Etichetă: distractie

Activitate de weekend: am fost cu caiacul

Activitate de weekend: am fost cu caiacul

Când mi-a zis Diana hai să mergem la o plimbare cu caiacul pe lacul Snagov, am avut o reținere. Îmi este foarte frică de apă, nu știu să înot pentru că mă panicam imediat cum încercam să învăț. Îmi e frică să trec pe lângă Dâmbovița și să stau să mă gândesc dacă aș cădea în apă, ce ar fi acolo, la fund. Am percepția formată de filmele horror cu privire la apele adânci. Dar m-a împins curiozitatea să încerc și asta, oricum primeam veste de salvare și este Cătălin (prietenul meu) alături de mine. Deci my confort zone will be there.

Ajungem noi frumos în Snagov, la un centru care se ocupă cu aceste sporturi de apă, Artha Park se numește. E o duminică frumoasă, nu plouă, eu și Diana suntem numai un zâmbet. Până când cei de la închirieri ne spun că nu mai au suficiente caiace. Adică aveau doar unul de 2 persoane și încă 2 de 1 persoană. Ca să ne înțelegem, eu și Diana trebuia neapărat să stăm cu cineva în caiac, mai ales că eram foarte începătoare. Așa că decidem cu nod în gât că băieții le vor lua pe cele individuale și noi două vom sta într-un caiac. Confort zone gone.

Nici nu urcăm bine că deja ne panicăm că ”barca” e mică și instabilă și nu știm să vâslim corect. Plus, câteva mențiuni de watch-out care au băgat spaima în noi:

  • să nu intrați în vegetație
  • să vă feriți de ambarcațiuni – citisem eu că te pot răsturna valurile provocate de ele

Și veșnica mea întrebare: ”dar există riscul să cădem în apă?” Și veșnicul răspuns care nu mă mulțumea: ”aveți veste de salvare, nu o să se întâmple nimic”. Mie nu îmi e frică de înec, îmi e frică să ajung în apă! În orice caz, eu și Diana  am nimerit direct în niște nuferi, a tremurat caiacul destul de tare și am început amândouă să țipăm că vrem jos. După 5 minute de panică și de instrucțiuni de la băieți, plecăm și noi cătinel mai departe.

Ce e confusing la caiac e că trebuie să dai cu vâsla în direcția opusă, adică dacă vreau să mă duc în dreapta, trebuie să vâslesc cu partea stângă.  Eu și Diana aveam o vorbă ”stânga adevărată sau dreapta adevărată” ca să știm naiba încotro vâslim.  Parcurgem vegetația, trece  și o barcă pe lângă noi și nu se întâmplă nimic, vâslim super mult și nu e rău deloc.

Trecem pe lângă multe case de milionari, în partea aia de lac. Apoi, ieșim în larg. Malul este super departe și suntem înconjurate doar de o întindere de apă. Ar trebui în momentul ăsta să mă panichez, dar e prea târziu. Mă gândesc doar că e minunată priveliștea, că știu să vâslesc cât de cât și cât mă bucur că mi-am depășit una dintre cele mai mari temeri.

Și câteva poze făcute cu o cameră subacvatică, sorry pentru pata de apă care se vede:

caiacul

Câteva sfaturi

Pentru această experiență care nu voiam să se mai termine:

– folosiți cremă de soare înainte, arde foarte puternic soarele
– purtați ochelari și pălărie (dar una care să nu vă împiedice să vedeți)
– purtați pantaloni scurți și șlapi (o să vă udați destul de mult)
– nu vă luați telefoanele cu voi ( o să se ude și ele, de preferat să aveți o cameră subacvatică pentru poze)

Ca și prețuri, mi s-a părut super acceptabil: 30 lei caiacul/oră – astfel că poate să coste 15 lei partea ta. Și chiar merită experiența. Mă gândesc să mă întorc în septembrie să o repet în gașcă mai mare.

Vă super recomand!

Pastele sunt mai bune când dansezi

Pastele sunt mai bune când dansezi

Se făcea că era o seară de joi neașteptat de friguroasă. Mergeam la un eveniment unde dress code-ul trebuia să fie ”apron compatible”, dar nu m-am mai gândit eu să  nu fie și ”cold compatible”.   Așa că am ajuns destul de zgribulită la  adresa Șoseaua Pipera, nr 48. Ce este acolo?  Un nou spațiu de evenimente numit Culinaryon care aseară a avut grand opening-ul, deși pentru mine era a doua oară când veneam acolo, după acest event.

