30 de impresii din Timisoara
Cu toții când ne gândim la un city-break, avem în minte orașe mișto din Europa, să mergem în Roma, Paris, Berlin etc. Să știți că mai e la noi în țară un oraș care e numai bun de city-break și să devii turist fără să te coste mult. Ah, și nici nu e over-hyped precum Sibiu sau Cluj. Da, e vorba de Timisoara.
Vă las mai jos cu vreo 30 de impresii pe care mi le-am notat despre acest oraș.
- Și, a fost frumos? Întrebarea pe care am primit-o cel mai des, plus mirarea la răspunsul meu: da, e super frumos și chiar merită să-l vizitezi.
- Biletele de avion au costat cam 100 lei dus-întors de persoană, au fost luate cu Ryanair.
- Aeroportul din Timisoara arată ca un centru comercial din Rahova. Serios, avem mall-uri în București care ar putea da drept aeroport fancy ca fațadă. Și interiorul e foarte crowded și înghesuit.
- Autobuzele spre oraș au program fix, biletele le cumperi de la ghișeul din aeroport (nu aveți cum să-l ratați, e cam singurul de pe acolo) și costă 2.50 lei. Pentru că am prins autobuzul între ore, am așteptat 40 minute pentru următorul. Minunat.
- Primul lucru pe care l-am făcut când am ajuns, fiind dimineață, a fost să căutăm un loc simpatic pentru brunch & breakfast. Și l-am găsit, se numea Neața Omellete Bistro și a fost fantastic. Cu un decor fix pe gustul meu (o combinație de culori, albastru, gri și galben), cu lale frumoase (reale) pe fiecare masă și cu prețuri de ”nu sunt în București”, a meritat pe deplin să ne oprim acolo.
- Nu doar decorul e de acel loc, mâncarea e super bună, fancy și perfectă pentru o poză pentru Instagram.
- Trei feluri de mâncare și 3 cafele: 80 de lei. Cam bine, nu?
- După micul dejun a urmat o plimbare, să explorăm orașul până când puteam merge să facem check-in-ul la cazare.
- Totul e pozabil și instagramabil. Multe clădiri frumoase sunt în centru, chiar dacă o parte sunt dărăpănate, au și ele farmecul lor. M-am simțit un pic ca în străinătate.
- Noi, din București, ne-am minunat un pic de orașul ăsta, nu ne așteptam să fie așa frumos, vremea să țină cu noi. Dar știți căror oameni nu le place acest oraș? Exact, oamenilor care locuiesc în Timișoara. Se mirau că am venit în vizită și în vreo 2 ocazii, parcă, un sofer taxi/uber ne-a zis că s-ar muta de acolo. True, una e să vizitezi un oraș și alta e să locuiești în el.
- Am găsit o cazare absolut fantastică, mai pe la marginea orașului, o casă cu 4 pisici și curte. Ne-a atras decorul foarte fain, totul fiind gândit de un arhitect, care este fiul patronului. Se numește Garden House și v-o recomand din inimă.
- Gazda care ne-a întâmpinat a fost super de treabă și ne-a făcut recomandări, plus ne-a lăsat o hartă. Pe lângă ce să facem în Timișoara, ne-a mai zis să venim și cu altă ocazie ca să mergem la Cascada Biger, Cheile Nerei, la Poiana Mărului și satul Divici. Pentru că Timișoara a fost un road-trip de fete, propun ca și aceste noi destinații să fie tot un girls trip. 😀
- O să par arogantă dacă zic că ne-am plimbat pe distanțele lungi doar cu Uber? Să vă explic. Cazarea noastra era cam la 30 min de centru cu transportul în comun. Noi am stat 2 zile. 30 min era cam mult în condițiile în care am făcut tot felul de drumuri. Și nici infrastructura din Timișoara nu e grozavă, așa că 3 fete au făcut o groază de drumuri cu Uber care la final ne-au costat pe fiecare parte cam 40 lei, în total. Cam bine.
- Până să ne decidem la Uber, am avut prima cursă cu un taxi. Taximetristul ne-a întrebat dacă suntem ortodoxe, în disperarea de a face conversație. Apoi ne-am decis că Uber e ce trebuie, plus că venea instant și găseam mereu mașină.
