Etichetă: city break

Ce am mâncat bun în Sevilla

Ce am mâncat bun în Sevilla

Acest articol era cât p-aci să nu existe. Și înainte să explic de ce, o să fac o paranteză mai lungă.

Am aterizat în Sevilla sâmbătă seara, la ora 19:25. Până am ieșit din aeroport, până ne-am dumirit cu transportul, până am găsit cazarea, am ajuns să facem check-in la 21:45. Am luat cazare în afara orașului, la Cucuieții din Deal. E și asta o poveste, o păstrez pentru articolul următor.

Ideea e că am ajuns hămesiți la cazarea ce se afla într-o zonă rezidențială. Aveam de căutat un restaurant la care să mâncăm. În mod normal în mijlocul unui câmp nu ai găsi mâncare la ore târzii. Dar aici vorbim de spanioli, știm că stilul lor de viață presupune să iei cina până târziu în noapte, în oraș, ca motiv de socializare. Astfel că în acea zonă am reușit să găsim un restaurant frecventat doar de localnici și cu un meniu restrâns, dar bun.

Eu m-am aruncat imediat să comand calamari prăjiți și o bere rece. Calamarii i-am luat ca să pot savura berea, asta mergea cel mai bine cu prăjeală. Și au fost așa buni! Combinația asta de calamar prăjit și bere m-a făcut foarte fericită și am știut în momentul ăla că asta vreau să mănânc toată vacanța. 

Dar cum să faci un articol despre mâncarea din Sevilla doar cu un singur preparat?

Eram gata să nu mai scriu despre nicio mâncare, doar să pot mânca liniștită același preparat 4 zile, prânz și cină. Oricum, nu ar fi fost prima oară când aș fi făcut asta. În Dublin și Bruxelles s-a întâmplat la fel, am mâncat aceleași feluri de mâncare non-stop, fără prea multă varietate. Măcar erau preparate locale. Aici închid paranteza.

Am mâncat totuși și altceva în afară de calamari?

Răspunsul este da și din acest motiv există și articolul. Spania este oficial în topul preferințelor mele la capitolul mâncare. O să vă povestesc mai jos câteva lucruri bune pe care le-am mâncat.

Ce am mâncat bun în Sevilla:

  1. Calamari prăjiți 

Obviously. Indubitabil acesta a fost felul meu preferat de mâncare și pentru că era cel mai bun cu o bere rece Estrella, berea lor locală. Într-una din zile am mâncat la un local din zona în care eram cazați (Espartina) numit Casa Pedro. Aici am savurat cele mai bune fructe de mare din viața mea – calamari și caracatiță. Panada în care erau prăjiți era făcută din mălai, dacă nu mă înșel. Fructele de mare pot avea o textură de cauciuc dacă nu sunt proaspete sau dacă le prăjești prea mult. Acestea au fost super fragede, cum nu am mai gustat niciodată. A fost prânzul perfect.

2. Tocăniță coadă de bou

Tocănița asta e chiar un preparat specific pentru Sevilla. Tot ce pot să spun este că odată ce am gustat m-a dus cu gândul fix la Maroc și condimentele de acolo. A fost extrem de fragedă, cu un sos dens și aromat. 11/10. Recomand oricui, chiar merită încercată. Tot la Casa Pedro am savurat-o, dar sunt sigură că sunt multe localuri din centrul Sevilliei care gătesc foarte bine acest preparat.

ce am mâncat bun în Sevilla:

3. Paella

Evident nu aveam cum să nu încerc și Paella, acest preparat spaniol celebru. Am mâncat una absolut excelentă. A fost un mixt atât cu fructe de mare (niște creveți uriași), cât și cu bucăți de pui. Foarte mare porția, te puteai sătura lejer și am servit-o tot alături de bere. De data asta nu mai era Estrella, ci Cruzcampo. Tot bere locală, bună, dar nu depășea Estrella. Apropo, vacanța asta am băut numai BERE. Credeam c-o să-mi iau și niște vin, dar soarta a decis să rămân pe licoarea asta.

4. Platou de pește

Nu știu să va spun toți peștii din acest platou. Și nici nu ar fi indicat să vă recomand restaurantul, avea un rating extrem de mic. Rating pe care l-am verificat după ce am mâncat acolo de 2 ori. Și culmea, mâncarea a fost bună, deci nu am înțeles ce problema aveau, de fapt. Peștele a fost proaspăt, divers, și pe săturate. Vă recomand să încercați în general fructele de mare și preparatele de pește când mergeți în Spania.

5. Gazpacho

Gazpacho mai este numit și gazpacho andaluz și este o supă rece făcută din legume crude, amestecate. Am descoperit și că se poate servi direct ca băutură. Se pune într-un pahar cu pai, ca și cum ai bea un suc sau un smoothie. Eu am mâncat-o ca și supă, un aperitiv înainte de paella. A fost bună, dar e un preparat de servit mai degrabă vara, la temperaturi ridicate.

6. Churros

Am mâncat ca și snack dulce niște churros înmuiați în ciocolată fierbinte. Dacă zic ceva de churros-ul ăsta, iar mă ia poliția internetului la rost. Dar o să zic, îmi asum gusturile și preferințele. Nu a fost un churros extraordinar. Bun, dar nimic wow. Și am avut grijă să îl încerc într-un loc în care făceau exclusiv churros și mai era și afacere de familie. Deci nu tourist trap.

Eh, dar hai ca zic. Am mâncat cel mai bun churros ever în Irlanda, la un street food fest. Era mai lat decât cel din poză, era foarte moale și avea multă scorțișoară. A fost pe gustul meu.

7. Multe tapas

Am mâncat numai tapas și sandwiches la micul dejun. Combinația supremă de tapas am încercat-o la 100 Montaditos (restaurant prezent în mai multe orașe din Spania, printre care Madrid). Numele se traduce simplu prin „100 de sandwiches” și chiar au 100 de variațiuni în meniul lor. Au prețuri foarte bune și mâncarea e excelentă. Am încercat un tapas care avea următoarele ingrediente:

A fost pur și simplu de vis! Altă combinație foarte bună mi se pare cea cu brânză, roșii, măsline verzi și ulei extra virgin. Asta a fost micul dejun preferat și în Portugalia. Am mâncat tapas și într-o seară, la cină, dar tot la micul dejun intră cel mai bine.

8. Sangria

Of course, am băut și puțină Sangria. A fost bună, nu contest, dar nu e de mine. Prea dulce băutura asta.

9. O friptură cinstită

Nu am ce altceva să mai zic.

ce am mâncat bun în Sevilla

10. Leche frita / lapte fript

Conform Wikipedia, Leche frita este un dulce spaniol tipic din nordul Spaniei. Se face prin amestecarea făinii cu lapte și zahăr până se îngroașă la un aluat ferm care apoi se porționează, se prăjește și se servește cu glazură de zahăr și scorțișoară pudră. A fost bun, sunt fan scorțișoară, deci aș mânca orice desert de acest fel.

