Autor: simona

Casa de Târgoveț Hagi Prodan

Casa de Târgoveț Hagi Prodan

A venit toamna și nimic nu mă încântă mai tare. Am răcit și frigul mi se pare că a venit un pic mai repede decât mă așteptam, dar nimic nu poate să-mi strice bucuria faptului că e toamnă și soare afară. Este fix vremea potrivită pentru mine să-mi reiau expedițiile dragi. Weekend-ul trecut am pornit spre Ploiești căci am descoperit pe Instagram această casă veche de boier numită Casa de Târgoveț Hagi Prodan. 

Posibil să fie cea mai veche casă din Ploiești în momentul de față, fiind construită în jurul anului 1785, pentru un negustor de al locului. Casa este de tip țărănească de epocă, din zona de deal (fiind construită pe un parter înalt) și are puternice influențe orientale. În anii 1801-1802 fata primului proprietar primește casa ca și zestre la căsătoria sa cu Ivan Hagi Prodan.  Acesta era de din Bulgaria, fiind posibil de origină bulgară, sârbă sau aromână. Acesta era fruntaş al breslei căldărarilor din Ploieşti.  La începutul secolului 20 casa devenise o ruină și urma să fie demolată  când a fost salvată de arhitectul Toma Socolescu. Astfel a fost cumpărată și restaurată de primărie.

De-a lungul anilor Casa de Târgoveț Hagi Prodan a cunoscut mai multe etape de restaurare. În 1953 a fost declarată monument de arhitectură, devenind primul muzeu din istoria orașului. Ultima inaugurare a casei a fost în 2005. O altă informație interesantă este faptul că din 1985 până în 2003 a găzduit o expoziție permanentă dedicată Nichitei Stănescu.  Nu înțeleg de ce ai avea aceeași expoziție timp de 17 ani.

Decorul este o combinație de elemente tradiționale românești cu elemente ce provin din arhitectura orientală. Camerele au obiecte de mobilier sculptate cu foarte multe detalii.  Sufrageria, de exemplu, are tavanul din lemn închis la culoare sculptat în motiv stelat. Toate obiectele sunt lucrate manual.

Intrarea este 8 lei și sunteți acompaniați de un ghid care vă povestește despre istoria casei. Se află pe Strada Democrației nr2, în apropiere de Muzeul Ceasului.

Am mancat la Restaurant Seoul

Am mancat la Restaurant Seoul

Să fiu sinceră, la Restaurant Seoul mănânc de aproximativ un an și jumătate și de fiecare dată mi-am zis: ”acum scriu articol, acum scriu articol”. Am făcut poze mereu, eram pregătită să împărtășesc și cumva, cumva, tot nu ajungeam să vă zic de acest loc minunat. Dacă vă place mâncarea coreeană, de fapt asiatică, this is the place to be. Cred că cele mai bune preparate se regăsesc în această bucătărie, care, am înțeles, că se aseamănă destul de bine cu cea chinezească.  Coreean vs japonez? Coreean anytime. Mâncarea este și unul dintre motivele pentru care nu știu ce să aleg între o vacanță în Coreea de Sud sau Japonia. Parcă cea din urmă e mai potrivită turistic și cultural vorbind, dar categoric Coreea de Sud este raiul pentru mâncare, din punctul meu de vedere. Mmm, kimchi.

Korean BBQ – noua iubire

Soră-mea este fan k-pop și de aici a pornit și apetitul ei pentru cele 2 țări. Învață ambele limbi și datorită ei am descoperit și eu acest univers. Anul trecut eram în Dublin și ne întrebam ce să mâncăm la cină când am dat peste un restaurant coreean demențial. Acolo am mâncat pentru prima oară BBQ cu carne de porc. Carnea este tăiată în fâșii subțiri astfel cât să se gătească mai rapid și este anterior marinată în ulei de susan și zahăr.  Tot procesul de gătire se întâmplă chiar la masă, pe o tigaie / plită portabilă. În timp ce se gătește se mai adaugă (dacă e cazul) ardei verde iute tăiat rondele și felii de usturoi.

Carnea se servește în frunze de salată verde și se mai adaugă alte ingrediente în această combinație în funcție de ce își dorește fiecare. De exemplu, eu mai pun morcovi sau castraveți sau kimchi. Se rulează tot și se înfulecă dintr-o înghițitură.

K-pop

Restaurant Seoul este undeva pe lângă Mânăstirea Cașin, într-un cartier cu multe case de oameni bogați. Pentru că nu se află într-o clădire care să le aparțină doar lor, uneori la intrare e un portar care se oferă să te conducă până la restaurant.  Dacă vii pentru prima oară, o să fie de ajutor. Nu am intrat în multe restaurante coreene, presupun că interiorul este ceea ce ar fi un restaurant coreean autentic, minus lămpile de la ikea care arată ca niște păpădii gigantice. În rest, mult lemn, au și mese în separeuri ce sunt mai intime.

Muzica este în principiu coreeană / k-pop și vine de la un televizor la care poți vedea și videoclipurile. 70% dintre acestea sunt depresive, un el / ea suferă după o relație încheiată, îl / o vedem cum plânge sau cum se uită la poze cu iubirea lor. Avem flashback-uri din relația lor, din vremurile când erau fericiți. Jur că toate videoclipurile sunt la fel. Și jeez, am aflat că trupele coreene pot avea și 17 membri.

