Etichetă: mancare

Diet culture e real și toxic

Diet culture e real și toxic

Aproape am uitat și eu că mai scriu pe acest blog și despre mâncare. Rectific, aproape am uitat că pot să mai scriu și despre relația mea cu mâncarea pe acest blog. Pe lângă recenziile de restaurante, foodie stuff și impresii culinare. Ele nu prezintă la ce nivel toxic am ajuns când vine vorba de o dietă. Diet culture, mai exact.

Acum 2 ani de zile am reușit să slăbesc 10 kilograme după ce am ținut o dietă câteva luni. Totul s-a bazat pe contorizarea numărului de calorii și sport. Știam că atunci când vine vorba de slăbit, nutriția contează cam 85% în raport cu mișcarea. Sală făceam de multe luni de zile, dar pentru că nu mâncam corect, atunci nu slăbeam, doar mă tonifiam. Tot era bine, dar nu era fix ceea ce îmi doream.

După ce am apelat la serviciile lui nutriționist, mi-am format un obicei mai bun de a mânca, mult mai organizat, temeinic, cu mâncare pregătită în avans. Dulciuri și sucuri acidulate nu obișnuiam să consum, deci era vorba doar de numărul de calorii. În cazul meu acesta era mult prea mare, pentru că am trăit pe sistemul tradițional românesc de „nu e frumos să lași ceva în farfurie„. Și pentru că în copilărie această farfurie era umplută cu nevoile altora, nu ale mele.

Corpul meu a cedat undeva pe la 22-23 ani când m-am îngrășat enorm și am ajuns, cred, la 70 de kilograme. Nu mai reiau povestea. Am fost extrem de fericită când am reușit să slăbesc în 2020 și să ajung la 56 kg, ăsta era targetul meu. Doi ani mai târziu am 58 și vreau înapoi la 56, dar mi-am dat seama că am în continuare o relație disfuncțională cu mâncarea, ca la 23 ani. Diferită, dar toxică în continuare.

diet culture

Dietă a funcționat. Dar nu și diet culture

Am preluat niște obiceiuri bune de la nutriționist care au funcționat doar prin prisma faptului că în lunile alea am trăit închisă. Era carantină. Stăteam tot timpul acasă și puteam să îmi pregătesc foarte atent mesele. Nu aveam access la dulciuri și nu trebuia să ies în oraș să consum alcool, nu sărbătoream 5 oameni într-o lună la birou etc. Având controlul 100% asupra a ceea ce mănânc, am slăbit.

Nu mult timp după am ajuns într-o altă extremă, cea în care mă obsedează prea mult acel 56 și pe care vreau să îl obțin din nou prin aceeași dietă drastică. ”Poate dacă mă chinui un pic, reușesc”. Asta mi-am tot spus. Și tot nu am reușit mai mult de 57kg, am recidivat de fiecare dată. Acum sunt sătulă să mai încerc și să mai am perioade restrictive. Am alternat de la 1-2 kg în plus și în minus de prea multe ori. Și corpul meu a simțit asta din plin.

Mai mult de atât, mi-a luat bucuria din a găti mâncare acasă care să aibă cu gust și să nu fie doar săracă în număr de calorii. Să îmi facă plăcere să o mănânc și să mă îndemne să gătesc mai mult. Să nu mai comand tot timpul ceva dacă vreau să fie gustos.

Frica de ulei

O chestie cu care am rămas după dietă a fost teama de ulei. Sună dubios, nu? Ulei pe care îl consum oricum la fast-food și dacă mănânc ceva gătit de alte persoane. Dar dacă nu torn eu uleiul ăla cu mâna mea, nu se pun că fiind aceleași calorii, nu. Știu, nu are logică, dar în capul meu așa funcționează. Ce nu știi, nu te afectează. Așa că în toate perioadele mele restrictive am renunțat la ulei și în loc să călesc ceapa firesc, o căleam în…apă. Așa cum primisem instrucțiuni. Cooking with water – acest procedeu salvator care te scapă de calorii și te aruncă în plasa mâncărurilor fără gust că apoi să dai iama în mâncăruri grase că apoi să te pedepsești și să te arunci în mâncăruri fade drept pedeapsă. Și e un ciclu vicios care nu ajută.

Revelația asta am avut zilele trecute când gătit niște pui cu curry și lapte de cocos și orez. Am folosit ulei (în niște cantități foarte decente) și am pregătit și o marinadă pentru pui. Am adăugat niște ardei verde și ceapă călită în ulei de cocos. A fost extrem de bun și eram foarte încântată că am reușit să îmi gătesc asta. De regulă, îmi fac un pui direct în tigaie ce se usucă foarte tare și cu o conopidă fiartă. Ultima dată când mi-am gătit asta, am dat mâncarea la animale a doua zi. Nu am mai suportat-o. Tot așa insistam să îmi fac o tocăniță de legume ce o uităm în frigider de bună ce era. Făcută toată doar cu apă. Astea erau mâncărurile din perioada de carantină. Ajută pe termen scurt cu obiectivul de slăbire, dar pe termen lung cred că mai rău îți fac.

diet culture

Evident, extrema cu uleiul o cunoaște toată lumea. Cred că suntem țara din Europa ce consumă foarte mult ulei. Eu cred că am sticle de ulei de care nu mă ating luni de zile. Mi-am dat seama că gătitul cu apă și restricția la carbohidrați m-au determinat doar să cad într-un guilt tripping și să revin tot timpul la astea două sub forme extreme. M-au făcut să mă îndepărtez de mâncarea proaspătă, de gătit, de a pune gust în ceva, să mă bucur de mâncarea aia nu doar pentru că mă ajută să slăbesc, ci pentru că e bună pentru mine.

Și cum am văzut la cineva pe TikTok, acest cooking with water mi se pare un produs al diet culture. Obsesia să arăți bine și alegi metodele triste & lipsite de orice plăcere ca să ajungi acolo. Poate părea că exagerez, dar pentru mine a făcut diferența acest detaliu mărunt.

Ce voi face?

Cred că secretul e să rămâi stabil o perioadă mai îndelungată. Nu am renunțat la 56. Dar vreau să abordez lucrurile diferit. Să păstrez acest 58 în lunile de iarnă, să mănânc cumpătat și cu gust și să am din nou o relație sănătoasă cu mâncarea. Și să reiau mișcarea frecventă. Dar ușor-ușor vreau să ajung să nu mai am vreo aversiune față de niciun aliment, să scap de diet culture. Doar să fiu în echilibru.

TV Paprika lansează: Culoare în farfurie – pe drumul vinului

TV Paprika lansează: Culoare în farfurie – pe drumul vinului

Săptămâna trecută am avut plăcerea de a participa la evenimentul de lansare a noi emisiuni TV Paprika, ce se potrivește mănușă (una de bucătărie, haha) sezonului de toamnă: Culoare în farfurie – pe drumul vinului. Producția locală, prezentată de chef Radu Dumitrescu debutează pe 10 octombrie, de la ora 21:00 și va putea fi urmărită de luni până vineri. Show-ul prezintă felul în care un vin bine ales poate îmbogăți și ridica experiența culinară. Vinul devine felul principal și abia aștept să văd noua producție. Mă așteaptă 10 episoade,fix cât un sezon al unui serial bun.

