Am vizitat Închisoarea Doftana

Uită-te la mine cum scriu eu în titlu că am vizitat Închisoarea Doftana de parcă ar fi un muzeu la care mi-am făcut rezervare online. În noiembrie anul trecut am vrut să facem o excursie de 1 zi pe Valea Doftanei ca să vedem toamna în toată splendoarea ei. Doar că pe drum ne-am răzgândit.

Ne era tare dor să mai vedem o locație abandonată așa că am căutat în zonă să vedem dacă e ceva ce am putea explora. Și am dat peste minunăția asta de închisoare, de care nici nu auzisem anterior. Dacă știam că există o închisoare abandonată la noi în țară, aș fi vizitat-o de mult.

Disclaimer foarte important:

Închisoarea este într-o stare avansată de degradare. Din acoperișul rămas se desprind periodic bucăți de tablă (de fier, ce probabil au pe puțîn 5 kg fiecare). La fel și podeaua…în unele locuri nu mai există. Așa că intrarea se face pe propria răspundere. Ba chiar îmi vine să recomand să o vedeți doar din poze. 🙂 

Am ajuns la închisoare în jurul orei prânzului, în satul Doftana. Nu știam dacă vom putea realmente să intrăm, dacă are paznic, câini sau alte pericole, dacă va fi nevoie să sărim vreun gard. Și nici nu am avut dificultăți în a intra pentru că, ghiciți ce, poarta avea barele de fier depărtate, astfel cât se putea strecura foarte ușor orice adult.

Istoria închisorii

Închisoarea Doftana a fost construită între anii 1894 și 1897 și a fost dată în folosinţă în 1895, îndeplinind acest rol până în 1960. A fost proiectată de un arhitect belgian şi avea toate dotările necesare pentru a funcționa într-un regim modern, anume avea apă curentă, încălzire centrală pe culoare şi electricitate. Avea 397 de celule, majoritatea fără ferestre și 3 curți interioare. De asemenea, avea 2 rânduri de ziduri, pe care le-am putut observa și noi.

Printre deținuții săi celebri se numără Nicolae Ceaușescu, Corneliu Zelea Codreanu, Alexandru Moghioroș sau Gheorghe Gheorghiu-Dej. Nicolae Ceaușescu a fost arestat pentru propagandă comunistă în vara anului 1936 și a fost încarcerat aici. Câțiva ani mai târziu a fost arestat din nou din aceleași motive, doar că a fost plasat la Jilava. Închisoarea Doftana era, de altfel, în perioada comunistă cunoscută ca acest loc martir, un simbol de suferință pentru comuniști și a fost transformată apoi în muzeu. Nicolae Ceaușescu obișnuia să o viziteze în perioada în care era muzeu și cerea să fie pus covorul roșu. Cred că avea o satisfacție foarte mare că ajunsese el să dețină soarta locului, nu viceversa.

Închisoarea Doftana era și un loc de tortură. Secția H era special desemnată pentru acest lucru, pentru cei periculoși sau pentru pedepsirea membrilor existenți. Am încercat să identific secția respectivă când am explorat-o, dar recunosc că nu am reușit. Erau 8 sectii, de la A la H. Clădirea a fost construită sub formă de potcoavă și avea un culoar foarte lung. Auzisem că este specific arhitecturii de închisoare (cel puțin una care să te dărâme psihic) să se construiască holuri si culoare la care nu vezi capătul, astfel cât dacă încerci să evadezi să te descurajeze să înaintezi. Cred că sunt niște principii arhitecturale destul de greu de digerat.

A fost dărâmată la cutremurul din noiembrie 1940, luând odată cu ea şi o parte din puşcăriaşi, ce au rămas captivi sub ziduri. S-a mai prăbuşit încă o dată la cutremurul din 1977.

Închisoarea a avut și propria gazetă ce era pregătită de câțiva deținuți, dacă vă interesează, am găsit un articol ce abordează mai în detaliu acest aspect.

Un prezent desprins ca dintr-un horror

Tavanul este aproape dispărut. Scările nu mai duc nicăieri. Podeaua e ceva de domeniul trecutului. Într-una din încăperi am găsit chiar macheta închisorii, de pe vremea când era muzeu. Acum până și macheta asta este în mare parte distrusă. E o experiență uimitoare să explorezi locul asta încărcat de istorie și amintiri dureroase. E uimitor să vezi cum zidurile înalte se ridică spre cerul albastru. Și cum cel mai bine păzit loc din care nu a evadat nimeni niciodată este acum un monstru slăbit de timp și de natura ce îl înconjoară.

„Even behind prison walls, I can see the heavy clouds and the blue sky”.

Au apărut și câteva capre

Să fii într-un loc părăsit în care pare că nu a mai călcat nimeni de ceva vreme, să fie liniște și dintr-odată să auzi un sunet de talangă și să vezi cum mai multe capre apar una câte una la păscut în curtea închisorii. E ceva aproape suprarealist. Domeniul închisorii este vast și încărcat de vegetație, așa că oamenii ce locuiesc în apropiere își mai aduc aici animalele la păscut.

Imagini cu Închisoarea Doftana:

Disclaimer foarte important:

Închisoarea este într-o stare avansată de degradare. Din acoperișul rămas se desprind periodic bucăți de tablă (de fier, ce probabil au pe puțîn 5 kg fiecare). La fel și podeaua…în unele locuri nu mai există. Așa că intrarea se face pe propria răspundere. Ba chiar îmi vine să recomand să o vedeți doar din poze. 🙂