Categorie: Ce mancam azi?

Frigănele de broccoli și hering afumat (rețetă)

Frigănele de broccoli și hering afumat (rețetă)

Frigănelele sunt aceste chiftele mai plate pe care poți face fie în tigaie, fie la cuptor. Mă rog, cam asta e originea lor, dar nu știam altfel cum să le zic. Pentru că momentan sunt la dietă, eu tot ce pregătesc este la cuptor și nu are ulei sau are extrem de puțin. Feel free să adăugați la rețeta asta tot ce e doriți – ulei, pesmet (are multe calorii), cartofi (mulți carbohidrați) etc.

Am postat o poză cu mâncarea pe Facebook stories și am fost super surprinsă de câți oameni au fost interesați de rețetă. Mie nu mi se părea cine știe ce, mai ales că rețeta este compusă din enumerarea ingredientelor și cam atât. Nimic complicat, nicio magie. Iată imaginea:

frigănele

De ce ingrediente avem nevoie?

  • Broccoli (350g)
  • 1 ardei gras roșu
  • 1 morcov
  • 1 bucată mică de praz (aici puneți cât vreți ca și cantitate)
  • 2 legături de ceapă verde
  • 1 ou
  • 60 g de hering afumat (am găsit în Kaufland Ocean Fish – 1 pachet era 5 lei)
  • condimente de orice fel – eu am mixat ierburi de Provence + pește + usturoi granulat

Cum se prepară?

Broccoli se fierbe și apoi se pasează până devine un fel de piure necatifelat. Morcovul & prazul se dau pe răzătoare. Ardeiul, ceapa și peștele se taie bucăți foarte mărunte. Totul se amestecă împreună cu oul până devine compoziție. Se fac biluțe de chiftele, DAR pe care le presați un pic în tavă cât să devină mai plate. Sunt mai gustoase așa. Le băgați la cuptor pentru 45 minute, 180 de grade, cu ventilația pornită ca să devină și crocante.

Teoretic, ar trebui să puneți cartofi ca să se lege puțin compoziția. Dacă nu o faceți, vă zic doar că sunt niște frigănele mai fragile, dar suficient de rezistente oricum. D-asta e important să le faceți plate și să folosiți ventilația la cuptor.

frigănele

frigănele

Am folosit alături la frigănele și un sos de iaurt compus din 2 iaurturi Danone (1.8% grăsime), mărar, pătrunjel și suc de lămâie.

Bon appetit!

Cele mai bune paste – au 9 calorii per 100g

Cele mai bune paste – au 9 calorii per 100g

Nu credeam că o să-l găsesc vreodată pe Dumnezeul pastelor, dar iată că am reușit să găsesc cele mai bune paste, mulțumită nutriționistei mele care m-a îndrumat spre această descoperire. Am reușit să pregătesc o porție de paste cu sos de roșii de casă, pătrunjel și parmezan, iar pastele respective să nu aibă mai mult de 18 calorii – 9 calorii per 100 g, eu am mâncat o porție de 200, evident.

Care este secretul pentru cele mai bune paste?

Se numesc paste Konjac și apparently sunt făcute dintr-o făină organică numită astfel. Konjac este planta japoneză din care se face această făină, mai specific de atât, din rădăcina plantei. Pastele respective au probabil cele mai uimitoare valori nutriționale pe care le-am văzut la acest tip de aliment, anume au 0 carbohidrați, 0 grăsimi, 0 zahăr, 0 sare. În schimb, au 4 grame de fibre și 0.20 g de proteine. Nu au gluten și sunt 100% vegane.

Nutriționista mi le-a recomandat ca urmare a faptului că mi-a introdus în dietă și creveții. Și cum unii pacienți adoră pastele cu creveți, s-a gândit să mi le recomande și mie. Dar eu, nup, prefer creveții în varianta lor simplă: cu usturoi, puțin vin și busuioc. Desigur, acum varianta cu alcool este exclusă cât timp țin regim, așa că ai mei creveți sunt făcuți în suc de roșii de casă. Anyway, înapoi la rețetă. M-am gândit să fac o porție super simplă de paste cu sos de roșii, usturoi, pătrunjel și parmezan (yey, parmezan am voie – max 25g per masă).

Iată o parte din ingrediente:

Pare că am făcut photoshooting. I did. Also, nu e sponsored.

Cum se prepară corect pastele Konjac?

Necesită ceva mai multă atenție decât pastele obișnuite, dar nu e nimic dificil:

  1. Pastele sunt ținute într-un pachet cu apă. Scurgeți apa. Nu vă îngrijorați dacă simțiți un miros subtil la deschiderea pachetului, va trece.
  2. Clătiți pastele de 2-3 ori sub jetul de apă rece.
  3. Fierbeți pastele în apă fierbinte timp de 2-3 minute sau 1 minut la microunde.
  4. Le puteți adăuga în salate sau, evident, la sosul de paste

Ta-daaa, nimic complicat. Doar să aveți grijă de acele 2-3 minute la fierbere să nu vă treziți că se transformă într-o chestie floșcăită. Iată și procesul de gătire:

cele mai bune paste
Ele sunt puse într-un pachet cu apă care trebuie scursă
cele mai bune paste
Trebuie spălate de 2-3 ori sub jetul de apă rece

cele mai bune paste
Am folosit suc de roșii de casă pe care l-am pus peste niște usturoi călit. Am folosit multe condimente – mix ierburi Provence
cele mai bune paste
Am adăugat pastele peste sos după ce m-am asigurat că sunt fierte

cele mai bune paste
Rezultatul final

La nivel de gust sunt foarte ok. Desigur, nu pot să vă mint și să spun că de acum puteți înlocui complet pastele obișnuite. Nu se compară 100%, au textură un pic mai elastică, dar sunt gustoase, nu doar în combinație cu sosul, ci și simple sau dacă le-aș pune într-o salată. Dacă țineți vreun regim sau vreți pur și simplu să mai tăiați din calorii, asta ar putea fi o opțiune.

Mă simt și foarte datoare să menționez potențiale dezavantaje, cum ar fi diaree, constipație și faptul că nu conțin nutrienți. Adică ele trebuie combinate corect cu alte alimente ce oferă aportul necesar de nutrienți și vitamine. Plus, niciun lucru nu e bun în exces. Mai multe info aici.

Cât costă pastele Konjac?

