Etichetă: Bologna

City break-uri în care am mâncat foarte bine

City break-uri în care am mâncat foarte bine

Partea mea preferată dintr-un city break este categoric mâncarea. De fapt, nu, mă scuzați. Nu doar dintr-un city break, ci din orice vacanță. Desigur, ne relaxăm, ne distrăm, dar mai trebuie să și mâncăm. Orice vacanță în care merg trebuie neapărat să presupună un restaurant, o tavernă, niște local street food. Orice, dar nu ” e ora prânzului, hai să luăm un sendviș de la supermarket”. Deși în afară sendvișurile de la supermarket pot fi mai variate și mai bune decât ce găsești la noi, dar ideea în sine. Nu e nimic local și autentic în experiența asta. Mai rău de atât, să mănânci la fast food în vacanță mi se pare cu atât mai nașpa. Poți vedea din curiozitate care este echivalentul unui McPuișor, dar cam atât.

Am avut city break-uri în care m-am bucurat de cea mai bună experiență culinară și altele în care am rămas mai degrabă cu un gust amar. Un astfel de exemplu este Berlin în care am avut ghinionul să nimerim doar restaurante scumpe și fără o mâncare extraordinară. Știu că Berlin ar fi unul dintre orașele alea în care te poți bucura de o bucătărie multiculturală, dar la mine nu a fost să fie. Cea mai bună masă a fost, în schimb, niște noodles cu legume luați de la o gheretă cu specific asiatic de la metrou. A costat 2.50 euro și a fost absolut delicios.

Dar hai să vă povestesc de vacanțele în care am fost în foodie heaven.  Deși merită pe deplin, nu am trecut Grecia pe listă, pentru că aici nu am făcut deloc city break-uri, în termenul lor clasic. Poate doar Thassos fiind o excepție.

Și aș vrea să mai fac o mențiune. Lista de mai jos e pur subiectivă. Sunt sigură că un top comercial de ”cele mai bune destinații de vacanță pentru iubitorii de mâncare” nu ar arăta fix așa. Toate recomandările sunt personale, dar știu că unii oamenii se vor regăsi în ele. Așa că iată lista:

Dublin

Prima zi în Dublin era ploioasă și ușor friguroasă, fiind octombrie. D-abia ajunsesem de 1 oră și un pic și era prânzul, deci nu puteam decât să intrăm într-un pub. Mi-am comandat o tocăniță în sos de bere Guinness, piure și mazăre. Sor-mea și-a luat fish and chips,  ceea ce mi s-a părut o alegere mult mai inspirată decât a mea. Și chiar dacă mi-a plăcut tocănița, am făcut amândouă o fixație și la prânz timp de 4 zile am mâncat doar fish and chips. Din locuri diferite, evident. Am mai încercat și o supă de ceapă sau un chowder (wow, chiar bun), dar nu ne-am abătut de la fish and chips.

Seara schimbam registrul și mergeam în China Town și mâncam la un restaurant coreean de care știam că este foarte bun (internet reviews). Acolo ne luam barbeque cu tot felul de salate și alte garnituri.  Asta făceam în fiecare seară. Dimineața mâncam cu 10 euro (amândouă, deci 5 euro de fiecare) un mic dejun autentic irlandez.  Mmm, fiecare masă era supeeeer gustoasă, chiar dacă mâncam de fiecare dată în altă parte (la prânz cel puțin).

Tot aici, fun fact, am mâncat și cel mai bun churros, cum nu a fost în stare Spania să-mi ofere. Dublin, I miss you!

Bruxelles – Brugges – Oostende

Cred că știu mai mulți oameni cărora nu le-a plăcut Bruxelles decât cei care chiar să se fi bucurat de acest oraș. Ok, nu este fantastic, dar pentru mine este o amintire foarte, foarte frumoasă. A fost prima vacanță împreună cu sora mea și am făcut oricum și excursiile în Brugges și Oostende. Chiar vă recomand să ajungeți să vedeți aceste orașe.

