Categorie: Ce mancam azi?

O noua emisiune culinara pe TV Paprika

O noua emisiune culinara pe TV Paprika

Zilele trecute am fost la lansarea noii emisiuni culinare de pe TV Paprika: ”Antonio și Michael în bucătărie”, o producție locală.

În caz că vă întrebați ce puteați viziona în această toamnă, iată. Antonio Passarelli va găti împreună cu fiul său, împreună reprezentând o combinație interesantă de old school și modern.

Rețetele vechi, consacrate vor face „casă bună” cu cele noi, insolite, cum Antonio însuși este întruchiparea conservatorismului, iar fiul său, Michael își bazează arta culinară pe principiul modern „fine dining”. În noua emisiune ce va avea premiera pe 15 octombrie, de la ora 21:30 la TV Paprika, Antonio şi Michael reușesc să transmită bucuria de a găti, pasiunea pe care o pun în fiecare preparat și mai ales, relaţia specială dintre tată și fiu. 

În cadrul evenimentului de lansare am avut ocazia să gust (din nou, ce bine) preparatele gătite de cei doi Passarelli. Meniul a cuprins o serie de delicii italienești: risotto cu sparanghel, spaghete cu midii și fistic și foccacia de casă. Nu sunt o mare iubitoare de fistic, însă în combinația cu pastele a fost divin de bun.

Risotto-ul a fost și el delicios, deși cel mai bun risotto din viața mea nu a fost acesta sau unul mâncat în Italia, ci a fost tot unul pregătit de Antonio. Mm, încă îmi amintesc cu drag de preparatul acela.

Foccacia a fost și ea neașteptat de gustoasă, mai ales că nici pentru aceasta nu am avut o experiență fericită în Italia, anume să găsesc o versiune excelentă a ei. Deci iată Antonio Passarelli se asigură că ce nu mănânc eu bun în Italia, îmi pregătește el. 🙂 Next pe această listă ar trebui să fie pizza!

Iată și câteva imagini:

TV Paprika
TV Paprika
TV Paprika
TV Paprika
TV Paprika
TV Paprika

Nu uitați, ”Antonio și Michael în bucătărie”, TV Paprika, 15 cotombrie, 21:30. Acum că vine și frigul ăla aprig, e momentul potrivit să ne încălzim în bucătărie cu multe preparate delicioase. 😊

Despre această lansare a scris și Diana.

Reteta fericirii: grab some Balls

Reteta fericirii: grab some Balls

În Copenhaga mi-am făcut poza asta și am postat-o pe Facebook cu mesajul ”rețeta daneză a fericirii: grab some Balls” ca să justifice de ce eu, om adult, am simțit nevoia să cuprind în brațe o minge din piatră în plină stradă. E fun, e ușor să faci glume despre asta. Plus, tot aveam în cap titlul acelei cărți și orice întâlneam în țara danezilor alăturam imediat cu această rețetă a fericirii.

Glumă, ne-glumă, aveam dreptate, căci ce poate fi mai satisfăcător decât o porție zdravănă de chiftele? Și nu alea de la IKEA; mi s-a luat de ele după ce mi-a fost rău la stomac în timpul unei răceli. Nu, chiftele d-alea ca la mama acasă…deși, mama a învățat de la mamaie să facă doar chiftele ”comuniste.” La fel cum știe și mama prietenului meu să facă. Chiftelele se fac doar parțial din carne, restul este pâine sau cartofi, dar mai mult pâine. Îmi o amintesc pe mama cum scotea un castron mare roșu (mereu același) și înmuia pâinea în apă pentru amestec. Nu mi se părea foarte apetisant să văd pâinea aia udă, dar trebuie să recunosc că rezultatul era foarte gustos. Și mereu le lăsa un pic mai mult în tigaie cât să prindă un fel de crustă.  Mereu chiftelele erau mâncate cu muștar. Eu mai adăugam la ”garnituri” și brânză sau ceapă.

meatBALLS

În București s-a deschis de vreo câteva luni Balls, un local unde se servesc doar chiftele. Avem ciorbării, clătiterii, shaormerii, era momentul să avem și ceva dedicat acestui preparat. Balls se află pe Calea Dorobanți, fix lângă Cantina lui Nicolai Tand.  Servesc câteva rețete deosebite de chiftele, o selecție mică (dar bună) de beri și 2-3 variante de desert, la fel de rotunde. Totul în regim de comfort food, fără pretenții, yet pretentious, hipsterish & cool enough cât să vrei să vii să faci poze pentru Instagram. Și să vorbești despre asta în romgleză, cum am făcut eu mai devreme.