Mâncare, în sfârșit

Să revenim la mâncare. Întâi ești servit cu 4 aperitive așezate în mici boluri albe. Acestea conțin kimchi (dreapta sus), dovlecel murat (stânga sus), un soi de ridiche murată (stânga jos) și ceva batoane (?) de pește. Aperitivele sunt din partea casei și, de regulă, sunt diferite în funcție de zi și ce ingrediente au disponibile. De exemplu, eu tânjesc după o salată de alge așa cum am mâncat în Dublin, dar nu reușesc să prind și aici ziua în care servesc asta la aperitiv. Deși sunt din partea casei, dacă ceri refill (și sigur vei face), atunci se plătesc. Cred. Trebuia să fiu mai atentă cu ce scrie pe nota de plată.

Apoi, am comandat și un Ddokpokki picant, batoane de orez cu legume în sos picant/soia. Îmi place super mult preparatul ăsta deși consistența batoanelor mă face să cred că molfăi o batistă în sos. Chiar și așa, e bun.

Atracția principală nu a putut fi decât Korean BBQ cu carne de porc. În general, aș alege vita peste porc, dar la acest BBQ mi se pare că porcul este genial.  Și tot spectacolul s-a desfășurat așa cum descriam mai sus:

În final, am luat și desert. Au această prăjitură delicioasă numită Hottok care este, de fapt, o clătită umplută cu diverse și ar fi un preparat de street food foarte popular în Coreea. Ca și umplutură are scorțișoară, miere și alune.  Este DIVINĂ.

Nota de plată pentru 2 persoane pentru tot ce am povestit mai sus a fost de 200 lei.  Și este destul de mult, cam atât mergeam ca și preț și la restaurantul acela din Dublin. Plus că desertul l-am împărțit în 2 și nu ne-am luat decât 2 sticle de apă. BBQ-ul costă destul de mult. Aici este meniul dacă vreți să-l frunzăriți.

În București mai este un restaurant coreean asemănător cu acesta și cel mai probabil cu bucătari asiatici, dar o să vă povestesc de el după ce o să ajung și pe acolo. Deși tot de 1 an zic că merg.  Până atunci, mergeți la Restaurant Seoul măcar la o ocazie specială. Ah, da, să nu uit! Și Ramenul lor este genial.

De ce toamna e perfecta pentru calatorii

De ce toamna e perfecta pentru calatorii

Contrar așteptărilor populare, vara nu este cel mai potrivit sezon pentru călătorii. Nu pentru mine cel puțin. Nu e ca și cum vara nu aș călători absolut deloc, din contră, o bună parte din vacanțele mele s-au desfășurat în acest minunat sezon. Desigur, aveam și 7 ani și eram la decizia părinților mei, care nu concepeau să avem o vacanță în oricare perioadă a anului. Apropo, mi se pare că asta e o mentalitate colectivă printre români, musai vara este pentru vacanțe, musai luna august, musai 2 săptămâni. Nu cred că mi-am luat absolut niciodată un concediu de 2 săptămâni, mereu am plecat doar câteva zile de acasă. Dar asta e deja altă discuție despre cât ar trebui să ne luăm, concediu și o să revin cu un articol separat.

Deci ce motive să ai ca să nu te chinui cu un concediu vara? Pff, destule.

Prețuri accesibile

Motivul primordial. Faceți o comparație între un sejur de o săptămână (cazare și transport) în Grecia în luna august și luna septembrie. Am făcut eu și nu exagerez când spun că poți economisi până la 50%. Cât timp am călătorit cu ei mei, toate vacanțele în Grecia erau fix în mijlocul lunii august și de fiecare dată se plângea tata că uite cât costă vacanța. Dar nu, trebuia să fie acolo de Sfântă Mărie, că altfel nu se putea.

Și nu doar septembrie are prețuri avantajoase în destinații cu plajă, ci și octombrie și noiembrie sunt cheap pentru orice city break. Eu așa am profitat de bilete de avion ieftine în Berlin, Bruxelles, Dublin, Milano și altele. Cel mai ieftin a fost biletul spre Milano, 60 lei (da, lei, nu euro) dus-întors.  Și Lacul Como pe timp de toamnă este la fel de superb, credeți-mă.

Temperaturi suportabile

Încălzirea globală is a real thing și nu cred că am mai simțit o căldură atât de ucigătoare cum a fost cea din vara asta. Mie nu îmi place căldura de la sine, prefer frigul, dar asta a fost deja prea mult. În fiecare zi aveam un nivel foarte ridicat de disconfort, în multe zile aveam dureri de cap, iar noaptea îmi era foarte greu să adorm. Închipuiți-vă un city break în această situație. Ați face insolație, ați vomita, v-ar lua moleșeala și somnul. Da, nici la plajă nu ați putea sta.

Am fost la mijlocul lui iunie în Cinque Terre și Pisa și căldura a fost destul de intensă. Era 10 dimineața și deja ne cumpăram cremă de soare ca să ne plimbăm liniștite (eu și sora mea) prin oraș. Degeaba, tot ne-am ars și nici 5 înghețate nu ne-ar fi putut răcori atunci.

Septembrie mi se pare luna perfectă. Încă este cald, dar temperaturile nu mai ajung la acel punct critic. Dimineața este răcoare și este plăcut să mergi pe jos.  Octombrie poate veni cu temperaturi mai scăzute și ploi pe ici pe colo, dar nu mă deranjează așa tare. Noiembrie este friguț și urâțel, dar vine cu mood-ul ăla de iarnă și mă gândesc ce târguri de Crăciun să vizitez din Europa, așa că deja nu îmi mai pasă. Cel puțin nu mă ia cu amețeala de la căldura inumană.