Așa, la capitolul mâncare. Am ajuns și am încercat direct niște pește Tempura într-un restaurant ce avea reviews foarte bune pe Trip Advisor. Seara am ajuns să mâncăm la un asiatic. Dar minunea s-a întâmplat a doua zi când am încercat moules-frites, adică midii cu cartofi prăjiți și sosuri de toate felurile. Doamne, era ca un drog felul ăsta de mâncare. Super delicios, mai ales cu o bere rece alături (doar eu, că sor-mea e minoră). Nu ne puteam sătura, așa că 80% din mesele noastre au fost doar midii cu cartofi.

Când ne-am întors în țară am experimentat un dor imens după aceste mese. Ba chiar am încercat să reproducem preparatul acasă, dar nimic nu se compară cu experiența belgiană. Tot în Belgia am băut cea mai bună bere și am mâncat cea mai bună ciocolată. Ce surpriză, știu.

Bologna

Da, Italia cred că este în topul tuturor atunci când ne gândim la mâncare. Vin excelent, paste divine. În Italia mori și ajungi în rai, nu e niciun dubiu. Deși am vizitat Milano, Pisa, Cinque Terre, Veneția, Verona, Burano, Roma, Bergamo, nicăieri nu am mâncat așa bine precum am făcut-o în Bologna. În primul rând, în Bologna nu am făcut greșeala de a mânca pizza. Da, nicăieri în Italia nu am mâncat o pizza bună, nici cât să se apropie de cea de la Mamizza sau Animaletto. Și m-am învățat, în Italia mănânc doar paste și brânzeturi. Nu de alta, dar astea se potrivesc cel mai bine cu un pahar de vin.  Apoi, aici am avut marele noroc de a nimeri doar locuri cu mâncare absolut delicioasă. Am mâncat zece feluri de paste, de la cele mai simple (cu sos de roșii și mozzarella) până la cele mai fancy (cu fructe de mare), o înghețată cu cafea fabuloasă și cel mai pretențios platou cu brânzeturi. De am dat 60 euro la masa. Dar a meritat.

Uf, îmi e dor un pic de Bologna cea grasă și roșie.

Londra

Fără o bucătărie proprie care să mă atragă, pe lângă clasicul english breakfast pe care nu l-aș mânca în mod normal, și un fish and chips cam nasol, Londra m-a cucerit cu altceva. A fost un Berlin multicultural, doar că unul în care am avut noroc să nimeresc mâncare super bună. A ajutat faptul că m-am plimbat parțial singură, deci am ales doar eu u unde să mănânc și nu a mai fost nevoie să țin cont de părerea altcuiva. Am mâncat de toate, dar cea mai faină experiență a fost în China Town când eram LIHNITĂ de foame. Am nimerit într-un restaurant asiatic super înghesuit ți întunecat. Mi-am comandat noodles cu legume + alte legume făcute la aburi. Așa comandă un stomac gol, ce să faci. Plus mi-am luat și o Cola rece cu multă gheață.  Doamne, a fost o masă ca-n reclame de bună. Și cam peste tot unde am mâncat am avut noroc de ceva bun.

La voi care au fost cele mai mișto orașe din punct de vedere culinar?

Impresii din Pisa

Impresii din Pisa

Pisa este un oraș destul de mic, cu 90.000 de locuitori. Știți deja pentru ce este faimos, nu cred că e nevoie să intru în detalii. Întrucât am ales Pisa ca și destinație – gazdă pentru aventura noastră din Cinque Terre, nu am acordat prea multă importanță orașului,  dar am alocat oricum o zi întreagă ca să-l explorăm. Și recunosc că a fost o explorare destul de limitată întrucât căldura era insuportabilă. Oricum, nu aveam foarte multe lucruri de văzut și să caut locuri mai puțin cunoscute publicului, recunosc că nu aveam răbdarea și energia după ce am făcut hiking prin Cinque Terre.

