Etichetă: irlanda

Am mâncat la The Harp Irish Pub

Am mâncat la The Harp Irish Pub

În vacanța mea din Dublin am devorat fish and chips la mesele de prânz. Rutina mea era următoarea: irish breakfast, fish and chips for lunch and asian for dinner. Da, asiatic, căci eu și sora mea suntem mari fani și în Dublin am găsit niște restaurante super bune. După atâta fish and chips delicios, pe care ulterior l-am mai experimentat și în Copenhaga și nu am fost dezamăgită. 

Am zis să văd cum este un fish and chips și la noi la capitală, mai ales că am văzut că avem câteva locații de profil. Unul dintre acestea este The Harp Irish Pub, din zona Unirii, fix lângă Hotel Horoscop. Locul arată foarte mișto,  decorul este autentic irlandez și ridică un pic ștacheta în ceea ce privește așteptările. Plus, e destul de crowded și zgomotos, televizorul e dat pe sports, fix ca într-un pub.

Mâncarea

Doar că experiența irlandeză se oprește cam aici, căci la capitolul mâncare nu e nici pe departe ce trebuie, iar prețurile sunt destul de măricele. Eu mi-am comandat, evident, fish and chips, care a costat 33 lei. Mă așteptam să vină serviți cu sos tartar și niște piure de mazăre. Nu a venit cu mazăre, dar e ok, căci nu mă aștept să există o rețetă corectă  și universal valabilă de fish and chips, deși varianta cu piure de mazăre am întâlnit-o cel mai des în Londra și Dublin și Howth. Dar ce nu mă așteptam eu (și nici nu am găsit varianta asta pe undeva) a fost faptul că în loc de mazăre mi-au pus un alt sos care era…tzatziki. Serios, what the f? Dacă voiam grecesc, mergeam la grecesc. În meniu nu scria nimic de vreun sos, deși cred că preparatele ar trebui să conțină descrierile complete. În fine, peștele a fost ok-ish, sosul tartar nu prea mi-a plăcut, era mai mult o pastă foarte groasă decât un sos, iar tzatziki-ul, bietul de el, era pierdut pe acolo.

Angela și-a comandat o tartă cu bacon, spanac și brânză (30 lei) și arăta super sexy. Not:

Dar hai să zicem că nu aspectul contează (lol, contează și la mâncare), ci gustul. Nu era o plăcintă cu bacon și spanac, era doar spanac și niște bacon uitat și parcă și niște legume, deși nici alea nu erau menționate în meniu. Totul călit într-o baie de ulei și băgat la cuptor, ți se apleca un pic.

Cel mai corect non-irlandez preparat a fost friptura de pui la grătar cu cartofi prăjiți (33 lei). Chiar bună.

Servirea

Proastă, am așteptat 50 de minute să ne vină mâncarea, bine că luasem 3 beri cât să umflăm stomacul cu ceva, căci muream de foame. Chelnerița părea cam ciufută.

O să mă mai întorc? Nope.

Top lucruri ciudate din vacantele mele

Top lucruri ciudate din vacantele mele

Ciudat este un cuvânt prea dur, dar era mai scurt decât „neobișnuit”, care ar descrie mai bine ce vreau eu să vă povestesc mai jos. Probabil dacă mă citiți de ceva vreme ați văzut că am multe impresii din locurile pe care le vizitez și, uneori, lucrurile mai „ciudate” se pierd în amalgamul de informații pe care îl ofer în fiecare articol.

Tocmai din acest motiv scriu treaba asta, ca să ne minunăm împreună de niște chestii, unele pe care poate și eu am omis să le zic. Știți, genul ăla de lucruri pe care le povestești prietenilor și ei nu te cred pentru că știau altceva. Genul de lucruri care te fac să spui „serios? nu aș fi crezut asta.”

O iau într-o ordine aleatorie.