No pressure

Îl vezi pe Gigel că își face selfie în Roma, o vezi pe Gigela că face shopping la Paris sau pe alți gigei că pleacă în gașcă la mare. Vrei și tu, desigur. Și eu aș vrea. Asta mă enervează vara, este această presiune socială de a ieși din casă și de a face lucruri. Ce? Nici tu nu știi. Poate nici nu prea ai bani să pleci în fiecare weekend. Social media este acolo să-ți reamintească de faptul că alții se distrează și tu nu. Nu contează dacă se distrează pe bune sau doar au făcut-o să pară în stories, efectul s-a produs deja.

Toamna mi se pare că sunt mai puțini oameni care să se aventureze la drum. Pentru mine e perfect, acum vreau să plec și să descopăr lucruri.

Adulthood

Și, în final, să fim sinceri și să spunem cu voce tare motivul pentru care verile sunt nasoale în general. Avem job. Nu mai sunt 3 luni de făcut nimic. Nu mai sunt 3 luni în care nu mergi la școală. Acum avem joburi, ne trezim dimineața, ajungem seara acasă. Nu mai e nimic exciting de așteptat. Ultima mea vară cu adevărat liberă (deci fără să învăț pentru bac sau facultate) a fost în….hmmm, 2011.  Apoi, chiar dacă nu m-am angajat imediat, am intrat la facultate, am început să fac voluntariat, apoi chiar m-am angajat și tot așa. 8 ani de când verile nu sunt decât o corvoadă.

Dacă o să-mi iau vreodată un sabatic, o să mi-l iau vara.

Noul spatiu Gateway VR Studio

Noul spatiu Gateway VR Studio

Nu mă consider gameriță (jucatul obsesiv de Sims nu cred că te face un gamer adevărat), nu sunt fană jocuri pe calculator și nici nu eram interesată de VR până acum 1 an.  Când am descoperit Gateway VR Studio, își lansaseră locația pop-up store din Centrul Vechi. Am avut ocazia să testez atunci tehnologia, uitându-mă la balene sau jucându-mă în Google Tilt Brush. Frumos, relaxant, mai safe decât să mă arunc în gol sau să zbor. Apropo, senzația este extraordinar de reală și vei simți fix ceea ce simți când ești pus în anumite situații.  Eu am rău de mișcare, de înălțime, deci ca să sar de pe o scândură am cerut un scăunel (real, desigur) pe care să mă așez pentru că efectiv nu aveam curajul să o fac din picioare. Desigur, nici stând jos în realitate nu a ajutat prea mult. Doar a ajutat să primesc  titlul de cel mai atipic client din studioul de VR, probabil.

Anul acesta, Gateway VR a deschis o nouă locație, tot în Centrul Vechi, în clădirea (nouă și absolut minunată) Diverta, la -1. Spațiul este mai mare și pun la dispoziție echipamente VR HTC Vive și Oculus Rift într-o configurație ce permite și experiențe virtuale în grup.  Și asta cred că este cel mai fun lucru pe care-l poți face la VR, să te joci în grup.

Ce m-am jucat eu de data aceasta?

Nu mai știu cum se numea (nu  aruncați cu pietre), dar trebuia să păzesc o fortăreață de niște troli care veneau cu topoare să ne atace. Îi omoram cu săgeți. Am lucrat cot la cot cot cu Gabriela și după câteva încercări am reușit și să nu ne lăsăm omorâte. Mi-a plăcut tare tare tare mult jocul ăsta.  Apoi, am jucat una împotriva celeilalte, ne ascundeam prin ruinele din cetate și ne atacam reciproc. A fost foarte fun și dinamic. Una dintre îngrijorările mele era că o să arăt ciudat cu o cască pe cap și gesticulând în toate felurile.  Uiți repede de asta când vine un trol spre tine.  Dacă mergeți la VR și vreți să jucați jocul ăsta, să spuneți ”ăla cu săgețile și trolii și cetatea”. Atât am putut eu să rețin.

Job Simulator

Un alt joc (p-ăsta l-am reținut) a fost Job Simulator. Da, nu îmi era de ajuns că merg la muncă și când e să mă relaxez,  tot vreau să muncesc. Mi-am ales o slujbă de bucătar într-un restaurant american (așa părea ca design). Aveam comenzi și o bucătărie la dispoziție cu toate cele necesare. Am făcut cu chiu cu vai o omletă cu pâine prăjită și apoi am avut task să pregătesc un ceai. Am pus apa la fiert în ibric, apoi pliculețul de ceai și am turnat totul într-o cană pe care am vărsat-o. Yey, deja mă enervasem.  Când mă uit în cană să văd dacă totuși mai e ceai, am rămas șocată de ce am citit pe fundul cănii: You are here forever.  Not creepy at all.

Am jucat și Light Saber, ca să particip la un concurs cu premii. Spoiler, am câștigat locul 5. Trebuia să tai cu sabia tot felul de casete luminoase ce veneau spre mine foarte repede și în toate direcțiile. Mi-a plăcut mult jocul și cred că am ars și câteva calorii. Sunt câteva aplicații de VR menite să slăbești dacă e cineva interesat să facă exerciții într-o altă realitate.

La Gateway VR Studio poți închiria echipamentul cât timp dorești și îți poți alege orice experientă sau joc VR din librăria lor vastă. Plus, studioul este numai o activitate din portofoliul lor.  Poți închiria VR & AR pentru orice event ai avea, teambuilding, zi de naștere etc.
Deci vă recomand experiența for a night out. 🙂
Restaurant misto: Aria TNB

Restaurant misto: Aria TNB

Îmi amintesc din liceu cum la TNB erau niște locuri celebre, Lăptăria lui Enache, La Motoare, those cool places to hangout. Aveam liceul fix în spatele teatrului, deci când era de chiulit, oamenii se duceau acolo. Apoi Teatrul Național a intrat în renovări, iar locurile respective s-au desființat. Nici nu m-am mai gândit după 8 ani (cred?) dacă s-a mai deschis vreun local pe acoperișul teatrului sau nu, până când a găsit prietena mea Diana restaurantul Aria TNB, care face parte din grupul Embassy.

