varianta unei quattro stagioni cu anghinare. Îmi place pizza cu carciofi de mor, iar în țară cea mai bună de acest fel este la Animaletto Pizza bar. Indiscutabil.  Am mâncat tot pizza, dar sincer am poftit un pic la fructele de mare și dacă mergeți acolo, cred că e mai bine să mâncați asta. Cum ajungeți în port, fix la intrare este un mic restaurant/fast-food și puteți lua și cu take away.

Deși insula este foarte mică și retrasă cumva, unul dintre restaurantele sale a primit anul acesta o stea Michelin. Și cât de frumos că locul respectiv este black cat inspired, pentru că se numește Trattoria al Gatto Nero.

O fi ceva cu pisicile astea negre care aduc noroc de premii. O astfel de pisică blănoasă dormea nestingherită într-o barcă acostată.  Am reușit să o prind și pe uscat și să încerc să o mângâi. M-am ales cu o zgârietură de mi-a dat sângele, dar pisica avea zgardă, deci era a cuiva, deci poate nu iau rabie. Sper.

Cum ajungi în Burano?

Deplasarea din Venezia până în Burano se face cu Vaporetto și durează 45 de min, depinde de unde îl luați. O călătorie dus poate fi 7.50 euro, însă vă recomand să vă luați pass-ul valabil o zi cu 20 euro. Aveți incluse toate deplasările cu barca în ziua respectivă,  atât în Veneția cât și pentru legăturile dintre insule.

Și încă ceva. La întoarcere, când plecați din Burano, luați vaporul coborâți în Murano, în port, de acolo luați alt vapor care o meargă prin oraș. Așa puteți să-l vedeți și pe acesta, e frumos, seamănă mai mult cu Veneția din punct de vedere estetic, însă nu știu dacă merită să vă opriți în el. Mai ales dacă sunteți sub presiune de timp. De aici vaporul ajunge direct la gară, ca să puteți lua trenul (dacă cumva sunteți cazat în alt oraș, cum am fost noi).

Vă las doar cu pozele, cuvintele sunt de prisos.

Zilele acestea fac o serie pe Instagram intitulata #9daysofcolor in care prezint niste glimps din Burano. Check it out aici: https://www.instagram.com/simona_mocanu/