Pfff, un pachet de 200g costă cam 12 lei. Le puteți găsi în supermarketuri, eu le-am luat din Auchan. O să mai cumpăr în continuare și o să încerc să le mănânc o dată pe săptămână. Nu vreau să fac abuz, plus meniul meu trebuie să fie cât mai variat posibil, nu aș vrea să mănânc același lucru în fiecare zi.

Zilele trecute când am fost la cumpărături (merg 1 dată pe săptămână), am trecut pe lângă raionul de Sushi din Carrefour. Acolo au și produse locale din Japonia – câteva feluri de noodles. Sunt absolut înnebunită după noodles și în ultima perioadă am avut o poftă imensă. Eram gata-gata să fac o excepție în dietă, când m-am uitat la valorile nutriționale de pe pachet și am avut un șoc. Aproape 500 de calorii aveau acei noodles. Adică jumătate din cât trebuie să mănânc eu o zi întreagă. Tot în comparație:

  • Tăiței de orez – 109 calorii per 100g
  • Paste făinoase – 131 calorii per 100g
  • Paste Konjac – 9 calorii per 100g

Deci, merită să le acordați o șansă. La numărul ăsta de calorii chiar sunt cele mai bune paste.

Cum să eviți risipa de mâncare

Cum să eviți risipa de mâncare

Un frigider plin poate fi un confort psihologic. Confortul că nu trebuie să te gândești non-stop la ce mănânci în ziua x, confortul că, uite, ești în sfârșit un adult responsabil. După ce m-am mutat de la ai mei am avut o perioadă de câteva luni în care am umplut coșul de cumpărături cu lucruri inutile, de care eram convinsă că am nevoie.

Pe principiul ”nu se știe”, mai ales că nu stau într-o zonă ticsită de magazine, luam mereu în plus doar ca să am fără să iau în calcul risipa de mâncare. Și unde stau eu, pentru fiecare lucru mic, fie că am nevoie și de o scobitoare, trebuia să merg 10 minute până în Lidl. Nu m-ar deranja mișcarea dacă nu aș fi megaaaa leneșă uneori. Știți și voi cum e. Și dacă Lidl nu avea scobitori, well, nasol. Așa că în zilele de shopping (sâmbăta) când mergeam în Carrefour mă asiguram că am provizii pentru toată săptămâna.

Însă nu făceam mai nimic cu ce cumpăram și multe expirau sau se stricau, adică legumele și fructele. Și era păcat de toată mâncarea aia, de banii dați degeaba, plus mustrarea de conștiință că alții nu au ce mânca și mie mi se strică mâncarea în frigider. Am început să scap de obiceiul ăsta prost într-un mod foarte simplu:

  1. îmi pregătesc mesele pentru o săptămână (vezi aici idei de rețete). Notez pe o foaie tot ce vreau să mănânc, apoi listez toate ingredientele de care am nevoie. Încerc să nu mă abat foarte mult de la listă.
  2. prioritizez alimentele în funcție de ”durata lor de viață”. Adică, întâi gătesc cu cele care nu rezistă foarte mult. Cum ar fi, de exemplu, salata verde. Un piept de pui îl pot băga la congelator și să aștept câteva zile până când îl gătesc. Sau îmi mai cumpăr conserve pe care le pot ține în dulap o perioadă destul de mare de timp.
  3. folosesc și alimentele care sunt aproape…nefolosibile. Nu știu cum să le zic, nu sunt stricate, dar nici nu mai sunt proaspete și ok pentru un consum obișnuit.

Iar la cele de mai sus se mai adaugă câteva sfaturi de care încerc și eu să țin cont cât mai des:

  • cartofii, roșiile, usturoiul, castraveții și ceapa nu trebuie să fie ținute în frigider, ci într-un loc uscat și răcoros
  • portocalele întregi (nedesfăcute) pot rezista cu 2 luni în plus dacă sunt ținute în frigider
  • spațiul din frigider să fie aerisit, alimentele nu trebuie să stea claie peste grămadă
  • țineți într-un singur loc fructele și legumele. Nu amestecați carnea cu fructele și legumele.
  • nu țineți vinul pe ultima tăviță. Băuturile trebuie ținute în compartimentul dedicat, anume pe ușa interioară a frigiderului.

Ce puteți face cu alimentele care nu mai au mult de trăit

Iată un titlu foarte dramatic. Cine vrea să mănânce o banană înnegrită? Sau un măr stafidit? Sau pâine întărită? Nimeni. Dar nici de aruncat nu sunt. Am găsit câteva opțiuni foarte bune prin care puteți salva alimente transformându-le în feluri de mâncare. Toate sfaturile sunt din experiența proprie și personală. 😀

Atenție! Nu înseamnă că puteți folosi lucruri expirate doar pentru a evita risipa de mâncare. What is done is done. Iar carnea nu e bună de refolosit, nu există niciun ”truc” să o faci iar comestibilă.

Mere

Am primit astă-vară o pungă de mere culese de la țară. Am mâncat câteva, dar erau prea multe. Iar merele naturale nu sunt precum cele din comerț, au rezistat foarte puțin. Așa că într-o zi am intrat în bucătărie și mirosea a țuică. Dacă m-aș fi autosesizat mai devreme, aș fi putut face din acele mere o minunată plăcintă. Nu-mi place deloc plăcinta de mere, dar puteam să o aduc la birou sau să i-o aduc părinților. Ca un gest drăguț.

Și asta este o lecție bună de învățat la risipa de mâncare. Dacă ție nu îți place ceva anume, asta nu înseamnă că nu le poate plăcea altora.

Preparat: plăcintă de mere saaaaau oare mergea și un suc de mere?

Pâine

Uneori mai poți uita pâinea pe masă și se întărește. Poți uita chiar o pâine întreagă, d-abia cumpărată. Și atunci ce faci? E păcat să o arunci. Simplu, o prăjești. Fie la cuptor, fie la la prăjitorul de pâine. Și o mănânci așa, la micul dejun sau pentru ce mai ai tu nevoie. Simplu.

Preparat: orice fel de mic-dejun și bruschete cu roșii, usturoi și oregano

Banane

Ohh, this one is so simple. Banana bread for the win! De fapt, de ce ai face banana bread cu banane tari? O să mori apăsând pe ele cu furculița. Deci ăsta este un desert super ușor de făcut și gustos. Și dacă mă gândesc mai bine, cred că o să revin cu o rețetă.

