Categorie: Ce mancam azi?

Am fost în Santorini

Am fost în Santorini

Cred că am descoperit un nou loc grecesc în România la care să visez zi și noapte că mă întorc la el. Primul a fost restaurantul KOS, din Timișoara, unde nu credeam că este posibil să mânânc preparate grecești ce au gust fix ca la mama lor acasă, apoi a fost Nikos (care nu m-a dezamăgit), iar acum am făcut o scurtă plimbare prin Santorini. Un restaurant grecesc de la Piața Muncii. Îi mulțumesc cu această ocazie prietenei mele, Evelina, că m-a adus în acest mic rai.

Bine, ea a zis că ne vedem la Santorini, un restaurant grecesc și mi-a zis să o aștept acolo. Eu, ca o fraieră, m-am așezat la terasa unui restaurant de lângă, pentru că atât a putut creierul meu să gândească în ziua aia. Ba chiar am comandat și o limonadă ce apoi am băut-o pe repede înainte ca să plătesc și să ne așezăm unde trebuie.

Servirea e permisă doar pe terasă, evident, iar decorul este o replică perfectă a unei tarvene de pe o insulă grecească. D-asta atunci când pus câteva stories cu locul, oamenii chiar m-au întrebat dacă sunt în Grecia. Nope, aș fi vrut eu. Dar culinar vorbind m-am teleportat vreo 2 ore pe tărămurile elene, mâncarea a fost divină, iar servirea foarte rapidă. Și mai mult de atât, mi-am găsit o nouă obsesie: brânză feta prăjită în crustă de miere cu susan deasupra. WOW. Neapărat neapărat neapărat să o încercați.

Ce am mai savurat în Santorini

  • salată Santorini cu creveți și halloumi – 33 lei
  • măsline pane – 17 lei
  • brânza feta de care ziceam mai sus – 20 lei
  • calamar la grill – 37 lei
  • limonadă – 14 lei
  • vin Retsina – 54 lei
  • cartofi prăjiți – 9 lei
  • lipii – 2 lei
  • tzatziki – 13 lei

Singura fază care nu îmi place este cât de scump este vinul Retsina (pe care eu îl ador, golesc mereu rafturile când e săptămâna grecească la Lidl). Aceeași marcă de vin, DAR FIX ACEEAȘI, poate fi găsită la Lidl cu 10 lei sticla. Dar înțeleg și că, mna, nu au același volum de comenzi precum un hypermarket. Anyway, tot e foarte scump vinul. Restul au prețuri decente, ca de restaurant tematic.

Santorini
Santorini
Santorini
Santorini
Santorini
Santorini

Abia aștept să mă reîntorc pentru acea brânză prăjită. Also, fac și livrări prin Takeaway, aștepta un băiat acolo să preia comanda. Dar cred că mă duc pentru atmosfera pe terasă și ca să pot plăti acolo 54 lei pe o sticlă de Retsina. Evident, când iau salariul.

Ce produse veggie am început să folosesc

Ce produse veggie am început să folosesc

De când cu dieta am început să mai caut alternative de produse veggie care să fie mai puțin calorice raportat la ce produse foloseam deja.

Și simt nevoia să fac o paranteză, știu că e al 324256 articol în care vorbesc despre alimentație, dietă etc, dar literally nu am ce face. Nu e ca și cum pot pleca în vacanțe și să vă povestesc despre asta.

Revenind. Fie că am căutat variante light la lactate, de exemplu, fie că am trecut direct pe vegan, scopul meu a fost să mănânc cât mai puține calorii. Eu sunt mare mare fan brânză telemea și obișnuiam să o cumpăr pe cea de la Hochland, cu verdețuri, era delicioasă. Acum cumpăr doar Olympus – varianta light, pentru că este și mai ieftină decât Hochland (cu vreun 1 leu și ceva) și o găsesc și mult mai des în magazin. Hochland light chiar nu prea găsesc.

Am descoperit produse vegane și după ce am intrat într-un grup de Facebook numit ”Vegan în România”. Toată lumea lasă acolo recomandări de produse / magazine etc. Nu am de gând să devin vreodată vegană. Nu e doar despre alimentație, ci despre un stil de viață diferit. De exemplu, ar trebui să-mi schimb complet gama de produse de îngrijire & machiaj, căci majoritatea producătorilor testează pe animale. Bine, ideal ar fi să le schimb oricum, dar e foarte greu să găsesc înlocuitor ok pentru ele. Plus, deși tot mai multe branduri marketează ideea de ”cruelty-free”, tot rămâne o zonă destul de gri și incertă.

De exemplu, mi-am comandat o paletă de farduri de la Huda Beauty ce a fost destul de scumpă (150 lei – 9 pan-uri foarte mici) după ce m-am documentat că sunt un brand cruelty-free, vegan bla bla, că produsele se produc nu știu unde. Apoi, a venit produsul și pe cutie scria ”Made in China” sau o formulare similară. Ideea este că în China testarea pe animale este obligatorie pentru orice produs, înainte ca acesta să ajungă să fie vândut. Acum eu nu știu dacă în China se produce cutia, plasticul în care sunt puse fardurile, iar producția efectivă are loc în altă parte, dar it seems fishy anyway.

În fine, asta e o discuție separată și nu o să mă dau Maica Tereza în timp ce eu mănânc carne. Dar hai să vă arăt ce produse veggie am descoperit. Apropo, nu trebuie să fiți vegani, sunt chiar foarte bune de consumat la o alimentație clasică, mai ales ÎNGHEȚATA DE LA BEN & JERRY. DOAMNE, E DIVINĂ!

ÎNGHEȚATĂ BEN & JERRY

Efectiv cea mai bună înghețată din câte există. Nu îți dă deloc senzația că ar fi altfel decât una obișnuită. Are mai puține calorii și este muuult mai puțin dulce. Înghețatele lor întotdeauna mi s-au părut că sunt excesiv de dulci, dar p-asta o poți mânca lejer. E scumpuță, 30 lei, dar merită toți banii.

Și mai e și opțiunea asta, foarte bună și ea:

MOZZARELLA VEGANĂ

Am cumpărat mozzarella asta din curiozitate, are o textură puțin diferită, dar e chiar gustoasă, mai ales în salate. Apoi, i-am povestit și nutriționistei de ea și mi-a zis să nu o mai mănânc. Asta pentru că e făcută din ulei de cocos care are un boom de grăsimi ce îmi poate fi chiar dăunător. Ha, mă omoară pe mine ceva vegan, puteți să credeți? Pentru vegani, care nu își iau grăsimile din pește, carne etc, e potrivită, dar pentru mine e practic o îngroșare de artere. Și acest comentariu e valabil în general pentru uleiul de cocos. Presupun că mai sunt mozzarelle și din alte uleiuri, nu am căutat. O să rămân pe cea clasică, light.