Însă nu am putut rata vizita la turnul înclinat, cea mai faimoasă clădire înclinată din lume, fără de care orașul ăsta nu și-ar atrage atât de mulți turiști. Și pentru o zi obișnuită de marți erau chiar foarte mulți turiști în zonă, nu mă așteptam. Desigur, toți încercau să se pozeze cât mai ”original” și ”creativ”, adică prin a se poziționa astfel cât să pară că se sprijină de turn și alte idei ingenioase. Chiar am văzut un tip care își cumpărase un cornet gol de înghețată și încerca un selfie prin care să pară că turnul pleacă din cornet. Altă chestie originală. Era și greu să mergi prin zonă fără te bagi în poza cuiva.

Cum este turnul?

Interesant, alte cuvinte descriptive nu am. Cred că o experiență mai faină este dacă te urci în el. Dincolo de panoramă, cred că e o senzație mișto să te afli într-o clădire care se înclină. Din păcate, nu am putut să am această experiență pentru că intrarea în turn costă nu mai puțin de 18 euro! Da, am crezut inițial că nu citesc bine. Și pentru că eram și cu sor-mea și eram responsabilă de financiare și pentru ea, ar fi însemnat să plătesc 36 de euro ca să urcăm niște trepte. Am zis pas.

În aceeași zonă, anume Piazza del Duomo, mai sunt de vizitat Catedrala din Pisa, Camposanto (un edificiu istoric sacru), Baptiseria din Pisa și Muzeul Sinopie.  Dintre toate acestea noi am văzut Catedrala care avea intrare gratuită și care este foarte frumoasă. Nu se compară cu alte catedrale văzute în Italia, dar interiorul a fost somptuos și cel mai mult cred că mi-a plăcut tavanul.

Pentru Baptiseria din Pisa nu merită să dați banii (5 euro / adult). E un turn cu niște trepte și atât, nimic deosebit. Mă și miram că aici am plătit, dar la catedrală, în care chiar ai ce vedea, nu am dat niciun ban. Muzeul și Camposanto nu le-am mai văzut pentru că ar fi însemnat alți 20 euro (să nu uităm că eu plăteam la dublu) și nu cred că am fi văzut mare lucru. Cred.

Pentru că era atât de cald încât ne-am înarmat cu cremă de soare (ne-am oprit pe stradă ca să ne dăm cu ea), apă, evantai și un mini-ventilator pe baterii, am zis să nu ne plimbăm foarte mult prin soare. Așa că vreo 40 minute le-am petrecut în Piazza del Duomo, pe iarbă, la umbră. A fost perfect.

Apoi, am mers la masă ca să ne bucurăm de niște pizza și un pahar de vin alb (doar eu). În zona Turnului sunt foarte multe restaurante și deși nu aș mânca într-o zonă atât de turistică, nu prea mai aveam răbdare și energie să caut alte locuri prin soarele ăla. Am nimerit la un mic restaurant unde comanda a durat destul de mult, iar mesele erau prea mici ca să acomodeze 2 farfurii mari de pizza. Așa că în timp ce mă luptam să tai pizza mi-am trânti-o în poală, fierbinte cum era. Mda, a fost super, rochia a ajuns la curățătorie.

După masa de prânz și încă niște gelato, am făcut shopping pe Borgo Stretto, o arteră lungă plină de magazine. M-am oprit la KIKO, un magazin de cosmetice local, ce îmi place la nebunie. Sunt foarte bune produsele lor și au tot felul de oferte faine. L-am descoperit când am fost în Bologna și cred că o să vânez magazinul ăsta la fiecare vizită în străinătate.

Grădina Botanică din Pisa

Pentru că era în continuare cald și nu aveam unde să mergem, am zis să ne plimbăm prin Grădina Botanică, să mai stăm printre plante și la umbră. Intrarea pentru adult costă 4 euro, iar pentru student costă 2 euro. Este o grădină destul de mică și nu așa impresionantă, dar am făcut poze faine și ne-am relaxat pe iarbă.

Cum te deplasezi în Pisa?

