Etichetă: londra

Am mâncat la The Harp Irish Pub

Am mâncat la The Harp Irish Pub

În vacanța mea din Dublin am devorat fish and chips la mesele de prânz. Rutina mea era următoarea: irish breakfast, fish and chips for lunch and asian for dinner. Da, asiatic, căci eu și sora mea suntem mari fani și în Dublin am găsit niște restaurante super bune. După atâta fish and chips delicios, pe care ulterior l-am mai experimentat și în Copenhaga și nu am fost dezamăgită. 

Am zis să văd cum este un fish and chips și la noi la capitală, mai ales că am văzut că avem câteva locații de profil. Unul dintre acestea este The Harp Irish Pub, din zona Unirii, fix lângă Hotel Horoscop. Locul arată foarte mișto,  decorul este autentic irlandez și ridică un pic ștacheta în ceea ce privește așteptările. Plus, e destul de crowded și zgomotos, televizorul e dat pe sports, fix ca într-un pub.

Mâncarea

Doar că experiența irlandeză se oprește cam aici, căci la capitolul mâncare nu e nici pe departe ce trebuie, iar prețurile sunt destul de măricele. Eu mi-am comandat, evident, fish and chips, care a costat 33 lei. Mă așteptam să vină serviți cu sos tartar și niște piure de mazăre. Nu a venit cu mazăre, dar e ok, căci nu mă aștept să există o rețetă corectă  și universal valabilă de fish and chips, deși varianta cu piure de mazăre am întâlnit-o cel mai des în Londra și Dublin și Howth. Dar ce nu mă așteptam eu (și nici nu am găsit varianta asta pe undeva) a fost faptul că în loc de mazăre mi-au pus un alt sos care era…tzatziki. Serios, what the f? Dacă voiam grecesc, mergeam la grecesc. În meniu nu scria nimic de vreun sos, deși cred că preparatele ar trebui să conțină descrierile complete. În fine, peștele a fost ok-ish, sosul tartar nu prea mi-a plăcut, era mai mult o pastă foarte groasă decât un sos, iar tzatziki-ul, bietul de el, era pierdut pe acolo.

Angela și-a comandat o tartă cu bacon, spanac și brânză (30 lei) și arăta super sexy. Not:

Dar hai să zicem că nu aspectul contează (lol, contează și la mâncare), ci gustul. Nu era o plăcintă cu bacon și spanac, era doar spanac și niște bacon uitat și parcă și niște legume, deși nici alea nu erau menționate în meniu. Totul călit într-o baie de ulei și băgat la cuptor, ți se apleca un pic.

Cel mai corect non-irlandez preparat a fost friptura de pui la grătar cu cartofi prăjiți (33 lei). Chiar bună.

Servirea

Proastă, am așteptat 50 de minute să ne vină mâncarea, bine că luasem 3 beri cât să umflăm stomacul cu ceva, căci muream de foame. Chelnerița părea cam ciufută.

O să mă mai întorc? Nope.

De ce nu prefer Airbnb

De ce nu prefer Airbnb

Inițial voiam să pun titlul ”de  ce nu îmi place Airbnb”, dar apoi mi-am dat seama că e prea dramatic. Pentru că și după ce voi publica acest articol, dacă se ivește o ocazie bună, tot voi folosi platforma. Însă hai să zic de ce nu o prefer și, în general, aleg să mă cazez în hoteluri.

Airbnb e o platformă prin care te poți caza în casele/apartamentele localnicilor. Ai mai multe opțiuni de tip de cameră, poate fi  shared, e a ta, dar restul casei (și mai ales baia) o împarți cu altcineva (adesea proprietarul), private room cu baia ta (dar împarți restul) sau închiriezi toată casa, iar ultima variantă e cea mai potrivită, din punctul meu de vedere.  Cu siguranță ați fost și voi măcar o dată sau cel puțin ați auzit de experiențele altora. Avantajele Airbnb versus restul?