LAPTE DE MIGDALE

Migdalele sunt un pic prăjite, deci laptele are un gust mai bun. Asta folosesc la smoothie și iese suuuper bun. Costă cam 13 lei.

IAURT CU AFINE

Tot din lapte de soia, e gustos. Îl mai alternez cu iaurtul obișnuit.

produse veggie

BĂUTURĂ CU MANGO ȘI FRUCTUL PASIUNII

Lapte de soia, again. Ce mă enervează este că are zahăr și e destul de dulce mai ales că are deja fructe. Eu în principiu am o mare problemă cu ce este prea dulce, fie că e vorba de un desert sau nu.

produse veggie

GRILLED CHEESE

Asta e delicioaaaaasăăăă, merge perfect pentru un grilled cheese sandwich.

produse veggie

PIZZA VEGGIE

E din Lidl și am luat prima oară anul trecut, la picnicul de ziua mea. E suprinzător de gustoasă și destul de ieftină. Give it a try.

alta poza nu s-a putut

Alte recomandări de produse veggie aveți? 😀

Cât de greu este să ții un jurnal alimentar

Cât de greu este să ții un jurnal alimentar

Să ții un jurnal alimentar e unul dintre lucrurile alea care sunt aparent simple, dar cu toate acestea, cumva, îți e târșă să-l faci. Ca atunci când îți propui să suni să faci programare la tuns. Tot amâni. Avoiding simple tasks because why not.

De când am început dieta (apropo, acum sunt în etapa de menținere), a fost nevoie să îmi țin cu strictețe numărul de calorii sub control, a fost nevoie să notez tot ce mănânc, cantitățile, orele etc. Desigur, făceam asta și înainte să merg la nutriționist, dar mai din an în Paște, așa. După ce am început oficial dieta, zi de zi a trebuit să notez fie în aplicație, fie pe foaie, tot ce mâncam. Absolut tot, chiar și o măslină luată ca snack trebuia trecută. Nu de alta, dar acum o măslină, mai încolo 3 măsline, apoi muști dintr-un burger și tot așa să pierzi controlul.

Ce informații cuprinde un jurnal alimentar?

Evident ce ai mâncat în ziua respectivă, dar sub ce formă?

  • Gramaj: Mâncarea e trecută cu gramaj pentru fiecare porție. Sau pentru produsul individual. De exemplu, la salate, eu obișnuiam să cântăresc roșiile, ceapa, castraveții, fiecare componentă. Îmi era mai simplu să știu așa cât mănânc realmente din fiecare, decât să cântăresc porția de salată cu totul.
  • Orele: la ce oră ai luat fiecare masă & gustare. Eu am încercat să mă încadrez în următoarele intervale orare: până în ora 10 pentru mic dejun, până în ora 15 pentru prânz, până în ora 20 pentru cină
  • Apă: să treci câți litri de apă bei. Nu am trecut niciodată mențiunea asta, recunosc că mi-a fost prea lene, de multe ori și uitam câte pahare am băut.
  • Activitatea fizică: trebuie să menționezi câte calorii ai ars în ziua respectivă sau câți pași ai făcut / ce tip de antrenament & cât a durat.

Aplicație sau jurnal alimentar fizic?

Eu folosesc myfitnesspal și știu că nu este chiar perfect, nu te lasă să dai export la tot planul alimentar (excel) ca să ai un overview mai clar decât daca alegi varianta premium. Also, nu sunt chiar absolut toate alimentele / mâncărurile introduse în sistem. Dar e ce trebuie chiar și așa. Desigur, știu că sunt și alte aplicații, dar nu am avut entuziasmul de a face research pe subiect. Era suficient că trebuia să stau să monitorizez totul.

Treaba arată cam așa:

În paralel, când aveam vizitele la nutriționist, scriam pe hârtie ce am mâncat în ultimele 2 săptămâni – adică reluam cumva ce scriam deja în aplicație. Posibil că era mai simplu să îi trimit o colecție de printscreens, dar aveam poftă de scris de mână, ce pot să spun:

Nu e obositor?

Poate fi, d-asta mai am lacune uneori în jurnal. Însă cu timpul ajungi și să înveți cum să le cântărești ochiometric și ce calorii ar avea fiecare. Acum recunosc că apelez la jurnal mai mult în zilele în care știu că urmează să mănânc ceva foarte caloric – ca să pot balansa restul de alimente. De exemplu, dacă la ora prânzului voi mânca niște cartofi prăjiți, atunci seara să mănânc o salată sau ceva mai light. Și, bineînțeles, să fac cât mai multă mișcare, indiferent de zi & ce mănânc.

Deci, ajungi să te obișnuiești și nu mai pare așa o corvoadă. Ba chiar nu trebuie să mai fie atât de strict, la virgulă – asta în etapa de menținere, zic. Ce mi se pare trist este că trebuie să fac acest lucru toată viața. Am un metabolism lent, trebuie să țin sub control caloriile. Și nu pot să spun că e ideal să mă gândesc mereu ”dar asta oare e ok să mănânc?”. E foarte tricky să nu cazi în vreo extremă când vine vorba de alimentație – prea mult / prea puțin.

Mă simt ca și cum merg în permanență pe o sârmă.

Cum am slăbit

Cum am slăbit

Am postat zilele trecute, pe contul de Facebook, un story cu cântarul meu care arăta 56.5 kg. Greutatea pe care nu am mai avut de foarte mult timp și practic slăbisem aproape 10 kg în vreo 2 luni. M-au întrebat mulți cum am reușit, așa că vă povestesc cu ocazia acestui articol.

„Mănâncă tot din farfurie”

Mi se pare că asta e cea mai periculoasă frază pe care o poți auzi copil fiind. Mănâncă tot, de ce nu termini, de ce nu mănânci suficient? Mi se pare că mulți părinți fac greșeala de aș îmbuiba copiii cu mâncare pe motiv că un copil slăbănog e unul nesănătos. Așa că m-am învățat de mică să mânânc tot și poate și ceva în plus. Tot de mică am mai învățat alte 2 obiceiuri foarte proaste, mâncatul între mese și mâncatul târziu. Mi se părea că aveam sfânta treime a unui bad eating disorder: mult, între mese, târziu.