În mare parte pe jos, am luat autobuz doar de la cazare, care era un pic mai spre marginea orașului. Biletul cumpărat în autobuz costă 2.5 euro și este valabil 70 minute. Există linii de noapte care circulă rapid și pe multe trasee. De la gară poți lua un PisaMover pentru aeroport. Este un fel de mini-metrou care circulă pe deasupra și faci doar 8 minute cu el până la aeroport. Biletul costă 2.70 euro, ceea ce este super mega ieftin.

Unde stai în Pisa?

Eu am găsit o super cazare pe Booking, am avut la dispoziție un apartament întreg care a avut și terasă. Fabrizio, gazda noastră, a venit să ne ia de la aeroport cu mașina deși era miezul nopții, am apreciat asta. Desigur, fără costuri.  La apartament am avut toate cele necesare. La bucătărie am avut fructe culese din grădină, cafea, biscuiți și prăjituri, lapte și cereale. La baie aveam gel de duș, șampon, cremă de față, de corp etc. Vă recomand locul dacă ajungeți prin Pisa.

Din Pisa se ajunge repede și ușor cu trenul în Cinque Terre (1h 30 min), Florența (49 min), Bologna (1h 38 min) și Firenze (49 min).

Alte poze:

Ce veti face in noaptea de Revelion?

Ce veti face in noaptea de Revelion?

Cred că dacă s-ar face un top cu cele mai urâte întrebări care se pun vreodată, asta ar fi pe primele locuri, alături de ”când faceți nunta” sau ”când faceți copii”.  Dar să nu mă înjurați, Diana mi-a dat ideea acestui articol de Revelion. Ea și-a povestit experiențele ei în străinătate.  Vedeți articolul ei pentru inspirație.

Și acum vin eu și vă întreb, ce preferați:

Revelion în tara sau în afara?

În unele cazuri, un Revelion petrecut prin afară poate costa la fel de mult ca unul petrecut în Poiană (ca de exemplu).  Și, sincer, prefer oricând să dau aceeași sumă de bani ca să văd un oraș mișto decât să fac 6 ore până în Poiană cu traficul obișnuit de sărbători, ca mai apoi acolo să nu prea am ce face. Într-adevăr, în majoritatea pachetelor de Revelion sunt incluse tot felul de programe artistice.  Dar nu sunt toate pe gustul meu și prefer să-mi fac singură programul. Deci eu aș alege în afară și asta am făcut anul trecut, când am mers în Bologna. Și asta voi face și anul acesta, mă voi întoarce din nou în Italia.

Dar nu va fi închis peste tot?

Da și nu prea. Anul trecut, am putut vizita majoritatea obiectivelor din Bologna  fără probleme. Ba chiar de 1 ianuarie, de dimineață am urcat în turn și nici nu am stat la coadă. Evident oamenii încă mai dormeau la ora aia.  Nu am avut probleme nici cu ”programul artistic” din seara de Anul Nou. Fiecare oraș care se respectă va avea focuri de artificii în piața centrală și tot felul de petreceri prin cluburi.  Noi am stat în Piața Centrală, am dansat și ne-am uitat cum este arsă mascota (tradiția lor). Înainte de asta am fost la un restaurant unde am mâncat niște paste cu fructe de mare delicioase și cel mai bun desert cu cafea din întreaga lume. A fost meniu a la carte. 🙂

Anul ăsta vrem să dăm o fugă până în Verona și Veneția, iar Revelionul să-l petrecem în Verona. Sperăm să ni se concretizeze planurile, wish us luck. Recunosc că nu am găsit cea mai ieftină cazare,  având în vedere perioada, dar e aproape de centru și ăsta a fost un criteriu decisiv, plus avem mic-dejunul asigurat.

Oricum, va fi ultima vacanță de anul acesta și musai vreau să mă prindă Anul Nou într-un oraș străin. Cică aduce noroc și vei călători tot anul. Hehehe, așa să fie.  La revelionul din 2016 am stat cu pașaportul în mână la miezul nopții, altă superstiție idioată că te vei plimba mult.

Spuneți-mi și voi unde vă faceți Revelionul și cum ieșiți la bani, poate mai am timp să mă reorientez sau să păstrez ideea pentru 2018.

Aștept! 🙂

 Bologna Revelion