- Când am plecat de acasă, Cătălin (prietenul meu) m-a întrebat: ce card să-ți dau pentru aparatul foto, ăla de 600 de poze sau ăla de 2000? Pfff, nu fac eu 600 de poze în Timișoara. Pfff. Da, deci am făcut peste 600 de poze.
- A fost o ocazie bună pentru mine să mai exersez tehnica de poze, mai ales pe oameni (eu tot timpul pozez orice, dar nu oameni). Diana, Cami, cum m-am descurcat?
- În centru, am văzut nu mai tramvaie, probabil din motivul pentru că străzile sunt mai înguste. Apropo, primul tramvai din Timișoara a circulat în 1868. Și deși se crede că primul din România a fost în Timișoara, de fapt a circulat în Lipova, în 1860. Cică.
- Cele două piețe din Timișoara (Victoriei, Unirii) sunt foarte frumoase și când soarele e pe cer, în weekend, oamenii se strâng acolo. Poți cumpăra baloane, suveniruri sau o înghețată bună de la Gelateria Bruno.
- Un regret al meu este că nu ne-am planificat o vizită la magazinele second-hand (erau foarte multe) și le-am prins fix atunci când erau închise.
- Doi copilași de 10 ani ieșiseră de la școală și își luaseră covrigi. Ea i-a dat și lui să guste din covrigul ei și apoi a mâncat și ea. Erau adorabili.
- M-a amuzat că am trecut pe lângă două doamne foarte în vârstă care fumau o țigară, mergeau alene și printre altele, ziceau: ”nu conștiința creează creierul…”
- Am fost la o piesă de teatru intitulată Push Up, regizată de regizorul de la Domnișoara Christina. Mi-a plăcut, a fost o piesă modernă și chiar entertaining pe alocuri. 30 lei biletul, vă recomand și o astfel de experiență culturală dacă mergeți într-un alt oraș din țară.
- După ce s-a terminat piesa de teatru, adică pe la ora 9, eram absolut înfometate. Făcusem rezervare la un restaurant grecesc (KOS se numește) pe care-l văzusem în plimbarea din timpul zilei. Aici a fost o situație cam enervantă. Inițial, am rezervat la ora 9 (pentru că la 10 se închidea). Apoi, la teatru ne-am dat seama că piesa se termină la ora 9, deci o să ajungem pe la 9:20 la restaurant. Am sunat ca să amân pentru 9:20, dar am reușit să ajungem mai devreme, pe la 9 si 5. Locul este super mic, are 3 mese, cel mult și ne-au pus să așteptăm până se elibera masa pe care inițial o rezervasem pentru 9. M-a cam deranjat un pic, pentru că îmi era atât de foame, nu mai gândeam bine.
- Am uitat totul când a venit mâncarea, am luat souvlaki, gyros, ardei umpluți cu brânză și bere. A fost atâââât de bun. Grecia la ea acasă, în Timișoara. Serios, merită din plin să vă opriți aici dacă ajungeți în Timișoara. Am văzut că fac și livrări.
- Tipa care era the owner a fost super drăguță și și-a cerut scuze pentru situația cu rezervarea și ne-a oferit o reducere de 10% la nota de plată. Deci noi am plătit, again, vreo 80 lei pe festinul ăla. Plus, își comandă multe dintre ingrediente din Grecia, ca totul să fie cât mai autentic.
- Pentru încă o doză de cultură, a doua zi am fost la Muzeul de Arte. Arată ca un muzeu din străinătate, am văzut o expoziție a pictorului Corneliu Baba, plus alții: Grigorescu, Vlaici etc.. Ce mi-a plăcut la pictorii ăștia români a fost că au avut multe tablouri cu destinații frumoase, în special Veneția.
- Mi-a plăcut că au avut o expoziție la subsol numită no painting care practic prezenta picturile studenților de la Universitatea de Vest, dar de la oricare altă facultate decât cea de Arte și Design. Scopul era să arate că și fără o pregătire în domeniu, pictura poate exprima sinceritate.