Nu știu dacă mă citește vreun părinte și probabil nu ar vrea sfaturi de la o persoană fără copii (deh, ce știu eu), dar o să spun ceva în calitate de fost copil. Nu vă forțați copii să mănânce mult. Corpul cere cât are nevoie. Dacă există totuși o problemă în alimentație, mergeți la doctor pentru o dietă specială.

Alternarea în greutate, cel mai mare chin

Prima întrebare din chestionarul de la nutriționist a fost ”când ai avut ultima oară greutatea pe care ți-o dorești acum?” Am stat mult să mă gândesc pentru că am tot alternat cu kg pe parcursul anilor. Dar îmi amintesc de o perioadă în care îmi ziceau ai mei că ”ești prea slabă, uite cum se văd oasele pe tine”. Probabil că aveam 17 ani. Apropo, e o linie foarte subțire de la ”ești prea slabă” la ”te-ai cam îngrășat”. Căci asta a urmat ca și remarcă și mențiunea că ar trebui să mă păstrez sănătoasă. Doar că schimbarea nu a fost de ieri pe azi, iar eu nici nu am realizat realmente că m-am îngrășat. Blocam în minte ideea că sunt prea grasă.

Cred că în 2015 am fost cel mai grasă posibil. Intrasem și într-o relație nouă, eram happy, obișnuiam să văd multe filme / seriale și să ronțăi o groază de chestii. De atunci, în fiecare an am zis că slăbesc, dar tot ce s-a întâmplat a fost să alternez de la o greutate la alta și să mă obosesc psihic și fizic. Un timeline pe ani (deși am și schimbări multe în cadrul aceluiași an).

2014

Încă eram bine aici, deși începusem ușor-ușor să mă îngraș.


2015

Am urât anul ăsta. A fost the downfall for me.

mai 2015, în Roma

Ca și exemplu, sunt doar 2 ani între cele 2 poze:

2016

E un an la fel de trist.

2017

Am început să mai slăbesc.

2018

Am început să slăbesc, dar nu știu din ce motive. O bună parte din an eram ca în 2017, apoi brusc am ajuns așa:

2019

Iar am început să mă îngraș, astfel că în aprilie 2019 eram în Grecia și nu imi venea sa cred ca m-am ingrasat asa mult. Situația se prezenta așa (între poza de mai jos și cea de mai sus sunt doar 4 luni)

In iulie am început să merg și la sală, ceea ce m-a ajutat, dar nu complet, pentru că nu făcusem modificările în alimentație. Am slăbit un pic, m-am tonifiat, dar atât.

Cum a început procesul de slăbire pe bune

Fast-forward în 2020. M-am decis să fac în sfârșit ceea ce am tot încercat și amânat (motive financiare): să merg la nutriționist.

Am mers la clinica Kilostop, mi se păreau profi și mai știam de ei de la o prietenă (care culmea, nu fusese așa încântată), dar am zis să încerc și eu. Mai fusesem la un nutriționist la Medlife care îmi cerea 500 lei pe ședință și justifica asta printr-un ton super arogant că el este foarte bun la ceea ce face. Și mă trimitea să fac teste psihologice întâi ca nu cumva să vreau să slăbesc din motive estetice, ci doar medicale. Am o mare-mare-mare problemă cu oamenii care se laudă de cât de buni sunt și își iau aere de zei de dinainte de a-ți demonstra orice. Nu m-am mai dus la el.

La Kilostop am ales-o pe dr Alina Lăcătuș din lista de nutriționiști. Am ales-o de pe site că părea friendly în poză, dar nu știam nimic despre ea până când i-am zis întâmplător endocrinologului că merg la Kilostop și a strâmbat din nas. Dar când i-am zis de doamna Lăcătuș, atunci mi-a zis că am făcut o alegere foarte bună. Deci un medic a recomandat alt medic.

Procesul overall s-a desfășurat așa:

  • Chestionar nutriție lifestyle: mi-au trimis unul pe mail să-l completez și să răspund la tot felul de întrebări.
  • Prima consultație: am discutat cu medicul, i-am spus motivele pentru care vreau să slăbesc, cum mănânc, la ce greutate vreau să ajung etc. Mi-a recomandat un set de analize de sânge + investigații de metabolism.
  • Analizele: am făcut analizele de sânge, iar pentru metabolism m-au băgat într-un aparat, am stat acolo 30 min nemișcată și la final s-a calculat ce rată metabolică aveam.

Ce e rata metabolică? Câte calorii consumă corpul în stare de repaus. Mie mi-a ieșit una foarte mică, de vreo 1100 calorii. Asta înseamnă că dacă eu mănânc pe zi 1600 calorii, iar corpul consumă doar 1100, atunci 500 calorii se pun pe mine. Mă rog, și cât mai fac mișcare.

  • Stabilirea meniului: odată ce au fost gata investigațiile, ne-am întâlnit iar pentru a stabili meniul pe următoarele 2 săptămâni + target de slăbit. În principiu, în 2 săptămâni trebuia să slăbesc 2 kg.

Apropo, clinica are mai multe pachete dedicate, eu am cumpărat unul cu 2 ședințe pe lună.

  • Ședințe recurente: până când am slăbit, ne-am văzut la fiecare 2 săptămâni pentru cântărire și stabilirea noului meniu – care era tot în limita de 1000 calorii. Noul meniu in principiu era o extensie a celuilalt ca sa devina tot mai diversificat.

Cum au fost primele 2 săptămâni

Horror. Horror. Horror. Îmi amintesc cum vineri, 21 februarie, am avut ședința la nutriționist de dimineață, iar seara am fost să fac grocery shopping ca să încep ca lumea de sâmbătă, 22 februarie. În seara aia am avut un fel de one last meal acasă la mama soacră. Am mâncat cartofi prăjiți în ulei, carne prăjită, brânză grasă, sos de barbecue și am băut bere. Era my one last meal, trebuia să fie epică.

Sâmbăta a început cu un mic dejun foarte cumpătat (platouaș de brânză, roșii, castraveți, o omletă simplă cu o felie de pâine) la care mi-aș fi dorit să mai măresc cantitățile. Mai ales la pâine. La prânz am mâncat un sendviș cu mozzarella și brânză și câteva nuci. Muream de foame, nu mai puteam. Seara am mâncat 400 ml de ciorbă de legume (făcută dietetic – fără ulei, legume călite cu apă). Pentru corpul meu era un șoc să trec de la 1600 la 1000 calorii. Trei zile la rând am avut non-stop o migrenă pe care nu am putut să o potolesc cu nicio pastilă.