11. Salată de creveți

Uite că îmi scapă complet numele corect al acestui fel de mâncare. Pot spune că era un fel de salată a la russe, mixt de cartofi, maioneză și creveți. Bun și interesant. Creveții tot i-aș mânca mai degrabă întregi.

12. Înghețată la Amorino

Toți puștanii făceau coadă la înghețata asta. Cine ar putea să știe mai multe despre dulciuri dacă nu ei?! Așa că ne-am luat și noi mai multe variante: dulce de leche, cafea, lime și busuioc, Nociola. Ba chiar aveau și cu churros. Puteai să alegi dacă să îți pună și un macaron deasupra. Înghețată a fost bestială, recomand gelateria Amorino dacă ajungeți în Sevilla.

13. Alte mini-preparate (poze)

Prețuri

Ok-ish, depindea foarte mult de locul în care mancai. Evident, mesele în Espartina au fost mai ieftine, iar în Sevilla, în centru, mai scumpe. Dar să zicem că în medie am cheltuit cam 40 euro la o masă consistentă, unde am mâncat feluri principale, am avut niște garnitură, 2 beri și un mic desert pe care l-am mâncat amândoi. Aș spune că 20 euro de persoană la o masă e bine pentru criză în care ne aflăm.

Vă las totodată și un link către un articol care povestește ce feluri de mâncare sunt musai de încercat în Sevilla. Cu toate rețetele locale pe care eu nu am apucat să le încerc. Și o să vă ajute să vă ghidați atunci când mergeți la restaurante.

De ce toamna e perfecta pentru calatorii

De ce toamna e perfecta pentru calatorii

Contrar așteptărilor populare, vara nu este cel mai potrivit sezon pentru călătorii. Nu pentru mine cel puțin. Nu e ca și cum vara nu aș călători absolut deloc, din contră, o bună parte din vacanțele mele s-au desfășurat în acest minunat sezon. Desigur, aveam și 7 ani și eram la decizia părinților mei, care nu concepeau să avem o vacanță în oricare perioadă a anului. Apropo, mi se pare că asta e o mentalitate colectivă printre români, musai vara este pentru vacanțe, musai luna august, musai 2 săptămâni. Nu cred că mi-am luat absolut niciodată un concediu de 2 săptămâni, mereu am plecat doar câteva zile de acasă. Dar asta e deja altă discuție despre cât ar trebui să ne luăm, concediu și o să revin cu un articol separat.

Deci ce motive să ai ca să nu te chinui cu un concediu vara? Pff, destule.

Prețuri accesibile

Motivul primordial. Faceți o comparație între un sejur de o săptămână (cazare și transport) în Grecia în luna august și luna septembrie. Am făcut eu și nu exagerez când spun că poți economisi până la 50%. Cât timp am călătorit cu ei mei, toate vacanțele în Grecia erau fix în mijlocul lunii august și de fiecare dată se plângea tata că uite cât costă vacanța. Dar nu, trebuia să fie acolo de Sfântă Mărie, că altfel nu se putea.

Și nu doar septembrie are prețuri avantajoase în destinații cu plajă, ci și octombrie și noiembrie sunt cheap pentru orice city break. Eu așa am profitat de bilete de avion ieftine în Berlin, Bruxelles, Dublin, Milano și altele. Cel mai ieftin a fost biletul spre Milano, 60 lei (da, lei, nu euro) dus-întors.  Și Lacul Como pe timp de toamnă este la fel de superb, credeți-mă.

Temperaturi suportabile

Încălzirea globală is a real thing și nu cred că am mai simțit o căldură atât de ucigătoare cum a fost cea din vara asta. Mie nu îmi place căldura de la sine, prefer frigul, dar asta a fost deja prea mult. În fiecare zi aveam un nivel foarte ridicat de disconfort, în multe zile aveam dureri de cap, iar noaptea îmi era foarte greu să adorm. Închipuiți-vă un city break în această situație. Ați face insolație, ați vomita, v-ar lua moleșeala și somnul. Da, nici la plajă nu ați putea sta.

Am fost la mijlocul lui iunie în Cinque Terre și Pisa și căldura a fost destul de intensă. Era 10 dimineața și deja ne cumpăram cremă de soare ca să ne plimbăm liniștite (eu și sora mea) prin oraș. Degeaba, tot ne-am ars și nici 5 înghețate nu ne-ar fi putut răcori atunci.

Septembrie mi se pare luna perfectă. Încă este cald, dar temperaturile nu mai ajung la acel punct critic. Dimineața este răcoare și este plăcut să mergi pe jos.  Octombrie poate veni cu temperaturi mai scăzute și ploi pe ici pe colo, dar nu mă deranjează așa tare. Noiembrie este friguț și urâțel, dar vine cu mood-ul ăla de iarnă și mă gândesc ce târguri de Crăciun să vizitez din Europa, așa că deja nu îmi mai pasă. Cel puțin nu mă ia cu amețeala de la căldura inumană.

No pressure

Îl vezi pe Gigel că își face selfie în Roma, o vezi pe Gigela că face shopping la Paris sau pe alți gigei că pleacă în gașcă la mare. Vrei și tu, desigur. Și eu aș vrea. Asta mă enervează vara, este această presiune socială de a ieși din casă și de a face lucruri. Ce? Nici tu nu știi. Poate nici nu prea ai bani să pleci în fiecare weekend. Social media este acolo să-ți reamintească de faptul că alții se distrează și tu nu. Nu contează dacă se distrează pe bune sau doar au făcut-o să pară în stories, efectul s-a produs deja.

Toamna mi se pare că sunt mai puțini oameni care să se aventureze la drum. Pentru mine e perfect, acum vreau să plec și să descopăr lucruri.

Adulthood

Și, în final, să fim sinceri și să spunem cu voce tare motivul pentru care verile sunt nasoale în general. Avem job. Nu mai sunt 3 luni de făcut nimic. Nu mai sunt 3 luni în care nu mergi la școală. Acum avem joburi, ne trezim dimineața, ajungem seara acasă. Nu mai e nimic exciting de așteptat. Ultima mea vară cu adevărat liberă (deci fără să învăț pentru bac sau facultate) a fost în….hmmm, 2011.  Apoi, chiar dacă nu m-am angajat imediat, am intrat la facultate, am început să fac voluntariat, apoi chiar m-am angajat și tot așa. 8 ani de când verile nu sunt decât o corvoadă.

Dacă o să-mi iau vreodată un sabatic, o să mi-l iau vara.

City break-uri în care am mâncat foarte bine

City break-uri în care am mâncat foarte bine

Partea mea preferată dintr-un city break este categoric mâncarea. De fapt, nu, mă scuzați. Nu doar dintr-un city break, ci din orice vacanță. Desigur, ne relaxăm, ne distrăm, dar mai trebuie să și mâncăm. Orice vacanță în care merg trebuie neapărat să presupună un restaurant, o tavernă, niște local street food. Orice, dar nu ” e ora prânzului, hai să luăm un sendviș de la supermarket”. Deși în afară sendvișurile de la supermarket pot fi mai variate și mai bune decât ce găsești la noi, dar ideea în sine. Nu e nimic local și autentic în experiența asta. Mai rău de atât, să mănânci la fast food în vacanță mi se pare cu atât mai nașpa. Poți vedea din curiozitate care este echivalentul unui McPuișor, dar cam atât.