1. Cel mai bun churros l-am mâncat în Irlanda

Și acest lucru nu se întâmpla nici măcar în Dublin, ci într-un orășel numit Howth. Primele churros (nu știu pluralul) au fost mâncate în Madrid după ce așteptasem cu nerăbdare să încerc. Pentru că nu aveam termen de comparație la momentul respectiv, mi-am zis că e ok,  poate nu neapărat de mine. Apoi, l-am mâncat pe cel din Howth, luat de la un mini street food și mi-am dat seama că în Madrid servisem, de fapt, o poșircă. Nu mă înțelegeți greșit, nu zic că acum trebuie să mergeți în Irlanda pentru asta, doar așa a fost norocul meu. Și a fost divin de bun churros-ul din Howth. Mai vreau.

2. Nu mănânc pizza când merg în Italia

Înainte să vă panicați, să știți că mănânc multe paste, în schimb. Le ador și merg excelent cu un vin alb. Ce dor îmi e de vremurile în care savuram combinația asta și aveam vedere la Lacul Como. Evit pizza pentru că nu pot să o mănânc cu vin sau să am înainte un aperitiv de brânzeturi sau Carpaccio. Deci decizia mea de a nu mânca pizza pornește mai mult de la vin și aperitiv, căci nu se potrivesc foarte bine pentru stomacul meu. Și cred că una dintre cele mai dezamăgitoare pizze le-am mâncat în Burano (Veneția), dacă stau bine să mă gândesc.

3. Primul zbor a fost la Roma…

…în 2015. Yey, I am such a baby. Până atunci călătorisem doar cu autocarul sau cu mașina.

4. Am plătit 20 euro pentru un film, în Londra

Biletul de film mai era și pentru studenți. Deh, m-am dus eu în centru, la cinematograful Odeon (care ar fi un corespondent pentru Patria la noi, dar mai high class) să văd un film. Cred că prețul biletului includea și reclamele, pentru că am stat 40 minute să văd reclame până când a început proiecția.

5. Am stat o săptămână în Maroc și am avut doar un troler de copii cu mine

Da, ați citit bine. Un bagaj super mic în care am înghesuit haine, suveniruri și un fruct Papaya, pentru că de ce nu. Îl luam de la sursă, nu ca toți săracii, din țară de la Mega Image. Și la ce noroc am eu, când am ajuns acasă cu el, s-a stricat și nu am mai putut să îl mănânc.

6. În Barcelona am făcut 30 km pe jos în fiecare zi

Cred că este orașul în care am mers cel mai mult pe jos. În cele 4 zile am strâns vreo 100 km. Aveam dureri mari de picioare în fiecare seară.

7. Am dormit în deșert, la cort

Și am murit de frig. Poate nu vi se pare ceva foarte neobișnuit, doar o să țin minte toată viața acele momente când mă gândeam că o să răcesc foarte tare, o să am probleme cu ovarele sau altceva similar și că o să mor. Sună dramatic, dar dormitul într-un cort (cum e ăla de nuntă) la minus  nu știu câte grade și cu vânt puternic e o experiență foarte intensă.

8. Am vizitat 10 magazine Primark

Sunt obsedată de aceste magazine și nu mă pot abține să nu fac „puțin” shopping când îmi iese unul în cale. Îmi e jenă să spun cât am cheltuit în aceste vizite.

9. Cel mai „ieftin” muzeu a fost în Suedia

Țări nordice, scump, domne, scump. Aici era mai ieftin. În Malmo am vizitat un muzeu dintr-un castel și intrarea a fost doar 18 lei. Cred, și dacă nu mă lasă memoria, că ăsta este cel mai ieftin muzeu vizitat de mine. Și câte am văzut pentru 18 lei! Mai multe expoziții de artă, dintre care una dedicată vestimentației din filmele anilor 40 și cum a evoluat garderoba la Hollywood. Apoi, în același tur am văzut un aquarium foarte fain, cu multe specii de pești, cât și o expoziție cu animale împăiate. Neașteptat de multe lucruri pentru acest preț.

10. Cel mai ieftin bilet de avion m-a costat 60 lei

Dus-întors spre Milano. Am cumpărat biletul în creierii nopții, mai că mă frecam la ochi că nu îmi venea să cred cât de ieftin este.

Cam astea sunt „ciudățeniile” mele. Ar fi probabil mai multe de zis, dar pe măsură ce îmi mai amintesc, le mai notez și apoi o pun de un articol nou. 🙂