Și că tot ziceam că am fost la lansare, am surprins și câteva imagini din atmosfera de toamnă de la fața locului:

Comunicatul de presă complet:

Fiecare vin se potriveste perfect cu felul de mâncare ales și fiecare fel de mâncare ales este pus în valoare de vinul potrivit. Pământul românesc are o tradiție de mii de ani în cultivarea viței de vie, fiind în primele 5 țări din lume cu cele mai bune soiuri de vin. Fie că sunt albe aromate, rozé sau roșii, poveștile lor sunt deja în istoria locului. Trebuie doar spuse la o degustare și în compania potrivită.

Radu revine la TV Paprika invitându-i pe telespectatori să-l însoțească pe acest drum al vinului, din Drăgășani spre Dealu Mare, până spre bătrâna Dobroge. Privește  spre podgorii întinse pe dealuri încărcate de istorie și tradiție, ajungând până la malul Marii Negre. Întâlnește și crame  de tip boutique, însă savoarea și aroma vinurilor se simte până în sufletul degustătorului. Mânat de aroma strugurilor pârguiți și de tăria vinului învechit după cele mai iscusite metode, ne ademenește prin micile ecrane să descoperim împreună poveștile cramelor românești, din Drăgășani, Dealu Mare și până în Dobrogea, cum era odinioară.

În fiecare episod este alături de gazda cramei, fie că este  proprietarul, managerul sau enologul, dezvăluind pe înțelesul tuturor povestea locului, a cramei sau a podgoriei, a tradiției locale păstrate cu multă dragoste și pasiunea pentru vița de vie. 

Și, pentru că mâncarea fără vin este greu digerabilă, așa cum toate gazdele cramelor au recunoscut, Radu va găti în fiecare episod câte două rețete savuroase, pline de culoare în farfurie, ce se vor asorta perfect cu cele mai bune vinuri ale cramei respective. Acestea vor întregi peisajul pitoresc în care se află și, desigur, vor fi stârni pofta privitorului. 

Pe 10 octombrie, spectatorii care urmăresc primul episod vor putea participa la un concurs pe pagina de Facebook a postului TV Paprika (https://www.facebook.com/tvpaprikaromania). 

Chef Radu Dumitrescu a mai prezentat două emisiuni pe TV Paprika: „Culoare în farfurie”, difuzată în 2020 și „Mai multă culoare în farfurie”, difuzată în 2021. Noua producție are 10 episoade, difuzându-se de luni până vineri, de la ora 21:00.  Nu ratați luna aceasta la TV Paprika, emisiunea care vă va purta în locuri unde vinul este felul principal!

„POVEŞTI URBANE”, un now show culinar marca TV Paprika

„POVEŞTI URBANE”, un now show culinar marca TV Paprika

Am avut plăcerea aseară de a participa la lansarea noi emisiunii culinare marca TV Paprika, o nouă producție locală. M-am bucurat să degust din preparatele lui Robert Petrescu, câștigător al Masterchef în 2017 și cel care a inaugurat primul food truck japonez din România. Am fost surprinsă de cât de savory pot fi preparatele aparent simple, dar fiecare cu un twist aparte. Și am ghicit și ingredientul secret din ouăle umplute. Era wasabi!

Vă las cu câteva detalii din comunicatul de presă și cu recomandarea de urmări emisiunea la TV Paprika. Nu știu de voi, dar eu chiar aveam mare nevoie de inspirație la gătit, căci de câteva luni bune mănânc doar piept de pui la grătar cu salată goală.

Emisiunea prezentată de Robert Petrescu va avea premiera pe micul ecran pe 23 mai, de la ora 18:30. 

Noua producție TV Paprika este despre străzi, despre culturi, despre o reconstruire a mâncării într-un mod aproape arhitectural. Robert Petrescu va face asta prin gust, prin mirodenii de la chioșcurile indiene, prin ingrediente din cartierele chinezești, prin mâncare stradala care pleacă din Amalfi și ajunge la tarabele din Osaka.

Emisiunea „Povești urbane” are 16 episoade a câte jumătate de oră, difuzându-se de luni până vineri, iar fiecare dintre episoade este plin de arome, delicii și surprize culinare. Pe lângă acestea, fanii de pe Facebook ai TV Paprika au parte de rețete din emisiune, tot felul de alte surprize și sfaturi de gătit care vin chiar de la Robert.

Protagonistul emisiunii, în vârstă de 37 de ani, este tătic și medic stomatolog, însă pasiunea pentru arta culinară l-a dus foarte departe. A făcut primii pași în bucătărie încercând rețete de pe diverse bloguri, apoi trecând la cărți de gătit serioase din care a pregătit bucate pentru prietenii săi.

 El este cel care a inaugurat primul food truck japonez din România, iar acum va împărți rețetele sale și toate secretele culinare cu telespectatorii TV Paprika. 

Robert Petrescu aduce un suflu nou gătitului acasă, într-un stil modern și practic, îndemnând telespectatorii să se bucure de prezent: ”Nu am înțeles niciodată ce reprezintă ”timpul”, de unde vine, unde se duce și ce lasă în urma lui, Cred totuși că își lasă trecutul, dar și trecutul are limba lui și de asta sunt sigur. Aici este vorba despre ACUM! Despre străzi și mâncare într-un stil actual, extrem de urbanizat”. 

Noua producție locală TV Paprika este despre mâncarea delicioasă și ingredientele ale căror arome îți amintesc de cele mai reușite ieșiri cu prietenii, de mâncarea stradală extraordinară care se împarte mereu cu cei apropiați și te îmbie să trăiești experiența prezentului în cel mai delicios și distractiv mod posibil. ”Povești Urbane” îți reamintește de gustul adevărat al bucuriei! 

MOM, o experiență desăvârșită

MOM, o experiență desăvârșită

În decembrie am abuzat de toate petrecerile de Crăciun și dine out-urile, astfel că am ieșit în oraș într-o lună cât nu am ieșit într-un an. Mi-am depășit bugetul lunar, dar măcar a meritat toată distracția, căci am descoperit niște locuri foarte mișto. Printre ele se numără și MOM, un restaurant cu un meniu fusion între bucătăria italiană, cea franţuzească şi cea americană.

Am citit un pic despre acest loc și nu întâmplător se numește MOM – deși eu îl pronunțam în așa manieră încât nici nu mă gândeam la semnificația sa evidentă – mama, dar se pare că asta e. Așa cum este prezentat în acest interviu, este un restaurant menit să celebreze energia feminină. Recunosc că nu am făcut asocierea asta în mintea mea nici la fața locului. Dacă e să mă gândesc la mama, cu siguranță nu mi-ar fi făcut de mâncare ceea ce se vede în poza de mai jos. Mai degrabă aș fi „gătit” eu asta, într-o vacanță la Mangalia, când aveam 7 ani și mergeam la plajă.