În prima săptămâna numai despre asta vorbeam la muncă. M-am plâns non-top că mă simt ca la închisoare, aștept ora x să mănânc, am rație. Nu aveam gustări, nu puteam să mănânc fructe. La cafeteria, dimineața, rugam la cappuccino să mi se pună mai mai multă cafea și mai puțin lapte. Nu mă înduram să renunț complet la lapte.

Săptămâna 2 a fost mai ok, dar tot simțeam că vreau să se termine mai repede. A venit și ziua la nutriționist. Aveam target de slăbit 2kg, am reușit să slăbesc 3.6 kg. Nutriționista nu m-a lăsat să mă bucur foarte mult, mai aveam treabă.

În perioada asta mi-am continuat și activitatea la sală.

A venit carantina peste mine

Eram în plin proces când a venit carantina și planurile mi s-au dat peste cap. Aveam 2 mari probleme: mișcarea limitată (nu mai puteam merge la sală) și accesibilitatea unui frigider plin. Plus, plictiseala, anxietatea, alte stări emoționale care te pot împinge la mâncat.

Și cumva nu voiam să pic pradă și să mănânc, dar cumva voiam. Aveam nevoie de acel comfort pe care doar mâncarea ți-l putea oferi. Dar m-am abținut și am încercată să îmi găsesc alte preocupări. Am scris aici mai pe larg despre asta.

Ce fac acum? Am ajuns la greutatea dorită: 56.5 kg. Pentru înălțimea și vârsta mea, greutatea standard este de 56 kg. Zic că sunt bine. Sunt momentan în etapa de menținere și cresc gradual numărul de calorii. De la 1000 la 1100, apoi 1200, apoi 1300. Cu mențiunea să ard zilnic cam 300 calorii prin mișcare.

Ce urmează? Să merg iar la sală și să mă tonifiez.

Ce sfat aș avea dacă vreți să slăbiți? Mișcarea nu e suficientă, e nevoie și de schimbări în alimentație. Și cel mai sigur este să mergeți la medic, pentru că altminteri o să tot alternați în greutate și o să vă frustrați sau, mai rău, să dezvoltați un eating disorder. Cel mai simplu și cel mai bine este să apelați la un medic.

Banana bread – cum o fac eu

Banana bread – cum o fac eu

Public și eu acest articol în prea inundatul intern de rețete de banana bread. Cred că mai bine numeam articolul ”chec cu banane”, așa am văzut la Jamila, deși mi se pare că doar prin formă se aseamănă cu un chec. Pentru mine există doar o singură variantă, aia pe care o făceau și mama și bunică-mea de când mă știu.

Așa că this is it banana bread. Prima oară l-am mâncat acum 2 ani, în Amsterdam. Când m-am dus cu Adelina la o ceainărie simpatică să ne încălzim un pic, luna martie poate fi foarte friguroasă acolo. Alături de ibricul fierbinte, ne-au adus și niște banana bread. Mi-a plăcut, a fost foarte gustos. Am zis să repet experiența 1 an mai târziu acasă după ce mai gustasem ocazional la noi prin diverse cafenele. Am căutat tot felul de rețete să văd cum îl fac mai bun, mai cremos. Am folosit chiar și iaurt grecesc, dar secretul l-am descoperit târziu. Și chiar când îmi era lumea mai dragă, am început dieta.

Deci nu o să las aici o rețetă a mea, ci doar o să vă spun ce fac eu ca să fie și extra gustos. Ca rețetă de bază cea bună și foarte corectă este a Jamilei, p-asta o urmăresc eu. Minus că nu pun mereu ciocolată, depinde dacă îl fac pentru mine sau invitați.

Ce fac eu extra:

  • folosesc esență de rom – găsiți la Lidl
  • folosesc esență de migdale – tot Lidl
  • adaug scorțișoară – vreo câteva lingurițe – e cam după gust, dar recomand o cantitate mai mare ca să se simtă odată ce amestecată cu toată compoziția
  • adaug fulgi de migdale – fie în compoziție, fie doar deasupra, fie ambele – tot la Lidl se găsesc la un preț decent
  • un pic de iaurt grecesc – nu mult, chiar puțin, dar suficient cât să îi dea cremozitate
  • bananele trebuie să fie foarte, foarte coapte

Greșeala mea la început era că luam banane care erau normale. Cele care sunt negre și de care nu te-ai mai atinge în mod obișnuit, alea sunt perfecte. Dincolo de faptul că le pasezi mai ușor cu furculița, își lasă o anumită dulceață și aroma e mult mai bună. Nu veți găsi banane în stadiul ăla de negre, dar le puteți lăsa o săptămână să ajungă așa. Best banana bread ever.

Poze cu banana bread

banana bread
banana bread
Dieta în carantină

Dieta în carantină

Știu că dieta în carantină ar putea fi ultima problemă la care să mă gândesc acum în situația asta dificilă. Dar este chiar fix a doua problemă a mea, prima fiind una care nu e chiar de povestit pe blog (sunt bine, though). Deci a doua mea problemă este cum să-mi mențin dieta la un nivel OK în autoizolare.

Nu am apucat să povestesc aici pe blog, dar am început de la jumătatea lunii februarie să respect o dietă prescrisă de nutriționist. O să pregătesc un articol dedicat despre asta, căci sunt multe de spus și o să vreau aflați un pic ce struggle am avut eu în ultimii ani cu greutatea. Dar până atunci, vă pot spune ce dificultăți am în a continua să slăbesc în izolare sau dacă nu reușesc slăbesc, atunci măcar să nu mă îngraș la loc.

Lipsa de activitate fizică

Este cel mai mare inamic pentru mine acum, ceva ce sigur îmi încetinește orice demers în a slăbi. Eu aveam în plan să slăbesc cam 7-8 kg, o bună parte am reușit într-un timp foarte scurt, de vreo 3 săptămâni, dar acum simt cum ușor-ușor acel ritm alert scade. Și asta e un mix de 2 factori. Mai puțină mișcare, evident, dar și faptul că la orice dietă după ce ai un boom, intri automat într-un ritm mai mic de slăbire. Mix both of them together = not good news.

Nutriționista a zis că vrea să mă învețe cum să fac 10.000 de pași în casă. Inițial i-am zis că nu vreau să știu. Mi se părea groaznică ideea să mă învârt prin casă până când ajung la numărul ăsta. Dar m-am răzgândit și la următoarea ședință o să o rog să mă învețe. Zilnic ar trebui să ard cel puțin 300 calorii din mișcare (asta presupune cam o oră de activitate fizică).

Ce fac eu în privința asta?