Am avut city break-uri în care m-am bucurat de cea mai bună experiență culinară și altele în care am rămas mai degrabă cu un gust amar. Un astfel de exemplu este Berlin în care am avut ghinionul să nimerim doar restaurante scumpe și fără o mâncare extraordinară. Știu că Berlin ar fi unul dintre orașele alea în care te poți bucura de o bucătărie multiculturală, dar la mine nu a fost să fie. Cea mai bună masă a fost, în schimb, niște noodles cu legume luați de la o gheretă cu specific asiatic de la metrou. A costat 2.50 euro și a fost absolut delicios.

Dar hai să vă povestesc de vacanțele în care am fost în foodie heaven.  Deși merită pe deplin, nu am trecut Grecia pe listă, pentru că aici nu am făcut deloc city break-uri, în termenul lor clasic. Poate doar Thassos fiind o excepție.

Și aș vrea să mai fac o mențiune. Lista de mai jos e pur subiectivă. Sunt sigură că un top comercial de ”cele mai bune destinații de vacanță pentru iubitorii de mâncare” nu ar arăta fix așa. Toate recomandările sunt personale, dar știu că unii oamenii se vor regăsi în ele. Așa că iată lista:

Dublin

Prima zi în Dublin era ploioasă și ușor friguroasă, fiind octombrie. D-abia ajunsesem de 1 oră și un pic și era prânzul, deci nu puteam decât să intrăm într-un pub. Mi-am comandat o tocăniță în sos de bere Guinness, piure și mazăre. Sor-mea și-a luat fish and chips,  ceea ce mi s-a părut o alegere mult mai inspirată decât a mea. Și chiar dacă mi-a plăcut tocănița, am făcut amândouă o fixație și la prânz timp de 4 zile am mâncat doar fish and chips. Din locuri diferite, evident. Am mai încercat și o supă de ceapă sau un chowder (wow, chiar bun), dar nu ne-am abătut de la fish and chips.

Seara schimbam registrul și mergeam în China Town și mâncam la un restaurant coreean de care știam că este foarte bun (internet reviews). Acolo ne luam barbeque cu tot felul de salate și alte garnituri.  Asta făceam în fiecare seară. Dimineața mâncam cu 10 euro (amândouă, deci 5 euro de fiecare) un mic dejun autentic irlandez.  Mmm, fiecare masă era supeeeer gustoasă, chiar dacă mâncam de fiecare dată în altă parte (la prânz cel puțin).

Tot aici, fun fact, am mâncat și cel mai bun churros, cum nu a fost în stare Spania să-mi ofere. Dublin, I miss you!

Bruxelles – Brugges – Oostende

Cred că știu mai mulți oameni cărora nu le-a plăcut Bruxelles decât cei care chiar să se fi bucurat de acest oraș. Ok, nu este fantastic, dar pentru mine este o amintire foarte, foarte frumoasă. A fost prima vacanță împreună cu sora mea și am făcut oricum și excursiile în Brugges și Oostende. Chiar vă recomand să ajungeți să vedeți aceste orașe.

Așa, la capitolul mâncare. Am ajuns și am încercat direct niște pește Tempura într-un restaurant ce avea reviews foarte bune pe Trip Advisor. Seara am ajuns să mâncăm la un asiatic. Dar minunea s-a întâmplat a doua zi când am încercat moules-frites, adică midii cu cartofi prăjiți și sosuri de toate felurile. Doamne, era ca un drog felul ăsta de mâncare. Super delicios, mai ales cu o bere rece alături (doar eu, că sor-mea e minoră). Nu ne puteam sătura, așa că 80% din mesele noastre au fost doar midii cu cartofi.

Când ne-am întors în țară am experimentat un dor imens după aceste mese. Ba chiar am încercat să reproducem preparatul acasă, dar nimic nu se compară cu experiența belgiană. Tot în Belgia am băut cea mai bună bere și am mâncat cea mai bună ciocolată. Ce surpriză, știu.

Bologna

Da, Italia cred că este în topul tuturor atunci când ne gândim la mâncare. Vin excelent, paste divine. În Italia mori și ajungi în rai, nu e niciun dubiu. Deși am vizitat Milano, Pisa, Cinque Terre, Veneția, Verona, Burano, Roma, Bergamo, nicăieri nu am mâncat așa bine precum am făcut-o în Bologna. În primul rând, în Bologna nu am făcut greșeala de a mânca pizza. Da, nicăieri în Italia nu am mâncat o pizza bună, nici cât să se apropie de cea de la Mamizza sau Animaletto. Și m-am învățat, în Italia mănânc doar paste și brânzeturi. Nu de alta, dar astea se potrivesc cel mai bine cu un pahar de vin.  Apoi, aici am avut marele noroc de a nimeri doar locuri cu mâncare absolut delicioasă. Am mâncat zece feluri de paste, de la cele mai simple (cu sos de roșii și mozzarella) până la cele mai fancy (cu fructe de mare), o înghețată cu cafea fabuloasă și cel mai pretențios platou cu brânzeturi. De am dat 60 euro la masa. Dar a meritat.

Uf, îmi e dor un pic de Bologna cea grasă și roșie.

Londra

Fără o bucătărie proprie care să mă atragă, pe lângă clasicul english breakfast pe care nu l-aș mânca în mod normal, și un fish and chips cam nasol, Londra m-a cucerit cu altceva. A fost un Berlin multicultural, doar că unul în care am avut noroc să nimeresc mâncare super bună. A ajutat faptul că m-am plimbat parțial singură, deci am ales doar eu u unde să mănânc și nu a mai fost nevoie să țin cont de părerea altcuiva. Am mâncat de toate, dar cea mai faină experiență a fost în China Town când eram LIHNITĂ de foame. Am nimerit într-un restaurant asiatic super înghesuit ți întunecat. Mi-am comandat noodles cu legume + alte legume făcute la aburi. Așa comandă un stomac gol, ce să faci. Plus mi-am luat și o Cola rece cu multă gheață.  Doamne, a fost o masă ca-n reclame de bună. Și cam peste tot unde am mâncat am avut noroc de ceva bun.

La voi care au fost cele mai mișto orașe din punct de vedere culinar?

Planurile mele pentru 2019

Planurile mele pentru 2019

Nu voiam sa scriu acest articol, recunosc. Nu prea imi place sa povestesc pe blog despre planurile mele de calatorie inainte de a se intampla, o iau ca pe o superstitie. Insa mi-am dat seama la final de 2018 ca lucrurile se intampla doar daca eu am grija sa se intample si daca ma implic suficient de mult. Acum un an am inceput o lista de rezolutii, vreo 30 la numar, unde mi-am trecut toate dorintele si obiectivele. Stiti cat am bifat la final? 16, doar putin peste jumatate. Nici nu m-am simtit trista sau descurajata, asa ca mi-am facut o noua lista de 30 de rezolutii pentru 2019.  Printre ele se numara cateva obiective de travel, pe care le voi prezenta spre final de articol, sper sa le indeplinesc.