Să revenim. Decorul „arid” și minimalist e foarte welcoming, restaurantul are un spațiu mic, dar intim, cu scopul de bring that family together. Staff-ul este politicos, atent și timpul de așteptare e destul scurt. Sau poate trece repede la prima vizită, când faci 35554 poze pentru Instagram, și te zgâiești la open kitchen-ul lor. Meniul e compus în mare parte din preparate uzuale (burger, lasagna etc), cu un mix surprinzător de ingrediente, unele mai sofisticate, la care nu m-ar fi dus capul să fac o astfel de reinterpretare: butter and cinnamon oven baked apple confiture, prosecco & vanilla cream, cranberry sauce, caramelized phyllo pastry, thyme and pistachio.

Cum a fost la MOM?

Divin. Desăvârșit. Incredibil. Și nu vorbesc doar de plating și de combinațiile fistichii, ci și de GUST! Mie, de exemplu, îmi displac foarte mult stafidele și rahatul turcesc. Dar dacă MOM lansează mâine un desert cu astea 2 ingrediente sunt șanse mari nu doar să îmi placă, ci chiar să devină preferatul meu. Da, atât de buni sunt oamenii ăștia la ceea ce fac.

Dar ce ne-am comandat de am fost așa impresionați?

Am fost 3 oameni și doi dintre noi au mâncat același burger, iar eu mi-am luat o lasagna, prezentată astfel:

MILLE-FEUILLE LASAGNA. Fresh cinquepalmi lasagna pastă, slow cooked bolognese sauce, fior di latte, blanched baby spinach, parmigiano reggiano, fennel infused tomato sauce, topped with burrata and basil oil.

Pretențios tare, dar a fost cea mai bună lasagna din viața mea, cum nu am mâncat nici în Italia. În fine, comparația nu e 100% fair, că în Italia nu m-am dus la corespondentul lui MOM ca să mănânc lasagna. Am mâncat și eu într-un restaurant lângă o stație murdară de metrou din Roma. În orice caz, a fost absolut delicioasă. Și mai mult de atât, m-am săturat.

Cum a fost BURGERUL DE LA MOM?

MOM’S BURGER. Homemade buttery brioche bun, 100% black angus chuck roll patty, wild mushroom coffee, green salsa, gochujang spicy sauce, double fried french fries with dehydrated prosciutto, yeast flakes and parsley

Ahh, fix cum îl făcea mama în zilele reci de iarnă când ne strângeam lângă sobă. Și ăsta cred că tot cel mai bun burger din viața mea a fost. Chifla primește nota 11/10, a fost moale, ușor dulce, pufoasă. Ce mi s-a părut că diferențiază burgerul acesta de oricare a fost sosul de green salsa, foarte fresh și bold, dar fără să acapareze restul ingredientelor. Combinația era foarte echilibrată, cât să poți distinge fiecare ingredient în parte. Americans could never.

MOM
MOM

Și ne-a plăcut așa mult primul fel de mâncare, încât ne-am comandat și un desert livrat tocmai din rai. Numit EDEN, cum altfel: 

butter and cinnamon oven baked apple confiture, prosecco & vanilla creăm, cranberry sauce, caramelized phyllo pastry, thyme and pistachio.

Crema aia de vanilie cu prosecco este minunată și a încheiat perfect toată experiența.

MOM

Preț?

E scumpuț, dar nu strigător la cer. Burgerul a fost 52 și lasagna la fel. Desertul a fost 32 lei. Oricum, e cel mai bun raport calitate-preț pe care l-am întâlnit la un restaurant. În calitate de om zgârcit, vă spun sincer că nu m-a durut sufletul când am dat cu cardul. Va recomand să îi urmăriți pe Instagram, ador estetica profilului lor și dacă veți cauta acest hashtag o să vedeți exact ce au în meniu: #mombucharestmenu

Deci, da, mergeți la MOM neapărat. 

Ce restaurant mi-a plăcut în Iași

Ce restaurant mi-a plăcut în Iași

Înainte să plec într-un city break la Iași, am întrebat pe Facebook pentru recomandări de restaurante / locuri mișto ce nu trebuie să le ratez. Am bifat o parte din toate sugestiile primite, cât a permis programul, desigur. 🙂 Și deși am primit multe recomandări pe bază de mâncare, ce mi-a plăcut cel mai mult este unul care nu se afla în recomandarea nimănui. Ha. 😀 Poate pentru că avea un meniu predominant vegan și vegetarian?

Bindu este un bistro amplasat chiar lângă Mitropolie și e un loc destul de neconvențional pentru acea zonă, if you ask me. Mi-a plăcut mult și descrierea lor de pe Instagram: Bindu îți merge la suflet și te cheamă înapoi îndată ce ai plecat. Aproape spiritual. Da, ne-a mers la suflet și ne-am întors imediat a doua zi să îl încercăm iar. Asta deși eu sunt genul care merge one time într-un loc ca să aibă timp să exploreze și altele. Dar nu s-a putut, căci ne-am îndrăgostit iremediabil de locul ăsta la care am ajuns întâmplător. Voiam doar să ne tragem sufletul după o zi de drum lung, trezit la 5:30 și plimbat prin Palatul Culturii.

Și inițial am zis că ne luăm doar un pahar de vin. Un vin alb demisec și un vin roșu. Strunga Winery. Ex-ce-lent. Dar cu vinul ăsta bun ni s-a făcut și poftă de mâncare. Prietenul meu (mare fan carne) și-a comandat un platou cu legume, compus din: hummus aromatizat cu suc proaspăt din ghimbir, salată de vinete cu Tahini, fasole roșie bătută aromatizată cu chimion, toate numai bune de întins pe o lipie proaspăt coaptă. Dacă ajungeți vreodată pe acolo, vă rog frumos să va comandați acest platou. Fasolea roșie cu chimion avea și ceapă prăjită deasupra. A fost super gustoasă. Eu mi-am comandat, însă, ceva ce ne-a schimbat complet viețile și motivul pentru că ne-am și întors: ciuperci pleurotus gătite pane, pesmet, semințe coapte de în, pătrunjel verde, cubulețe de roșii proaspete, servite cu sos din iaurt și usturoi proaspăt.

Ciupercile alea au fost de vis, super crocante și delicioase. Le-am mâncat și a două oară și am luat și la pachet. Am mai comandat și un burger vegan cu proteină din mazăre. A fost bun. Porțiile au fost mari, prețurile mici. Platoul de legume a fost 25 lei, ciupercile la fel. Am mai luat eu o supă crema de legume coapte și a fost 15 lei. Paharul de vin era 10 lei. Super accesibil și ospătarii erau super amabili și de treabă. Clar îl văd ca pe un loc mai de hipsteri, dar partea bună este că și livrează ceea ce promite.

Ce alte locuri am mai încercat în Iași și ne-au plăcut?

  1. Restaurant Panoramic de la Hotel Unirea: aici am fost și cazați și la restaurant ne-am bucurat de o priveliște superbă asupra orașului, atât ziua, cât și noaptea. Am mâncat o friptură de ton minunată și am băut cel mai bun Ice Tea de mango pe anul ăsta.
  2. City View: deschis recent, am mers acolo împreună cu niște prieteni, la apus. Priveliștea e superbă de pe deal. E un pic cam în afara orașului, dar merită să mergeți acolo. Am mâncat pește cod cu piure de rădăcinoase și am băut vreo 2 pahare de Strunga. Recomand să faceți rezervare în prealabil ca să prindeți cel mai bun loc.
  3. Beer Zone: aviz băutorilor înrăiți de bere. Meniul lor este un pdf de scroll never ending la soiuri de bere de care nici nu am auzit vreodată. Foarte bun, recomandăm!