  • Yoga – dimineața, de 2 ori pe săptămână (măcar) am ședință de yoga cu Adelina (v-am povestit aici despre asta).
  • Plimbare în proximitatea casei – menționez că activitatea fizică este permisă conform ordonanței militare, atâta vreme cât este aproape de casă. Deci puteți da ture în jurul blocului. Așa încerc să ajung la cei 10.000 de pași.
  • Fitness / cardio – o ciorbă de mișcări pe care le fac pe muzică. Mă super binedispune treaba asta. Le fac cum îmi vin, nu urmăresc niciun video pe YT căci nu pot să țin pasul cu oamenii ăia. Prefer să lucrez în ritmul meu până ajung la 300 calorii active.

Ce sunt caloriile active, vă întrebați?

Caloriile active sunt cele pe care le arzi în timp ce mergi, faci jogging – orice exercițiu fizic. Caloriile totale includ calorii active, dar și pe cele în repaus, cele pe care corpul tău le arde în mod natural. Deci aș zice să ardeți cât mai multe calorii active.

Tentații non-stop

Nu zic că ieșitul în societate nu are tentațiile sale culinare, dar să stai 24 ore cu un frigider alături categoric îți facilitează acele cravings și îngreunează dieta în carantină. Plus, intervin plictiseala, stresul, depresia – factori ce pot să te determine să mănânci mai mult. Văd pe internet tot felul de glume de la oameni care zic că vor ieși din izolare cu 10 kg în plus. Da, sunt șanse ridicate.

Eu urmam deja un meniu de la nutriționist și mă obișnuisem cumva cu ideea că nu am voie una, alta, dar e greu și pentru mine. Încerc să mă păstrez optimistă, dar tot pic într-o stare în care mi se pare că doar mâncarea mă poate alina. Din fericire, reușesc să mă abțin. Am mâncat o aripioară de la KFC, my biggest pleasure, am calculat caloriile și mi-am reorganizat meniul pe restul zilei cât să mă încadrez în limita impusă. Cam asta a fost marea mea abatere de la reguli.

Alinare pe Youtube

În rest, mă hrănesc vizual doar, am descoperit 2 canale pe Youtube care îmi fac plăcere, ambele foarte opuse unul față de celălalt, culmea. Cumva, mă definesc ca și stare: când îmi doresc să mănânc super mult (ca pe vremuri) și când sunt disciplinată cu dieta mea:

  • Sulgi: fata asta din Coreea de Sud gătește toate nebuniile și apoi face mukbang cu ele. Video-urile sunt ASMR. Îmi place să o văd și cum le prepară și cum le mănâncă.
  • Shine with plants: o tipă prezintă viața ei de familie vegană (uneori și raw). Prepară și rețete. E ceva satisfăcător în a privi oameni cum mănâncă sănătos. Weird, I know.

All in all, încerc să rezist și sper că îmi voi atinge targetul de kg. 🙂 Nu vreau să renunț, nu poate Covid-19 al 4242785 motiv pentru care nu slăbesc. Deci, dieta în carantină…asta e prioritatea mea în perioada următoare. La fel de importantă precum stay healthy. Și apropo de healthy, activitatea fizică ajută sistemul imunitar.

Abia aștept să se termine totul. Să-mi văd prietenii, să beau o cafea bună, să merg la sală, la birou, la un restaurant mișto. D-abia aștept să ies iar în lume!

dieta în carantină
Frigănele de broccoli și hering afumat (rețetă)

Frigănele de broccoli și hering afumat (rețetă)

Frigănelele sunt aceste chiftele mai plate pe care poți face fie în tigaie, fie la cuptor. Mă rog, cam asta e originea lor, dar nu știam altfel cum să le zic. Pentru că momentan sunt la dietă, eu tot ce pregătesc este la cuptor și nu are ulei sau are extrem de puțin. Feel free să adăugați la rețeta asta tot ce e doriți – ulei, pesmet (are multe calorii), cartofi (mulți carbohidrați) etc.

Am postat o poză cu mâncarea pe Facebook stories și am fost super surprinsă de câți oameni au fost interesați de rețetă. Mie nu mi se părea cine știe ce, mai ales că rețeta este compusă din enumerarea ingredientelor și cam atât. Nimic complicat, nicio magie. Iată imaginea:

frigănele

De ce ingrediente avem nevoie?

  • Broccoli (350g)
  • 1 ardei gras roșu
  • 1 morcov
  • 1 bucată mică de praz (aici puneți cât vreți ca și cantitate)
  • 2 legături de ceapă verde
  • 1 ou
  • 60 g de hering afumat (am găsit în Kaufland Ocean Fish – 1 pachet era 5 lei)
  • condimente de orice fel – eu am mixat ierburi de Provence + pește + usturoi granulat

Cum se prepară?

Broccoli se fierbe și apoi se pasează până devine un fel de piure necatifelat. Morcovul & prazul se dau pe răzătoare. Ardeiul, ceapa și peștele se taie bucăți foarte mărunte. Totul se amestecă împreună cu oul până devine compoziție. Se fac biluțe de chiftele, DAR pe care le presați un pic în tavă cât să devină mai plate. Sunt mai gustoase așa. Le băgați la cuptor pentru 45 minute, 180 de grade, cu ventilația pornită ca să devină și crocante.

Teoretic, ar trebui să puneți cartofi ca să se lege puțin compoziția. Dacă nu o faceți, vă zic doar că sunt niște frigănele mai fragile, dar suficient de rezistente oricum. D-asta e important să le faceți plate și să folosiți ventilația la cuptor.

frigănele

frigănele

Am folosit alături la frigănele și un sos de iaurt compus din 2 iaurturi Danone (1.8% grăsime), mărar, pătrunjel și suc de lămâie.

Bon appetit!

Cele mai bune paste – au 9 calorii per 100g

Cele mai bune paste – au 9 calorii per 100g

Nu credeam că o să-l găsesc vreodată pe Dumnezeul pastelor, dar iată că am reușit să găsesc cele mai bune paste, mulțumită nutriționistei mele care m-a îndrumat spre această descoperire. Am reușit să pregătesc o porție de paste cu sos de roșii de casă, pătrunjel și parmezan, iar pastele respective să nu aibă mai mult de 18 calorii – 9 calorii per 100 g, eu am mâncat o porție de 200, evident.

Care este secretul pentru cele mai bune paste?

Se numesc paste Konjac și apparently sunt făcute dintr-o făină organică numită astfel. Konjac este planta japoneză din care se face această făină, mai specific de atât, din rădăcina plantei. Pastele respective au probabil cele mai uimitoare valori nutriționale pe care le-am văzut la acest tip de aliment, anume au 0 carbohidrați, 0 grăsimi, 0 zahăr, 0 sare. În schimb, au 4 grame de fibre și 0.20 g de proteine. Nu au gluten și sunt 100% vegane.