Localul este super mic, au 2-3 mese în interior, dar și câteva afară și nu se fac rezervări. Totul e foarte colorat, with a 80s vibe. Scaune vechi, mușama pe masă, ghivece de flori cum avea și mamaia.  Cât am stat acolo am ascultat un playlist întreg de Modern Talking, plus niște Boney M. Nostalgia all the way, deși eu nu am prins vremurile alea per-se, în fragedă pruncie plecam la drum lung și tata punea doar Modern Talking.

Stă să plouă cu chiftele

Ok, ok, dar cum sunt chiftelele? Ohh, demențiale! Îți plouă în gură doar când citești meniul. Am fost cu Angela și Marin și ne-am pus de acord ca fiecare să-și comande altceva ca apoi să putem gusta din toate. Și am comandat așa:

  • Maroc (un pic iute): chiftele de miel, sos de roșii cu cimbru, vinete prăjite și iaurt rece cu mentă
  • Arest (rețetă specială pentru filmul cu același nume): chiftele de curcan și spanac, sos de brânzeturi și jalapenos
  • 8 chifteluțe prăjite, piure de cartofi cu lapte și unt

Plus, garnituri castraveți murați, salată verde cu mentă și vinegretă și pâine cu maia.  Doamne, au fost delicioase toate.  Eu am avut Maroc și pentru un moment am avut impresia că sunt înapoi acolo. Porțiile par foarte mici când te uiți la ele, dar sunt foarte sățioase. Doar mănânci chiftele. Și nu mănânc miel de obicei, dar în combinația asta, a fost foarte gustos.  Salata verde cu mentă și vinegretă nu e cea mai pretty, dar e foarte bună.

Ce nu am înțeles, dacă tot servim mâncarea în local, de ce nu folosesc farfurii / boluri și tacâmuri din fier. Înțeleg pentru delivery că nu vrei să folosești plastic (and I applaud that), dar pentru restaurant mai bine îmi dai salata într-un mic castron decât într-o cutie cu capac de plastic peste. Oh, the irony.

Luaț poze

Ultimele mingiuțe au reprezentat desertul, niște salam de biscuiți cu fistic. Toate 3 au fost 9 lei, ceea ce mi se pare destul de scump.  Porțiile anterioare de chiftele au fost 23 lei fiecare, însă se adaugă garniturile și băuturile și am avut în total cam 42 de lei.

Să le dați follow și pe Instagram, they’ve got some ballsy content.

Am mancat la Restaurant Seoul

Am mancat la Restaurant Seoul

Să fiu sinceră, la Restaurant Seoul mănânc de aproximativ un an și jumătate și de fiecare dată mi-am zis: ”acum scriu articol, acum scriu articol”. Am făcut poze mereu, eram pregătită să împărtășesc și cumva, cumva, tot nu ajungeam să vă zic de acest loc minunat. Dacă vă place mâncarea coreeană, de fapt asiatică, this is the place to be. Cred că cele mai bune preparate se regăsesc în această bucătărie, care, am înțeles, că se aseamănă destul de bine cu cea chinezească.  Coreean vs japonez? Coreean anytime. Mâncarea este și unul dintre motivele pentru care nu știu ce să aleg între o vacanță în Coreea de Sud sau Japonia. Parcă cea din urmă e mai potrivită turistic și cultural vorbind, dar categoric Coreea de Sud este raiul pentru mâncare, din punctul meu de vedere. Mmm, kimchi.

Korean BBQ – noua iubire

Soră-mea este fan k-pop și de aici a pornit și apetitul ei pentru cele 2 țări. Învață ambele limbi și datorită ei am descoperit și eu acest univers. Anul trecut eram în Dublin și ne întrebam ce să mâncăm la cină când am dat peste un restaurant coreean demențial. Acolo am mâncat pentru prima oară BBQ cu carne de porc. Carnea este tăiată în fâșii subțiri astfel cât să se gătească mai rapid și este anterior marinată în ulei de susan și zahăr.  Tot procesul de gătire se întâmplă chiar la masă, pe o tigaie / plită portabilă. În timp ce se gătește se mai adaugă (dacă e cazul) ardei verde iute tăiat rondele și felii de usturoi.

Carnea se servește în frunze de salată verde și se mai adaugă alte ingrediente în această combinație în funcție de ce își dorește fiecare. De exemplu, eu mai pun morcovi sau castraveți sau kimchi. Se rulează tot și se înfulecă dintr-o înghițitură.

K-pop

Restaurant Seoul este undeva pe lângă Mânăstirea Cașin, într-un cartier cu multe case de oameni bogați. Pentru că nu se află într-o clădire care să le aparțină doar lor, uneori la intrare e un portar care se oferă să te conducă până la restaurant.  Dacă vii pentru prima oară, o să fie de ajutor. Nu am intrat în multe restaurante coreene, presupun că interiorul este ceea ce ar fi un restaurant coreean autentic, minus lămpile de la ikea care arată ca niște păpădii gigantice. În rest, mult lemn, au și mese în separeuri ce sunt mai intime.