  1. Ai un decor/view super mișto. Găsisem eu o căsuță pe plajă, arăta superb.  În multe cazuri, te bucuri de ceva mult mai fain dpdv design decât un hotel basic. Dacă mergi și într-un loc foarte diferit față de ceea ce cunoști tu, cu atât mai mult  ar fi fain să experimentezi cultura locală.
  2. Poate fi mai ieftin. Însă! Acest ieftin, de regulă, se aplică doar pentru camerele shared, nu per tot apartamentul, atunci poate fi foarte scump. Rentabil este doar dacă pleci cu gașca, dacă sunteți în 2, atunci e chiar costisitor.
  3. Experiența culturală.  Cunoști oameni faini (în unele cazuri), înveți lucruri noi și îți fac cele mai bune recomandări pentru tot ce înseamnă  best things to do local.

De ce nu prefer eu:

Curățenia. Jur că ăsta e cel mai subiectiv aspect pe care l-am întâlnit în review-urile de turiști. Oameni care poate trăiesc acasă în cocină sau sunt foarte puțin pretențioși, așa că au recenzii precum ”a fost foarte curat și frumos”, iar la fața locului mie mi se murdăresc tălpile.  Cu Airbnb am avut aceeași problemă de fiecare dată, cearșafuri neschimbate,  fire de păr pe jos, praf etc etc. În multe cazuri, gazdele angajează un cleaning service să curețe camera înainte, dar nu e același lucru cu acea curățenie standard pe care o vezi în hoteluri. Nu că și ele nu ar avea problemele lor, dar sunt șanse muuuult mai mici să găsești o cameră la fel de murdară ca pe Airbnb.

Nu știu,  cred că fiecare percepe altfel mizeria, dar eu nu concep să dorm în cearșafuri neschimbate. Nu pot și nu vreau. Voi o să ziceți ”dar de ce nu îi spui proprietarului?”. Aici intervine problema nr 2.

Jena.  Imaginați-vă următorul lucru. Mergeți în vizită la cineva, o persoană pe care nu o cunoașteți foarte bine sau deloc.  Casa e jegoasă. Îi veți spune în față lucrul ăsta?  Ținând cont că vizita aia ar dura 2-3 zile și veți sta cu aceeași persoană în casă.  La hotel e ușor să te plângi de nereguli, lumea e angajată să-și facă treaba.  Again, ai un disconfort destul de mare dacă vrei să te plângi de ceva. Eu nu prea pot să o fac.

Proprietarul. Stai în casă cu proprietarul. Nu e ciudat să ieși din duș și să dai peste el/ea în casă? Nu știu, oamenii își trăiesc viața acolo și vii și tu peste niște străini să faci o baie, să dormi, să le umbli în frigider. E ciudat, chiar e.  Nivelul de privacy e spre zero, uneori.

Lipsa proprietarului.  Nici cu el nu e bine, nici fără el nu e bine. Anul trecut, în Milano, ușa de la apartament nu se deschidea absolut deloc, în fiecare noapte stăteam 30 de min în fața ușii și ne chinuiam să intrăm. La un moment dat chiar ne gândeam că vom dormi pe scară. Proprietarul era în altă țară și ne-a zis că putem lua legătura cu o tanti care locuiește nu știu pe unde și nici nu vorbește engleza. Great.

Vă dau un sfat,  nu rezervați case/apartamente în care gazdele sunt studenți. Nu faceți asta! Never ever.   Nivelul de mizerie este incredibil.

De fiecare dată când m-am regăsit în situațiile de mai sus, am strâns din dinți, am zis ”asta e, oricum nu petrec mult timp în cameră”.  Recunosc că am avut și întâmplări mișto, în Londra am fost în gazdă la o tipă din Vietnam, stăteam noaptea și vorbeam câte 2-3 ore cu ea și era super de treabă. S-a oferit chiar să mă țină încă o noapte, pe gratis, ca să nu o petrec în aeroport, aveam zbor super devreme.

Concluzia? Prefer hotelul, dar dacă bugetul e strâns tare, atunci mna, mai încerc o dată Airbnb. Cât sunt încă tânără, probabil că toleranța la disconfort o să scadă mult pe măsură ce mă apropii de 30 ani.