Anul asta am planificate cateva calatorii foarte misto pentru care sunt super entuziasmata. Si mai am unele care momentan sunt la nivel de wishful thinking and wishful planning, pentru ca fiind cam multicele trebuie sa vad daca le pot acomoda financiar si cu zilele de concediu. Oricum, strategia asta de a calatori des in destinatii obisnuite (in Europa) va trebui sa se schimbe in 2020. Vreau o vacanta mai mare si inca 2 mai mici, sa spunem. Vreau sa imi permit sa plec in Thailanda, Zanzibar si alte locatii exotice. Caci pana in 2020 voi fi vazut destul de multe din Europa.

Stockholm, Suedia

Probabil stiati sau nu stiati, dar in octombrie am participat la un concurs simpatic lansat de Vola in care trebuia sa te filmezi pronuntand acest cuvant ”  in situatii cat mai haioase. Mi-am luat prietenul de o aripa si ne-am pus pe filmat si editat. Partea de scenariu imi apartine, desi pot spune ca in timpul filmarii am improvizat destul de mult. Am castigat, iar acum plec in Stockholm! Apropo, vreau sa vizitez si imprejurimi faine, orase micute la care poti ajunge cu trenul intr-o ora. Daca aveti recomandari, let me know.

2019Sursa foto

Copenhaga, Danemarca

E ceva putred in Danemarca, 3 fete cucuiete merg intr-un city break sa exploreze capitala. Si suntem puse pe distractie. Daca aveti recomandari de obiective must-see, mi le puteti lasa in comentarii.

2019

Sursa foto

Marsilia, Franta

Nu am fost niciodata in Franta. Da, ati citit bine. Nu am vizitat Parisul, desi am avut intentia asta anul trecut, sa merg cu sora mea si sa vizitam orasul impreuna cu Disneyland. M-a descurajat ce am citit si am auzit despre Paris referitor la siguranta. Lasand la o parte ultimele conflicte, in general nu e foarte safe, mai ales pentru femei. Nu am vrut sa risc sa imi duc sora mai mica acolo, asa ca ne-am reorientat pentru o vacanta in Dublin.Am auzit ca nici Marsilia nu e usa de biserica, d-asta o sa incercam eu si prietenele mele sa stam mai mult prin centru. Asa se intampla cand alegi destinatiile exclusiv pe rationament de pret mai mic (la biletele de avion).

2019

Sursa foto

Cluj, Electric Castle

Cluj, ma intorc la tine iar! Da, mergem la Electric Castle, dar sunt entuziasmata sa revad Clujul si de data asta poate avem timp sa exploram mai mult decat ultima oara. Si sunt nerabdatoare sa incerc locuri noi de mancat, deja am inceput sa imi fac o lista de locuri. Poate aveti si voi niste idei si mi le lasati in comentarii 😀

Cam astea sunt cele patru vacante pe care le am acum stabilite. Dar evident imi doresc mai mult de atat, sper doar sa reusesc sa ajung si in Portugalia, Cipru, Strasbourg (yey, Franta), Luxembourg si Cracovia, in Polonia. O sa imi dau silinta.

Si pe acest topic ne mai auzim la final de 2019. 😀

Cum sa iti faci bagajul intr-un mod eficient

Cum sa iti faci bagajul intr-un mod eficient

Sunt un om zgarcit si incerc sa economisec cat mai mult posibil. Asa ca nu cumpar niciodata bagaj de cala, il prefer pe cel de mana, mai ales ca il stiu in siguranta cu mine, in avion. Dar evident acesta trebuie sa se incadreze in niste dimensiuni si o greutate max de 10 kg. Cand am plecat in Maroc, desi am stat o saptamana, tot bagaj de mana am avut. Am indesat in el toate lucrurile: nisip din desert, fruct papaya, sandale din bazar etc. Si le vremea aia bagajul meu de mana consta intr-un troler pentru copii.

Cum puteti pregati bagajul de plecare?

In primul rand, trebuie sa va asigurati ca va luati cu voi doar strictul necesar, aviz fetelor, mai ales. Fara cinspe tinute de zi, de seara, fara placa de par, trusa gigant de machiaj etc. Ce imi iau eu pentru un city break:

    O singura pereche de blugi
    O singura pereche de incaltari (ma asigur ca e comoda, potrivita pentru ploaie, noroi etc)
    Un pulover de lana si 2 bluze nu neaparat subtiri, dar nici super groase – ideea e sa nu aiba volum si sa ocupe cat mai putin in bagaj. Fular si caciula, dupa caz.
    Pijamale, de preferat camasa de noapte ca sa fie un singur item
    Periuta de dinti, sapun si deodorant, pieptene
    Sosete si chiloti

Atat, nu vreau sa fiu all dolled up in vacanta, nu am pretentia sa agat vreun tip pe undeva. Vara e mai tricky un pic, caci am nevoie de mai multe tinute pentru ca transpir, nu pot sa port acelasi lucru in fiecare zi. Merg tot pe principiul 1 tinuta pe zi, de preferat sa fie combinatie tricou & pantalon ca sa schimbi doar tricoul. Daca nu, atunci aleg rochite/salopete ca mai putin voluminoase. Si pentru ca e soare si frumos, parca vreau si niste poze de Instagram in care sa fiu draguta. Dar again, fara sa car placa de par & trusa de machiaj dupa mine.

Cum fac? Pentru par, merg cu o zi inainte la salon sa ma spal & usuce cu peria, imi sta foarte bine, aproape pare coafat. (20 lei). Pentru machiaj, iau un tub mic de concealer si un ruj rosu/ roz. Pentru ochi nemachiati port ochelari de soare. Bang, glam AF!

Cum puteti impacheta eficient

In al doilea rand, la dus este simplu de facut bagajul. La intoarcere e crima si pedeapsa. Asta pentru ca eu cumpar multe suveniruri si uneori nu tin cont de spatiul din bagaj. Cateva sfaturi daca sunteti si voi ca mine:

Rulati hainele – astfel ocupa mai putin. Asta e un sfat universal, aveti tone de tutoriale pe Youtube despre cum sa faceti asta. Eu le asez in stil de fortareata, astfel ca in mijlocul geamantanului ramane un spatiu imens in care adaug restul de lucruri.

Eliminati surplusul inutil: sunt unele suveniruri micute puse in cutii ce ocupa spatiu degeaba. Scoateti-le din cutii daca nu sunt fragile. De exemplu, aveam un buretel de machiaj pus intr-o cutie cam mare. Am aruncat-o, pe el l-am invelit intr-un servetel ca sa nu fie umplut de microbi.