Muzica este în principiu coreeană / k-pop și vine de la un televizor la care poți vedea și videoclipurile. 70% dintre acestea sunt depresive, un el / ea suferă după o relație încheiată, îl / o vedem cum plânge sau cum se uită la poze cu iubirea lor. Avem flashback-uri din relația lor, din vremurile când erau fericiți. Jur că toate videoclipurile sunt la fel. Și jeez, am aflat că trupele coreene pot avea și 17 membri.

Mâncare, în sfârșit

Să revenim la mâncare. Întâi ești servit cu 4 aperitive așezate în mici boluri albe. Acestea conțin kimchi (dreapta sus), dovlecel murat (stânga sus), un soi de ridiche murată (stânga jos) și ceva batoane (?) de pește. Aperitivele sunt din partea casei și, de regulă, sunt diferite în funcție de zi și ce ingrediente au disponibile. De exemplu, eu tânjesc după o salată de alge așa cum am mâncat în Dublin, dar nu reușesc să prind și aici ziua în care servesc asta la aperitiv. Deși sunt din partea casei, dacă ceri refill (și sigur vei face), atunci se plătesc. Cred. Trebuia să fiu mai atentă cu ce scrie pe nota de plată.

Apoi, am comandat și un Ddokpokki picant, batoane de orez cu legume în sos picant/soia. Îmi place super mult preparatul ăsta deși consistența batoanelor mă face să cred că molfăi o batistă în sos. Chiar și așa, e bun.

Atracția principală nu a putut fi decât Korean BBQ cu carne de porc. În general, aș alege vita peste porc, dar la acest BBQ mi se pare că porcul este genial.  Și tot spectacolul s-a desfășurat așa cum descriam mai sus:

În final, am luat și desert. Au această prăjitură delicioasă numită Hottok care este, de fapt, o clătită umplută cu diverse și ar fi un preparat de street food foarte popular în Coreea. Ca și umplutură are scorțișoară, miere și alune.  Este DIVINĂ.

Nota de plată pentru 2 persoane pentru tot ce am povestit mai sus a fost de 200 lei.  Și este destul de mult, cam atât mergeam ca și preț și la restaurantul acela din Dublin. Plus că desertul l-am împărțit în 2 și nu ne-am luat decât 2 sticle de apă. BBQ-ul costă destul de mult. Aici este meniul dacă vreți să-l frunzăriți.

În București mai este un restaurant coreean asemănător cu acesta și cel mai probabil cu bucătari asiatici, dar o să vă povestesc de el după ce o să ajung și pe acolo. Deși tot de 1 an zic că merg.  Până atunci, mergeți la Restaurant Seoul măcar la o ocazie specială. Ah, da, să nu uit! Și Ramenul lor este genial.

City break-uri în care am mâncat foarte bine

City break-uri în care am mâncat foarte bine

Partea mea preferată dintr-un city break este categoric mâncarea. De fapt, nu, mă scuzați. Nu doar dintr-un city break, ci din orice vacanță. Desigur, ne relaxăm, ne distrăm, dar mai trebuie să și mâncăm. Orice vacanță în care merg trebuie neapărat să presupună un restaurant, o tavernă, niște local street food. Orice, dar nu ” e ora prânzului, hai să luăm un sendviș de la supermarket”. Deși în afară sendvișurile de la supermarket pot fi mai variate și mai bune decât ce găsești la noi, dar ideea în sine. Nu e nimic local și autentic în experiența asta. Mai rău de atât, să mănânci la fast food în vacanță mi se pare cu atât mai nașpa. Poți vedea din curiozitate care este echivalentul unui McPuișor, dar cam atât.

Am avut city break-uri în care m-am bucurat de cea mai bună experiență culinară și altele în care am rămas mai degrabă cu un gust amar. Un astfel de exemplu este Berlin în care am avut ghinionul să nimerim doar restaurante scumpe și fără o mâncare extraordinară. Știu că Berlin ar fi unul dintre orașele alea în care te poți bucura de o bucătărie multiculturală, dar la mine nu a fost să fie. Cea mai bună masă a fost, în schimb, niște noodles cu legume luați de la o gheretă cu specific asiatic de la metrou. A costat 2.50 euro și a fost absolut delicios.

Dar hai să vă povestesc de vacanțele în care am fost în foodie heaven.  Deși merită pe deplin, nu am trecut Grecia pe listă, pentru că aici nu am făcut deloc city break-uri, în termenul lor clasic. Poate doar Thassos fiind o excepție.

