50 de impresii din Barcelona + poveste
Nu cred că am auzit om care să-mi povestească ceva rău despre Barcelona. Să-mi spună că este overrated și că nu l-a impresionat nimic. Așa că am plecat și eu la drum cu așteptări imense. Nu am fost dezamăgită, dar nici cu cherry on top nu a fost. În plus, între Spania și Italia ca iubiri mediteraneene ale mele, cred că aleg Italia. Mai ieftină, mai frumoasă, mai gustoasă. Ce nu are Italia, totuși? Oameni primitori în raport cu naționalitatea mea. De fapt, asta m-a impresionat la spanioli. Deschiderea cu care ne-au primit (pe noi) având în vedere că românii au făcut tâmpenii și pe la ei, nu doar la italieni.
Pe măsură ce am descoperit lucruri, am pus cap la cap niște notițe. La final se lasă și cu o poveste, deci musai să citiți tot. 😀
1. Am zburat pentru prima dată cu Tarom și, în mod surprinzător, nu am avut probleme cum tot citeam pe Internet.
2. În avion am servit micul dejun compus dintr-o omletă simplă cu iahnie de fasole și un hashbrown, plus o pâine cu unt și gem de piersici și un iaurt Zuzu cu afine. Au fost bune. Primești și cafea și sucuri gratis. Și ca să fie treaba românească, pe lângă chifla venită în pachețel, stewardezii au venit separat cu o tavă plină cu pâine ”pentru cine mai dorește”.
3. Aeroportul din Barcelona era absolut imens și foarte tăcut, nu se auzea aproape niciun zgomot în zona de arrivals. Și avea o grădină interioară superbă.
4. Am stat la un hotel de 4 stele foarte ok, curat și liniștit. Dacă vă interesează, acesta este. Zona era foarte corporatistă, fiind în apropierea unor clădiri de birouri, zici că stăteam la Aurel Vlaicu, dar cu o liniște incredibilă. Sau poate mi se părea liniște pentru că încă aveam urechile înfundate după zbor.
5. Prima stație de metrou la care am nimerit (am uitat cum se numea, sorry, nici nu am notat) avea fiecare peron (de sens) dispus pe câte un etaj, deci coborai mult în adânc.
6. Tot la stația asta (la altele nu am mai văzut) erau uși protectoare la peron, astfel că dacă voiai să te sinucizi, nu aveai nicio șansă. Acele uși se deschideau doar când ajungea metroul în stație.
7. Orașul era vivid, oamenii mișunau peste tot în centru, dar la margine era chiar liniște și pustiu.
8. Casele erau superbe, la fel și blocurile de locuințe, majoritatea clădirilor fiind acoperit de flori imense.
9. Arăta atât de bine peste tot (și în centru, și la margine), încât pot să spun că Barcelona era formată peste doar tot dintr-o zonă centrală. Nicio Rahova, niciun Ferentari.
10. Wi-fi-ul lor mergea destul de prost și aveau foarte puține rețele gratuite. Am dat și peste 1-2 localuri care nu aveau deloc WIFI.
11. La Rambla a fost mișto, dar nu extraordinară, în schimb era ultra scumpă și pretențioasă. Am dat 22 de euro pentru o bere și o Sangria, nici nu aveau meniu de băuturi unde ne așezasem, mă gândesc că e posibil ca acel chelner să-și fi pus extra bacșiș pe comanda noastră.
12. Piața Boqueria (tot pe la Rambla este) a fost foarte faină, cu multă mâncare bună, fructe și pește proaspăt și prețuri ok. Pentru 1 suc stors proaspăt de cocos și ananas am dat 1 euro.
13. Am mâncat niște tapas excelent, iar la 1.70 euro bucata am rupt norma.
14. Mâncarea era bună, nu am avut suficiente mese la dispoziție să descopăr tot ce oferă bucătăria spaniolă, din păcate.
15. Mi-am confirmat încă o dată că nu-mi place Sangria.
16. Ardeii copți ”los padron” cu sare grunjoasă sunt extraordinar de buni.
17. Tot ce înseamnă mezeluri, mai ales cârnați, trebuie încercat.
18. 365 e un lanț de magazine unde poți mânca chestii bune de dimineață și au și muzică bună. Plus, sunt foarte ieftine, am dat 14 euro pe 2 cafele și 4 sendivșuri imense și delicioase.
19. Am mâncat în ultima seară cel mai bun desert, iar mie nu îmi plac deserturile în mod deosebit. Era o cremă catalană (versiunea spaniolă de la creme brulee) cu aromă de portocală. Și nici portocalele nu-mi plac în desert, dar ăsta mi s-a prins de inimă. Acum caut în București locul cu cea mai bună cremă catalană, let me know dacă îl știți.
20. În drum spre plajă am găsit un loc simpatic în care un pahar de vin plin era 3 euro, iar o porție de paella era 10 euro. A fost divin.
21. Portul e de vizitat, sunt niște pescăruși imenși acolo, s-au domesticit cu atâția turiști și vin super aproape de tine ca să îi hrănești.