Lasati in urma ce e inutil: sapunul, samponul sau pasta de dinti cu care ati venit din tara. Cand aveti un bagaj plin, orice spatiu in plus conteaza. Odata, mi-am aruncat umbrela, nu mai aveam loc pentru ea. In alte dati, am lasat prosoapele de acasa la hotel (erau oricum unele cam jerpelite). Recent, am lasat tricoul de pijama la cazare. Era vechi, oricum. Sa tineti cont de asta cand impachetati – ca va fi necesar sa va descotorositi de niste articole.

Imbracati-va cu tot: da, neaparat. Daca e toamna/iarna, profitati sa va imbracati cu toate hainele cu care ati venit desi o sa aratati ca un luptator sumo. Asta o sa va ofere un troler dedicat doar pentru shopping.

Milogiti-va de partenerul de drum sa bagati si la el alte suveniruri.

Siiiii special pentru voi! Un extra super sfat pretios! Ati gasit un suvenir lichid (bautura, sos etc) pe care vi-l doriti mult de tot, dar depaseste 100 ml? Nicio panica. Mergeti la Primark, cumparati aceste recipiente de sampon/dus cu doar 1.50 euro.

Apoi, luati turnati lichidul in aceste recipiente. Asa am facut eu cu un sos tartar (1.50 euro) pe care mi-l doream mult si cu niste suc bun:

Cu placere!

30 de impresii din Timisoara

30 de impresii din Timisoara

Cu toții când ne gândim la un city-break, avem în minte orașe mișto din Europa, să mergem în Roma, Paris, Berlin etc. Să știți că mai e la noi în țară un oraș care e numai bun de city-break și să devii turist fără să te coste mult. Ah, și nici nu e over-hyped  precum Sibiu sau Cluj. Da, e vorba de Timisoara.

Vă las mai jos cu vreo 30 de impresii pe care mi le-am notat despre acest oraș.

  1. Și, a fost frumos? Întrebarea pe care am primit-o cel mai des, plus mirarea la răspunsul meu: da, e super frumos și chiar merită să-l vizitezi.
  2. Biletele de avion au costat cam 100 lei dus-întors de persoană, au fost luate cu Ryanair.
  3. Aeroportul din Timisoara arată ca un centru comercial din Rahova.  Serios, avem mall-uri în București care ar putea da drept aeroport fancy ca fațadă. Și interiorul e foarte crowded și înghesuit.
  4. Autobuzele spre oraș au program fix, biletele le cumperi de la ghișeul din aeroport (nu aveți cum să-l ratați, e cam singurul de pe acolo) și costă 2.50 lei. Pentru că am prins autobuzul între ore, am așteptat 40 minute pentru următorul. Minunat.
  5. Primul lucru pe care l-am făcut când am ajuns, fiind dimineață, a fost să căutăm un loc simpatic pentru brunch & breakfast. Și l-am găsit, se numea Neața Omellete Bistro și a fost fantastic. Cu un decor fix pe gustul meu (o combinație de culori, albastru, gri și galben), cu lale frumoase (reale) pe fiecare masă și cu prețuri de ”nu sunt în București”, a meritat pe deplin să ne oprim acolo.
  6. Nu doar decorul e de acel loc, mâncarea e super bună, fancy și perfectă pentru o poză pentru Instagram.
  7.  Trei feluri de mâncare și 3 cafele: 80 de lei. Cam bine, nu?
  8. După micul dejun a urmat o plimbare, să explorăm orașul până când puteam merge să facem check-in-ul la cazare.
  9. Totul e pozabil și instagramabil. Multe clădiri frumoase sunt în centru, chiar dacă o parte sunt dărăpănate, au și ele farmecul lor. M-am simțit un pic ca în străinătate.
  10. Noi, din București, ne-am minunat un pic de orașul ăsta, nu ne așteptam să fie așa frumos, vremea să țină cu noi. Dar știți căror oameni nu le place acest oraș? Exact, oamenilor care locuiesc în Timișoara. Se mirau că am venit în vizită și în vreo 2 ocazii, parcă, un sofer taxi/uber ne-a zis că s-ar muta de acolo. True, una e să vizitezi un oraș și alta e să locuiești în el.
  11. Am găsit o cazare absolut fantastică, mai pe la marginea orașului, o casă cu 4 pisici și curte. Ne-a atras decorul foarte fain, totul fiind gândit de un arhitect, care este fiul patronului. Se numește Garden House și v-o recomand din inimă.
  12. Gazda care ne-a întâmpinat a fost super de treabă și ne-a făcut recomandări, plus ne-a lăsat o hartă. Pe lângă ce să facem în Timișoara, ne-a mai zis să venim și cu altă ocazie ca să mergem la Cascada Biger, Cheile Nerei, la Poiana Mărului și satul Divici. Pentru că Timișoara a fost un road-trip de fete, propun ca și aceste noi destinații să fie tot un girls trip. 😀
  13. O să par arogantă dacă zic că ne-am plimbat pe distanțele lungi doar cu Uber?  Să vă explic. Cazarea noastra era cam la 30 min de centru cu transportul în comun. Noi am stat 2 zile. 30 min era cam mult în condițiile în care am făcut tot felul de drumuri. Și nici infrastructura din Timișoara nu e grozavă, așa că 3 fete au făcut o groază de drumuri cu Uber care la final ne-au costat pe fiecare parte cam 40 lei, în total. Cam bine.
  14. Până să ne decidem la Uber, am avut prima cursă cu un taxi.  Taximetristul ne-a întrebat dacă suntem ortodoxe, în disperarea de a face conversație. Apoi ne-am decis că Uber e ce trebuie, plus că venea instant și găseam mereu mașină.
  15. Când am plecat de acasă, Cătălin (prietenul meu) m-a întrebat: ce card să-ți dau pentru aparatul foto, ăla de 600 de poze sau ăla de 2000? Pfff, nu fac eu 600 de poze în Timișoara. Pfff. Da, deci am făcut peste 600 de poze.
  16. A fost o ocazie bună pentru mine să mai exersez tehnica de poze, mai ales pe oameni (eu tot timpul pozez orice, dar nu oameni). Diana, Cami, cum m-am descurcat?
  17.  În centru, am văzut nu mai tramvaie, probabil din motivul pentru că străzile sunt mai înguste. Apropo, primul tramvai din Timișoara a circulat în 1868. Și deși se crede că primul din România a fost în Timișoara, de fapt a circulat în Lipova, în 1860. Cică.
  18. Cele două piețe din Timișoara (Victoriei, Unirii) sunt foarte frumoase și când soarele e pe cer, în weekend, oamenii se strâng acolo. Poți cumpăra baloane, suveniruri sau o înghețată bună de la Gelateria Bruno.
  19. Un regret al meu este că nu ne-am planificat o vizită la magazinele second-hand (erau foarte multe) și le-am prins fix atunci când erau închise.
  20. Doi copilași de 10 ani ieșiseră de la școală și își luaseră covrigi.  Ea i-a dat și lui să guste din covrigul ei și apoi a mâncat și ea. Erau adorabili.
  21. M-a amuzat că am trecut pe lângă două doamne foarte în vârstă care fumau o țigară, mergeau alene și printre altele, ziceau: ”nu conștiința creează creierul…”
  22. Am fost la o piesă de teatru intitulată Push Up, regizată de regizorul de la Domnișoara Christina. Mi-a plăcut, a fost o piesă modernă și chiar entertaining pe alocuri. 30 lei biletul, vă recomand și o astfel de experiență culturală dacă mergeți într-un alt oraș din țară.
  23. După ce s-a terminat piesa de teatru, adică pe la ora 9, eram absolut înfometate. Făcusem rezervare la un restaurant grecesc (KOS se numește) pe care-l văzusem în plimbarea din timpul zilei. Aici a fost o situație cam enervantă. Inițial, am rezervat la ora 9 (pentru că la 10 se închidea). Apoi, la teatru ne-am dat seama că piesa se termină la ora 9, deci o să ajungem pe la 9:20 la restaurant. Am sunat ca să amân pentru 9:20, dar am reușit să ajungem mai devreme, pe la 9 si 5. Locul este super mic, are 3 mese, cel mult și ne-au pus să așteptăm până se elibera masa pe care inițial o rezervasem pentru 9. M-a cam deranjat un pic, pentru că îmi era atât de foame, nu mai gândeam bine.
  24. Am uitat totul când a venit mâncarea, am luat souvlaki, gyros, ardei umpluți cu brânză și bere. A fost atâââât de bun. Grecia la ea acasă, în Timișoara. Serios, merită din plin să vă opriți aici dacă ajungeți în Timișoara. Am văzut că fac și livrări.
  25. Tipa care era the owner a fost super drăguță și și-a cerut scuze pentru situația cu rezervarea și ne-a oferit o reducere de 10% la nota de plată. Deci noi am plătit, again, vreo 80 lei pe festinul ăla. Plus, își comandă multe dintre ingrediente din Grecia, ca totul să fie cât mai autentic.
  26. Pentru încă o doză de cultură, a doua zi am fost la Muzeul de Arte. Arată ca un muzeu din străinătate, am văzut o expoziție a pictorului Corneliu Baba, plus alții: Grigorescu, Vlaici etc.. Ce mi-a plăcut la pictorii ăștia români a fost că au avut multe tablouri cu destinații frumoase, în special Veneția.
  27. Mi-a plăcut că au avut o expoziție la subsol numită no painting care practic prezenta picturile studenților de la  Universitatea de Vest, dar de la oricare altă facultate decât cea de Arte și Design. Scopul era să arate că și fără o pregătire în domeniu, pictura poate exprima sinceritate.
  28. Să mergeți neapărat și la Muzeul Consumatorului Comunist, intrarea este gratuită.
  29. Am prins o vreme excelentă, de stat în tricou (aproape) la soare, așa că oamenii au ieșit la terasă, în piața Unirii.  Piața aia îmi aduce aminte de cea din Bruxelles.
  30. Erau mulți oameni care cântau în stradă, fie la țambal, fie la chitară, fie la vioară. Eu le-am dat bani tuturor.
  31. Am fost și la grădina botanică, cică ar fi frumoasă vara, la fel și Parcul Rozelor. Well, ar trebui să ne întoarcem, nu?