Îmi pare rău, în schimb, că nu era deschis la Toujours. Mai mulți oameni mi l-au recomandat, eram foarte excited să îl încercăm și deși noi am ajuns în intervalul lor de program, nu era nimeni acolo. Poate data viitoare.

Promit că revin și cu un articol dedicat pentru ce am făcut în Iași.

Imagini de la Bindu

Cum mai merge cu meal prepping-ul

Cum mai merge cu meal prepping-ul

Dacă își amintește cineva, acum câteva luni am scris despre cum am incept de una singură un program de meal prepping. Aveam deja experiență programului de nutrititie pe care îl începusem cu un an înainte și, deși, atunci nu îmi pregăteam neapărat mâncare cât pentru o săptămână, principiul era oarecum același. Anume de a avea control asupra alimentației mele. M-am documentat mai în detaliu despre cum pot pune mai bine în aplicare conceptul de meal prepping, m-am dotat cu recipiente din sticlă și am început să țin săptămânal un jurnal de idei de rețete.

În momentul de față am cam 6 luni de program, dar cu o serie de pauze – justificate de plecările în concedii, citybreaks and so on. Dar pot spune oricum că pentru mine dă rezultate și e de mare ajutor să îl urmez, întrucât am un program foarte încărcat la muncă și, în lipsa meal prepping-ului, cad în 2 capcane:

  1. Mănânc prostii și le mănânc pe repede înainte.
  2. Nu mănânc deloc pentru că nu am timp să pregătesc ceva care să nu intre în cele descrise la punctul 1

Și pe lângă orice monitorizare de calorii, dietă și așa mai departe, faptul că pregătesc mâncarea pentru 5 zile de lucru, mă ajută să mănânc și eu ceva mai decent când am zile super pline. Dar hai să vă spun și ce lucruri am realizat în toată perioada asta:

Duminica e cea mai bună zi pentru gătit

Duminică pe la ora 5 – 6 mă apuc să gătesc tot ce am de mâncat în săptămâna respectivă. E un proces pe care încerc să -l limitez la maximum 2 ore ca și durată. Și îmi place foarte mult, mi se pare relaxant. Mai greu să gătești când sunt 40 de grade afară, dar în ultimele dăți temperatura a fost suportabilă. Pe mine gătitul mă deconectează și fiindcă sunt foarte hands-on (al propriu și la figurat), atunci nu mai pierd vremea cu scroll pe FB sau Tik-Tok. Nu mă gândesc la ce am de făcut în ziua x sau ce task-uri mă așteaptă la muncă. Gătesc și atât. E foarte nice.

Mersul la piață este o rutină sănătoasă

În fiecare sâmbătă dimineață merg cu lista de ingrediente pe care trebuie să le cumpăr pentru meal prep. Nu înainte să mă opresc la 5togo pentru o cafea pe care o savurez în timp ce mă plimb prin piață. De multe ori cumpăr mai multe lucruri decât am preconizat, dar nu se poate altfel. Găsesc tot felul de fructe și legume proaspete, ouă, brânză, zacuscă, ardei iuți, pate de casă etc etc. Nu mă pot abține să nu încerc ceva nou. Am scris despre ce îmi place când merg la piață, aici.

Recipientele de sticlă sunt viață

Cred că poți ține în ele un preparat chiar și mai mult de o săptămână. Desigur, depinde și ce tipul preparatului. Eu mi le-am luat din Auchan și am dat cam vreo 20 lei pe fiecare. Își fac treaba excelent, nu ies mirosuri, nu se strică mâncarea. Însă! Neapărat preparatele trebuie ținute în recipientele de sticlă la frigider!

Să ții un jurnal de rețete este greu

Nu tot timpul am inspirație și nu orice se poate face la fel de rapid. Vă las și vouă o serie de idei de preparate pe care le-am tot gătit și eu, s-au făcut rapid și au rezistat. Vă mai recomand și să vă uitați pe Tik Tok, sunt mulți creatori de conținut ce gătesc super bine și în maximum 1 minut ai o rețetă clară de ce să faci și cum.

  • Șnițele cu cartofi copți la cuptor și salată de varză cu mărar
  • Paste cu ciuperci pleurotus și sos de roșii
  • Chifteluțe de pește / legume cu salată verde ca și garnitură
  • Wrap cu hummus, cartofi, morcovi și dovlecel
  • Pește la cuptor cu legume (de orice fel)
  • Ardei umpluți cu orez fiert și ciuperci
  • Somon la grătar cu zucchini și salată verde
  • Conopidă la cuptor cu sos arăbesc și sos de iaurt
  • Noodles cu legume și pui
  • Pizza
  • Salată de vinete
  • Orez mexican cu legume
  • Friptură de pui la grătar cu legume / piure de broccoli și mazăre
  • Pui cu legume la cuptor
  • Dovlecei prăjiți cu sos de Tzatziki

etc.

Șiiii….acum pentru the final learning. Ce o să vă spun mai jos mi se pare că anulează orice demers al meu de pro-meal prepping :)))) But oh well, măcar sunt sinceră:

Mâncarea proaspătă e cea mai bună!

Da, oricâte recipiente s-ar inventa pe lumea asta să păstrezi mâncarea mâncabilă mai multe zile, nimic nu poate întrece un preparat cald, pregătit proaspăt. Asta e, cumva îți asumi. Nu zic că nu mai poți mânca niște chiftele după 4 zile (doar știm că mamele noastre ne puneau să mâncăm aproape același lucru zi de zi), însă oricând aș ceda prânzul de meal prep în favoarea aceluiași preparat, dar pregătit atunci!

Restaurantele de pe litoral sunt de vis

Restaurantele de pe litoral sunt de vis

Da, restaurantele de pe litoral sunt chiar de vis. Am fost de curând în Muntenegru (o să povestesc despre asta în zilele ce urmează) și a fost probabil una dintre cele mai mișto vacanțe pe care le-am avut în ultima perioada. Nu că aș fi avut ocazia să plec foarte des (mulțumesc, COVID-19), însă pe lângă peisajele minunate, Muntenegru este și foarte accesibilă ca și preț chiar și pe Coasta Adriatică. Să vă dau două exemple de prețuri la restaurante, mic-dejun și cină:

  1. Mic-dejun: Am luat un English Breakfast mediteranean – adică în loc de fasole aveai varză și în loc de cârnați aveai cartofi prăjiți și crenvurști. Deci primeai 2 ouă prăjite, roșii, varză, cartofi prăjite, crenvurști și 2 felii de șuncă + muștar, cafea sau apă. Totul pentru 30 lei. On top, mai primeai din partea casei niște aperitive (un fel de icre cu crema de brânză – foarte bune) și 2 pahare de suc de mere. Repet, noi plăteam doar 30 lei pentru un English Breakfast. Toată porția era foarte consistentă, așa că puteai lejer să sari și peste prânz.
  2. Cină: Îmi era tare foame după ce nu mâncasem la prânz, așa că am zis că aș mânca și felul 1 și felul 2. Și am mers la un restaurant în centru (nu fast-food, nu toneta), unde am comandat un meniu de 14 euro (69 lei) ce includea o supă de pește, o salată verde, o porție de cartofi prăjiți cu calamari la grill și sos de usturoi verde și piper. Super bun și sățios, chiar pentru 2 persoane.