Nutriționista mi le-a recomandat ca urmare a faptului că mi-a introdus în dietă și creveții. Și cum unii pacienți adoră pastele cu creveți, s-a gândit să mi le recomande și mie. Dar eu, nup, prefer creveții în varianta lor simplă: cu usturoi, puțin vin și busuioc. Desigur, acum varianta cu alcool este exclusă cât timp țin regim, așa că ai mei creveți sunt făcuți în suc de roșii de casă. Anyway, înapoi la rețetă. M-am gândit să fac o porție super simplă de paste cu sos de roșii, usturoi, pătrunjel și parmezan (yey, parmezan am voie – max 25g per masă).

Iată o parte din ingrediente:

Pare că am făcut photoshooting. I did. Also, nu e sponsored.

Cum se prepară corect pastele Konjac?

Necesită ceva mai multă atenție decât pastele obișnuite, dar nu e nimic dificil:

  1. Pastele sunt ținute într-un pachet cu apă. Scurgeți apa. Nu vă îngrijorați dacă simțiți un miros subtil la deschiderea pachetului, va trece.
  2. Clătiți pastele de 2-3 ori sub jetul de apă rece.
  3. Fierbeți pastele în apă fierbinte timp de 2-3 minute sau 1 minut la microunde.
  4. Le puteți adăuga în salate sau, evident, la sosul de paste

Ta-daaa, nimic complicat. Doar să aveți grijă de acele 2-3 minute la fierbere să nu vă treziți că se transformă într-o chestie floșcăită. Iată și procesul de gătire:

cele mai bune paste
Ele sunt puse într-un pachet cu apă care trebuie scursă
cele mai bune paste
Trebuie spălate de 2-3 ori sub jetul de apă rece

cele mai bune paste
Am folosit suc de roșii de casă pe care l-am pus peste niște usturoi călit. Am folosit multe condimente – mix ierburi Provence
cele mai bune paste
Am adăugat pastele peste sos după ce m-am asigurat că sunt fierte

cele mai bune paste
Rezultatul final

La nivel de gust sunt foarte ok. Desigur, nu pot să vă mint și să spun că de acum puteți înlocui complet pastele obișnuite. Nu se compară 100%, au textură un pic mai elastică, dar sunt gustoase, nu doar în combinație cu sosul, ci și simple sau dacă le-aș pune într-o salată. Dacă țineți vreun regim sau vreți pur și simplu să mai tăiați din calorii, asta ar putea fi o opțiune.

Mă simt și foarte datoare să menționez potențiale dezavantaje, cum ar fi diaree, constipație și faptul că nu conțin nutrienți. Adică ele trebuie combinate corect cu alte alimente ce oferă aportul necesar de nutrienți și vitamine. Plus, niciun lucru nu e bun în exces. Mai multe info aici.

Cât costă pastele Konjac?

Pfff, un pachet de 200g costă cam 12 lei. Le puteți găsi în supermarketuri, eu le-am luat din Auchan. O să mai cumpăr în continuare și o să încerc să le mănânc o dată pe săptămână. Nu vreau să fac abuz, plus meniul meu trebuie să fie cât mai variat posibil, nu aș vrea să mănânc același lucru în fiecare zi.

Zilele trecute când am fost la cumpărături (merg 1 dată pe săptămână), am trecut pe lângă raionul de Sushi din Carrefour. Acolo au și produse locale din Japonia – câteva feluri de noodles. Sunt absolut înnebunită după noodles și în ultima perioadă am avut o poftă imensă. Eram gata-gata să fac o excepție în dietă, când m-am uitat la valorile nutriționale de pe pachet și am avut un șoc. Aproape 500 de calorii aveau acei noodles. Adică jumătate din cât trebuie să mănânc eu o zi întreagă. Tot în comparație:

  • Tăiței de orez – 109 calorii per 100g
  • Paste făinoase – 131 calorii per 100g
  • Paste Konjac – 9 calorii per 100g

Deci, merită să le acordați o șansă. La numărul ăsta de calorii chiar sunt cele mai bune paste.

Cum să eviți risipa de mâncare

Cum să eviți risipa de mâncare

Un frigider plin poate fi un confort psihologic. Confortul că nu trebuie să te gândești non-stop la ce mănânci în ziua x, confortul că, uite, ești în sfârșit un adult responsabil. După ce m-am mutat de la ai mei am avut o perioadă de câteva luni în care am umplut coșul de cumpărături cu lucruri inutile, de care eram convinsă că am nevoie.

Pe principiul ”nu se știe”, mai ales că nu stau într-o zonă ticsită de magazine, luam mereu în plus doar ca să am fără să iau în calcul risipa de mâncare. Și unde stau eu, pentru fiecare lucru mic, fie că am nevoie și de o scobitoare, trebuia să merg 10 minute până în Lidl. Nu m-ar deranja mișcarea dacă nu aș fi megaaaa leneșă uneori. Știți și voi cum e. Și dacă Lidl nu avea scobitori, well, nasol. Așa că în zilele de shopping (sâmbăta) când mergeam în Carrefour mă asiguram că am provizii pentru toată săptămâna.

Însă nu făceam mai nimic cu ce cumpăram și multe expirau sau se stricau, adică legumele și fructele. Și era păcat de toată mâncarea aia, de banii dați degeaba, plus mustrarea de conștiință că alții nu au ce mânca și mie mi se strică mâncarea în frigider. Am început să scap de obiceiul ăsta prost într-un mod foarte simplu:

  1. îmi pregătesc mesele pentru o săptămână (vezi aici idei de rețete). Notez pe o foaie tot ce vreau să mănânc, apoi listez toate ingredientele de care am nevoie. Încerc să nu mă abat foarte mult de la listă.
  2. prioritizez alimentele în funcție de ”durata lor de viață”. Adică, întâi gătesc cu cele care nu rezistă foarte mult. Cum ar fi, de exemplu, salata verde. Un piept de pui îl pot băga la congelator și să aștept câteva zile până când îl gătesc. Sau îmi mai cumpăr conserve pe care le pot ține în dulap o perioadă destul de mare de timp.
  3. folosesc și alimentele care sunt aproape…nefolosibile. Nu știu cum să le zic, nu sunt stricate, dar nici nu mai sunt proaspete și ok pentru un consum obișnuit.