Multe poze:

Ah, mi-a plăcut orașul ăsta. Se vede și în poze? 😀

50 de impresii din Bruxelles si Bruges

50 de impresii din Bruxelles si Bruges

Am auzit păreri foarte contradictorii despre Bruxelles.  Ba că este minunat și că trebuie să-l vezi, ba că nu e cine știe ce, mai bine mergi în altă parte. Era cât p-aci să merg în Bruxelles de ziua mea, dar prietenul meu a zis că nu e cine știe ce (influențat de alții),  așa că am mers în Barcelona. Nu regret nimic, dar pot să spun că mi-a plăcut tare mult excursia asta care a fost compusă din următorul itinerariu: Bruxelles, Bruges și Oostend.  Și dacă vă tentează și pe voi să vizitați, vă recomand cu mare mare drag traseul respectiv, pentru că o să aveți o experiență belgiană completă.

 

Impresiile mele:

Avion și transfer

  • Am zburat, ca de obicei, cu Ryanair și am avut mari emoții ca zborul nostru să nu fie pe lista celor anulate din perioada asta. Din fericire, nu a fost și am ajuns chiar mai devreme de ora stabilită, cu vreo 25 minute.
  • Emoțiile le-am avut, în schimb, la aeroport când am așteptat să ne luăm bagajele ce fuseseră duse la cală. Am așteptat 30 de minute și deja ne gândeam că ni le-au pierdut, mă dusesem și la ghișeu să le reclam. Dar s-a rezolvat.
  • Am aterizat pe Charleroi, care e în sud, la 50 de km de oraș. De aici am luat un shuttle bus care ne-a costat 56 euro dus-întors. Adică aproape cât am dat pe biletele de avion, așa că vă recomand să aterizați direct pe aeroportul din oraș, de unde aveți metode mai ieftine de transport și nici nu faceți ca noi 1 oră și 30 de minute până la hotel.
  • Shuttle bus-ul ne-a lăsat la gara Bruxelles-Midi unde găsești curse internaționale și de la care te poți deplasa prin oraș cu trenul. Noi am stat lână Gare du Nord, până acolo am plătit 2 euro de persoană o călătorie de nici 10 minute. Partea bună este că acel bilet este valabil toată ziua dacă mai faceți plimbări în oraș.

Transport

  • Plănuiam inițial să iau un abonament de 72 ore ce era valabil pe toate liniile, însă una din zile era petrecută în Bruges și plăteam prea mult pentru o zi de nefolosire – 36 euro (2 persoane).
  • Nu prea a mai fost nevoie de abonament așa mare, singurele curse cu autobuzul/tramvaiul erau dimineața și seara, deci 10 euro cheltuiți pe zi = 20 euro pentru 2 persoane.
  • În funcție și de ce vreți să vedeți, puteți planifica rutele,  de regulă ce e mai important de vizitat este în centru așa că faceți 10 minute pe jos dintr-un punct în altul. Și chiar dacă mergeți 30 de minute, tot e bine, orașul trebuie explorat la pas, nu din autobuz. Profitați să faceți piciorul frumos cu mersul pe jos.
  • Sunt  pante de urcat, pe alocuri, deci veți face ceva exerciții fizice, noi în prima zi am mers 26 de km pe jos. Încă nu mi-am bătut recordul din Barcelona de 30.
  • Autobuzele vin destul de repede și nu se aglomerează! Plus, nu prea schimbi, mergi cu același autobuz o bună bucată de drum.
  • Metroul acoperă și el foarte bine orașul, cu  aproximativ 70 de stații. Noi avem 52 pentru o suprafață de 228 km², iar  Bruxelles are o suprafață de doar  32,61 km².
  • Am mers și cu taxiul, my second time. Prima oară a fost în Salonic.  Aici am mers pentru că am ajuns în una din zile la 11 noaptea la hotel și fiind cu sora mea mai mică, nu am vrut să mergem 25 de minute pe jos. Eram și rupte de oboseală.  Am luat un taxi care m-a costat 8 euro pentru 10 minute de mers, fiind cu tarif de noapte, adică 2 euro extra.  A fost curat și civilizat.  Vă recomand aplicația asta dacă vreți să chemați,  te taxează direct pe card și poți face pre-comandă care vine la fix.
  • Trenurile sunt curate și civilizate și silențioase (atât cum se mișcă) cât și oamenii din vagoane. Am stat la clasa a doua și a fost chiar cu peste 100 de clase față de ce e la noi.