Preparat: banana bread sau piure de banane cu biscuiți dacă vrei să fii copil

Cereale

Să zicem că aici e un pic diferit. Teoretic, le mănânci cu iaurt și lapte și se înmoaie. Dar avem un scenariu în minte în care cumva, nu se știe cum, te-ai pricopsit cu niște fulgi de porumb sau cereale în casă și nimeni nu le mănâncă. Și nu îți place laptele, așa că it’s a no go for you. Le zdrobești și le faci ”pesmet” pentru șnițele. Odată am folosit și muesli, am pus multă sare ca să elimin partea dulce și au ieșit foarte bune.

Preparat: șnițele crocante

Roșii

Mie nu îmi plac deloooooc roșiile moi. Și când văd o roșie mai abătută, mă gândesc că e perfectă pentru niște spaghete cu sos de roșii. Eventual, foarte picante. Merg perfect să ajungă în orice preparat la cuptor, eventual brioșe cu legume, dar și o omletă gustoasă cu legume.

Preparat: orice făcut în tigaie sau la cuptor

risipa de mâncare

Lapte

Nu sunt fan băut lapte gol. Să fie în cafea, prăjituri etc, dar nu beau lapte gol, yuck. Au fost dăți când îmi mai cumpăram o sticlă de lapte și expira în frigider pentru că nu avusesem nevoie decât o singură dată și, evident, nu de 1 litru. Vă recomand acea găletușă de lapte de la Zuzu. Are doar 500 ml, parcă. Când vedeți că e aproape de termen, puteți pregăti un desert cu laptele. Și nu unul complicat, ci unul care durează fix 5 minute și e pe bază doar de lapte. Adică un mușuroi de cârtiță de la Dr Oetker, variantă budincă. E suuuuper bun.

Preparat: orice desert sau acea variantă rapidă de la Dr Oetker în funcție de timpul pe care îl aveți

Cașcaval / brânză

Când am fost în Amsterdam mi-am luat multe feluri de brânzeturi. Nu le-am putut mânca pe toate, iar în timp s-au cam întărit în frigider. Unele nici nu aveau un gust așa bun consumate simple. Ce soluție am găsit la asta?Ocazional facem o omletă cu cașcaval, sos de roșii și fulgi chili. Cașcavalul se topește și omleta are o consistență mult mai bună. E delicioasă.

Preparat: orice fel de omletă.

Salata verde, pătrunjel, leuștean

Salata verde de tricky, chiar trebuie consumată cât mai repede și cât e proaspătă. Puneți-le într-un bol cu apă ca să rămână fresh cât mai mult timp posibil.

Preparat: salate, ciorbe etc

Voi cum mai salvați alimente de la risipa de mâncare?

Idei de prânz la birou

Idei de prânz la birou

Dacă mă urmăriți cumva pe Facebook, ați văzut cel mai probabil că postez aproape în fiecare zi câte un fel de mâncare în Stories – această opțiune de săraci preluată din Instagram. Culmea, deși prefer Instagram Stories, am zis că o să-mi păstrez contul acesta doar cu poze de călătorii și fancy food (când e cazul), nu cu friptură pusă în aceeași caserolă zi de zi.

Dacă nu mă urmăriți pe Facebook, have no fear, iată un blog cu centralizarea tuturor informațiilor de care aveți nevoie. De când am început să-mi pregătesc și să-mi postez ce am ca și prânz la birou periodic mă întreabă cineva de rețetele astea și am zis să le las și în scris să fie pentru toată lumea.

Cum am ajuns să-mi fac mâncare zi de zi?

Obișnuiam să fiu o leneșă și jumătate când mă întorceam seara acasă după muncă sau după muncă și o ieșire în oraș. Mă așezam pe canapea și cu greu mă mai dădeam jos. Sau mai mergeam la sală și veneam pe la 10 acasă, deci după un duș, eram direct în pat scrollând pe Instagram. Nici vorbă să stau să mă gândesc ce o să am ca și prânz la birou.

Dar mi-am zis că vreau să slăbesc odată, căci sunt câțiva ani de zile de când mă lupt cu fluctuațiile de greutate, nu mai am chef să dau bani pe mâncat la cantină, vreau să mânânc mai sănătos etc. Totul a început de la carnea de porc trimisă de ai mei după ce au tăiat porcul. Aveam congelatorul plin și mi-am zis că pot să încep să o fac la grătar cu niște legume alături. Am o tigaie specială pe post de grill. Cu vasele murdare nu sunt responsabilă, deci și ăsta e un avantaj.

E un efect de domino. E suficient să faci mâncare 2 zile la rând și de acolo va fi ușor să-ți intri în ritm. În fiecare vineri îmi scriu pe o foaie tot ce vreau să gătesc pentru săptămâna ce urmează, notez și ingredientele de care am nevoie și apoi a doua zi mă duc la supermarket.

Cum stabilesc cantitățile?

Am un cântar de bucătărie și îmi calculez ce folosesc ca și ingrediente. Aplicația MyFitness Pal îți spune câte calorii au fiecare – poți scana codul de bare al unui produs și ai deja datele trecute în aplicație sau le poți adăuga tu manual. Acum, câte calorii să consumi? Neapărat asta e o discuție de purtat cu un nutriționist și recomand să vă consultați cu un doctor, nu cu Google. Nu recomand înfometarea, nu e o soluție.

Ideile de rețete de mai jos sunt pentru inspirație când nu mai știi ce să-ți la pachet pentru prânzul de la birou. Nu sunt gândite neapărat să slăbești, ci mai mult să mănânci ceva gustos și sănătos. Urmează să primesc curând de la nutriționist și o dietă personalizată, o să văd cum îmi va impacta asta ce meniu aveam deja implementat. Momentan, nutriționista m-a felicitat pentru câte legume mănânc. Legumele e viața mea.

