Categorie: Fără categorie

Conacul Hagi Tudorache

Conacul Hagi Tudorache

Conacul Hagi Tudorache e doar una din escapadele mele în jurul Bucureștiului. Escapade care încep să fie din ce în ce mai dificile. Nu mai reușesc să găsesc hidden gems, posibil să le fi epuizat deja pe toate sau mai trebuie să fac research. Norocul meu că am învățat să fac research în această viață.

Side-note, primul meu internship în publicitate nu a presupus să fac cafele, ci să caut informații relevante pe internet despre diverse subiecte (banking, bere și altele). Deci să zică că mă pricep să aflu lucruri. Și bine că nu m-a pus nimeni să fac cafea, căci nu aș fi rezistat nici măcar o săptămână.

Sâmbăta trecută căutam locuri în care poți ajunge maxim în 30 minute din București. Am dat peste 2 conace și am zis că musai trebuie să ajungem să le vedem. Uneori, research-ul meu e foarte minimal, dacă am găsit un loc fain, încerc să nu îl analizez foarte mult, mă păstrez pentru momentul când voi ajunge la fața locului. Asta presupune riscuri, înseamnă că voi afla la fața locului că…nu mai există.

Dar, Simona, cum de nu știai că acea clădirea era demolată dacă tot pretinzi că faci research?

Nu vă închipuiți că sunt un miliard de articole toate actualizate cu locurile astea. Nu e ca și cum aș căuta programul de vizitare la Casa Poporului. Găsesc știri / articole vechi din 2012 ca fiind cele mai recente, altceva nu mai există. Deci nu putem decât să sperăm că o să mai găsim ceea ce ne dorim. Plus, ne place și factorul de spontaneitate și recunosc că uneori trebuie să ne repliem la fața locului pentru alte destinații. Deci 5 minute de la momentul în care prietenul meu mă întreabă ”și unde mai mergem acum?” nu sunt suficiente ca să aflu tot ce se poate.

Un conac demolat

Nu a fost să fie cu Conacul Hagi Tudorache sau Hagi Theodoraky, după o altă denumire. Conacul se afla în județul Ilfov, comuna Grădiştea, situat undeva la sud de lacul Căldăruşani, lângă Biserica Adormirea Maicii Domnului.

A fost inițial o reședință de vară, fiind construit în anul 1896. Familia Theodoraky era o familie de negustori. Între 1800 şi 1900 au acaparat multe investiții imobiliare. Au deținut încă de la sfârșitul secolului 18 prăvălii pe Lipscani, o altă prăvălie în Hanul cu Tei, apoi case din mahalaua Oţetari (nu mai există); au avut și singura bancă românească din oraşul vechi „Banca Costache Tudorache”, plus multe prăvălii. Clădirea avea la parter cinci camere, etajul parţial şi mansarda fiind iniţial destinate dormitoarelor. Intrarea principală a avut până la un moment dat o uşă somptuoasă din lemn sculptat. Din vestibulul cu luminator se intra în birou, apoi urmau salonul, sufrageria cu ferestre spre heleşteu şi dormitoarele.

Au păstrat reședința conacului până în 1949, când a fost naționalizată. A aparținut pe rând școlii sătești, dar după ce școala a primit un nou imobil, a intrat în posesia unei administrații a Consiliului Județean Ilfov, o companie numită Transcom. Asta se întâmpla în februarie 1976. Conacul Hagi Tudorache nu a fost niciodată înscris în Lista Monumentelor Istorice și după mulți ani de degradare și vandalizare, a fost demolat. Am găsit informația pe un forum că a fost complet demolat la începutul anului 2013.

Câteva imagini din anii de existență:

Sursa foto: România pe 2 roți
Sursa foto: Ziarul Națiunea

Ultimul video cu acesta în picioare este din 2012, fiind în drumul unor oameni care făceau un traseu cu bicicleta. Îl puteți vedea aici. Video-ul acesta m-a ajutat pe mine să identific exact unde se afla clădirea, căci e cam greu să găsești ceva ce nu mai există, dacă mă înțelegeți.

Acum în locul respectiv mai sunt niște ruine ale unei anexe, probabil. Atât am avut de pozat. În jurul sunt boscheți, gunoaie, munți de pământ și Biserica Adormirea Maicii Domnului.