Muzee și ce e de văzut/făcut

  • Să nu mergeți la Palatul Regal,  se poate vizita (în interior) doar până la început  de septembrie, iar eu am aflat asta la fața locului. E a doua oară când fac ceva de genul.
  • Catedrala St Michel e cu intrare gratuită și pare o versiune mult mai mică și mai puțin impunătoare a domului din Milano. Poți da 1 euro să vizitezi catacombele, dar nu e nimic interesant.
  • Am fost și la Muzeul Bruxelles din Grand Place.  Pentru studenți este 4 euro intrarea, pentru minus 18 ani e gratuită. Muzeul e simpatic dacă vreți să aflați mai multe despre istoria orașului.
  • Mannequin Pis nu e cine știe ce, e foarte mică statuia. Dar mulțumită unui localnic binevoitor, acum am o amintire memorabilă  pentru că el s-a urcat pe gard, și-a dat jos pantalonii și a arătat tuturor ce are în comun cu statuia.
  • Ciocolateriile sunt peste tot, în prima zi am cumpărat prea multă ciocolată, nu era magazin în care să nu mă opresc și să mă uit, măcar.  Deși sunt foarte multe, fiecare magazin are un concept al său, cât mai diferit posibil, astfel încât să te facă să cumperi și de la ei ceea ce ai cumpărat și de la altul.
  • Au și mult magazine nostalgice cu comic books vechi, cărți și music records la mâna a doua și inclusiv jocuri din anii 90.
  • Grand Place este superbă! Evident, e și imaginea reprezentativă pentru Bruxelles dacă dai search pe Google.
  • Vă recomand să vizitați Muzeul de Comic Books, e foarte foarte fain și am și plecat de acolo cu niște benzi desenate.  Intrarea este 7 euro pentru studenți și chiar merită. Înveți despre tot procesul de realizare a unei benzi desenate, de la script până la activitățile de promovare.  Plus, puteai vedea cum  sunt făcute desenele digitale, întâi pe hârtie și apoi finisate pe calculator.
  • Există Primark în Bruxelles,  e fix pe strada lungă a magazinelor,  vă sugerez să mergeți în timpul săptămânii dacă se poate, în weekend a fost măcel.  Are doar un singur etaj.
  • Să mergeți în Parcul Jubileului dacă vremea este frumoasă, este foarte frumos și liniștit, noi am stat pe iarbă și am citit în soarele de amiază.
  • Am mers să vedem Parlamentul European, doar pe exterior, pentru că era sâmbătă. Nu faceți ca mine și mergeți în timpul săptămânii. Ce m-a uimit era că nu exista pază serioasă pe acolo, poate pentru că era weekend. În schimb, în gări și aeroporturi suntem mereu militari.
  • Aveam impresia că predomină franceza și  așa e în Bruxelles, dar la nivel de țară, doar  40% vorbesc franceza, conform Wiki. Unele reclame sunt în franceză, altele în olandeza, altele le conțin chiar pe amândouă (ceea ce mă gândesc că devine uneori un challenge pentru agențiile de advertising). Subtitrările la filme sunt duble.
  • Foarte puțin este folosită engleza pe tot ce înseamnă indicatoare și informații publice. Însă lumea știe și engleză, bineînțeles.

Mâncare

  • Primul prânz l-am luat la un local găsit pe Trip Advisor (btw, use it too), se numea Bia Mara. Am luat fish and chips, peștele era făcut  tempura cu ierburi aromate și totul a fost acompaniat de un sos de usturoi copt cu cimbru. Divin de bun. Cartofii aș fi vrut să fie french, nu british, dar hei, am comandat fish and chips. Berea a fost bună și suficientă pentru o lady ca mine.
  • Am ieșit la masă fix cu toți corporatiștii asa ca am așteptat destul de mult după mâncare și ne era super foame.
  • Voiam să încerc și niște mâncare asiatică, am luat dim sum cu creveți la doar 4 euro – 4 bucăți și sos de soia – Wok Up. Mi-a plăcut, deși era cu creveți, mirosea a parizer.
  • E o diversitate de nații, așa că avem diversitate  și la mâncare. Am mâncat  seara un miso delicios și picant, am gustat putin dintr-un sake și mi-am dat seama că nu e de mine.
  • E o stradă  unde găsiți aliniate multe restaurante cu mâncare asiatică. Vă recomand si mekusi.
  • Din Grande Place puteți să faceți plimbări pe străduțe și veți descoperi tot felul de hidden food gems, mie una de exemplu, mi s-a părut fain că există un restaurant etiopian. Ar fi trebuit să îl încerc.
  • Tot hidden gems sunt și cele 3 restaurante românești din Bruxelles, dintre care 2 sunt unul lângă altul. E fain că nu e vizitat doar de români,  ci și de străini cărora le-a plăcut mâncarea noastră, probabil după ce au încercat-o la noi.
  • Vă recomand să mâncați la Drug Opera, decorul este minunat, atât pe interior, cât și pe exterior. Am luat un kg de scoici fierte cu ceapă și țelină, au fost delicioase. Nu mai zic de cartofi! Doamne, cartofii prăjiți sunt minunați. Toate ”zvonurile” de pe Internet despre ei sunt adevărate. Să comandați cât mai multe sosuri ca să experimentați mai multe combinații.  Am plătit pentru 1 kg de scoici cu cartofi și sos 24 de euro – 2 persoane. Se poate și mai ieftin de atât, apropo.
  • Vă recomand ca tot ce luați să luați la 2 persoane, porțiile sunt mari și te saturi repede dacă bagi cartofi cu bere.  Metoda mea de a economisi bani și să nu te doară burta =  comanzi ca un om normal, mănânci, nu te-ai săturat? Comanzi din nou. Dar în 99% din cazuri, te saturi.
  • Am mâncat gauffre cu vanilie și ciocolată, bun de tot. Nu sunt fană, de regulă, dar la mama lor acasă, nu am zis nu.
  • Ca de obicei, oftica mea a fost că nu sunt suficiente mese pentru cât vreau eu să mănânc.  Și nici nu îmi era atât de foame cum îmi este acasă. Am decis că voi mânca puțin și lucruri care nu sunt mega sățioase. La micul dejun voi lua o omletă, nu un sendviș cu multă pâine etc. Nu m-am ținut de treaba asta.