Mâncăruri pentru prânz la birou

Pește la cuptor cu legume

Era ora 11 noaptea, nu mai puteam de oboseală, am aruncat repede într-o tavă toate lucrurile și le-am băgat la cuptor. Până mi-am făcut baie, m-am jucat cu mâțele, una alta, mâncarea era deja gata. Am folosit pește Pangasius (p-ăsta l-am găsit, dar știu că nu ar fi din cel mai sănătos), roșii cherry, varză de Bruxelles, semințe de pin și am turnat peste toate bulion făcut în casă. Ta-daaa.

prânz la birou

Șnițele de soia cu orez brun și curry

Un pachet de câteva bucăți de soia uscată costă nici 2 lei și le găsiți oriunde. Le-am fiert întâi în apă, apoi le-am dat prin ou și pesmet precum niște șnițele normale și le-am băgat la cuptor. Măsline verzi alături plus orezul brun pe care l-am făcut cu curry. Ok-ish, dar soia mi se pare tricky de făcut cât să aibă gust bun, la fel e și tofu. Puteți încerca de test, dar nu vă bazați pe acest preparat. Mă simt datoare să las ideea asta cu watch-out.

prânz la birou

Wrap cu hummus de dovleac, cartofi dulci și legume

Se ia o pungă de tortilla wraps din Kaufland sau Lidl, se unge cu hummus de dovleac, se pun niște cartofi dulci copți la cuptor peste niște salată iceberg și rucola, morcov crud și roșii. Ah, și niște sfeclă. Se rulează și se savurează. Atenție, în schimb, că tortilla are multe calorii.

prânz la birou

Șnițele la cuptor cu legume fierte

De data asta șnițelele sunt din carne de porc, nu soia, căci trebuie să consum odată tot pachetul de carne de la mama. Sunt făcute cu fulgi de porumb ca să fie crunchy – atenție la fulgi, să vă uitați pe ambalaj să aibă un conținut scăzut de zahăr.

prânz la birou

Ravioli cu ricotta, mozzarella și roșii cherry

Am găsit în Lidl cele mai CUTE paste din tot universul, ravioli în formă de inimioare. Ah, iubesc Lidl. Au fost delicioase, le-am înecat în sos de roșii făcut din casă, am pus și niște semințe de pin și oregano proaspăt deasupra. Au fost delicioase. Dacă nu le mai găsiți p-astea în magazin, repetați schema cu orice alt tip de ravioli.

prânz la birou
prânz la birou

Colțunași cu roșii cherry

Dumplings (pe termenul lor original) umplute cu carne tocată și legume. Le-am cumpărat de la magazinul coreean. Pe ambalaj scrie să fie prăjite. Recomand să le faceți la cuptor direct fără niciun pic de ulei. Le savurați cu sos de soia alături pentru că se pot întări.

prânz la birou

Salată de ton cu năut

Ton, năut, salată iceberg, lămâie și castravete. Bun și extra rapid. Vă recomand că năutul să-l luați deja fiert că dacă luați d-ăla crud o să vă blestemați zilele. Trebuie ținut 12 ore la înmuiat și apoi vreo 2 ore la fiert.

Alte variațiuni pe aceeși rețetă:

prânz la birou
Fasole roșie instead
Fasole roșie, ardei gras și ciuperci crude în plus

Carne de porc la grătar cu salată verde și conopidă fiartă

Rețeta într-un singur titlu. Carnea o ung cu foarte puțin ulei ca să nu se lipească și presar niște piper și oregano deasupra. Conopida este congelată și pusă direct la fiert. Ffff bun.

prânz la birou

Salată verde cu morcov ș carne de porc la grătar

Carnea este leftovers de la rețeta anterioară și, mna, ce să mai faci cu ea? O combini cu salată verde, morcovi cruzi (că doar asta ai în frigider) și o felie de lămâie because nobody knows why.

Altă variațiune pe aceeași rețetă:

Aceeași carne de porc cu fasole verde fiartă

Pește cu pak choi, ardei gras, sos de soia și lămâie

Pak choi este acest tip de varză chinezească pe care o divinizez și de fiecare dată când mănânc la un restaurant chinezesc, simt că mă îndrăgostesc tot mai tare de ea. Am găsit-o la reducere în Kaufland (parcă 12 lei?) și am zis să fac în tigaie cu niște sos de soia, plus am pus un capac deasupra ca să stea cât mai mult la abur. Atenție că pak choi se super micșorează.

Ăsta este genul de articol care poate avea a 2-a și a 3-a parte. La cererea publicului 😛 Și aștept și alte sugestii de prânz la birou în comentarii.

Am mâncat la Maison des Crêpes

Am mâncat la Maison des Crêpes

Într-o seară mult prea friguroasă de noiembrie, Angela ne-a luat pe mine și pe Marin de o aripă și ne-a dus să mâncăm clătite. Am anulat în cunoștință de cauză ședința la sală și m-am pregătit sufletește pentru sutele de calorii ce urmau să se depună. Știți vorba aia, a minute on the lips, forever on the hips.

Era un ger afară de crăpau pietrele și d-abia așteptam să dau de căldură. Am ajuns la Maison des Crepes, care e situat în apropiere de Piața Romană, pe Mihai Eminescu. Ar mai avea o locație deschisă și pe la Aviatorilor. Nu știu de aia, dar cea de la Romană nu m-a impresionat la nivel de design. Mă așteptam la un interior mai frumos, dar e destul de simplu, în schimb. Are și un etaj, acolo nu am urcat, dar cică ar fi și mai banal decât la parter.

Read More Read More

Ce am mâncat bun în Sicilia

Ce am mâncat bun în Sicilia

Sicilia nu m-a dezamăgit în ceea ce privește mâncarea. Italia este minunată când vine vorba de gastronomie, niciun dubiu în privința asta, dar nu mă gândeam că mai pot fi surprinsă (și chiar foarte plăcut) pe meleagurile italiene. Însă cumva era normal, întrucât era prima oară când ajungeam în partea sudică, iar bucătăria siciliană este un pic mai diferită de ce întâlnești în restul Italiei. Are influențe grecești, arăbești, spaniole și chiar franceze. Însă, dintre toate, cred că arabii și-au pus cel mai mult amprenta pe ce înseamnă local cuisine, în urma dominației din secolele 10 și 11. Arabii au adus caise, zahăr, citrice, pepeni dulci, orez, șofran, stafide, nucșoară, cuisoare, piper și scorțișoară.

Care este cel mai popular ingredient din Sicilia?

Ați răspunde in a heartbeat cu ”portocale roșii de Sicilia?” Eu, cel puțin, așa aș fi zis. Dar nu! Căci se pare că high season-ul pentru portocale roșii începe din decembrie și durează cam până în aprilie. Cât timp am petrecut acolo (mijlocul lunii noiembrie) am fost pur și simplu asaltată de fistic. Este peste tot! În dulciuri, în paste, în sosuri, jeleuri, înghețată, ciocolată caldă, croissante, prăjituri, băuturi, posibil și cosmetice. Posibil. Și nu pot să spun că sunt o mare fană fistic în alte forme decât cea naturală, dar nu știu cum, am ajuns să îmi cumpăr un borcan de sos pesto din fistic pentru că l-am gustat în niște paste și mi s-a părut demențial.

