Conacul Hagi Tudorache

Conacul Hagi Tudorache e doar una din escapadele mele în jurul Bucureștiului. Escapade care încep să fie din ce în ce mai dificile. Nu mai reușesc să găsesc hidden gems, posibil să le fi epuizat deja pe toate sau mai trebuie să fac research. Norocul meu că am învățat să fac research în această viață.

Side-note, primul meu internship în publicitate nu a presupus să fac cafele, ci să caut informații relevante pe internet despre diverse subiecte (banking, bere și altele). Deci să zică că mă pricep să aflu lucruri. Și bine că nu m-a pus nimeni să fac cafea, căci nu aș fi rezistat nici măcar o săptămână.

Sâmbăta trecută căutam locuri în care poți ajunge maxim în 30 minute din București. Am dat peste 2 conace și am zis că musai trebuie să ajungem să le vedem. Uneori, research-ul meu e foarte minimal, dacă am găsit un loc fain, încerc să nu îl analizez foarte mult, mă păstrez pentru momentul când voi ajunge la fața locului. Asta presupune riscuri, înseamnă că voi afla la fața locului că…nu mai există.

Dar, Simona, cum de nu știai că acea clădirea era demolată dacă tot pretinzi că faci research?

Nu vă închipuiți că sunt un miliard de articole toate actualizate cu locurile astea. Nu e ca și cum aș căuta programul de vizitare la Casa Poporului. Găsesc știri / articole vechi din 2012 ca fiind cele mai recente, altceva nu mai există. Deci nu putem decât să sperăm că o să mai găsim ceea ce ne dorim. Plus, ne place și factorul de spontaneitate și recunosc că uneori trebuie să ne repliem la fața locului pentru alte destinații.

Un conac demolat

Nu a fost să fie cu Conacul Hagi Tudorache sau Hagi Theodoraky, după o altă denumire. Conacul se afla în județul Ilfov, comuna Grădiştea, situat undeva la sud de lacul Căldăruşani, lângă Biserica Adormirea Maicii Domnului.

A fost inițial o reședință de vară, fiind construit în anul 1896. Familia Theodoraky era o familie de negustori. Între 1800 şi 1900 au acaparat multe investiții imobiliare. Au deținut încă de la sfârșitul secolului 18 prăvălii pe Lipscani, o altă prăvălie în Hanul cu Tei, apoi case din mahalaua Oţetari (nu mai există); au avut și singura bancă românească din oraşul vechi „Banca Costache Tudorache”, plus multe prăvălii. Clădirea avea la parter cinci camere, etajul parţial şi mansarda fiind iniţial destinate dormitoarelor. Intrarea principală a avut până la un moment dat o uşă somptuoasă din lemn sculptat. Din vestibulul cu luminator se intra în birou, apoi urmau salonul, sufrageria cu ferestre spre heleşteu şi dormitoarele.

Au păstrat reședința conacului până în 1949, când a fost naționalizată. A aparținut pe rând școlii sătești, dar după ce școala a primit un nou imobil, a intrat în posesia unei administrații a Consiliului Județean Ilfov, o companie numită Transcom. Asta se întâmpla în februarie 1976. Conacul Hagi Tudorache nu a fost niciodată înscris în Lista Monumentelor Istorice și după mulți ani de degradare și vandalizare, a fost demolat. Am găsit informația pe un forum că a fost complet demolat la începutul anului 2013.

Câteva imagini din anii de existență:

Ultimul video cu acesta în picioare este din 2012, fiind în drumul unor oameni care făceau un traseu cu bicicleta. Îl puteți vedea aici. Video-ul acesta m-a ajutat pe mine să identific exact unde se afla clădirea, căci e cam greu să găsești ceva ce nu mai există, dacă mă înțelegeți.

Acum în locul respectiv mai sunt niște ruine ale unei anexe, probabil. Atât am avut de pozat. În jurul sunt boscheți, gunoaie, munți de pământ și Biserica Adormirea Maicii Domnului.

Să vă povestesc ceva amuzant legat de această biserică. Am zis să o vizităm, deși chiar nu aveam așteptări de la ea. Am vrut să facem câteva poze, dar preotul, care se afla în curte, ne-a zis că nu ar vrea să pozăm deloc. Ne văzuse și că pozam în locul unde se afla înainte conacul și, citez, ”nu vreau ca imaginea mea de preot și a bisericii să fie asociată cu ce s-a întâmplat în locul ăla”. Foarte aiurea din partea mea că nu am insistat să aflu mai multe. Ce mi-a plăcut la preotul ăsta a fost cum l-a preocupat imaginea sa personală într-un sat unde te urmăresc bețivii pe stradă să le dai 1 leu că le e foame. În timp ce cară în brațe o pâine întreagă. Sau cum la biserică sunt montate camere de filmat pentru ca ”nimeni să nu ne mai fure tomberonul”. În grădina bisericii era și un cimitir în care s-au strâns multe gunoaie ce păreau că se află acolo deja de ceva vreme. Da, mi-a plăcut de preotul ăsta.

Aproape monument istoric

Revenind la conac. Conacul avea șanse să fie încadrat în lista monumentelor istorice, în categoria arhitectură, grupa A, adică de valoare naţională şi universală. Astfel ar fi putut să fie protejat de orice modificare, fie ea exterioară sau interioară. Clasarea lui a fost refuzată de proprietari, acei Transcom, dar în schimb au fost clasate ca și monumente biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului cu picturi din 1752 aflată din satul Sitaru şi biserica cu hramul Adormirea Maicii Domului din anul 1846 din satul Grădiştea.

Este mare păcat că nu a mai fost salvat Conacul Hagi Tudorache, deși avea șanse. Nu era un conac uriaș, plus avea o structură rezistentă, deci nici reparațiile nu ar fi fost atât de mari pe cât ar fi la acest conac, de exemplu.

Voi mai știți de vreun caz similar, de o clădire istorică cu potențial cultural ce a fost demolată?