Brugges și Oostende

  • A doua zi am luat trenul spre Brugges. Pentru că  aveam sub 26 de ani am plătit doar 6 euro pe sens. Deci dacă vă știți ”minori”, să cereți mereu bilete Go Pass 26 pentru că sunt mai ieftine.
  • Biletul nu îl iei doar pentru o anumită oră, ci e valabil toată ziua, așa că nu îți faci griji dacă pierzi trenul. Oricum circulă super des, media fiind undeva la 15-20 min pe timp de zi.
  • Pe drum am văzut zone pitorești,  vaci care pășteau, totul foarte îngrijit și frumos, ce e rural la ei nu seamănă cu ce este la noi.  E foarte frumoasă toamna acolo, ai o combinație de verde crud al ierbii cu galbenul copt la frunzelor din copaci.
  • Brugges e un oraș medieval superb, la doar 1 oră distanță de Bruxelles.  E super micuț așa că nu vă obosiți cu bilete de autobuz sau mai știu eu ce. Se merge pe jos sau se ia bicicleta.  Vedeam pe google maps cum un drum de 5 minute pe jos și 1 minut cu bicicleta poate fi de 15 minute cu mașina. Nu este oraș pentru mașini, străduțele sunt înguste,  tocmai d-asta sunt foaaarte mulți bicicliști! Și pedalează super joviali prin oraș.
  • Am fost la muzeul de ciocolată de unde am luat bilete la pachet și cu muzeul cartofilor prăjiți  – 2 persoane, cu reducere – 24 euro – a fost super frumos muzeul, aveau statui imense făcute din ciocolată. Am luat parte la o demonstrație live cu tasting,  plus  aveau un shop minunat unde am cumpărat trandafiri din ciocolată pentru mama.
  • La Muzeul Cartofilor Prăjiți am aflat și de ce french fries, care sunt de origine belgiană, se numesc așa. În Primul Război Mondial,  niște soldați belgieni au oferit cartofi prăjiți unor soldați americani. Pentru că vorbeau franceza, americanii au crezut că sunt, ghici ce, francezi. Și le-au spus french fries. 
  • 43 de ooduri vechi de sute se ani
  • Plimbarea cu barca a costat 8 euro/persoană și a meritat absolut din plin – vezi foarte mult din oraș și ai și un ghid excelent care îți povestea despre istoria orașului.   Vorbea și spaniola și mi se părea că în spaniolă spunea mai multe decât în engleză – de exemplu,  a zis de un pod ca e renumit pentru proaspăt căsătoriți în EN, dar în spaniolă a zis de newlyweds, dar și de amanți. Aha!
  • Am mâncat la Poules Moules niște cartofi prăjiți meeega buni, cu scoici demențiale ce erau fierte în diverse ierburi plus țelină și ceapă. Delicios, vă zic.
  • Berea acolo a fost bună, m-am speriat un pic când am gustat pentru că era foarte aromată și ușor amăruie, iar mie  nu îmi place așa, dar am băut cu mare poftă, a fost bună. 3 euro un pahar de 330 ml, aș zice că a fost chilipir.
  • La cartofi am primit un sos de usturoi cu smântână demențial. Am crezut că am murit și am ajuns în rai.   Nu doar fac cartofi buni, ci și sides dish sau sosuri excelente care să îi acompanieze.
  • Ne-au întrebat dacă vrem ketchup, am zis da, a fost bun de tot și din partea casei. Două persoane pot mânca lejer o singură porție și costă undeva între 20 și 25 euro. Deci 10 euro de persoană costă biletul vostru spre rai 🙂
  • Personalul a fost super amabil și ne-a servit ireproșabil, parcă aș fi fost la un restaurant de 5 stele.
  • Apoi am plecat spre Godiva de unde am luat căpșuni în ciocolată – absolut divin de bun. E 8,50 euro un con, cam scumpicel, aș zice, dar merită și oricum poate fi savurat again în 2 🙂
  • Am urcat și în turnul cu 366 de trepte ca să vedem priveliștea de sus, a fost ok, dar cred că e mai bine de văzut când e soare afară.
  • Din Brugges ne-am dus spre Oostende cu trenul, era ultima stație și era o călătorie de doar 15 min. A costat 6 euro de persoană.
  • Gara lor era în renovare și pentru un oraș atâât de mic pot să spun că gara lor era de 10 ori mai mișto decât a noastră din București. Nu mirosea a urină, pentru început.
  • Orașul e la mare și are un mic port chiar foarte simpatic. Ce mi-a plăcut a fost faptul că imediat cum am ieșit din gară am luat-o la pas pe faleză și am ajuns în vreo 10 minute la plajă.
  • Am văzut un apus absolut superb! Vă jur! Am stat cu picioarele în nisip și a fost fix ce trebuia.
  • În oraș era un fel de carnaval  cu parcuri de distracții. Ne-am dat în roller-coaster și apoi în caruselul din fața unei catedrale, a fost o super priveliște.

Wow, cât am scris. Mai mult de 50, sunt sigură. 🙂 Sper că v-am convins să mergeți acolo. Vă las și cu niște poze:

 

2 zile in Balchik

2 zile in Balchik

Nu-i mult, dar parcă nici puțin, mai ales când te gândești că Balchik-ul e destul de mic și în afară de castel și grădina botanică, nu prea ai ce face. Mă rog, doar să stai la plajă fără griji, cât e ziua de lungă. Ceea ce aproape am și făcut.

Am plătit 80 de lei pe noapte la un hotel de 3 stele cu piscină și vedere superbă la mare. Un preț foarte mic, am înțeles destul de repede de ce era asa. Deși hotelul era recent renovat, curățenia era cam la coada listei de priorități. Efectiv au uitat că mobila nouă nu îți distragea atenția de la faptul că parchetul din cameră era murdar, așa că după 2 ture de la pat la balcon eram deja neagră pe tălpi. Seara, la restaurantul de langă hotel, s-a pus muzică din anii 90 la un volum generos, fiind urmată apoi de manele, pentru că de ce nu, stațiunea era plină de români. Trecem peste, eram prea rupți de oboseală că să ne mai pese de muzică.

La capitolul mâncare, am gustat din minunile mării de la ferma de midii Dalboka, dar și de la restaurantele din Balchik.

În Balchik mi-a plăcut că pe faleza lor erau foarte multe restaurante lângă apă, nu erau aglomerate și nici zgomotoase. Prețurile foarte ok, am mâncat o porție de 800 g de midii cu 9 leva, adică 21 de lei. Mi se pare suuuuper bun. Toată lumea te intreba dacă ești român, ca să te agațe în terase cu “reduceri” și mâncare de la noi de acasă (sărmăluțe și d-astea). Având în vedere că toată lumea vorbește română aici, m-am simțit ca un American/englez, plecat in vacanta, nu își face griji că nu se va înțelege cu cineva.

Asta a fost a 3-a mea vizită în Blachik, dacă nu ați fost, merită să treceți pe aici. Also, când plecați spre Bulgaria, mereu, dar mereu trebuie să treceti pe la ferma de midii din Dalboka.

Au cea mai bună mâncare!