Și, surprinzător, aș fi zis că l-au adus arabii, dar se pare că, de fapt, ar trebui să le mulțumim grecilor pentru asta. Le dau cu săru-mâna a mia oară că au cele mai frumoase insule din univers și cea mai bună mâncare!

Să revenim, ce am mâncat bun în Sicilia? Multe paste, mult suc de rodie proaspăt și mult vin. Cred că într-o zi (adunat) am băut o sticlă întreagă doar eu. Nu e flatant să zic asta public, dar ce să fac, eram sub efectul Italiei.

Prețurile sunt mai mici în sudul Italiei, deci puteți savura o masă bogată și delicioasă la un chilipir. Mai ales că pare că în sud nu prea le au cu matematica și de 2 ori ni s-a greșit nota, așa că am plătit mai puțin. Prima mea masă a fost o porție de paste, un aperitiv și un pahar de vin – 9 euro.

Aperitive în Sicilia

Caponata

Este o salată de vinete prăjite și țelină, asezonate cu oțet îndulcit, cu capere și toate într-un sos dulce acrișor. Se servește rece. Este gustoasă și merge ca aperitiv (asta și e, până la urmă). Porția e destul de mare, deci poate fi împărțită cu altcineva dacă nu vrei să te saturi de la primul fel.

Sicilia

Arancini

Arancinele sunt bile de orez prăjite și umpluete cu diverse lucruri. Sunt probabil unele dintre cele mai populare street foods în Sicilia. Cele mai întâlnite feluri de umpluturi sunt: ​​ brânză, mozzarella și / sau cașcaval, și de multe ori mazăre sau șuncă. Sunt delicioase.

Sicilia

Pâine…din Sicilia

Am căutat pe net pâine siciliană, dar nu mi-a dat chiar ce mâncasem eu acolo. Pâinea arăta ca una obișnuită, însă avea un gust un pic dulce, parcă ar fi avut scorțișoară. Anyway, demențial de bunăăăăăăăăăăăă!

Paste

Pastele sunt viața mea, doar asta mănânc când merg în Italia! Și în Sicilia găsești paste de tot felul, iar unele fiind mai cu specific local, precum cele cu pesto din fistic sau clasicele Pasta Alla Norma sau cu baby lobster și creveți. Mmm, îmi e tare dor de mesele de acolo!

Sicilia
Sicilia

Sicilia

Bruschete

Am mâncat clasicele bruschete cu roșii, usturoi și busuioc, dar și unele cu vinete, ulei și naiba mai știe ce. Le-am iubit din tot sufletul p-astea:

Sicilia

Cannoli / Cannolo

Eu nu mănânc d-ăsta, dar Diana l-a savurat cam peste tot pe unde a fost, deeeeci:

Suc de rodie

O altă delicatesă ce îmi amintește de vacanțele petrecute în Turcia și Maroc, pot să spun că am fost deosebit de fericită să o întâlnesc ăe meleagurile siciliene. Da, ador sucul de rodie, chiar și când îți face gura pungă. Nu adaug zahăr, îl prefer cât de raw posibil. În Sicilia am băut cam 1 pahar pe zi. Și am învățat și un truc foarte bun: cum să nimerești un suc delicios. Simplu, te uiți la rodiile ce urmează a fi stoarse. Dacă au culoarea lor intensă înseamnă că sunt coapte și gustoase. Dacă au un aspect decolorat, atunci înseamnă că li s-a dus vremea. Am pățit asta de 2 ori și nu mai era fresh de rodie, era deja un must. Urăsc mustul.

Sandvișuri

Panino con le panelle

Nu m-aș fi gândit niciodată că o să mă bucur de niște năut prăjit cu niște lămâie stoarsă pe deasupra, totul într-o chiflă pufoasă cu susan. Este considerat street food în Sicilia și este la mare căutare. Plus, este și ieftin. A costat undeva pe la 2 euro.

Sicilia

Panino con la milza

Este practic pâine moale aromată cu susan, umplută cu pulmon (plămân) de vițel tocat și splină, care au fost fierte și apoi prăjite în untură. Sună…yuck, dar a fost gustos. Aveam și cașcaval adăugat, plus am stropit totul cu puțină lămâie ca să nu mi se aplece.

Panino con porchetta e cipolla

Sandviș cu porchetta și ceapă, deși cea din urmă nu prea s-a simțit. Plus brânză Emmentaler. Nu pot să vă descriu cât de aromat era sendvișul ăla, carnea avea tot soiul de condimente ce îmi aminteau atât de mult de mâncarea turcească. Mai vreau.

Sicilia

Croissant cu șuncă și cașcaval

Nu îmi amintesc care era denumirea, deci zic eu aici e strict în baza a ceea ce am mâncat. O pâine ce se asemăna cu un croissant în interiorul căreia era șuncă și posibil mozzarella topită și suc de roșii. Doamne, ceva mai gustos nu cred că am mâncat vreodată la micul dejun. Atât de moale, parcă mâncai un nor. Și a costat doar 1 euro.

Sicilia

Good to know în Sicilia:

  • Să nu încercați Sfincione, ceea ce este pizza siciliană. Este oribilă! Multă pâine și un strat subțire de ingrediente. Mi-am luat versiunea cu vinete și anghinare și cred că mai aveam puțin și vomitam.
  • Un loc absolut excelent în care să luați prânzul în Palermo este Trattoria Familiare da Michele & Jolanda. Este un local de familie deținut de Papa Michele, care te întâmpină și te face să te simți de-al casei. Nu vorbește prea bine engleza, dar e suficient cât să te servească regește cu preparate ce păreau fi făcute de mătușa familiei. Bucătăria așa arăta, desprinsă din casa cuiva, cu o plită pe care pregăteau arancini. Mâncarea este bună, multă și ieftină.
  • Palermo are multe food markets, vă recomand să le explorați pe toate pentru ingrediente fresh.

Voi ați fost în Sicilia? Dacă da, ce minunății ați mâncat?

O noua emisiune culinara pe TV Paprika

O noua emisiune culinara pe TV Paprika

Zilele trecute am fost la lansarea noii emisiuni culinare de pe TV Paprika: ”Antonio și Michael în bucătărie”, o producție locală.