- Să mergeți neapărat și la Muzeul Consumatorului Comunist, intrarea este gratuită.
- Am prins o vreme excelentă, de stat în tricou (aproape) la soare, așa că oamenii au ieșit la terasă, în piața Unirii. Piața aia îmi aduce aminte de cea din Bruxelles.
- Erau mulți oameni care cântau în stradă, fie la țambal, fie la chitară, fie la vioară. Eu le-am dat bani tuturor.
- Am fost și la grădina botanică, cică ar fi frumoasă vara, la fel și Parcul Rozelor. Well, ar trebui să ne întoarcem, nu?
Multe poze:
Ah, mi-a plăcut orașul ăsta. Se vede și în poze? 😀
2 Replies to “30 de impresii din Timisoara”
Adaosuri de la un localnic…
In TM nu exista Gradina Botanica,doar Parcul Botanic cu ceva specii marcate pe pajisti. Care va fi dat peste cap de planul de a se construi o parcare sub el.
KOS nu e restaurant, ci un local mic, care are intr-adevar niste gyrosi f. buni.
Zona centrala e f. Instagram-abila; din pacate, a fost reameanajata exact cu acest scop, de imagine; alte zone si ele frumoase sunt complet neglijate; in cadrul reamenajarii au fost impinsi afara din ea comercianti si owneri de pub-uri & restaurante random, ca sa faca loc numai unora, veniti la pachet cu reamenajarea din bani publici.
A fost si este schimbata zona centrala pe linia reluarii aspectului ei din vremea impreiului habsburgic, tot cumva „la comanda”. Sunt multi care regreta acele vremuri pe care nu le-au experimentat personal, insa nu suporta apartenenta zonei la RO, punand pe seama ei toate neplacerile curente. Tot ce e mai de la vest e bun, tot ce e RO si mai catre est e ff rau.
Traficul este mult inrautatit dupa sistemul de semaforizare excesiva si automatizata. Desi exista discutii in care se contesta cu cifre acest efect, el este real. Transportul in comun lasa mult de dorit si este captiv in acelasi trafic complicat, lent, aglomerat si tributar construirii continue. In TM se construieste incontinuu, cladiri de birouri indeosebi.
S-au taiat si se taie copaci – pt cele de mai sus. Nu s-a compensat prin spatiile verzi noi in registru privat, nici prin spatiile verzi publice,unde se planteaza copacei-scobitori si se pun palmieri.
Cetatenii orasului nu sunt beneficiarii modificarilor. Nu e clar cine sunt – insa firmele par ca isi vad interesele indeplinite.
Este un oras care impresioneaza turistii de cateva zile. Nu este un oras prietenos locuitorilor. Aceleasi aspecte ale vietii urbane si cheltuirii banilor publici ca in BUC, CJ, IS etc isi fac simtita prezenta.
Orasul are un mare poluator – fabrica de anvelope. Amplasata in oras, emana mirosuri neplacute si poluare sub forma unei pelicule lipicioase pe geamuri & parbrizele masinilor. deoarece sponsorizeaza diverse evenimente, a fost si a ramas un partener de activitati pt autoritatile locale, respectiv i se „trece cu vederea” efectul dezastruos asupra orasului.
Farmecul incontestabil al TM este intr-un moment de cumpana. Se adopta modele externe si se copiaza. O bucata mare de istorie este trecuta la capitolul „de sters” in diverse planuri. Neplacerea vizibila este ca au de suferit parcurile, copacii, spatiile verzi, care sunt inlocuite cu variante „de consum”, cu costuri mare si continue de intretinere.
Orasul are o tensiune mocnita in subteran – am mentionat ceva legat de ea supra. Privirile sunt incontinuu atintite catre Vest, mix-ul la nivel de populatie face ca un conflict intre banateni si olteni sa fie mereu f. aproape de suprafata. Nici cu aradeni nu sunt prea prieteni banatenii (adeptii regiunii libere Banat, sau de ce nu, ai realipirii la fosta paradigma austro-ungara).
Multumim pentru comentariul detaliat si opinia ta ca locuitor al oasului.