Anul trecut era o știre în Digi24 despre cum TNB pune la dispoziție ”amfiteatrul” construit pe acoperiș. În locul acesta se află restaurantul Aria, iar priveliștea este absolut superbă. Plus decorul este top notch și este genul de loc mai high class unde o să mergi într-o zi de salariu. Sau într-o zi bună.

Câteva impresii pe foarte scurt:

  • Chelnerul nu prea știa exact ce să ne recomande, căci era prima sa săptămână la job, dar nu a fost o problemă, servirea a fost impecabilă.
  • Prețurile sunt mari, iar preparatele sunt pe măsura lor de fistichii. O porție de creveți sălbatici costă 100 lei, de exemplu.
  • Meniul este foarte mic, probabil încă testează și o să-l mai dezvolte.  Poți să-ți alegi dintre 3 aperitive, 2 supe, 3 feluri principale și 2 deserturi, parcă.
  • Prietena mea Cami a mâncat o salată vegană cu tofu prăjit și ridiche albă. A fost ceva absolut divin de bun.  Recomand să comandați asta dacă ajungeți pe acolo. Salatele costă cam 45 lei.
  • Băuturile au prețuri obișnuite, o limonadă este 15 lei.
  • Decorul este minunat, am mai zis asta?
  • Priveliștea este minunată, am mai zis asta?

Poze, poze, poze:


Eu cred că o să mă mai întorc aici, măcar pentru salata aia vegană, dacă nu o să reușesc să o prepar acasă.

Carti pe care le-am citit la plaja si mi-au placut

Carti pe care le-am citit la plaja si mi-au placut

Citesc mult când sunt la plajă. Nu știu să înot, nu îmi place să mă bronzez, deci alternative nu am. Mai intru ocazional în apă cât să nu simt că m-am prăjit ca un rac și atât. Singurele dăți când nu pot să citesc la plajă sunt atunci când plec cu prieteni. Agitație, hai în apă, hai să facem aia sau pe cealaltă, deci nu mă pot concetra la citit. Dar când sunt singură (mai rar) sau cu prietenul meu, păi doar de citit îmi arde pielea. Get it? Într-o ordine aleatoare:

  1. Ken Follett – orice carte

Este probabil autorul meu preferat de când am putut considera că am un autor preferat. Ultimul a fost Agatha Christie și asta era prin școala generală. Ken Follett scrie thrillere pline de acțiune și suspans. Nu ai cum să te plictisești cu vreo carte de-a lui. Dar cele mai bune sunt seriile Stâlpii Pământului și Trilogia Secolului. Cea din urmă

Sunt bine documentate și te transpun atât de ușor în acele vremuri. Chiar mă gândeam că Trilogia Secolului ar trebui să fie lectură pentru BAC. S-ar învăța mult mai ușor despre cele 2 războaie mondiale și perioada Războiului Rece.

În Grecia aveam tot timpul după mine una dintre cărțile din această seria. Volum de 800 de pagini, o chelneriță chiar a glumit că e ca și cum aș căra Biblia cu mine. Da, era Biblia mea pe care aproape mi-a furat-o un val.

  1. Șapte povești de vacanță

Pff, asta se recomandă de la sine. Watch-out, poate fi terminată în 2 ore maximum cu pauze. Este foarte subțire și poveștile se citesc rapid. Eu am subestimat-o si pentru un weekend la mare a fost singura mea carte, ceea ce înseamnă că mai mult am stat degeaba.  Cuprinde povești din Cehov, Oscar Wilde, Daudet, Balzac, Maupassant, Turgheniev și Chandler.

  1. Șapte povești erotice

Din aceeași colecție precum cea anterioară, p-asta cred că o puteți termina și mai repede dat fiind subiectul facil. Plus, vă oferă onoarea de a citi una dinte poveștile porno ale lui Creangă. Ce mult mi-aș dori să mă întorc în timp la orele de română când era adulat Creangă. Uitați, doamna profesoară, ce e cu vorbele astea deochate la el?  Cred că o să le citesc și pe restul că ”Ionică cel prost” e scrisă cu umor tipic românesc.

  1. Bărbați care urăsc femeile

Aproape orice thriller merită citit, mai ales cărțile lui Stieg Larsson.  Am citit primul volum din trilogie când eram pe croazieră în Grecia. Soare, frumos, oameni care hrănesc pescăruși, uitați insule etc. Eu eram cu acțiunea mea ultra dark, droguri, sex, viol, crime. Dar merită să o citiți chiar și cu un setting mai happy.

  1. O vară de răscruce – Truman Capote

Cred că lectura asta e desprinsă ca dintr-un cântec de Lana Del Rey. Sau invers, mai degrabă. The American Dream care nu este atât de perfect pe cât promite.

     6. Prințese necuviincioase – 

Voi fi sinceră și voi spune că pe aceasta încă o citesc, dar îmi place foarte mult. Am copilărit cu prințesele Disney, dar au existat personaje în istorie care s-au remarcat prin acțiunile lor mai puțin…cuviincioase. Femei care au sfidat bărbați, care au ucis, care au cucerit regate, care au pornit războaie sau care au pus capăt luptelor sângeroase fără sens. Eu o citesc în română, dar după cum este tradusă, pare că în engleză este absolut savuroasă.