În caz că vă întrebați ce puteați viziona în această toamnă, iată. Antonio Passarelli va găti împreună cu fiul său, împreună reprezentând o combinație interesantă de old school și modern.

Rețetele vechi, consacrate vor face „casă bună” cu cele noi, insolite, cum Antonio însuși este întruchiparea conservatorismului, iar fiul său, Michael își bazează arta culinară pe principiul modern „fine dining”. În noua emisiune ce va avea premiera pe 15 octombrie, de la ora 21:30 la TV Paprika, Antonio şi Michael reușesc să transmită bucuria de a găti, pasiunea pe care o pun în fiecare preparat și mai ales, relaţia specială dintre tată și fiu. 

În cadrul evenimentului de lansare am avut ocazia să gust (din nou, ce bine) preparatele gătite de cei doi Passarelli. Meniul a cuprins o serie de delicii italienești: risotto cu sparanghel, spaghete cu midii și fistic și foccacia de casă. Nu sunt o mare iubitoare de fistic, însă în combinația cu pastele a fost divin de bun.

Risotto-ul a fost și el delicios, deși cel mai bun risotto din viața mea nu a fost acesta sau unul mâncat în Italia, ci a fost tot unul pregătit de Antonio. Mm, încă îmi amintesc cu drag de preparatul acela.

Foccacia a fost și ea neașteptat de gustoasă, mai ales că nici pentru aceasta nu am avut o experiență fericită în Italia, anume să găsesc o versiune excelentă a ei. Deci iată Antonio Passarelli se asigură că ce nu mănânc eu bun în Italia, îmi pregătește el. 🙂 Next pe această listă ar trebui să fie pizza!

Iată și câteva imagini:

TV Paprika
TV Paprika
TV Paprika
TV Paprika
TV Paprika
TV Paprika

Nu uitați, ”Antonio și Michael în bucătărie”, TV Paprika, 15 cotombrie, 21:30. Acum că vine și frigul ăla aprig, e momentul potrivit să ne încălzim în bucătărie cu multe preparate delicioase. 😊

Despre această lansare a scris și Diana.

Reteta fericirii: grab some Balls

Reteta fericirii: grab some Balls

În Copenhaga mi-am făcut poza asta și am postat-o pe Facebook cu mesajul ”rețeta daneză a fericirii: grab some Balls” ca să justifice de ce eu, om adult, am simțit nevoia să cuprind în brațe o minge din piatră în plină stradă. E fun, e ușor să faci glume despre asta. Plus, tot aveam în cap titlul acelei cărți și orice întâlneam în țara danezilor alăturam imediat cu această rețetă a fericirii.

Glumă, ne-glumă, aveam dreptate, căci ce poate fi mai satisfăcător decât o porție zdravănă de chiftele? Și nu alea de la IKEA; mi s-a luat de ele după ce mi-a fost rău la stomac în timpul unei răceli. Nu, chiftele d-alea ca la mama acasă…deși, mama a învățat de la mamaie să facă doar chiftele ”comuniste.” La fel cum știe și mama prietenului meu să facă. Chiftelele se fac doar parțial din carne, restul este pâine sau cartofi, dar mai mult pâine. Îmi o amintesc pe mama cum scotea un castron mare roșu (mereu același) și înmuia pâinea în apă pentru amestec. Nu mi se părea foarte apetisant să văd pâinea aia udă, dar trebuie să recunosc că rezultatul era foarte gustos. Și mereu le lăsa un pic mai mult în tigaie cât să prindă un fel de crustă.  Mereu chiftelele erau mâncate cu muștar. Eu mai adăugam la ”garnituri” și brânză sau ceapă.

meatBALLS

În București s-a deschis de vreo câteva luni Balls, un local unde se servesc doar chiftele. Avem ciorbării, clătiterii, shaormerii, era momentul să avem și ceva dedicat acestui preparat. Balls se află pe Calea Dorobanți, fix lângă Cantina lui Nicolai Tand.  Servesc câteva rețete deosebite de chiftele, o selecție mică (dar bună) de beri și 2-3 variante de desert, la fel de rotunde. Totul în regim de comfort food, fără pretenții, yet pretentious, hipsterish & cool enough cât să vrei să vii să faci poze pentru Instagram. Și să vorbești despre asta în romgleză, cum am făcut eu mai devreme.

Localul este super mic, au 2-3 mese în interior, dar și câteva afară și nu se fac rezervări. Totul e foarte colorat, with a 80s vibe. Scaune vechi, mușama pe masă, ghivece de flori cum avea și mamaia.  Cât am stat acolo am ascultat un playlist întreg de Modern Talking, plus niște Boney M. Nostalgia all the way, deși eu nu am prins vremurile alea per-se, în fragedă pruncie plecam la drum lung și tata punea doar Modern Talking.

Stă să plouă cu chiftele

Ok, ok, dar cum sunt chiftelele? Ohh, demențiale! Îți plouă în gură doar când citești meniul. Am fost cu Angela și Marin și ne-am pus de acord ca fiecare să-și comande altceva ca apoi să putem gusta din toate. Și am comandat așa:

  • Maroc (un pic iute): chiftele de miel, sos de roșii cu cimbru, vinete prăjite și iaurt rece cu mentă
  • Arest (rețetă specială pentru filmul cu același nume): chiftele de curcan și spanac, sos de brânzeturi și jalapenos
  • 8 chifteluțe prăjite, piure de cartofi cu lapte și unt

Plus, garnituri castraveți murați, salată verde cu mentă și vinegretă și pâine cu maia.  Doamne, au fost delicioase toate.  Eu am avut Maroc și pentru un moment am avut impresia că sunt înapoi acolo. Porțiile par foarte mici când te uiți la ele, dar sunt foarte sățioase. Doar mănânci chiftele. Și nu mănânc miel de obicei, dar în combinația asta, a fost foarte gustos.  Salata verde cu mentă și vinegretă nu e cea mai pretty, dar e foarte bună.

Ce nu am înțeles, dacă tot servim mâncarea în local, de ce nu folosesc farfurii / boluri și tacâmuri din fier. Înțeleg pentru delivery că nu vrei să folosești plastic (and I applaud that), dar pentru restaurant mai bine îmi dai salata într-un mic castron decât într-o cutie cu capac de plastic peste. Oh, the irony.