Și aș vrea să mai fac o mențiune. Lista de mai jos e pur subiectivă. Sunt sigură că un top comercial de ”cele mai bune destinații de vacanță pentru iubitorii de mâncare” nu ar arăta fix așa. Toate recomandările sunt personale, dar știu că unii oamenii se vor regăsi în ele. Așa că iată lista:

Dublin

Prima zi în Dublin era ploioasă și ușor friguroasă, fiind octombrie. D-abia ajunsesem de 1 oră și un pic și era prânzul, deci nu puteam decât să intrăm într-un pub. Mi-am comandat o tocăniță în sos de bere Guinness, piure și mazăre. Sor-mea și-a luat fish and chips,  ceea ce mi s-a părut o alegere mult mai inspirată decât a mea. Și chiar dacă mi-a plăcut tocănița, am făcut amândouă o fixație și la prânz timp de 4 zile am mâncat doar fish and chips. Din locuri diferite, evident. Am mai încercat și o supă de ceapă sau un chowder (wow, chiar bun), dar nu ne-am abătut de la fish and chips.

Seara schimbam registrul și mergeam în China Town și mâncam la un restaurant coreean de care știam că este foarte bun (internet reviews). Acolo ne luam barbeque cu tot felul de salate și alte garnituri.  Asta făceam în fiecare seară. Dimineața mâncam cu 10 euro (amândouă, deci 5 euro de fiecare) un mic dejun autentic irlandez.  Mmm, fiecare masă era supeeeer gustoasă, chiar dacă mâncam de fiecare dată în altă parte (la prânz cel puțin).

Tot aici, fun fact, am mâncat și cel mai bun churros, cum nu a fost în stare Spania să-mi ofere. Dublin, I miss you!

Bruxelles – Brugges – Oostende

Cred că știu mai mulți oameni cărora nu le-a plăcut Bruxelles decât cei care chiar să se fi bucurat de acest oraș. Ok, nu este fantastic, dar pentru mine este o amintire foarte, foarte frumoasă. A fost prima vacanță împreună cu sora mea și am făcut oricum și excursiile în Brugges și Oostende. Chiar vă recomand să ajungeți să vedeți aceste orașe.

Așa, la capitolul mâncare. Am ajuns și am încercat direct niște pește Tempura într-un restaurant ce avea reviews foarte bune pe Trip Advisor. Seara am ajuns să mâncăm la un asiatic. Dar minunea s-a întâmplat a doua zi când am încercat moules-frites, adică midii cu cartofi prăjiți și sosuri de toate felurile. Doamne, era ca un drog felul ăsta de mâncare. Super delicios, mai ales cu o bere rece alături (doar eu, că sor-mea e minoră). Nu ne puteam sătura, așa că 80% din mesele noastre au fost doar midii cu cartofi.

Când ne-am întors în țară am experimentat un dor imens după aceste mese. Ba chiar am încercat să reproducem preparatul acasă, dar nimic nu se compară cu experiența belgiană. Tot în Belgia am băut cea mai bună bere și am mâncat cea mai bună ciocolată. Ce surpriză, știu.

Bologna

Da, Italia cred că este în topul tuturor atunci când ne gândim la mâncare. Vin excelent, paste divine. În Italia mori și ajungi în rai, nu e niciun dubiu. Deși am vizitat Milano, Pisa, Cinque Terre, Veneția, Verona, Burano, Roma, Bergamo, nicăieri nu am mâncat așa bine precum am făcut-o în Bologna. În primul rând, în Bologna nu am făcut greșeala de a mânca pizza. Da, nicăieri în Italia nu am mâncat o pizza bună, nici cât să se apropie de cea de la Mamizza sau Animaletto. Și m-am învățat, în Italia mănânc doar paste și brânzeturi. Nu de alta, dar astea se potrivesc cel mai bine cu un pahar de vin.  Apoi, aici am avut marele noroc de a nimeri doar locuri cu mâncare absolut delicioasă. Am mâncat zece feluri de paste, de la cele mai simple (cu sos de roșii și mozzarella) până la cele mai fancy (cu fructe de mare), o înghețată cu cafea fabuloasă și cel mai pretențios platou cu brânzeturi. De am dat 60 euro la masa. Dar a meritat.

Uf, îmi e dor un pic de Bologna cea grasă și roșie.

Londra

Fără o bucătărie proprie care să mă atragă, pe lângă clasicul english breakfast pe care nu l-aș mânca în mod normal, și un fish and chips cam nasol, Londra m-a cucerit cu altceva. A fost un Berlin multicultural, doar că unul în care am avut noroc să nimeresc mâncare super bună. A ajutat faptul că m-am plimbat parțial singură, deci am ales doar eu u unde să mănânc și nu a mai fost nevoie să țin cont de părerea altcuiva. Am mâncat de toate, dar cea mai faină experiență a fost în China Town când eram LIHNITĂ de foame. Am nimerit într-un restaurant asiatic super înghesuit ți întunecat. Mi-am comandat noodles cu legume + alte legume făcute la aburi. Așa comandă un stomac gol, ce să faci. Plus mi-am luat și o Cola rece cu multă gheață.  Doamne, a fost o masă ca-n reclame de bună. Și cam peste tot unde am mâncat am avut noroc de ceva bun.