Nu mai zic și de peisajele superbe, de apa curată, de oamenii prietenoși, de asfaltul bun (am mers cu mașina) și așa mai departe. Bun, avem acest exemplu minunat în minte.

Cat te costa mancarea pe litoral?

Ne întoarcem pe meleagurile noastre, în Năvodari. Am lucrat o săptămâna la mare, teambuilding style, iar în una din seri am mers la Cherhanaua Tașaul, despre care am înțeles că ar fi ok (în raport cu alte locuri). Și chiar a fost decentă, dar pentru cât a costat și senzația că mai ai puțin și plătești și tacâmurile, nope, nu mă mai întorc. Plus, pe terasă era incredibil de cald seara și umiditatea extrem de ridicată. Erai aproape ca-n într-o seră. Nu am văzut niciun sistem de aer condiționat.

Am comandat o doradă cu mămăligă și mujdei de usturoi. Nu poți înlocui mămăliga cu altă garnitură, așa că am cumpărat separat o porție de cartofi prăjiți. În România la sarmale și pește ți se bagă mămăligă pe gât, orice ar fi. Bine că mai comandasem și un platou de aperitive înainte, căci pentru felul 2 au trecut câteva secole până sa fie servit la masă. Peștele a fost bun, deși era greu să nu fie, nu era nimic complicat în a-l face pe grătar.

În schimb, când a venit nota mi-a cam stat în gât mâncarea. Dorada era chiar 45 lei (250g….), mămăliga și mujdeiul fiind cotate separat, deși în meniu sunt trecute împreună. Urmând această logică, de ce nu m-au lăsat atunci să înlocuiesc mămăliga dacă tot o plăteam separat? Deci eu plătesc 18 lei în plus pentru că…? În fine, porția asta de mâncare a costat 75 lei. Niște pește amărât pe grătar cu mămăligă și cartofi prăjiți (probabil congelați). Ba nu, stați, mi-am amintit ce mi-a dat trigger să scriu articolul asta. Mi-au cotat 2 lei pentru o felie de lămâie, pe care nici nu o cerusem. Ahhhh, iubesc restaurantele de pe litoral!

Nota de plata:

Restaurantele de pe litoral

În Muntengru au uitat să îmi aducă un fel de aperitiv (nici măcar fel principal). La final și-au dat seama și și-au cerut scuze, așa că ne-au adus un desert din partea casei – două porții. Ce erau mai scumpe decât dacă mi-ar fi adus aperitivul. Deci iată că se poate și să ai respect față de clienți, dar dacă ești antreprenor român cu afacere pe litoral, probabil o să râzi la acest articol.

În fine, pentru mine zona de nord a litoralului este a no-go și dacă nu ar fi fost ocazia de ieșire de grup, nu aș fi călcat piciorul acolo. Aștept să ajung la Krapets în curând, nu vreau să mai am de-a face cu vreo plajă sau stațiune din România. Restaurantele de pe litoral sunt de vis.

Rețeta de paste cu lămâie, parmezan și pătrunjel

Rețeta de paste cu lămâie, parmezan și pătrunjel

Tik Tok-ul mi-a fost un bun companion cât timp am fost bolnavă în ultimele 2 săptămâni. Am ajuns să îmi filtrez feed-ul astfel cât să rămân doar cu două mari teme: astrologie și mâncare. Tik-Tok este minunat la capitolul mâncare, cred că aici văd cele mai faine și rapide rețete și pe toate pe care le-am încercat până acum pot spune că au fost un hit absolut. De regulă, salvez toate video-urile respective în telefon și îmi fac un album dedicat denumit simplu „Rețete Tik-Tok”. Apoi încep să le gătesc. Fie ca și one-time thing, fie intră în planificarea mea săptămânală de mese.

Am descoperit o rețetă demențială de paste cu lămâie, parmezan și pătrunjel, am văzut-o de vreo 2-3 ori în feed și nu am mai rezistat. Am făcut o comandă pe Glovo din Kaufland să vină nenea curier cu lămâile, ceapa, pătrunjelul și parmezanul. Este super simplu de făcut.

Deci cum este rețeta de paste cu lămâie?

Ai nevoie de doar câteva ingrediente. Cu puțin noroc le ai deja acasă și te poți apuca imediat de treabă:

  • sucul unei lămâi (cam jumătate din ea) + păstrează coaja, o să o razi la final peste paste
  • 2 legături de pătrunjel
  • 3 buc usturoi
  • jumătate de ceapă albă
  • sare, piper, oregano
  • câteva linguri de smântână lichidă
  • 50g de parmezan Gran Padano (sau Pecorino Romano)

Smântâna lichidă nu e mandatory. Prima oară am făcut fără, a doua oară cu și recunosc că a doua oară mi-a plăcut mai mult. Are un gust foarte bun în combinație cu parmezanul, plus toată treaba iese mult mai fină și mai cremoasă. Eu pun 2-3 linguri căci nu vreau să mi se aplece (deși lămâia contrabalansează senzația) și nici să aibă multe calorii. Vreau să fie cât mai guilt-free rețeta.

Se călesc în ulei de măsline ceapa și usturoiul până se înmoaie (atenție, nu le lăsăm până se ard). Se presară mult oregano deasupra, cât și sare. Se fierb pastele. Puteți folosi orice formă, dar cele recomandate sunt spaghetele. Se adaugă spaghetele peste ceapa și usturoiul călite și apoi se pun sucul de lămâie, smantana lichida și parmezanul și se amestecă. Spre final se mai adaugă și pătrunjelul tocat mărunt împreună cu piperul, se mai amestecă bine încă o dată și se servește în farfurie cu puțină lămâie rasă deasupra, cât și parmezan. E cam delicioasă rețeta de paste cu lămâie!

Cum este să nu ai gust și miros

Cum este să nu ai gust și miros

Acum 2 săptămâni am primit vestea că am Covid. Marți dimineață mă simțeam excelent, ba chiar făcusem chiar și niște exerciții fitness cu Pamela. Pe la ora 11:30 am început, însă, să mă simt rău. Aveam o stare febrilă. Mi-am luat temperatura și aveam 37.5, a fost clar un semnal de alarmă. Lângă casa mea e o clinică medicală unde m-am dus să îmi fac testul. Am ajuns la 14:15 la ei, fix când se pregăteau să ducă ce au recoltat în ziua aia la laborator. Doamna de acolo a fost super drăguță și l-a rugat pe băiatul care făcea „livrarea” să mai aștepte un pic până când îmi recoltează și mie. Mi-a zis că îmi vor da rezultatul în 24 de ore. Doar că a venit mult mai devreme, la ora 10 noaptea (lol) mi-au scris pe Whatsapp că sunt pozitivă.