Iar la cele de mai sus se mai adaugă câteva sfaturi de care încerc și eu să țin cont cât mai des:

  • cartofii, roșiile, usturoiul, castraveții și ceapa nu trebuie să fie ținute în frigider, ci într-un loc uscat și răcoros
  • portocalele întregi (nedesfăcute) pot rezista cu 2 luni în plus dacă sunt ținute în frigider
  • spațiul din frigider să fie aerisit, alimentele nu trebuie să stea claie peste grămadă
  • țineți într-un singur loc fructele și legumele. Nu amestecați carnea cu fructele și legumele.
  • nu țineți vinul pe ultima tăviță. Băuturile trebuie ținute în compartimentul dedicat, anume pe ușa interioară a frigiderului.

Ce puteți face cu alimentele care nu mai au mult de trăit

Iată un titlu foarte dramatic. Cine vrea să mănânce o banană înnegrită? Sau un măr stafidit? Sau pâine întărită? Nimeni. Dar nici de aruncat nu sunt. Am găsit câteva opțiuni foarte bune prin care puteți salva alimente transformându-le în feluri de mâncare. Toate sfaturile sunt din experiența proprie și personală. 😀

Atenție! Nu înseamnă că puteți folosi lucruri expirate doar pentru a evita risipa de mâncare. What is done is done. Iar carnea nu e bună de refolosit, nu există niciun ”truc” să o faci iar comestibilă.

Mere

Am primit astă-vară o pungă de mere culese de la țară. Am mâncat câteva, dar erau prea multe. Iar merele naturale nu sunt precum cele din comerț, au rezistat foarte puțin. Așa că într-o zi am intrat în bucătărie și mirosea a țuică. Dacă m-aș fi autosesizat mai devreme, aș fi putut face din acele mere o minunată plăcintă. Nu-mi place deloc plăcinta de mere, dar puteam să o aduc la birou sau să i-o aduc părinților. Ca un gest drăguț.

Și asta este o lecție bună de învățat la risipa de mâncare. Dacă ție nu îți place ceva anume, asta nu înseamnă că nu le poate plăcea altora.

Preparat: plăcintă de mere saaaaau oare mergea și un suc de mere?

Pâine

Uneori mai poți uita pâinea pe masă și se întărește. Poți uita chiar o pâine întreagă, d-abia cumpărată. Și atunci ce faci? E păcat să o arunci. Simplu, o prăjești. Fie la cuptor, fie la la prăjitorul de pâine. Și o mănânci așa, la micul dejun sau pentru ce mai ai tu nevoie. Simplu.

Preparat: orice fel de mic-dejun și bruschete cu roșii, usturoi și oregano

Banane

Ohh, this one is so simple. Banana bread for the win! De fapt, de ce ai face banana bread cu banane tari? O să mori apăsând pe ele cu furculița. Deci ăsta este un desert super ușor de făcut și gustos. Și dacă mă gândesc mai bine, cred că o să revin cu o rețetă.

Preparat: banana bread sau piure de banane cu biscuiți dacă vrei să fii copil

Cereale

Să zicem că aici e un pic diferit. Teoretic, le mănânci cu iaurt și lapte și se înmoaie. Dar avem un scenariu în minte în care cumva, nu se știe cum, te-ai pricopsit cu niște fulgi de porumb sau cereale în casă și nimeni nu le mănâncă. Și nu îți place laptele, așa că it’s a no go for you. Le zdrobești și le faci ”pesmet” pentru șnițele. Odată am folosit și muesli, am pus multă sare ca să elimin partea dulce și au ieșit foarte bune.

Preparat: șnițele crocante

Roșii

Mie nu îmi plac deloooooc roșiile moi. Și când văd o roșie mai abătută, mă gândesc că e perfectă pentru niște spaghete cu sos de roșii. Eventual, foarte picante. Merg perfect să ajungă în orice preparat la cuptor, eventual brioșe cu legume, dar și o omletă gustoasă cu legume.

Preparat: orice făcut în tigaie sau la cuptor

risipa de mâncare

Lapte

Nu sunt fan băut lapte gol. Să fie în cafea, prăjituri etc, dar nu beau lapte gol, yuck. Au fost dăți când îmi mai cumpăram o sticlă de lapte și expira în frigider pentru că nu avusesem nevoie decât o singură dată și, evident, nu de 1 litru. Vă recomand acea găletușă de lapte de la Zuzu. Are doar 500 ml, parcă. Când vedeți că e aproape de termen, puteți pregăti un desert cu laptele. Și nu unul complicat, ci unul care durează fix 5 minute și e pe bază doar de lapte. Adică un mușuroi de cârtiță de la Dr Oetker, variantă budincă. E suuuuper bun.

Preparat: orice desert sau acea variantă rapidă de la Dr Oetker în funcție de timpul pe care îl aveți

Cașcaval / brânză

Când am fost în Amsterdam mi-am luat multe feluri de brânzeturi. Nu le-am putut mânca pe toate, iar în timp s-au cam întărit în frigider. Unele nici nu aveau un gust așa bun consumate simple. Ce soluție am găsit la asta?Ocazional facem o omletă cu cașcaval, sos de roșii și fulgi chili. Cașcavalul se topește și omleta are o consistență mult mai bună. E delicioasă.

Preparat: orice fel de omletă.

Salata verde, pătrunjel, leuștean

Salata verde de tricky, chiar trebuie consumată cât mai repede și cât e proaspătă. Puneți-le într-un bol cu apă ca să rămână fresh cât mai mult timp posibil.

Preparat: salate, ciorbe etc

Voi cum mai salvați alimente de la risipa de mâncare?

Idei de prânz la birou

Idei de prânz la birou

Dacă mă urmăriți cumva pe Facebook, ați văzut cel mai probabil că postez aproape în fiecare zi câte un fel de mâncare în Stories – această opțiune de săraci preluată din Instagram. Culmea, deși prefer Instagram Stories, am zis că o să-mi păstrez contul acesta doar cu poze de călătorii și fancy food (când e cazul), nu cu friptură pusă în aceeași caserolă zi de zi.

Dacă nu mă urmăriți pe Facebook, have no fear, iată un blog cu centralizarea tuturor informațiilor de care aveți nevoie. De când am început să-mi pregătesc și să-mi postez ce am ca și prânz la birou periodic mă întreabă cineva de rețetele astea și am zis să le las și în scris să fie pentru toată lumea.

Cum am ajuns să-mi fac mâncare zi de zi?

Obișnuiam să fiu o leneșă și jumătate când mă întorceam seara acasă după muncă sau după muncă și o ieșire în oraș. Mă așezam pe canapea și cu greu mă mai dădeam jos. Sau mai mergeam la sală și veneam pe la 10 acasă, deci după un duș, eram direct în pat scrollând pe Instagram. Nici vorbă să stau să mă gândesc ce o să am ca și prânz la birou.