La voi care au fost cele mai mișto orașe din punct de vedere culinar?

Mic dejun la M60

Mic dejun la M60

Nu știu cum de nu v-am povestit până acum de M60, mai ales că de un an și jumătate obișnuiesc să merg ocazional să iau micul dejun acolo. E atât de aproape de birou și e și central (în apropiere de Piața Romană). Plus, ca orice loc ce servește mic dejun este deschis de la 8 dimineața, astfel cât să îi acomodeze și pe cei care trebuie să ajungă foarte devreme la birou sau trebuie să-și programeze meeting-uri de dinainte de birou. Nu precum Papila unde micul dejun se ia aproape prânz.

Anyhow, îmi place la M60. Nu pentru că este hipsterish, dar cafeaua este foarte bună, mâncarea este foarte bună, iar cei din staff sunt foarte de treabă. Eu am tot timpul o fixație să nu mi se răcească cafeaua cât timp mănânc, căci dacă e ceva pe lumea asta ce detest este o cafea rece. Și da, nu-mi place nici iced latte-ul. De regulă, ți se aduce întâi cafeaua, apoi mâncarea, uneori ambele în același timp. Dacă eu primesc cafeaua mai întâi, atunci încep să o beau, dar trebuie să mă întrerup pentru că trebuie să mănânc și o fac pe fugă ca nu cumva să se răcească băutura. E o cursă destul de neplăcută pentru stomacul meu, mai ales dimineața. Dar acum le zic mereu să-mi aducă omleta / sandvișul etc înainte de cafea.

Ca și mâncare, aveți opțiuni destule din câte să alegeți. Eu într-o perioadă mâncam numai sandviș cu ouă și prosciutto, dar ultima oară am încercat și niște halloumi cu ou prăjit și salată alături. Prețurile sunt decente, între 20 și 25 lei pentru mic dejun și deserturi. Și că tot vorbim de deserturi, am auzit că la ei este foarte bun carrot cake-ul și d-abia aștept să-l încerc. Doar să mă nimeresc într-o după-amiază sau la un brunch, că pentru dimineață este prea mult dulce. Cafeaua este foarte bună, poate printre puținele cafele pe care pot să le beau fără să pun zahăr.

Dacă mergeți dimineața, să veniți cât mai devreme că se aglomerează repede, mai ales în timpul săptămânii.

Am mâncat la The Harp Irish Pub

Am mâncat la The Harp Irish Pub

În vacanța mea din Dublin am devorat fish and chips la mesele de prânz. Rutina mea era următoarea: irish breakfast, fish and chips for lunch and asian for dinner. Da, asiatic, căci eu și sora mea suntem mari fani și în Dublin am găsit niște restaurante super bune. După atâta fish and chips delicios, pe care ulterior l-am mai experimentat și în Copenhaga și nu am fost dezamăgită. 

Am zis să văd cum este un fish and chips și la noi la capitală, mai ales că am văzut că avem câteva locații de profil. Unul dintre acestea este The Harp Irish Pub, din zona Unirii, fix lângă Hotel Horoscop. Locul arată foarte mișto,  decorul este autentic irlandez și ridică un pic ștacheta în ceea ce privește așteptările. Plus, e destul de crowded și zgomotos, televizorul e dat pe sports, fix ca într-un pub.

Mâncarea

Doar că experiența irlandeză se oprește cam aici, căci la capitolul mâncare nu e nici pe departe ce trebuie, iar prețurile sunt destul de măricele. Eu mi-am comandat, evident, fish and chips, care a costat 33 lei. Mă așteptam să vină serviți cu sos tartar și niște piure de mazăre. Nu a venit cu mazăre, dar e ok, căci nu mă aștept să există o rețetă corectă  și universal valabilă de fish and chips, deși varianta cu piure de mazăre am întâlnit-o cel mai des în Londra și Dublin și Howth. Dar ce nu mă așteptam eu (și nici nu am găsit varianta asta pe undeva) a fost faptul că în loc de mazăre mi-au pus un alt sos care era…tzatziki. Serios, what the f? Dacă voiam grecesc, mergeam la grecesc. În meniu nu scria nimic de vreun sos, deși cred că preparatele ar trebui să conțină descrierile complete. În fine, peștele a fost ok-ish, sosul tartar nu prea mi-a plăcut, era mai mult o pastă foarte groasă decât un sos, iar tzatziki-ul, bietul de el, era pierdut pe acolo.