    7. Poveștile originale ale Fraților Grimm

Iarăși o să fiu sinceră și aici, pe aceasta nu am citit-o, dar eu cred că o vă placă oricum recomandarea mea. Cu toții știm de Rapunzel, Hansel și Gretel sau Cenușăreasa. Toate de o inocență minunată, final fericit, toată lumea e bine. Nope, nu e chiar așa. Poveștile originale erau macabre, sângeroase și cu tentă horror. Mult mai disturbing decât orice știați. Singurul spoiler light pe care vi-l dau, Rapunzel a fost lăsată însărcinată de prinț.

Voi ce anume citiți la plajă?

City break-uri în care am mâncat foarte bine

City break-uri în care am mâncat foarte bine

Partea mea preferată dintr-un city break este categoric mâncarea. De fapt, nu, mă scuzați. Nu doar dintr-un city break, ci din orice vacanță. Desigur, ne relaxăm, ne distrăm, dar mai trebuie să și mâncăm. Orice vacanță în care merg trebuie neapărat să presupună un restaurant, o tavernă, niște local street food. Orice, dar nu ” e ora prânzului, hai să luăm un sendviș de la supermarket”. Deși în afară sendvișurile de la supermarket pot fi mai variate și mai bune decât ce găsești la noi, dar ideea în sine. Nu e nimic local și autentic în experiența asta. Mai rău de atât, să mănânci la fast food în vacanță mi se pare cu atât mai nașpa. Poți vedea din curiozitate care este echivalentul unui McPuișor, dar cam atât.

Am avut city break-uri în care m-am bucurat de cea mai bună experiență culinară și altele în care am rămas mai degrabă cu un gust amar. Un astfel de exemplu este Berlin în care am avut ghinionul să nimerim doar restaurante scumpe și fără o mâncare extraordinară. Știu că Berlin ar fi unul dintre orașele alea în care te poți bucura de o bucătărie multiculturală, dar la mine nu a fost să fie. Cea mai bună masă a fost, în schimb, niște noodles cu legume luați de la o gheretă cu specific asiatic de la metrou. A costat 2.50 euro și a fost absolut delicios.

Dar hai să vă povestesc de vacanțele în care am fost în foodie heaven.  Deși merită pe deplin, nu am trecut Grecia pe listă, pentru că aici nu am făcut deloc city break-uri, în termenul lor clasic. Poate doar Thassos fiind o excepție.

Și aș vrea să mai fac o mențiune. Lista de mai jos e pur subiectivă. Sunt sigură că un top comercial de ”cele mai bune destinații de vacanță pentru iubitorii de mâncare” nu ar arăta fix așa. Toate recomandările sunt personale, dar știu că unii oamenii se vor regăsi în ele. Așa că iată lista:

Dublin

Prima zi în Dublin era ploioasă și ușor friguroasă, fiind octombrie. D-abia ajunsesem de 1 oră și un pic și era prânzul, deci nu puteam decât să intrăm într-un pub. Mi-am comandat o tocăniță în sos de bere Guinness, piure și mazăre. Sor-mea și-a luat fish and chips,  ceea ce mi s-a părut o alegere mult mai inspirată decât a mea. Și chiar dacă mi-a plăcut tocănița, am făcut amândouă o fixație și la prânz timp de 4 zile am mâncat doar fish and chips. Din locuri diferite, evident. Am mai încercat și o supă de ceapă sau un chowder (wow, chiar bun), dar nu ne-am abătut de la fish and chips.

Seara schimbam registrul și mergeam în China Town și mâncam la un restaurant coreean de care știam că este foarte bun (internet reviews). Acolo ne luam barbeque cu tot felul de salate și alte garnituri.  Asta făceam în fiecare seară. Dimineața mâncam cu 10 euro (amândouă, deci 5 euro de fiecare) un mic dejun autentic irlandez.  Mmm, fiecare masă era supeeeer gustoasă, chiar dacă mâncam de fiecare dată în altă parte (la prânz cel puțin).

Tot aici, fun fact, am mâncat și cel mai bun churros, cum nu a fost în stare Spania să-mi ofere. Dublin, I miss you!

Bruxelles – Brugges – Oostende

Cred că știu mai mulți oameni cărora nu le-a plăcut Bruxelles decât cei care chiar să se fi bucurat de acest oraș. Ok, nu este fantastic, dar pentru mine este o amintire foarte, foarte frumoasă. A fost prima vacanță împreună cu sora mea și am făcut oricum și excursiile în Brugges și Oostende. Chiar vă recomand să ajungeți să vedeți aceste orașe.

Așa, la capitolul mâncare. Am ajuns și am încercat direct niște pește Tempura într-un restaurant ce avea reviews foarte bune pe Trip Advisor. Seara am ajuns să mâncăm la un asiatic. Dar minunea s-a întâmplat a doua zi când am încercat moules-frites, adică midii cu cartofi prăjiți și sosuri de toate felurile. Doamne, era ca un drog felul ăsta de mâncare. Super delicios, mai ales cu o bere rece alături (doar eu, că sor-mea e minoră). Nu ne puteam sătura, așa că 80% din mesele noastre au fost doar midii cu cartofi.

Când ne-am întors în țară am experimentat un dor imens după aceste mese. Ba chiar am încercat să reproducem preparatul acasă, dar nimic nu se compară cu experiența belgiană. Tot în Belgia am băut cea mai bună bere și am mâncat cea mai bună ciocolată. Ce surpriză, știu.