Luaț poze

Ultimele mingiuțe au reprezentat desertul, niște salam de biscuiți cu fistic. Toate 3 au fost 9 lei, ceea ce mi se pare destul de scump.  Porțiile anterioare de chiftele au fost 23 lei fiecare, însă se adaugă garniturile și băuturile și am avut în total cam 42 de lei.

Să le dați follow și pe Instagram, they’ve got some ballsy content.

Am mancat la Restaurant Seoul

Am mancat la Restaurant Seoul

Să fiu sinceră, la Restaurant Seoul mănânc de aproximativ un an și jumătate și de fiecare dată mi-am zis: ”acum scriu articol, acum scriu articol”. Am făcut poze mereu, eram pregătită să împărtășesc și cumva, cumva, tot nu ajungeam să vă zic de acest loc minunat. Dacă vă place mâncarea coreeană, de fapt asiatică, this is the place to be. Cred că cele mai bune preparate se regăsesc în această bucătărie, care, am înțeles, că se aseamănă destul de bine cu cea chinezească.  Coreean vs japonez? Coreean anytime. Mâncarea este și unul dintre motivele pentru care nu știu ce să aleg între o vacanță în Coreea de Sud sau Japonia. Parcă cea din urmă e mai potrivită turistic și cultural vorbind, dar categoric Coreea de Sud este raiul pentru mâncare, din punctul meu de vedere. Mmm, kimchi.

Korean BBQ – noua iubire

Soră-mea este fan k-pop și de aici a pornit și apetitul ei pentru cele 2 țări. Învață ambele limbi și datorită ei am descoperit și eu acest univers. Anul trecut eram în Dublin și ne întrebam ce să mâncăm la cină când am dat peste un restaurant coreean demențial. Acolo am mâncat pentru prima oară BBQ cu carne de porc. Carnea este tăiată în fâșii subțiri astfel cât să se gătească mai rapid și este anterior marinată în ulei de susan și zahăr.  Tot procesul de gătire se întâmplă chiar la masă, pe o tigaie / plită portabilă. În timp ce se gătește se mai adaugă (dacă e cazul) ardei verde iute tăiat rondele și felii de usturoi.

Carnea se servește în frunze de salată verde și se mai adaugă alte ingrediente în această combinație în funcție de ce își dorește fiecare. De exemplu, eu mai pun morcovi sau castraveți sau kimchi. Se rulează tot și se înfulecă dintr-o înghițitură.

K-pop

Restaurant Seoul este undeva pe lângă Mânăstirea Cașin, într-un cartier cu multe case de oameni bogați. Pentru că nu se află într-o clădire care să le aparțină doar lor, uneori la intrare e un portar care se oferă să te conducă până la restaurant.  Dacă vii pentru prima oară, o să fie de ajutor. Nu am intrat în multe restaurante coreene, presupun că interiorul este ceea ce ar fi un restaurant coreean autentic, minus lămpile de la ikea care arată ca niște păpădii gigantice. În rest, mult lemn, au și mese în separeuri ce sunt mai intime.

Muzica este în principiu coreeană / k-pop și vine de la un televizor la care poți vedea și videoclipurile. 70% dintre acestea sunt depresive, un el / ea suferă după o relație încheiată, îl / o vedem cum plânge sau cum se uită la poze cu iubirea lor. Avem flashback-uri din relația lor, din vremurile când erau fericiți. Jur că toate videoclipurile sunt la fel. Și jeez, am aflat că trupele coreene pot avea și 17 membri.

Mâncare, în sfârșit

Să revenim la mâncare. Întâi ești servit cu 4 aperitive așezate în mici boluri albe. Acestea conțin kimchi (dreapta sus), dovlecel murat (stânga sus), un soi de ridiche murată (stânga jos) și ceva batoane (?) de pește. Aperitivele sunt din partea casei și, de regulă, sunt diferite în funcție de zi și ce ingrediente au disponibile. De exemplu, eu tânjesc după o salată de alge așa cum am mâncat în Dublin, dar nu reușesc să prind și aici ziua în care servesc asta la aperitiv. Deși sunt din partea casei, dacă ceri refill (și sigur vei face), atunci se plătesc. Cred. Trebuia să fiu mai atentă cu ce scrie pe nota de plată.

Apoi, am comandat și un Ddokpokki picant, batoane de orez cu legume în sos picant/soia. Îmi place super mult preparatul ăsta deși consistența batoanelor mă face să cred că molfăi o batistă în sos. Chiar și așa, e bun.

Atracția principală nu a putut fi decât Korean BBQ cu carne de porc. În general, aș alege vita peste porc, dar la acest BBQ mi se pare că porcul este genial.  Și tot spectacolul s-a desfășurat așa cum descriam mai sus:

În final, am luat și desert. Au această prăjitură delicioasă numită Hottok care este, de fapt, o clătită umplută cu diverse și ar fi un preparat de street food foarte popular în Coreea. Ca și umplutură are scorțișoară, miere și alune.  Este DIVINĂ.

Nota de plată pentru 2 persoane pentru tot ce am povestit mai sus a fost de 200 lei.  Și este destul de mult, cam atât mergeam ca și preț și la restaurantul acela din Dublin. Plus că desertul l-am împărțit în 2 și nu ne-am luat decât 2 sticle de apă. BBQ-ul costă destul de mult. Aici este meniul dacă vreți să-l frunzăriți.

În București mai este un restaurant coreean asemănător cu acesta și cel mai probabil cu bucătari asiatici, dar o să vă povestesc de el după ce o să ajung și pe acolo. Deși tot de 1 an zic că merg.  Până atunci, mergeți la Restaurant Seoul măcar la o ocazie specială. Ah, da, să nu uit! Și Ramenul lor este genial.

City break-uri în care am mâncat foarte bine

City break-uri în care am mâncat foarte bine

Partea mea preferată dintr-un city break este categoric mâncarea. De fapt, nu, mă scuzați. Nu doar dintr-un city break, ci din orice vacanță. Desigur, ne relaxăm, ne distrăm, dar mai trebuie să și mâncăm. Orice vacanță în care merg trebuie neapărat să presupună un restaurant, o tavernă, niște local street food. Orice, dar nu ” e ora prânzului, hai să luăm un sendviș de la supermarket”. Deși în afară sendvișurile de la supermarket pot fi mai variate și mai bune decât ce găsești la noi, dar ideea în sine. Nu e nimic local și autentic în experiența asta. Mai rău de atât, să mănânci la fast food în vacanță mi se pare cu atât mai nașpa. Poți vedea din curiozitate care este echivalentul unui McPuișor, dar cam atât.