Înainte să vă povestesc care e treaba cu dansul, vă las câteva cuvinte despre locație ca să fiți lămuriți din prima că nu am luat-o razna cu gătitul:

CulinaryOn – este un spațiu de evenimente pentru divertisment culinar (ei zic că este cel mai mare din Europa, având conceptul deschis în mai multe țări) unde poți să participi la workshop-uri de gătit, teambuilding-uri, zile de naștere, petreceri de tot felul (inclusiv cea a burlăcițelor  – aș alege asta pentru cineva, sincer) și tot felul de ocazii. Aceste evenimente sunt însoțite de un bucătar profesionist  care te ajută nu doar la gătit, dar și creează o atmosferă mișto,  devenind aproape un MC. Lucru pe care pot să-l confirm cu tărie după seara asta. Deci, pe scurt, gătești și te distrezi, iar  recepția lor te întâmpină așa:

Acum că ne-am lămurit care e direcția creativă, ne-am împărțit în echipe de 5, fiecare  cu stația lui. M-am speriat un pic când am văzut pe masă doar ouă, făină și zahăr.  Fir-ar, nu vreau să fac cine știe ce desert. Nu făceam doar asta, ci și paste.   Ok, dar unde sunt pastele? Sunt în fața ta, Simona, tu le vei face. Oh, la naiba.  Bun, mai făcusem o singură dată aluat, la mașină, adică se pune ca și cum nu am făcut nimic.  Din fericire, ne-au arătat cum să facem și chiar am reușit să  obțin un aluat bunicel.  Unul pe care l-am trecut prin mașina de făcut paste ca să-l subțiem, apoi ne-am unit aluatul cu celelalte echipe și am făcut un trenuleț,  timp în care țineam aluatul gigant în mână și dansam pe Mambo no 5. Dovada, aici.

După ce și-a primit fiecare porția de aluat, l-am trecut încă o dată prin mașină și de data asta au ieșit…linguini.  Eu și Diana ne-am oferit voluntare  să trecem la tigăi să  amestecăm sosul pesto cu pastele fierte (au stat doar 2 min în apă, omg). Alt motiv de dans acolo, în timp ce asamblai farfuria cu parmezan și semințe de pin. Produsul final a fost ăsta:

Au fost niște paste de casă absolut delicioase, le-am servit alături de al 2-lea pahar de vin. Apoi, pentru o siestă bună, am mai dansat încă o dată.  Cred că a fost unul dintre cele mai distractive evenimente la care am fost și cu siguranță cel mai dinamic workshop de gătit.  Căci nu sunt chiar la primul. În 2014, am fost într-un fel de mini-teambuilding într-un spațiu asemănător, a fost fun, dar treaba cu gătitul era tratată mai serios.  Anul trecut am fost la Cupa Agențiilor la Gătit și deși m-am distrat, am simțit din plin presiunea competivității.   Nu și de data asta. La plecare,  owner-ul a făcut o poză cu noi și ne-a spus și care e secretul fericirii, arătând spre camera unde erau toate vinurile. Nu îl contrazic.

Dacă vă tentează să mergeți și voi la un astfel de event, găsiți mai multe detalii la ei pe site.

Câteva poze:

Top 5 vacante in care am fost

Top 5 vacante in care am fost

Scriu articolul ăsta cu durere în suflet.  Întotdeauna când mă gândesc la vremurile faine pe care le-am trăit, devin foarte melancolică, vreau să mă reîntorc în timp și retrăiesc momentele alea de 100 ori.  Nu am cea mai bună perioadă din viața mea acum și când mă gândesc la ce vacanțe mișto am avut, oh well…nu-mi rămâne decât să caut bilete de avion, nu?

M-a întrebat cineva la un moment dat cum ar arăta un top al locurilor în care am fost. Deși  numărul 1 este indiscutabil, la fel și 2, la următoarele 3 mă decid greu. Le-am scris chiar pe o hârtie, asta doar ca să mă ajute să mă decid odată. 😀

Apropo, înainte să purced cu topul, am 2 chestiuni de zis. Prima, ăsta nu e articol de laudă,  nu-s locuri exotice, nu m-am scăldat în șampanie pe nu știu ce iaht.  A doua, topul e pur subiectiv, nu fac comparații între locuri neapărat, ci pun totul în perspectiva a ceea ce am trăit, cu cine și ce.