Bologna

Da, Italia cred că este în topul tuturor atunci când ne gândim la mâncare. Vin excelent, paste divine. În Italia mori și ajungi în rai, nu e niciun dubiu. Deși am vizitat Milano, Pisa, Cinque Terre, Veneția, Verona, Burano, Roma, Bergamo, nicăieri nu am mâncat așa bine precum am făcut-o în Bologna. În primul rând, în Bologna nu am făcut greșeala de a mânca pizza. Da, nicăieri în Italia nu am mâncat o pizza bună, nici cât să se apropie de cea de la Mamizza sau Animaletto. Și m-am învățat, în Italia mănânc doar paste și brânzeturi. Nu de alta, dar astea se potrivesc cel mai bine cu un pahar de vin.  Apoi, aici am avut marele noroc de a nimeri doar locuri cu mâncare absolut delicioasă. Am mâncat zece feluri de paste, de la cele mai simple (cu sos de roșii și mozzarella) până la cele mai fancy (cu fructe de mare), o înghețată cu cafea fabuloasă și cel mai pretențios platou cu brânzeturi. De am dat 60 euro la masa. Dar a meritat.

Uf, îmi e dor un pic de Bologna cea grasă și roșie.

Londra

Fără o bucătărie proprie care să mă atragă, pe lângă clasicul english breakfast pe care nu l-aș mânca în mod normal, și un fish and chips cam nasol, Londra m-a cucerit cu altceva. A fost un Berlin multicultural, doar că unul în care am avut noroc să nimeresc mâncare super bună. A ajutat faptul că m-am plimbat parțial singură, deci am ales doar eu u unde să mănânc și nu a mai fost nevoie să țin cont de părerea altcuiva. Am mâncat de toate, dar cea mai faină experiență a fost în China Town când eram LIHNITĂ de foame. Am nimerit într-un restaurant asiatic super înghesuit ți întunecat. Mi-am comandat noodles cu legume + alte legume făcute la aburi. Așa comandă un stomac gol, ce să faci. Plus mi-am luat și o Cola rece cu multă gheață.  Doamne, a fost o masă ca-n reclame de bună. Și cam peste tot unde am mâncat am avut noroc de ceva bun.

La voi care au fost cele mai mișto orașe din punct de vedere culinar?

Activitate de weekend: Parcul Natural Vacaresti

Activitate de weekend: Parcul Natural Vacaresti

Când îmi zicea cineva de Văcărești acum câțiva ani, mă gândeam la o hazna murdară. Cred că nu eram departe de adevăr pe atunci, însă din 2016 Parcul Natural Vacaresti este declarat rezervație naturală. Este singurul parc natural urban de la noi din țară și prima arie naturală protejată din București. National Geographic a numit-o ”delta dintre blocuri”, ce descrie perfect zona respectivă.

Lacul Văcărești trebuia să fie ceea ce este Lacul Morii în prezent. Un lac antropic construit în caz de inundații, acesta să funcționeze ca un sistem de apărare hidrologic. Mai pe omenește spus, să se reverse apa acumulată în lac.  Pentru acest lac s-a demolat Mânăstirea Văcărești, lucrările fiind începute în 1986 și sistate în 1989 odată cu căderea comunismului. Natura nu a așteptat după oameni și și-a urmat cursul firesc.

Intrarea este pe lângă complexul rezidențial Asmita Gardens, clădire în care am înțeles că ar fi și un observator de unde poți avea o priveliște 360 asupra deltei.  Este nevoie de o programare și sunt organizate și tururi ghidate pentru cei care vor să facă o plimbare și să afle cât mai multe lucruri despre fauna din zonă. Parcul Natural Vacaresti este administrat de angajați și voluntari, conform site-ului dedicat, aceștia se ocupă de monitorizarea speciilor, patrulare și igienizare. Sunt adăpostite 157 specii de păsări, 333 specii de plante, 13 specii de mamifere și 120 specii de insecte. Au fost create trasee, astfel că te poți plimba foarte ușor cu bicicleta. De asemenea, au fost construite câteva puncte de observare în rezervație astfel cât să poți admira natura.

Vă recomand un traseu cu bicicleta pe aici, d-abia aștept să-l fac și eu.  Și cred că o să mă întorc undeva mai pe la toamnă când nu o să mă ia cu leșin de la căldură.

Impresii din Antalya

Impresii din Antalya

Antalya nu ar fi fost chiar tipul meu obișnuit de destinație, însă nici nu am avut multe de spus în privința asta, mai ales pentru că era un family vacation.  Nu mă plâng, orice vacanță este binevenită, mai ales când nu ești tu responsabil de finanțe, deci zero griji și te bucuri doar de relaxare. Toată lumea crede că Antalya este doar despre all-inclusive, resorturi de vacanțe și stat la plajă și atât. Asta credeam și eu înainte până când am avut ocazia să o descopăr.

Nu îmi place să stau într-un singur loc dacă este să călătoresc. Trebuie să explorez, să văd și să aflu lucruri. Și asta am încercat să fac și aici, lucru care mi-a reușit destul de bine dat fiind contextul dificil: căldură insuportabilă, ai mei voiau doar la plajă, deci trebuia să mă deplasez fără mașină sau să caut taxi etc.

Dar hai să vă povestesc un pic despre orașul ăsta dacă vreți să vă faceți sejurul aici.

Orașul

Este măricel, iar provincia Antalya este uluitor de mare. Am vrut să facem un mic road trip până într-un sătuc și cu mașina pe autostradă făceam 4 ore.  Ne-am cam luat gândul și am decis să rămânem doar în oraș.  Pot să spun că am văzut bits and pieces din el, dar am fost în bazar și am vizitat și centrul Vechi. Este comparabil cu Istanbul, doar că e mai puțin haos. Și este foarte curat din ce am observat.

Însă trebuie să știți că dacă stați în resorturi, atunci va trebui să vă deplasați doar cu mașina / taxiul până în centru. Distanța este destul de mare.