A două zi de dimineață m-am apucat să anunț colegii de muncă, prietenii, oamenii cu care intrasem în contact. M-a sunat DSP-ul, ceea ce s-a întâmplat foarte repede, anume la ora prânzului ei deja mă contactau și 1 oră mai târziu îmi trimiteau pe mail documentele necesare să pot să obțin concediul medical. Eu începeam să mă simt tot mai rău, aveam febră, frisoane, durere de cap, dureri musculare, dureri în gât, o senzație de oboseală și amețeală. Le aveam pe toate și speram să se oprească aici, dar….nu. Mi-au dispărut gustul și mirosul complet. Ca să mi le testez m-am dus și am dat cu parfum pe ușa dulăpiorului din baie. Am inspirat adânc…nimic. Am încercat să mănânc ceva…nimic.

În primele zile nu am avut timp să mă gândesc foarte mult la asta, mă simțeam prea rău. 

O paranteză, nu am făcut o formă gravă de Covid care să necesite internare în spital, dar nici pot spune că am făcut o formă ușoară. Am fost undeva la mijloc și tot neplăcut a fost. 

Dar odată ce am început să îmi revin cât de cât, a început să mă obsedeze ideea că nu mai am simțurile astea și poate nu o să le mai am niciodată. Paranoia kicked în.

Știu că în majoritatea cazurilor gustul și mirosul revin în 2-3 săptămâni. Evident, Tik Tok a știut că mă pasionează subiectul, așa că mi-a dat în feed un video al unei tipe care după 10 luni de la momentul în care a făcut Covid, ea tot nu avea miros. M-am mai documentat și am aflat că trebuie doar să am răbdare și să fac ceea ce se numește „smell training” cu uleiuri esențiale. Să îmi exersez mirosul prin a inspira aromele uleiurilor. În principiu, ar trebui să faci asta cu uleiuri sau alte substanțe naturale, precum cafeaua și nu cu substanțe chimice, precum Domestos. Nu știu cine mi-a zis de Domestos, dar să îl inspiri zi de zi doar că să îți exersezi mirosul este o idee foarte proastă. Inspiri toți vaporii aia chimici. De asemenea, e foarte important să faci apel la memorie de fiecare dată când miroși ceva. Să îți amintești cum mirosea portocala, lavanda, cafeaua etc.

Dar hai să va spun cum este viață fără gust și miros. Pe scurt, e groaznic. Pe lung, e ca și cum trăiești într-un laborator perfect dezinfectat și oricât de bine te-ai simți fizic, tot ai impresia că ești bolnav. Și am aflat destul de repede că aceste 2 lipsuri nu impactează doar plăcerea de a te bucura de mâncarea ta preferată, ci și siguranța și starea generală de bine.

Cu ce m-am confruntat până acum din cauza lipsei de miros:

  1. Nu mai aprind lumânări – deși nu erau lumânări foarte parfumate nici înainte, măcar simțeam mirosul că arde ceva în casă. Acum nu mai simt nimic, deci dacă uit vreo lumânare aprinsă și ia foc ceva, poate fi prea târziu.
  2. Uit să dau drumul la hotă – de fiecare dată când gătesc ceva uit să aprind hota, pentru că evident mie nu îmi miroase a nimic ce necesită aerisire. Într-un caz extrem, dacă aș fi singură acasă și aș uită ceva în cuptor / pe aragaz, ar fi șanse foarte mari să se declanșeze un incendiu. E foarte periculos.
  3. Curățenia nu mai e la fel – eu sunt genul care cumpără de fiecare dată alt gel de duș. Îmi place să încerc arome noi, am o mie de creme corporale și body scrub-uri. Și îmi place foarte mult senzația de fresh bath, pijama moale și parfumată, să mă cufund în cearșafuri. Eh, acum pot să mă spăl și cu untură, că tot aia va fi. Nu simți când ești murdar, dar nici când ești curat. Incredibil cât de mare poate fi impactul olfactiv pentru senzația de bine. La fel și pentru curățenia din casă. Nu simți că ești într-un mediu mai curat. Nu simți nimic.
  4. Nu mai simt litiera pisicii – nu prezintă niciun dezavantaj
  5. Nu îmi pot da seama dacă mâncarea e stricată sau nu – când un aliment / preparat începe să miroasă neplăcut e destul de clar că nu mai e potrivit pentru consum. Dar dacă eu nu mai simt nimic, iar preparatul ăla arată normal în continuare, cum aș putea să știu? Și să zicem că mă și încumet să gust, dar din nou, cum aș putea să îmi dau seama? Zilele trecute am comandat o supă vietnameză și nu am mâncat-o pe toată în aceeași seară. Am zis că mai mănânc și a doua zi, la prânz. Doar că a doua zi începuse să arate ciudat, tăiteii din orez aproape se topiseră. Arăta suspect și nu aveam niciun simt prin care să îmi dau seama 100% că nu mai e bună pentru consum. Există riscul să mănânci lucruri ce nu mai sunt safe și să te trezești apoi cu alte probleme. Și asta este de nedorit pentru un organism deja slăbit.

Cu ce m-am confruntat până acum din cauza lipsei de gust:

  1. Mănânc mai mult – ok, și corpul meu cere mai mult calorii pentru că este slăbit. Dar fără gust simt că nu am acea senzație că am mâncat. Creierul nu cred că înregistrează 100% activitatea asta, în 2 ore de la ultima masă mie mi se face foame din nou. Nu m-am cântărit încă, aștept să ies din carantină și să trag concluzia finală, dacă m-am îngrășat sau nu.
  2. Viața e greu – da, nu te poți bucura de ce e mai bun și mai frumos în viață. Mâncarea poate fi foarte comforting atunci când ești sub un stres psihologic precum cel de a avea Covid. Ce simt? Textura mâncării: dacă e crocantă, moale, pufoasă, cremoasă etc. Am mâncat un burger de la Furgoneta ce a fost excelent din acest punct de vedere :)) Simt gusturile de bază: dulce, picant, amar, acru. Dar nimic in between, nicio aromă. Și dacă mănânc o lămâie tot nu este ideal, deși ai putea spune că lămâia este doar acră, deci asta pot să simt. Da, simt acreala, dar nu și gustul și aroma specifică unei lămâi. Aroma is life.
  3. Ceaiul este doar apă fierbinte – ați băut vreodată apă caldă? Așa e senzatia când bei ceaiul dacă ai Covid și nu ai gust. Eu sunt o mare fană ceaiuri și fix când ar trebui să beau mult în perioada asta, nu îmi vine să o fac. Cine vrea să bea apă fierbinte de câteva ori pe zi?