Angela și-a comandat o tartă cu bacon, spanac și brânză (30 lei) și arăta super sexy. Not:

Dar hai să zicem că nu aspectul contează (lol, contează și la mâncare), ci gustul. Nu era o plăcintă cu bacon și spanac, era doar spanac și niște bacon uitat și parcă și niște legume, deși nici alea nu erau menționate în meniu. Totul călit într-o baie de ulei și băgat la cuptor, ți se apleca un pic.

Cel mai corect non-irlandez preparat a fost friptura de pui la grătar cu cartofi prăjiți (33 lei). Chiar bună.

Servirea

Proastă, am așteptat 50 de minute să ne vină mâncarea, bine că luasem 3 beri cât să umflăm stomacul cu ceva, căci muream de foame. Chelnerița părea cam ciufută.

O să mă mai întorc? Nope.

Am mâncat la Mahala

Am mâncat la Mahala

Voiam să zic că am mâncat în Mahala, dar era prea deplasat. Oare? În orice caz, auzisem de restaurantul Mahala de la mai mulți prieteni și din ce mai văzusem și citisem online, părea că e un loc foarte mișto în care să servești masa. Pe 30 aprilie îmi apărea în feed-ul de Facebook o postare de-a lor în care prezentau meniul de 1 mai și am zis că e cazul să am parte în sfârșit de prima mea experiență românească reinterpretată creativ.

Însă la fața locului, mi-am dat seama că, de fapt, e cam prea scumpă experiența asta românească și că tot ce îmi permit este să mă rezum la meniul acela de 1 mai.  Știu, îmi pare rău, voi sunteți niște cititori care ar dori să știe cum e mâncarea acolo, ce gust și textură are, nu să citiți văicărerile mele că e prea scump. E scump și eu sunt și foarte zgârcită. Am comandat o scrumbie la grătar. Fetele și-au luat hamsii prăjite cu mămăligă, zacuscă de casă și un platou cu brânză de capră, roșii și ceapă. Și au venit minunile:

Scrumbia la grătar

După câteva zile petrecute în Grecia, nu m-am putut abține să nu comand iar pește. Plus, voiam ceva ușor pentru masa de prânz. Însă am fost cam dezamăgită să văd o farfurie doar cu peștele, fără nicio altă garnitură alături, măcar câteva frunze de salată stropite cu ulei. Și nu am fost dezamăgită doar în ideea că voiam să mănânc mai mult, ci de faptul că aveam nevoie și de ceva fresh la un preparat făcut pe grătar. În fine, peștele a fost absolut delicios. Moale, cu o textură ușor crispy și se simțea un pic sarea cu care fusese uns înainte de grătar. A fost chiar foarte bun, dacă ar fi avut și câteva frunze de salată alături, ar fi fost perfect. Dar poate această bucătărie contemporană nu presupune salată la pește, cine știe.

Preț: 41 lei

Hamsii prăjite

Au fost foarte, foarte gustoase. Dacă veți mânca aici hamsii, nu o să mai priviți cu aceiași ochi hamsiile alea mâncate pe litoral. Nu sunt deloc uleioase și au o textură parcă mai moale. Din nou, ce regreți la un astfel de preparat este mărimea lui. Porția a fost foarte mică, iar prețul foarte mare.

Preț: 34 lei

Zacusca de casă

Am mâncat la viața mea doar zacuscă făcută în casă. Ba chiar am mâncat și una de pește și sunt în general mare fană zacuscă pe pâine (tot de casă). Aici a venit un mic bol și confirm că are gustul celei de casă.

Preț: 19 lei (parcă)

Caș de oaie cu roșii românești

Am văzut și eu cât costă roșiile românești la supermarket, poate din acest motiv acest platou a trebuit să cuprindă doar 1 roșie feliată, 1 fir de ceapă și 4 felii de brânză.

Preț: 26 lei

Decorul

Sursa

Concluzia

Mahala nu e locul în care să te duci să te saturi cu preparatele care-ți plac, ci mai degrabă să descoperi lucruri noi în prima zi de salariu.

Unde am mâncat în Thassos

Unde am mâncat în Thassos

Începem să construim o serie după acest articol care s-a dovedit a fi de succes. Doar că de data asta s-ar putea să fie mai mult despre ce am mâncat decât despre unde am mâncat în Thassos. Asta pentru că în Grecia ai multe șanse să mănânci bine peste tot, deci contează mai puțin unde mănânci. Desigur, ajută și recomandările pentru o experiență culinară de neuitat.

În ordine aleatorie, felurile principale de mâncare din Thassos au fost:

Salata grecească

În toate variațiunile sale de la o tavernă la alta, salata grecească este absolut delicioasă și de fiecare dată este la fel: gigantică. Serios, puteți comanda doar o salată grecească și vă veți sătura lejer.

