Da, restaurantele de pe litoral sunt chiar de vis. Am fost de curând în Muntenegru (o să povestesc despre asta în zilele ce urmează) și a fost probabil una dintre cele mai mișto vacanțe pe care le-am avut în ultima perioada. Nu că aș fi avut ocazia să plec foarte des (mulțumesc, COVID-19), însă pe lângă peisajele minunate, Muntenegru este și foarte accesibilă ca și preț chiar și pe Coasta Adriatică. Să vă dau două exemple de prețuri la restaurante, mic-dejun și cină:

1. Mic-dejun: Am luat un English Breakfast mediteranean – adică în loc de fasole aveai varză și în loc de cârnați aveai cartofi prăjiți și crenvurști. Deci primeai 2 ouă prăjite, roșii, varză, cartofi prăjite, crenvurști și 2 felii de șuncă + muștar, cafea sau apă. Totul pentru 30 lei. On top, mai primeai din partea casei niște aperitive (un fel de icre cu crema de brânză – foarte bune) și 2 pahare de suc de mere. Repet, noi plăteam doar 30 lei pentru un English Breakfast. Toată porția era foarte consistentă, așa că puteai lejer să sari și peste prânz.
2. Cină: Îmi era tare foame după ce nu mâncasem la prânz, așa că am zis că aș mânca și felul 1 și felul 2. Și am mers la un restaurant în centru (nu fast-food, nu toneta), unde am comandat un meniu de 14 euro (69 lei) ce includea o supă de pește, o salată verde, o porție de cartofi prăjiți cu calamari la grill și sos de usturoi verde și piper. Super bun și sățios, chiar pentru 2 persoane.

Nu mai zic și de peisajele superbe, de apa curată, de oamenii prietenoși, de asfaltul bun (am mers cu mașina) și așa mai departe. Bun, avem acest exemplu minunat în minte.

Cat te costa mancarea pe litoral?

Ne întoarcem pe meleagurile noastre, în Năvodari. Am lucrat o săptămâna la mare, teambuilding style, iar în una din seri am mers la Cherhanaua Tașaul, despre care am înțeles că ar fi ok (în raport cu alte locuri). Și chiar a fost decentă, dar pentru cât a costat și senzația că mai ai puțin și plătești și tacâmurile, nope, nu mă mai întorc. Plus, pe terasă era incredibil de cald seara și umiditatea extrem de ridicată. Erai aproape ca-n într-o seră. Nu am văzut niciun sistem de aer condiționat.

Am comandat o doradă cu mămăligă și mujdei de usturoi. Nu poți înlocui mămăliga cu altă garnitură, așa că am cumpărat separat o porție de cartofi prăjiți. În România la sarmale și pește ți se bagă mămăligă pe gât, orice ar fi. Bine că mai comandasem și un platou de aperitive înainte, căci pentru felul 2 au trecut câteva secole până sa fie servit la masă. Peștele a fost bun, deși era greu să nu fie, nu era nimic complicat în a-l face pe grătar.

În schimb, când a venit nota mi-a cam stat în gât mâncarea. Dorada era chiar 45 lei (250g….), mămăliga și mujdeiul fiind cotate separat, deși în meniu sunt trecute împreună. Urmând această logică, de ce nu m-au lăsat atunci să înlocuiesc mămăliga dacă tot o plăteam separat? Deci eu plătesc 18 lei în plus pentru că…? În fine, porția asta de mâncare a costat 75 lei. Niște pește amărât pe grătar cu mămăligă și cartofi prăjiți (probabil congelați). Ba nu, stați, mi-am amintit ce mi-a dat trigger să scriu articolul asta. Mi-au cotat 2 lei pentru o felie de lămâie, pe care nici nu o cerusem. Ahhhh, iubesc restaurantele de pe litoral!

Nota de plata:

În Muntengru au uitat să îmi aducă un fel de aperitiv (nici măcar fel principal). La final și-au dat seama și și-au cerut scuze, așa că ne-au adus un desert din partea casei – două porții. Ce erau mai scumpe decât dacă mi-ar fi adus aperitivul. Deci iată că se poate și să ai respect față de clienți, dar dacă ești antreprenor român cu afacere pe litoral, probabil o să râzi la acest articol.

În fine, pentru mine zona de nord a litoralului este a no-go și dacă nu ar fi fost ocazia de ieșire de grup, nu aș fi călcat piciorul acolo. Aștept să ajung la Krapets în curând, nu vreau să mai am de-a face cu vreo plajă sau stațiune din România. Restaurantele de pe litoral sunt de vis.