Transport

Noi am mers cu mașina și am împărțit drumul în 2, întrucât sunt aproape 17 ore de mers din București. Ne-am oprit în Istanbul pentru o noapte, dar nu pot să spun că a fost chiar cea mai înțeleaptă decizie. De la intrarea în oraș până la cazarea din centru am făcut 2 ore! Da, traficul este atât de haos, mai ales pe străzile înguste încât ne-am pierdut 2 ore și mulți nervi așteptând să ajungem odată la hotel. Never again. Dacă vreți să vizitați orașul Istanbul, veniți cu avionul sau autocarul (eu așa am făcut), căci e crimă și pedeapsă.

Însă în general turcii au o infrastructură excelentă, deci nu o să aveți probleme cu drumul. Taxa de drum /  autostrăzi se plătește înainte de a intra pe autostradă și se ia în calcul distanța pe care o faci + tipul de mașină. Cred că am plătit undeva pe la 50 euro pentru o săptămână.

La întoarcere, orașul intermediar a fost Bursa, căci era pe la jumătatea drumului nostru. Well, Bursa este altă mâncare de pește. Dacă Istanbul și Antalya sunt foarte turistice și cu un aer mai occidental, Bursa este un oraș mai… tradițional. Am văzut multe femei îmbrăcate în burka, mult haos și mizerie. Știu că este recomandat de vizitat ca pe una dintre atracțiile mai neștiute la Turciei, dar parcă nu m-a atras așa de tare. Cică aici ai găsi varianta originală a kebap-ului.

Resortul în care am stat

Nu mai știu cum se numea, dar nu cred că e nevoie, pentru că nu l-aș recomanda neapărat. Am mai fost la all-inclusive în Bulgaria și am avut o experiență bună, deci la turci eram convinsă că va fi ceva de vis. Doar ei au inventat acest concept. Era un resort de 4 stele, iar recepția era impresionantă, cu un candelabru imens, fotolii de piele, bar și ieșire direct la piscină. Camerele erau mai puțin impresionante. Arătau ca și cum ne-am teleportat în anii 70, la all-inclusive. Cel puțin era foarte curat și aveam priveliște la mare (pentru care am plătit).

Aveau zi de zi tot felul de activități cu animatori. Dansuri arăbești în ziua x, pool party în ziua y, jocuri și așa mai departe. Nu aveai cum să te plictisești. De la piscină era un tunel care te scotea direct la plaja de pe cealaltă parte a drumului.  Personalul a fost ok, nimic deosebit, nici nu prea am interacționat cu el.

Curățenia era zilnică, deci nu aveam de ce să mă plâng. Tot în resort mai aveau salon și sală de fitness. Dacă la sala de fitness aveam acces gratuit, la salon era cu plata destul de mare. Am uitat să menționez că existau 3 tipuri de pachete care-ți permiteau să ai acces la anumite lucruri și primeai niște brățări de o anumită culoare, în funcție ce nivel erai. Nu eram VIP, asta vă zic.

Vremea

Am fost în august, deci vă puteți închipui de confort termic aveam parte. Din cauza căldurii nu prea mergeam nici la plajă și stăteam mai mult la piscina hotelului. În zilele în care ne aventuram să vizităm un sit arheologic sau un muzeu, tot ce ne doream era să ajungem înapoi la răcoare. Foarte, foarte cald. Și poate ar fi și mai ieftin dacă ați merge în luna septembrie. Vremea ar fi la fel de bună și mult mai ușor de suportat.

Mancarea

Turcii au o mâncare demențială, punct. Însă mâncarea de la all-inclusive a fost deosebit de tristă. Era multă, diversă și pregătită corect, dar îi lipsea ceva. Hmmm, cred că savoarea. Mi se părea destul de fadă și nu era nicio bucurie când mâncai ceva pregătit la hotel. În dățile în care am ieșit din hotel și am mers la un restaurant, pot să spun că eram cea mai fericită. În sfârșit mâncam mâncare cu gust. În una din zile am vizitat un sit arheologic. Ne-a prins ora prânzului și eram hămesiți.  Am găsit o bombă de restaurant pentru tiriști. Nu vorbeau engleza, ne-am înțeles mai mult prin semne și nu avea foarte multe feluri de mâncare. Pot să vă spun că a fost una dintre cele mai gustoase experiențe pe care le-am avut în Turcia. Super bun și mâncare simplă. Ne-au bombardat cu o tonă de baclava gratis, a fost genială. Și culmea, în acea bombă am putut plăti cu cardul.

Da, deci dacă mergeți la all-inclusive în Turcia vă doresc mult noroc. Sunt șanse egale să nimeriți mâncare foarte bună la resort sau proastă, cum a fost cazul nostru. Și ce e mai minunat decât să știi că trebuie să mănânci aceeași mâncare timp de o săptămână?

Ce e de vazut

Dincolo de plaja și piscina hotelului, e o altă lume în afară. Vă las eu mai jos o mică listă dacă vă mănâncă picioarele după niște plimbări:

  1. Orașul Vechi – Kaleici – este foarte frumos și pitoresc, plin de magazine artizanale din care puteți face shopping.  Și tot aici puteți vizita și Vechiul Port, iar priveliștea este superbă. Tot în Kaleici era și un panoramic elevator de unde puteți vedea portul și marea de sus.
  2. Bazarul – sunt mai multe bazare în Antalya, cred că în funcție de locația în care vă aflați, puteți căuta cel mai apropiat bazare de voi.
  3. Muzeul Arheologic din Antalya –  5000 de obiecte de artă și o galerie în aer liber.
  4. Muzeul de păpuși – este situat aproape de port, deci dacă ajungeți în Centrul Vechi, atunci să vizitați și această mică bijuterie. Sunt expuse jucării vechi din toată lumea.
  5. Situl arheologic Perga – ăsta a fost un oraș antic, iar acum puteți să îi vizitați ruinele.
  6. Parcul de distracții Aktur – dacă aveți copii mici (sau dacă aveți un spirit mai aventurier), puteți să mergeți în acest mini disney world pentru câteva ore de distracție.
  7. Parasailing – cea mai mișto activitate! Îmi e frică de apă și înălțimi, d-asta am stat suspendată la 4 metri deasupra mării.  Recomand!