Dupa doua săptămâni de Covid tot nu am gust și nici miros, doar vag, foarte vag, mai am niște flashbacks. Apar și dispar la fel de repede. Aseară mi s-a părut că simt un pic parfumul de la gelul de duș. Odată ce am reperat senzația, m-am chinuit să o fac să mai dureze. A dispărut după câteva secunde. Se și joacă cu mine…

De unde să comanzi mâncare în 2021

De unde să comanzi mâncare în 2021

Am făcut recent un recap pe contul meu de IG (follow me: https://www.instagram.com/simona_mocanu/) și mi-am dat seama că în ultimul an am descoperit o mulțime de locuri mișto care si livrează. Culmea, în cea mai dificilă perioadă pentru Horeca, am fost mult mai dornică să ies în oraș, să descopăr locuri noi și să susțin pe cât pot de mult restaurantele. Și tot în mod surprinzător anul acesta mi-am îmbunătățit relația cu mâncarea, am reușit să slăbesc 10kg și în curând vreau să încep un program de meal prep, o să va țin la curent și cu asta.

Pentru că am făcut acel recap pe Instagram mi-am dat seama că nu le-am listat și pe blog mai în detaliu. Drept urmare, iată mai jos o lista de locuri foarte mișto cu preparate wow ce mi-au făcut ultimele luni mult mai suportabile. Fie le comandați, cam toate sunt listate pe aplicațiile de food ordering, fie mergeți să luați la pachet și să le savurați undeva în parc sau așteptați să vină vremea bună și să mergeți la terasă, acolo unde se poate. Să dați save la acest articol 😀

Ordinea este aleatorie.

Anika Fried Chicken

Jesus, Mary and Joseph! Este un fried chicken absolut delicios! Este servit cu waffles, salată Coleslaw, sos aioli cu usturoi copt și murături. Puiul este de țară și este prăjit în crustă de lapte bătut. O nebunie, vă zic! Restaurantul este în Centrul Vechi și are o și o foarte mică terasă. Dacă vă îndură să rămâneți la terasă, să știți că au pături, dar nu și încălzitoare, if I remember correctly. În orice caz, au cel mai bun comfort food din Univers.

Livrează prin Bolt, Tazz, Glovo. Să îi urmăriți și pe Instagram.

Pickles

Alexandra Blaș s-a întors în țară după o perioadă de câțiva ani petrecută în Londra și a deschis un mic local numit simplu: Pickles. Am încercat acolo sandvișul cu măr și brânză și a fost super bun. Plus sosurile inedite pe care le pregătește chiar ea: ketchup de mure și Harissa. Le-am luat acasă și nu mă mai satur de ele. Însă ce m-a cucerit iremediabil pe mine au fost murăturile prăjite. Era prima oară când le încercam și chiar dau dependență. Restaurantul este fix lângă liceul Spiru Haret, unde am învățat eu, deci zona e și cu maxim de nostalgie pentru mine. Așa că o să mă întorc curând să iau niște murături la pachet.

Nu cred că se fac livrări. Acesta este contul de Instagram.

Le Bab Bucharest

Un restaurant libanez foaaaarte bun în Centrul Vechi. L-am descoperit astă-vară pentru că avea terasă. Aveau o promoție cu gin tonic, mi-am luat eu și prietena mea Ana și apoi ne-am fericit cu niște aperitive delicioase: conopidă la cuptor cu rodie, hummus făcut în casă și un spicy veg salad (salată în stil thailandez). Câteva luni am mai încercat eu de la ei și niște miel (lahmajun). Foarte bun, recomand.

Ei pare că au propriul lor serviciu de delivery. Îi puteți urmări pe Instagram.

Pescaria lui Matei (Agigea)

Credeam că am mai scris despre ei pe blog, dar se pare că nu. Asta e restaurantul la care merg de fiecare dată când ajung la mare și nu este vară. Culmea! Vara e o coadă imensă și pot aștepta și 2 ore până se eliberează o masă. Însă noi mai mergem și în extra sezon ca să ne bucurăm de o plimbare pe vreme mai rece pe plajă. Și fiindcă este deschis tot timpul anului, atunci nu avem nicio problema în a găsi o masă liberă. Nu am recomandări în mod deosebit din meniu, am mâncat cam de toate și mi-au plăcut foarte mult.

Ei nu cred că fac livrări prin agregatori, ci cred că au direct serviciu de livrare. În Constanța, desigur. Îi puteți urmări aici.

Edo Sushi

Au un sushi foarte bun, first time am fost aici cu Diana și Gabriela, la un mic Secret Santa gathering. Apoi am fost cu sor-mea să vadă unde se mănâncă cel mai bun sushi. Mie îmi place și Sushi Terra, deși am înțeles că ei au un sushi mai comercial? Anyway, să mergeți și vara aici, pentru că au terasă spațioasă.

Livrează prin platforma lor de delivery. Pe Instagram îi gășiți aici.

Chan Miam Miam

Am descoperit acest restaurant vietnamez intr-o postare la Claudiu Teohari și pentru că am încredere în recomandările sale, am zis să merg și eu să văd care e treaba. Restaurantul e în Militari, vizavi de Plaza, are și o foarte mică terasă, dar puteți lua la pachet. Puteți, de asemenea, să sunați înainte să vă prepare comanda și când ajungeți doar să o ridicați. Fac o mâncare excelentăăăă, am mâncat de vreo 3 ori Pad Thai în ultimele 2 săptămâni și nu mă mai satur. Porțiile sunt mari, iar prețurile sunt chiar decente pentru un restaurant asiatic. Gabi recomandă și ea sushi-ul, deci e mare lucru.

Livrează prin Foodpanda și Takeaway. Îi puteți urmări pe Facebook aici. Și-au pus meniul pinned to top, foarte convenient.

Kulinarium (Sibiu)

Cred că ăsta este locul meu preferat din Sibiu. L-am descoperit în 2015 când am mâncat cea mai bună ciorbă de fasole în pâine. Apoi de fiecare dată când am revenit în Sibiu am încercat să mai merg acolo, dar nu găseam loc liber. Și am reușit astă-vară când am avut norocul să prindem 2 locuri pe terasă. Am băut un vin excelent, am mâncat cele mai bune paste cu piper.

Cred că livrează prin platforma lor de delivery.. Îi puteți urmări pe Instagram aici.

Boboko by Kaiamo

La Kaiamo nu am avut ocazia să ajung, deși îmi tot propusesem să fac asta înainte de pandemie. Însă am descoperit Boboko, concept derivat din Kaiamo, iar mancarea este exclusiv pe baza de chifle pufoase cu lapte.

Am încercat varianta cu caracatiță. Chifla e surprinzătoare din punct de vedere al texturii, un pic lipicioasă, dar bună. Ospătarul mi-a greșit limonada și apoi mi-a recomandat să nu o mai schimb, căci cea pe care mi-a adus-o el e mai bună. A avut dreptate, a fost delicioasă. Prețurile sunt cam mari, dar fiindcă nu vorbim de orice restaurant, ci de un meniu inedit, cu un concept în spate, sunt justificabile.

Livrează prin Foodpanda, Tazz și Takeaway. Îi puteți urmări pe Instagram aici.

Santorini

Hands down cel mai bun restaurant grecesc din București! I freaking loved it și terasa lor e foarte pretty, inspirată de tavernele din Grecia. Deci 100% șanse să uiți că ești la Piața Muncii și că ai venit cu metroul până acolo. No sir, e cu Grecia vibes pe bune. Și mâncarea e absolut divină. Neapărat, dar neapărat să încercați brânza feta prăjită în crustă de miere. Am scris mai în detaliu despre loc anterior.

