Conacul Hermes din Viena

Conacul Hermes din Viena

Conacul Hermes nu e chiar un conac, e mai mult un palat și poartă denumirea de Hermes Villa, fiind situat pe domeniul grădinii Lanzier din Viena. Inițial purta numele de Villa Waldruh. Este o reședință privată ce este adesea folosită pentru evenimente, cât și ca spațiu cultural, fiind accesibilă publicului. Deci putem spune că este și muzeu. O să-l tot numesc conac din simplul motiv că-mi place să-l încadrez în lista clădirilor extraordinar de frumoase descoperite mai mult sau mai puțin din întâmplare.

Cum a luat naștere Conacul Hermes?

Franz Joseph i-a oferit soției sale Elisabeta, drept cadou, această vilă situată într-un mediu rural, dar cât să nu părăsească Viena. Astfel că a ridicat vila în grădina Lainzer, ce funcționa și ca domeniu de vânătoare. De altfel, astăzi poți vedea zimbri sau căprioare în acel perimetru protejat. O vilă retrasă în pădure, dar aflată cumva în capitală, era modalitatea împăratului de a-și ține aproape soția, care avea obiceiul să dispară de acasă pentru perioade de timp îndelungate. Se zvonește că bugetul pentru construirea acestui palat a provenit din Fondul de extindere a orașului. Deci iată că și ei le aveau pe ale lor, folosindu-se de banii publici pentru chestiuni private. Ups.

Interiorul Conacului Hermes

Franz Joseph și-a dorit ca interiorul să fie ostentativ și în conformitate cu preferințele personale ale Elisabetei. Pictorul Hans Makart a proiectat vila cu fresce care prezintă extrase din piesa preferată a Elisabetei, Visul unei nopți de vară a lui William Shakespeare. Deși avea un pat imens în stil neo-baroc într-un dormitor decorat somptuos, Elisabeta prefera să-și petreacă noaptea pe o saltea pe podea, lângă fereastră, pentru a avea o vedere asupra cerului înstelat.

Într-una din poeziile ei, Prințesa Elisabeta se referea la vilă ca fiind drept „palatul fermecat din Titania”.

Exteriorul Conacului Hermes

Am putut face fotografii doar în afara clădirii, întrucât perioada deschisă publicului începea undeva din martie. Singurul loc în care am avut acces a fost cafeneaua / restaurantul din incintă. Acolo am mâncat un ștrudel și am băut un capuccino. Am mai zis-o, austriecii fac o cafea absolut excelentă. Ștrudelul a fost meh, nu era chiar proaspăt, dar nu puteam să am pretenții. Era 1 ianuarie, cine putea să-ți servească ștrudel proaspăt atunci?

Exteriorul este absolut superb, iar grădina este foarte mare, perfectă pentru o plimbare romantică. Am prins și o zi cu soare. Cred că locul arată demențial pe timp de vară. Numai bun să te îmbraci într-o rochie albă și să te duci acolo pentru un shooting. Așa, ca de weekend.

Conacul Hermes
Conacul Hermes
Conacul Hermes
Conacul Hermes
Conacul Hermes
Conacul Hermes
Conacul Hermes

Conacul Hermes l-am descoperit din întâmplare. Venisem doar pentru grădină și a fost cea mai frumoasă surpriză să-l descopăr acolo. Însă cred că în viitoarele călătorii, în funcție de cum îmi permite contextul, o să încerc să mai găsesc astfel de hidden gems.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.