Dar mi-am zis că vreau să slăbesc odată, căci sunt câțiva ani de zile de când mă lupt cu fluctuațiile de greutate, nu mai am chef să dau bani pe mâncat la cantină, vreau să mânânc mai sănătos etc. Totul a început de la carnea de porc trimisă de ai mei după ce au tăiat porcul. Aveam congelatorul plin și mi-am zis că pot să încep să o fac la grătar cu niște legume alături. Am o tigaie specială pe post de grill. Cu vasele murdare nu sunt responsabilă, deci și ăsta e un avantaj.

E un efect de domino. E suficient să faci mâncare 2 zile la rând și de acolo va fi ușor să-ți intri în ritm. În fiecare vineri îmi scriu pe o foaie tot ce vreau să gătesc pentru săptămâna ce urmează, notez și ingredientele de care am nevoie și apoi a doua zi mă duc la supermarket.

Cum stabilesc cantitățile?

Am un cântar de bucătărie și îmi calculez ce folosesc ca și ingrediente. Aplicația MyFitness Pal îți spune câte calorii au fiecare – poți scana codul de bare al unui produs și ai deja datele trecute în aplicație sau le poți adăuga tu manual. Acum, câte calorii să consumi? Neapărat asta e o discuție de purtat cu un nutriționist și recomand să vă consultați cu un doctor, nu cu Google. Nu recomand înfometarea, nu e o soluție.

Ideile de rețete de mai jos sunt pentru inspirație când nu mai știi ce să-ți la pachet pentru prânzul de la birou. Nu sunt gândite neapărat să slăbești, ci mai mult să mănânci ceva gustos și sănătos. Urmează să primesc curând de la nutriționist și o dietă personalizată, o să văd cum îmi va impacta asta ce meniu aveam deja implementat. Momentan, nutriționista m-a felicitat pentru câte legume mănânc. Legumele e viața mea.

Mâncăruri pentru prânz la birou

Pește la cuptor cu legume

Era ora 11 noaptea, nu mai puteam de oboseală, am aruncat repede într-o tavă toate lucrurile și le-am băgat la cuptor. Până mi-am făcut baie, m-am jucat cu mâțele, una alta, mâncarea era deja gata. Am folosit pește Pangasius (p-ăsta l-am găsit, dar știu că nu ar fi din cel mai sănătos), roșii cherry, varză de Bruxelles, semințe de pin și am turnat peste toate bulion făcut în casă. Ta-daaa.

prânz la birou

Șnițele de soia cu orez brun și curry

Un pachet de câteva bucăți de soia uscată costă nici 2 lei și le găsiți oriunde. Le-am fiert întâi în apă, apoi le-am dat prin ou și pesmet precum niște șnițele normale și le-am băgat la cuptor. Măsline verzi alături plus orezul brun pe care l-am făcut cu curry. Ok-ish, dar soia mi se pare tricky de făcut cât să aibă gust bun, la fel e și tofu. Puteți încerca de test, dar nu vă bazați pe acest preparat. Mă simt datoare să las ideea asta cu watch-out.

prânz la birou

Wrap cu hummus de dovleac, cartofi dulci și legume

Se ia o pungă de tortilla wraps din Kaufland sau Lidl, se unge cu hummus de dovleac, se pun niște cartofi dulci copți la cuptor peste niște salată iceberg și rucola, morcov crud și roșii. Ah, și niște sfeclă. Se rulează și se savurează. Atenție, în schimb, că tortilla are multe calorii.

prânz la birou

Șnițele la cuptor cu legume fierte

De data asta șnițelele sunt din carne de porc, nu soia, căci trebuie să consum odată tot pachetul de carne de la mama. Sunt făcute cu fulgi de porumb ca să fie crunchy – atenție la fulgi, să vă uitați pe ambalaj să aibă un conținut scăzut de zahăr.

prânz la birou

Ravioli cu ricotta, mozzarella și roșii cherry

Am găsit în Lidl cele mai CUTE paste din tot universul, ravioli în formă de inimioare. Ah, iubesc Lidl. Au fost delicioase, le-am înecat în sos de roșii făcut din casă, am pus și niște semințe de pin și oregano proaspăt deasupra. Au fost delicioase. Dacă nu le mai găsiți p-astea în magazin, repetați schema cu orice alt tip de ravioli.

prânz la birou
prânz la birou

Colțunași cu roșii cherry

Dumplings (pe termenul lor original) umplute cu carne tocată și legume. Le-am cumpărat de la magazinul coreean. Pe ambalaj scrie să fie prăjite. Recomand să le faceți la cuptor direct fără niciun pic de ulei. Le savurați cu sos de soia alături pentru că se pot întări.

prânz la birou

Salată de ton cu năut

Ton, năut, salată iceberg, lămâie și castravete. Bun și extra rapid. Vă recomand că năutul să-l luați deja fiert că dacă luați d-ăla crud o să vă blestemați zilele. Trebuie ținut 12 ore la înmuiat și apoi vreo 2 ore la fiert.

Alte variațiuni pe aceeși rețetă:

prânz la birou
Fasole roșie instead
Fasole roșie, ardei gras și ciuperci crude în plus

Carne de porc la grătar cu salată verde și conopidă fiartă

Rețeta într-un singur titlu. Carnea o ung cu foarte puțin ulei ca să nu se lipească și presar niște piper și oregano deasupra. Conopida este congelată și pusă direct la fiert. Ffff bun.

prânz la birou

Salată verde cu morcov ș carne de porc la grătar

Carnea este leftovers de la rețeta anterioară și, mna, ce să mai faci cu ea? O combini cu salată verde, morcovi cruzi (că doar asta ai în frigider) și o felie de lămâie because nobody knows why.

Altă variațiune pe aceeași rețetă:

Aceeași carne de porc cu fasole verde fiartă

Pește cu pak choi, ardei gras, sos de soia și lămâie

Pak choi este acest tip de varză chinezească pe care o divinizez și de fiecare dată când mănânc la un restaurant chinezesc, simt că mă îndrăgostesc tot mai tare de ea. Am găsit-o la reducere în Kaufland (parcă 12 lei?) și am zis să fac în tigaie cu niște sos de soia, plus am pus un capac deasupra ca să stea cât mai mult la abur. Atenție că pak choi se super micșorează.

Ăsta este genul de articol care poate avea a 2-a și a 3-a parte. La cererea publicului 😛 Și aștept și alte sugestii de prânz la birou în comentarii.