Livrează prin Foodpanda și Takeaway. Îi puteți urmări pe Instagram aici.

Samsara Foodhouse (Cluj și București)

A fost primul meu restaurant vegan și primul restaurant încercat odată ce am ajuns în Cluj după un drum lung cu mașina. Eram înfometați, dar am mâncat din belșug aici. Mi-au plăcut foarte mult acei spicy noodles, bruschetele cu diverse sortimente și popcornul din conopidă (whaaat?). Mai nou sunt disponibili și în București.

Livrează prin Foodpanda și au și platformă proprie. Pe Instagram îi găsiți aici.

Aria TNB

Am mai scris despre acest loc, aici am mâncat cea mai bună salată vegană cu tofu. În general nu suport tofu, mai ales cel făcut de mine. E foarte greu să nimerești să faci un tofu bun. Mie nu îmi place deloc să mănânc ceva cu textură de burete, iar tofu fix așa e. Însă cel din salata asta era crocant și avea gust de pește :))) Perfect, ce pot să zic.

Au o terasă huge și cu unul dintre cele mai frumoase view-uri din București, deasupra Teatrului Național. Pe Instagram îi găsiți aici.

Pare momentan inchis pe o perioada nelimitata. I will keep an eye on it.

Belli Siciliani

Precum Santorini de mai sus și aici veți regăsi o atmosferă autentică, decorul este perfect pentru poze instagramabile și inclusiv vesela este adusă din Sicilia. Mi-a plăcut mult din acest punct de vedere. La capitolul mâncare nu am fost neapărat impresionată. Gabi a încercat niște paste cu fistic, dar nu au fost ce trebuie, deși fisticul este cel mai popular ingredient în Sicilia. Meniul este foaaaarte variat, ceea ce e un lucru bun și un lucru rău totodată. E bine că ai de unde alege, dar e greu să te decizi la ceva. Și nici nu ajută faptul că este printat pe o cărțulie și fiecare opțiune de mâncare este tradusă în 4 limbi (română, italiană, engleză și franceză, parcă). A fost foarte greu de urmărit.

Nu știu dacă livrează, dar recomand mai mult să mergeți la fața locului. Îi puteți urmări pe Instagram aici.

livrează

Caju by Joseph Hadad

Știu de locul asta de foarte mult timp, dar eram prea săracă să merg. Și acum am mers pe banii lui tata. Haha. Glumesc, nu e chiar atât de scump cât să nu pot merge acum pe banii mei, dar nimic nu se compară cu un free lunch. Am mâncat naan (lipie coaptă) cu diverse aperitive reci (hummus, tzatziki etc) și m-am îndrăgostit complet. Plus am încercat niște Middle Eat Beef Kofta ce m-a surprins foarte plăcut. Se mănâncă bine aici și nu se regretă după.

Livrează prin Glovo, Foodpanda și Tazz. Îi puteți urmări pe Instagram aici.

livrează

Local Sibiu Brunch (Sibiu)

Am venit să dăm un tur cu trotinetele la Muzeul Astra, în aer liber, dar trebuia să mâncăm și un mic-dejun înainte. Am căutat câteva recomandări și în topul pentru breakfast și brunch era acest restaurant cu terasă. Am mâncat o shakshuka super bună, am mai avut și niște omletă cu brânză de capră, cafeaua a fost excelentă. Ce să mai, e de mers sau de comandat. Mi-a plăcut tare mult și de ospătarul nostru, care mi se părea că era foarte muncitor și îmi inspira modestie.

Livrează prin platforma proprie. Îi puteți urmări pe Instagram aici.

livrează

Dei Frati (Brașov)

Am primit și eu această recomandare și mă simt responsabilă să o dau mai departe. Au cele mai bune paste cu salvie, pere și gorgonzola de pe această planetă. Pot concura lejer cu cele pe care le mănânci în Italia. Recomand categoric să treceți pe aici dacă ajungeți în Brașov.

Livrează prin Foodpanda și Tazz. Îi puteți urmări pe Instagram aici.

livrează

Animaletto Pizza Bar

Cred că aici am descoperit pizza cu anghinare și de atunci sunt îndrăgostită iremediabil de ea. Am mai mâncat și alte sortimente de pizza de la ei, dar Capricciosa (căci despre ea zic) este demențială. De altfel, este unul dintre cele mai bune locuri cu pizza din București. Au terasă și vă recomand să treceți pe la ei la vară. If not, livrare să fie.

Livrează prin Glovo și cred că și prin platforma proprie. Îi puteți urmări pe Instagram aici.

livrează

Pergola Cotroceni

Am descoperit acest loc de breakfast și brunch când ne plimbam cu trotinele prin Cotroceni ca niște bogați ce suntem. Ne-am oprit la o cafea și să cumpărăm niște zmeură de la fetița ce vindea la un stand special amenajat (cum sunt cele de vândut limonadă). A fost super cute. Ne-am întors pentru un mic-dejun ce a fost foarte bun, dar cam scumpicel, vreo 75 lei pentru 2 persoane. Mna, Cotroceni. Anyway, merge măcar pentru o cafea, au terasă și zona este foarte liniștită, fiind doar case.

Nu cred că fac livrări. Îi puteți urmări pe Instagram aici.

livrează

Bistro de l’Arte (Brașov)

O altă recomandare pe care am primit-o și ne-am bucurat de o mâncare absolut excelentă. Am încercat mămăliga cu trufe (wow) și ceea ce in meniu este trecut ca si „pulpă de pui coaptă încet în cuptor, cu sos de prune și dulceață de ardei iute, piure de cartofi cu busuioc, ardei copt, sos de muștar și mere”. Am vrut să dau copy paste din meniu ca să redau cu exactitate cât de savuros a fost. Plus, la desert am incercat niste taitei cu lapte si musetel. Delicios! Au terasă și oferă pături.

Livrează prin Tazz și platforma proprie. Îi puteți urmări pe Instagram aici.

Eggcetera (Cluj)

Înainte de plecarea din Cluj nu trebuia să nu bifăm și un loc foarte bun pentru micul dejun. Anterior mâncasem în Piața Centrală și nu fusesem impresionată, sorry că nu îmi amintesc cum se numea exact locul. Dar trebuie să rețineți doar Eggcetera. Pentru majoritatea preparatelor se folosesc ingrediente locale și unele chiar din grădina în care am mâncat. Mirosea absolut minunat acolo, a legume și condimente proaspete. Recomand 10/10 dacă aveți drum prin Cluj.

Livrează prin Foodpanda si platforma proprie. Îi puteți urmări pe Instagram aici.

livrează

Aaaand it’s a wrap! Cam astea sunt locurile ce m-au impresionat în 2020 și pe care vi le recomand anul acesta să le încercați. Acum că am încheiat de scris îmi dau seama că titlul e un pic misleading, căci nu toate de mai sus au livrare, dar anyway, le puteți încerca și sub formă de takeaway sau terasă, la vară.