All-inclusive sau nu?

E fain să se preocupe altcineva de nevoile tale și să nu-ți lipsească nimic. Însă nu cred că este pentru mine sau nu este pentru mine la vârsta asta. Când vreau să mă plimb și să explorez cât mai multe locuri. Am scris un articol despre ce înseamnă all-inclusive și aici. 

Vă las cu multe poze:

Cazari din Romania care mi-au placut

Cazari din Romania care mi-au placut

Pasiunea mea este să plec în vacanțe și să găsesc cazari din Romania care să fie aparte. Mulți mă întreabă cum le găsesc. Este foarte simplu, fie dau search pe Google ”top cazări” sau ”cele mai frumoase cazări” din zona x, fie intru pe Airbnb și caut. Doar că eu nu rezerv pe Airbnb pentru că trebuie să plătesc imediat suma. Folosesc doar Booking, unde dacă am noroc, găsesc și ceva cu anulare gratuită în caz că mă răzgândesc.

Am niște prietene cu care vreau să plec într-un mini city break și este obligatoriu să găsim o cazare super drăguță. Poate dacă tot vin eu cu recomandări, mă ajutați și pe mine să extind lista de mai jos. 🙂

Cuibul de la Mare (Corbu, Vadu)

Ați auzit de plaja Corbu, fiind una dintre puținele plaje sălbatice din România, alături de Tuzla. Eu am fost aici în 2016, știu că ar trebui plătită o taxă dacă vii cu mașina. Pe atunci nu erau foarte mulți oameni, sper că nu sunt nici acum.  Ca și loc de cazare, am găsit această superbă pensiune în stil autentic românesc.  La momentul vizitei era recent restaurată, deci totul mirosea a nou. Posibil că în camera în care am stat să fi fost primii turiști. Proprietarul era super amabil și ne-a și pregătit micul dejun a doua zi. Ba chiar insistase în seara aceea să stăm cu toții la un mic foc de tabără, dar eram mult prea obosiți. Acum dacă ar fi să dau timpul înapoi, nu aș mai fi refuzat invitația.

O noapte de cazare a costat 166 lei.

Casele de oaspeți din Cincșor, Transilvania

Am scris de ce trebuie să vizitați satele săsești și, mai ales, Casele de Oaspeți de la Cincșor. Iarna e o atmosferă ca de basm, mai ales dacă și ninge, dar și vara sunt sigură că este absolut de vis.  Gazdele vă pot face un tur ghidat al bisericii fortificate și puteți vizita și restul bisericilor din zonă.  Pentru mine cred că asta e cea mai frumoasă cazare în care am stat vreodată.

Cazarea ne-a costat în jur de 330 lei.

Casa Lily (Sighișoara)

Probabil dacă ați merge în Sighișoara. v-ați dori o experiență medievală, nu-i așa? Eh, eu când am căutat cazare în 2016, am găsit ceva mai exotic, o pensiune în stil japonez. Nu mai știu din ce motive am ales-o p-asta, poate pentru că nu era în centru și avea un preț decent.  Este sus pe deal, chiar dacă nu o să vă treziți fix lângă turnul cu ceas, măcar o să faceți o plimbare drăguță și o să vedeți orașul de sus.

Cazarea ne-a costat în jur de 280 lei.

Conacul Ambient, Cristian, Brașov

Obsesia mea pentru conace nu m-a lăsat în pace, așa că am găsit acest conac ”de lux” din Cristian, în apropiere de Brașov. Este un conac în stil tradițional, dar și modern totodată. Am petrecut un weekend aici și m-am simțit foarte bine, deși experiența (dincolo de decor și mâncare) poate fi destul de impersonală. În sensul că nu sunt gazde care să te întâmpine și sunt destul de mulți turiști cazați. Dar tot este de recomandat. În plus, dacă vreți să știți ce puteți face în Brașov câteva ore, iată.

Cazarea ne-a costat 300 lei.

Sursă foto

Garden House, Timișoara

Asta e o cazare găsită fix cum descriam la început de articol. Găsită pe Airbnb, rezervată pe Booking. Gazdele au fost foarte primitoare și este locul perfect de mers vara (noi am mers în martie) căci au o grădină foarte frumoasă în care te poți relaxa. Cea mai bună parte? Au multe pisici, ba chiar și iepurași! Dacă ajungeți prin Timișoara, vă recomand să citiți impresiile mele despre oraș.

Cazarea ne-a costat 266 lei.

Cloașterf Haus, Transilvania

Da, o să mai zic iar ceva de satele săsești. Mă scuzați că insist atât, dar mi-a plăcut tare și în acest loc. Am petrecut un weekend în această casă de oaspeți cu grădină răcoroasă, mergând desculță prin iarbă. Și liniște ca aici nu prea o să găsiți așa ușor. E de ajuns cu mașina, ca apoi să plecați și în expediție și să descoperiți și celelalte sate săsești și cetatea Rupea.

Cazarea ne-a costat 331 lei.

Acum mai spuneți-mi și mie ce cazari din Romania ar trebui să mai iau în calcul. 🙂