Acum că e totul clar, iată mai jos:

5.  Istanbul

Am fost în august 2015 și e foarte greu să explic pe scurt ce mi-a plăcut atât de mult. Mai ales că în prima zi, de fapt, nu mi-a plăcut deloc. Dar am avut un fel de inner peace cât am stat acolo și orașul te face să te îndrăgostești de el în cele din urmă.  Iremediabil.  Am explicat cum și de ce mai în detaliu în acest articol dacă vă interesează. Of course, în lumina ultimelor evenimente politice din Turcia, trebuie să vă gândiți bine dacă vreți să mergeți.  Dar eu mă bucur că am apucat să-l văd.

4. Milano – Lacul Como

Am plecat cu încă 3 mândre, era un soi de girls trip,  cum mai vezi prin filme. În afara faptului că ne-am distrat și am râs și am jucat ”never have I ever” cu niște vin la ”discreție”,  după ce un ospătar ne-a rugat să-i dăm un pupic (ewww),  am văzut niște locuri minunate și am mâncat cea mai bună mâncare de pe acest pământ, în opinia mea. Mâncarea italiană mă face deosebit de fericită, mai ales că am servit-o într-un cadru foarte frumos, cu priveliște la lacul Como. E minunat locul ăla, în timp ce Milano e interesant și drăguț, merită să luați trenul din oraș până în Varenna (cred că durează cam 1 oră și 30 min drumul) și să vă plimbați la pas, apoi să luați vaporul până în Bellagio care e o mică bijuterie. Ah, tot acolo ne-am pierdut pe un teren cu pădure, e o poveste funny, chiar o să revin să o povestesc și pe blog.

3. Berlin

Berlin se aseamănă cu Londra. Cosmopolit,  multicultural, cu o energie urbană foarte mișto. Și au foarte multe evenimente interesante, nu-ți ajung 4 zile să-l descoperi pe de-a întregul. Eu am fost în octombrie  și a fost extraordinar de frig, d-asta mă gândeam să mă întorc vara ca să fac și toate acele ”to-do” de pe wish list.  De ce mi-a plăcut Berlin?  Pentru că am fost acolo cu buna mea prietenă, Oana, prima noastră vacanță împreună (în afară de taberele școlare, ha) și tot ce am făcut a fost să râdem și să ne distrăm.  Ce a fost așa funny, vă întrebați? Păi, faptul că îmi era imposibil să pronunț a doua jumătate a unui cuvânt din germană. Întotdeauna ziceam ”hai să mergem la Friedri….căcatștrase, acolo”.  Și dădeam peste tot felul de situații, cum ar fi cea în care un tip s-a dezbrăcat complet în fața geamului, el fiind în clădirea de vizavi. Sau tot pe motiv de pronunție și că iar ne-am pierdut cu metroul, am clacat într-o seară și am râs isteric în tren și un bătrân  a început să râdă și el cu noi.  Și multe alte momente memorabile.

 

2.  Budapesta – Praga – Viena – Bratislava

În 2014, am plecat împreună cu  CLAN-ul meu de suflet (aka colegi de grupă la facultate) într-un circuit prin Europa,  unde am bifat orașele menționate mai sus plus  Karlovy Vary (Cehia) și Dresda (Germania).   Când ne amintim de vacanța asta, nu avem decât experiențe hilare de povestit. Pur și simplu putem râde 2 ore doar vorbind despre ce tâmpenii am făcut pe acolo.  Orașele în sine au fost miiiinuuunate,  în Viena aș putea locui, Budapesta pe timp de noapte a fost magică (am avut o croazieră pe Dunăre), Praga este charming, iar din Bratislava nu-mi amintesc multe. Oh well.  We should do this again!

1.  Maroc

Pentru prima oară pe continent african, pentru a doua oară într-o țară musulmană. M-a frapat, îmi place Orientul, cultura lui, să citesc despre el. A fost rai pentru mine să descopăr atâtea locuri frumoase și total diferite din punct de vedere cultural față de ceea ce trăiesc eu. A mai fost special și din alte motive. Am trăit una dintre cele mai…rare ocazii, anume să dorm în deșert. Să moțăi sprijinită de o cămilă în timp ce un beduin ne spunea ghicitori sub cerul plin de stele.  Să urc dune de nisip până în vârf ca să privim în zare orașul și luminile.  Să merg 2 ore pe cămilă prin deșert și să mănânc clătite marocane cu miere și să beau ceai cu mentă la micul dejun. Să plec la drum cu mulți necunoscuți și să ne distrăm genial timp de o săptămână. Și astea sunt doar câteva lucruri din tot ce s-a întâmplat. Da, rămâne pe primul loc până când plec din nou într-un loc la fel fascinant.