Thassos

Thassos

Preț estimativ: 4-5 euro. 

Calamar la grătar

Cel mai bun preparat din categoria fructelor de mare mi se pare calamarul la grătar. Hai fie, și creveți trași în tigaie sunt absolut delicioși, nu pot declara un câștigător absolut. Niciodată nu ezit să mă bucur de calamar odată ce ajung în Grecia. Cu multă lămâie deasupra și niște feta alături este Dumnezeu pe pământ.

Thassos

Preț estimativ: 10 – 12 euro

Calamar prăjit

Cred că ăsta este mereu primul fel de mâncare pe care îl comand odată ce ajung în Grecia, ca un fel de starter pentru ce va urma. Îmi plac mult de tot îmbibați în sos de lămâie.

Preț estimativ: 8-9 euro

Miel la proțap

A fost Paștele, carnea sfârâia la fiecare restaurant, nu am putut rata să mănânc acest preparat într-o zi de sărbătoare alături de un vin Retsina. A fost delicios, deși nu sunt fană carne de miel, acesta era deosebit de fraged și nici nu avea un miros pregnant.

Thassos

Dovlecei prăjiți cu tzatziki

Oh lord, have mercy! Când eram mai mică, mama obișnuia să ia dovlecel de la țară și să-l prăjească într-o droaie de ulei, apoi să facă o salată de varză albă alături, plus un mujdei de usturoi stașnic. Era delicios. Acum simt că am descoperit nivelul următor a ceea ce înseamnă un dovlecel prăjit. Era crocant, dar moale, extraordinar de gustos și când îl tăvăleai puțin prin sosul de tzatziki, ajungeai în Rai. Este un aperitiv minunat.

Preț estimativ: 3-4 euro.

Pește la grătar

Nici nu contează ce fel de pește, e suficient să știe să înoate și apoi să sfârâie frumos pe grătar. Cred că vegetarienii și veganii îmi vor da report la acest articol. Dar serios, am mâncat doradă la grătar și nu știu ce pește alb (white fish), alături de legume și salată și cred că mi-am găsit noua combinație de dietă.

Brânză feta la cuptor 

Categoric ăsta este primul preparat cu care îmi încep orice masă, fie prânz, fie cină. Este divină și în una din vizitele mele din Grecia mi-am cumpărat un vas special, astfel cât să îl prepar și acasă.

Thassos

Preț estimativ: 4-5 euro

Orice fel de carne

Grecii știu să gătească orice fel de carne și nu de fiecare dată vei găsi aceeași metodă aplicată. Dar ce pot spune sigur este că e delicios mereu. Așa că dacă aveți poftă de o friptură de porc sau de vițel, ask away cu încredere.

Thassos

Micul dejun

Ok, poate la ei micul dejun nu este așa important, dar în vacanța asta am mâncat niște lucruri chiar gustoase dimineața. Marea descoperire pentru mine a fost pâinea prăjită cu puțin ulei de măsline și oregano, unt și miere. A fost demențială și am făcut rezerve de miere ca să mă bucur de acest mic dejun și acasă. Apoi, alte minunații au fost greek scrambled eggs cu sos de roșii și brânza feta amestecată, pâine toast cu roșii și feta, omleta grecească cu cașcaval și ouăle prăjite cu cârnați cu boia.

Preț estimativ: 8-9 euro

Locurile pe care le recomand în Thassos:

Voi ce preparat devorați când ajungeți în Grecia?

A fost odata o salata

A fost odata o salata

A fost odată ca-n povești, a fost ca niciodată, din frunze mari împărătești, o prea frumoasă salata. Și era una la părinți, mândră între verdețuri, precum…ăăă, de aici nu mai știu cum să o dau. Nu sunt un copywriter suficient de bun și nu sunt vreun Eminescu. Eu mă pricep să scriu fix cum vine și să mănânc, alte talente nu mi-am descoperit în viață. În afară de a face poze, de a juca, de a scrie, de a planifica lucruri (e nevoie de talent) chiar nu am în viață.  Și să spun povești, să nu uit. Când eram mică, duceam poveștile astea așa departe încât nu prea mai aveau legătură cu realitatea deloc. Dar poate asta era partea distractivă din copilărie.

Bonduelle mi-a trimis un cadou foarte simpatic, un kit de gătit rețete ce spun povești. Plus, o tablă frumos decorată unde am completat eu, cam lipsită de inspirație…o fată cu două mâțe. Că realist vorbind, cam asta îmi e viața: trezit, mers la muncă, venit acasă și mângâiat blănoase. Și între aceste două activități îmi permit să și mănânc ceva bun. Mi-am lăsat puțin imaginația să o ia pe câmpii, așa că mi-am făcut o salata super gustoasă. Aveam nevoie să mănânc și altceva decât carne. Și cel mai important lucru, durează 5 minute.