Am avut city break-uri în care m-am bucurat de cea mai bună experiență culinară și altele în care am rămas mai degrabă cu un gust amar. Un astfel de exemplu este Berlin în care am avut ghinionul să nimerim doar restaurante scumpe și fără o mâncare extraordinară. Știu că Berlin ar fi unul dintre orașele alea în care te poți bucura de o bucătărie multiculturală, dar la mine nu a fost să fie. Cea mai bună masă a fost, în schimb, niște noodles cu legume luați de la o gheretă cu specific asiatic de la metrou. A costat 2.50 euro și a fost absolut delicios.

Dar hai să vă povestesc de vacanțele în care am fost în foodie heaven.  Deși merită pe deplin, nu am trecut Grecia pe listă, pentru că aici nu am făcut deloc city break-uri, în termenul lor clasic. Poate doar Thassos fiind o excepție.

Și aș vrea să mai fac o mențiune. Lista de mai jos e pur subiectivă. Sunt sigură că un top comercial de ”cele mai bune destinații de vacanță pentru iubitorii de mâncare” nu ar arăta fix așa. Toate recomandările sunt personale, dar știu că unii oamenii se vor regăsi în ele. Așa că iată lista:

Dublin

Prima zi în Dublin era ploioasă și ușor friguroasă, fiind octombrie. D-abia ajunsesem de 1 oră și un pic și era prânzul, deci nu puteam decât să intrăm într-un pub. Mi-am comandat o tocăniță în sos de bere Guinness, piure și mazăre. Sor-mea și-a luat fish and chips,  ceea ce mi s-a părut o alegere mult mai inspirată decât a mea. Și chiar dacă mi-a plăcut tocănița, am făcut amândouă o fixație și la prânz timp de 4 zile am mâncat doar fish and chips. Din locuri diferite, evident. Am mai încercat și o supă de ceapă sau un chowder (wow, chiar bun), dar nu ne-am abătut de la fish and chips.

Seara schimbam registrul și mergeam în China Town și mâncam la un restaurant coreean de care știam că este foarte bun (internet reviews). Acolo ne luam barbeque cu tot felul de salate și alte garnituri.  Asta făceam în fiecare seară. Dimineața mâncam cu 10 euro (amândouă, deci 5 euro de fiecare) un mic dejun autentic irlandez.  Mmm, fiecare masă era supeeeer gustoasă, chiar dacă mâncam de fiecare dată în altă parte (la prânz cel puțin).

Tot aici, fun fact, am mâncat și cel mai bun churros, cum nu a fost în stare Spania să-mi ofere. Dublin, I miss you!

Bruxelles – Brugges – Oostende

Cred că știu mai mulți oameni cărora nu le-a plăcut Bruxelles decât cei care chiar să se fi bucurat de acest oraș. Ok, nu este fantastic, dar pentru mine este o amintire foarte, foarte frumoasă. A fost prima vacanță împreună cu sora mea și am făcut oricum și excursiile în Brugges și Oostende. Chiar vă recomand să ajungeți să vedeți aceste orașe.

Așa, la capitolul mâncare. Am ajuns și am încercat direct niște pește Tempura într-un restaurant ce avea reviews foarte bune pe Trip Advisor. Seara am ajuns să mâncăm la un asiatic. Dar minunea s-a întâmplat a doua zi când am încercat moules-frites, adică midii cu cartofi prăjiți și sosuri de toate felurile. Doamne, era ca un drog felul ăsta de mâncare. Super delicios, mai ales cu o bere rece alături (doar eu, că sor-mea e minoră). Nu ne puteam sătura, așa că 80% din mesele noastre au fost doar midii cu cartofi.

Când ne-am întors în țară am experimentat un dor imens după aceste mese. Ba chiar am încercat să reproducem preparatul acasă, dar nimic nu se compară cu experiența belgiană. Tot în Belgia am băut cea mai bună bere și am mâncat cea mai bună ciocolată. Ce surpriză, știu.

Bologna

Da, Italia cred că este în topul tuturor atunci când ne gândim la mâncare. Vin excelent, paste divine. În Italia mori și ajungi în rai, nu e niciun dubiu. Deși am vizitat Milano, Pisa, Cinque Terre, Veneția, Verona, Burano, Roma, Bergamo, nicăieri nu am mâncat așa bine precum am făcut-o în Bologna. În primul rând, în Bologna nu am făcut greșeala de a mânca pizza. Da, nicăieri în Italia nu am mâncat o pizza bună, nici cât să se apropie de cea de la Mamizza sau Animaletto. Și m-am învățat, în Italia mănânc doar paste și brânzeturi. Nu de alta, dar astea se potrivesc cel mai bine cu un pahar de vin.  Apoi, aici am avut marele noroc de a nimeri doar locuri cu mâncare absolut delicioasă. Am mâncat zece feluri de paste, de la cele mai simple (cu sos de roșii și mozzarella) până la cele mai fancy (cu fructe de mare), o înghețată cu cafea fabuloasă și cel mai pretențios platou cu brânzeturi. De am dat 60 euro la masa. Dar a meritat.

Uf, îmi e dor un pic de Bologna cea grasă și roșie.

Londra

Fără o bucătărie proprie care să mă atragă, pe lângă clasicul english breakfast pe care nu l-aș mânca în mod normal, și un fish and chips cam nasol, Londra m-a cucerit cu altceva. A fost un Berlin multicultural, doar că unul în care am avut noroc să nimeresc mâncare super bună. A ajutat faptul că m-am plimbat parțial singură, deci am ales doar eu u unde să mănânc și nu a mai fost nevoie să țin cont de părerea altcuiva. Am mâncat de toate, dar cea mai faină experiență a fost în China Town când eram LIHNITĂ de foame. Am nimerit într-un restaurant asiatic super înghesuit ți întunecat. Mi-am comandat noodles cu legume + alte legume făcute la aburi. Așa comandă un stomac gol, ce să faci. Plus mi-am luat și o Cola rece cu multă gheață.  Doamne, a fost o masă ca-n reclame de bună. Și cam peste tot unde am mâncat am avut noroc de ceva bun.

La voi care au fost cele mai mișto orașe din punct de vedere culinar?