Conacul Hagi Tudorache
Conacul Hagi Tudorache
Conacul Hagi Tudorache
Conacul Hagi Tudorache

Să vă povestesc ceva amuzant legat de această biserică. Am zis să o vizităm, deși chiar nu aveam așteptări de la ea. Prietenul meu a vrut să facă câteva poze, dar preotul, care se afla în curte, i-a zis că nu ar vrea să pozăm deloc. Ne văzuse și că pozam în locul unde se afla înainte conacul și, citez, ”nu vreau ca imaginea mea de preot și a bisericii să fie asociată cu ce s-a întâmplat în locul ăla”. Foarte aiurea din partea mea că nu am insistat să aflu mai multe. Ce mi-a plăcut la preotul ăsta a fost cum l-a preocupat imaginea sa personală într-un sat unde te urmăresc bețivii pe stradă să le dai 1 leu că le e foame. În timp ce cară în brațe o pâine întreagă. Sau cum la biserică sunt montate camere de filmat pentru ca ”nimeni să nu ne mai fure tomberonul”. În grădina bisericii era și un cimitir în care s-au strâns multe gunoaie ce păreau că se află acolo deja de ceva vreme. Da, mi-a plăcut de preotul ăsta.

Aproape monument istoric

Revenind la conac. Conacul avea șanse să fie încadrat în lista monumentelor istorice, în categoria arhitectură, grupa A, adică de valoare naţională şi universală. Astfel ar fi putut să fie protejat de orice modificare, fie ea exterioară sau interioară. Clasarea lui a fost refuzată de proprietari, acei Transcom, dar în schimb au fost clasate ca și monumente biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului cu picturi din 1752 aflată din satul Sitaru şi biserica cu hramul Adormirea Maicii Domului din anul 1846 din satul Grădiştea.

Este mare păcat că nu a mai fost salvat Conacul Hagi Tudorache, deși avea șanse. Nu era un conac uriaș, plus avea o structură rezistentă, deci nici reparațiile nu ar fi fost atât de mari pe cât ar fi la acest conac, de exemplu.

Voi mai știți de vreun caz similar, de o clădire istorică cu potențial cultural ce a fost demolată?


Conacul Bujoiu din Balotesti

Conacul Bujoiu din Balotesti

Conacul Bujoiu intră pe lista mea de cel mai frumos conac abandonat ce mi-a fost dat să explorez. În viața unui explorator de locuri abandonate există puține reușite și multe dezamăgiri. De un an și câteva luni de când practic ”sportul” ăsta, pot spune că în multe cazuri nu mergi deloc la sigur. Găsești pe Internet sau afli despre un loc uitat de lume, dar fie este în celălalt capăt al țării, fie nu poți să-l explorezi nici de-ai locui vizavi de el. Cu prima problemă se mai rezolvă, chiar plănuiesc o vacanță anul viitor în care să fac un traseu al locurilor abandonate din țară, dar cu a doua mai greu. Multe conace abandonate nu au acces pentru public. Motivele sunt multiple, dar cel mai important dintre acestea? Șanse mari să cadă peste tine.

Conacul Bujoiu s-a ”lăsat greu”. Prima oară l-am descoperit anul trecut, pe la sfârșit de vară, când am petrecut 20 minute să mă gândesc cum naiba ajung la el. Conacul era în mare parte ascuns de vegetația de pe domeniu așa că mă bazam pe Google Maps când îmi spunea că am ajuns unde trebuie, căci eu nu vedeam nimic. Avea gard și o poartă, dar era închisă. Am plecat dezamăgită, nu era prima oară.

Cum am ajuns a doua oară

Acum 3 zile văd că vremea în weekend o să fie superbă. Perfect, numai bine să ies să testez iPhone 11 la poze. Dar unde să merg? Dau iar peste Conacul Bujoiu și văd că în Google reviews sunt niște poze de la o tipă care fusese recent. Dar cum a intrat?… În fine, îmi zic că ăsta va fi un back-up plan și mă decid să merg la alt conac. Celălalt conac se dovedește și el inaccesibil, așa că hai în Balotești.

Prietenul meu a fost poarta închisă și s-a grăbit să plece. Nu și eu. V-am povestit că sunt foarte căpoasă? Am studiat tot gardul, până când am văzut că unde trebuia să se unească cu un zid avea o mică despărțitură. Era un unghi ciudat, categoric nu ai putea repera asta decât dacă ai fi un om obsedat, așa ca mine. Astfel am intrat pe domeniul ce se întinde pe 2 hectare. Să nu uit să menționez că anul acesta cineva s-a ocupat să mai taie din vegetația uscată și astfel puteai să vezi conacul mai bine și, de asemenea, să ajungi la el într-o plimbare normală.