Ingrediente salata:

  • Fasole roșie Bonduelle
  • Ceapă roșie
  • Ardei roșu
  • Arahide crude
  • Lămâie
  • Baby spanac
  • Oregano
  • Ulei de măsline / cu usturoi

Toate legumele se amestecă frumos, apoi se acompaniază de un ulei cu aromă de usturoi (poate fi și simplu de măsline, dar eu am ales usturoi că eram răcită), se stoarce puțină lămâie deasupra, se presară și niște oregano și voila! O salată simplă și rapidă. Ah, și să nu uitați de arahidele crude, sunt chiar gustoase în combinația asta de salată.  Poate fi fel principal sau un side dish la o friptură de pește (să zicem).  Doar să vă asigurați că nu părăsiți casa pentru următoarele 24 de ore de la combinația fatală: ceapă și usturoi. Sau nu mai puneți usturoi, măcar. Mie îmi place mult și d-asta merg în extreme.

salata

Și mai am poftă de ”scris” câteva povești în zilele următoare, dar o să am nevoie de inspirație. Probabil și voi la fel, așa că pe site-ul Bonduelle puteți găsi rețete câte-n lună și câte-n stele.

Am mancat la Nikos Greek Taverna

Am mancat la Nikos Greek Taverna

Mai auzisem de locul ăsta, dar nu am avut vreo curiozitate să îl încerc chiar dacă mâncarea grecească este una dintre preferatele mele. De fapt, cred că este pe locul 2 după cea italienească. Sau locul întâi, încă nu m-am decis. Ideea este că mâncarea grecească am savurat-o mai mult în Grecia, iar în țară am evitat să merg în locuri cu specific grecesc de teamă să nu-mi strice amintirile frumoase pe care le am cu această bucătărie. Momentan, nimic nu poate depăși ce am mâncat în Timișoara, la restaurantul Kos, cred că este de departe cel mai autentic restaurant grecesc de la noi.

Duminica trecută aveam poftă mare de ceva gustos și ușor, căci tocmai încheiasem o sesiune extreeem de relaxantă de yoga. Dacă sunteți stresați, vă apasă problemele, pisicile voastre sunt nefericite, atunci vă recomand o sesiune de yoga cu Adelina (puteti merge la Elite Gym sambata la ora 20 sau duminica la 11:30). Și nu zic asta doar pentru că e prietena mea, dar she does wonders with your body! Așa, după 1 oră și 30 min de relaxat chakrele, m-a luat foamea și am găsit în zonă, aproape de Piața Alba Iulia, un Nikos Greek Taverna. Nu am apucat să văd interiorul, am stat pe terasă, pentru că era atât de frumoasă și caldă vremea.

Ne-am comandat brânză la cuptor (Buiurdi), cartofi cu brânză, măsline coapte, o salată grecească foarte mare și lipie caldă. Mmm, eram absolut hămesită, iar la final eram sătulă.

Brânza la cuptor a fost chiar bună, deși un pic cam sărată, măslinele coapte au fost o surpriză plăcută și lipia a fost divină. Mă gândesc un pic cu jind la prânzul ăsta. Am auzit că dovleceii sunt, de asemenea, foarte foarte buni aici. Toate cele de mai sus împreună cu un espresso au costat aproximativ 90 lei, deci cred că este un preț corect, mai ales pentru un restaurant cu specific.

A fost bun, m-aș mai întoarce, doar o singură problemă am avut. Servirea nesimțită. Chelnerii păreau că ne servesc cu scârbă și tot ce voiau era să scape odată și de clienții ăștia, să se termine ziua. Nu îi blamez, probabil că aveau lipsă de personal și nu făceau față, dar măcar prefă-te că nu sunt o pacoste pentru tine. Pentru că fix asta a fost senzația cât am stat acolo. Nu mai zic de momentul când am vrut să facem un split de bon, fiecare să plătească partea lui cu cardul. Nu aveau răbdare să asculte ce le ceream, înțelegeau altceva și erau iritați că ei nu au timp de așa ceva. Au avut timp, iar când au venit cu POS-ul și ne uitam pe bon, m-au pus pe mine să fac calculele cât trebuie să plătească fiecare. Wtf! Apoi tot ei probabil au fost revoltați că nu primesc bacșiș. Da, nu las absolut deloc bacșiș dacă sunt tratată așa.

În fine, mai e și un alt Nikos Greek Taverna unde servirea nu e așa proastă? Sau mai bine să caut un grecesc bun cap-coadă? Aștept recomandări în comentarii. 😀