22. Plaja era foarte mișto, noi am mers la Nova Icària, dar sunt altele și mai frumoase. Dați un search pe Google dacă vă hotârâți să petreceți și o zi la soare și apă.
23. Niște tipe fumau narghilea, altele făceau topless, iar un tip era îmbrăcat într-o rochie roz.
24. Multe tipe aveau un corp super mișto. Pretty mama, gen.
25. La plajă, o tanti a vrut să ne vândă un cearșaf (nu aveam), altcineva vindea sangria și o altă tanti făcea un masaj contra-cost. E next level față de porumbul fiert de la noi.
26. Am fost și la Montjuic, avea o priveliște superbă, musai de vizitat.
27. A fost mai cald decât în București în aceeași perioadă, umiditatea era mare, se lipise și rochia pe mine.
28. Oamenii au fost foarte amabili și erau mai puțin curioși decât italienii să știe de unde suntem.
29. Erau mulți britanici veniți în vacanță, iar partea funny erau britanicele cu pielea roșie ca racul după ce au stat 2 minute la soare.
30. Parcul Guell e frumos, e de văzut, dar are accesul limitat. Trebuie să rezervi din timp, altminteri chiar nu poți intra peste tot.
31. Același lucru este valabil și pentru La Sagrada, intrările sunt limitate și ultra scumpe.
32. Pe strada care duce în pantă de la Guell la Sagrada sunt o mulțime de magazine cu lucruri ieftine și mișto. Mi-am cumpărat vederi cu 20 de eurocenți bucata.
33. Overall, deși spaniolii nu o arată direct, ei încearcă prin diverse metode subtile să limiteze turismul în zonele cu valoare culturală.
34 Pe la Rambla comercianții ce vindeau chestii contrafăcute erau pregătiți cu hățuri. Dacă venea vreun polițist să-i întrebe de sănătate, reușeau să strângă toată marfa de jos doar prin a ridica hățurile prinse de cearșaf și să o ia la fugă.
35. Cred că Barcelona este primul oraș în care nu vizitez muzeele obișnuite (artă, istorie etc.).
36. Am vizitat muzeul cananbisului care avea și o expoziție culinară cu rețete pe care le poți face cu cannabis.
37. Tot aici am aflat că în vremea în care a apărut Popeye marinarul, 1925, spanacul era un slang pentru cannabis. D-asta avea el mușchii așa mari, nu mai mințiți copii să mănânce spanac degeaba. Dar nici cannabis să nu le dați.
38. Pe La Rambla se află muzeul erotic pe care chiar nu puteam să-l ratez. A fost 9 euro intrarea în care am primit și un pahar de prosecco. Merită să-l vedeți dacă nu sunteți minori, călugări/călugărițe și nu credeți în virginitate până la căsătorie.
39. Din tot ce am vizitat locul meu preferat a fost Hospital de Sant Pau, un fost spital, cândva singurul din oraș. Arată absolut minunat, vă recomand cu mare mare căldură să mergeți să-l vizitați. Mie îmi aducea aminte de A cure for Wellness, un film pe care vi-l recomand.
40. Gaudi e marketat la maximum în tot ce se poate, inclusiv în unele stații de metrou ai decor inspirat de lucrările sale.
41. Pe stradă niște oameni dubioși ne-au întrebat dacă vrem cocaină sau marijuana. Am auzi că mai întreabă și dacă vrei femei.
42. În apropierea unui restaurant, o tipă care părea ok ne-a întrebat dacă vrem să ne alăturăm clubului de cannabis. Un șah mai modern, adică.
43. Există Primark în Barcelona, by the way.
44. Am mers în alea 4 zile 60 de km pe jos, de am făcut bătături în talpă.
45. Tot în alea 4 zile mi s-a oprit alergia pe care o am la puf. Thanks, Mediterranean climate.
46. Am băut o tonă de apă, sticlă după sticlă, era atât de cald încât te deshidratai imediat.
47. Îmi pare rău că nu am avut timp suficient să închiriem și o bicicletă ca să descoperim orașul altfel decât ”la pas”.
48. Am făcut poze aproape non-stop și cu aparatul și cu telefonul, m-am întors acasă cu peste 1000.
49. La întoarcere, din cauza grevei de la Romatsa, am avut întârzieri. Mă așteptam să stăm foarte mult în aeroport, dar per total am avut o întârziere de 1 h 30 min. Acceptabil.
50. În avion, ca masă de prânz, am avut paste cu sos de roșii și brânză, plus o prăjitură. Bun, chiar bun.
Și…povestea. La Muzeul Cannabisului, la intrare era o vitrină ce avea niște ceai de cânepă. Mi-am zis ”ia să cumpăr și eu niște ceai la plecare”. Am vizitat muzeul, apoi când să plecăm, ne-am oprit să-i lăsăm unui tip audioguide-urile. Tot atunci mi-am amintit că voiam să cumpăr niște ceai. Doar că nu aveau un magazin în adevăratul sens al cuvântului, iar în mintea mea obosită s-au lovit mai multe nelămuriri și întrebări. În loc să întreb și eu cum pot să cumpăr niște ceai, pe gura mea a ieșit asta:
”Do you have something to sell?”
The end.