Conacul Bujoiu

Conacul a aparținut industriașului Ion Bujoiu, deși clădirea a fost construită cu ceva ani înainte să ajungă în posesia lui. Bujoiu a fost între 1937 și 1939 în cadrul ministerului Industriei și Comerțului și cel al Economiei.  Din păcate, Bujoiu a fost condamnat la închisoare de către comuniști și a murit tot în închisoare în 1956. Statul avea drept de preempțiune în tranzacționarea imobilului de către urmașii industriașului Bujoiu. Este estimat la 1,2 milioane de euro și din 2015 este scos la vânzare. Există un proiect de dezvoltare care vizează reabilitarea sa și construirea unui complex rezidențial în jurul său. Mai multe detalii aici.

Conacul are 16 camere, cu mansardă și demisol. Aș putea spune că este într-o stare decentă. Nu că aș fi evaluator de clădiri, dar acoperișul e întreg, podelele sunt și ele cât de cât întregi, iar unele camere au gresie pe jos sau ciment, nu îmi dau seama. Sunt porțiuni unde nu mergi pe lemn și, implicit, este safe. În astfel de clădiri abandonate înainte să intri, neapărat te uiți sus și jos. Nu vrei să-ți cadă nimic în cap sau să pici între etaje.

Interiorul conacului

Am explorat toate camerele de la parter, conacul este complet gol, nicio piesă de mobilier sau de iluminat. Dincolo de arhitectura sa, ce îți mai amintește de vremurile sale de glorie este faianța din baie și din bucătărie. Singurele elemente de ”decor” rămase împreună cu șemineul ce te întâmpină de la intrare. Majoritatea ferestrelor sunt sparte, vopseaua de pe pereți și uși este scorojită.

Conacul Bujoiu
Conacul Bujoiu
Conacul Bujoiu

La etaj este mai puțin sigur să pășești pentru că sunt acele podele de lemn care nu mai rezistă așa bine și din loc în loc mai este câte o gaură. La subsol este un miros puțin ciudat și am găsit și un craniu de animal care posibil să fi fost incendiat….Tot la subsol este o cameră ce are gratii și mă întreb de ce. Conacul are două intrări, una principală și cealaltă în lateral, ambele flancate de scări. Însă ce mi se pare ciudat este că intrarea laterală are o ușă fără clanță și dacă te uiți în interior vezi că nu duce nicăieri…

Conacul Bujoiu

Am fost cea mai fericită în acest loc, nici nu vă pot descrie. Conacul Bujoiu este absolut superb și dacă aș avea 1.2 milioane de euro și încă pe atât l-aș cumpăra și reabilita. Să-mi fac casa de bătrânețe. Este păcat de el. Sper să fie cumpărat de cineva care-i va reda frumusețea de odinioară și nu va face niciun complex rezidențal, mall, supermarket sau ce alte oribilități de idei ar mai putea avea cineva cu bani.

Cum face iPhone 11 poze

Pozele de mai sus sunt realizate cu DSLR. Cele ce urmează mai jos sunt făcute cu iPhone 11 dacă tentează pe cineva să și-l cumpere 🙂 La unele mai trebuie îndreptată perspectiva, dar mi s-a crașuit Lightroom-ul. O să vă rog să mă scuzați.

Conacul Bujoiu
Conacul Bujoiu
Conacul Bujoiu
Conacul Bujoiu
Conacul Bujoiu
Conacul Bujoiu
Conacul Bujoiu
Familie mare, masa mare

Familie mare, masa mare

De când eram mică, auzeam un singur lucru de la tata: mâncarea de  acasă e cea mai bună și sănătoasă.  Nimic nu o întrece, nimic nu se compară cu ea. Am mâncat mai bun decât acasă în viața asta, dar evident, tot la origini mă întorc pentru acel binecunoscut comfort food. Mâncarea aia încărcată de multe sentimente și de și mai multe calorii.

Nu știu de voi, dar poate îmi spuneți oricum în comentarii, însă la mine tradiția zice așa: e ziua ta? ne strângem și ne cinstești. Așa că zilele trecute a fost ziua de nume a mamei, prilej cu care ne-am strâns 20 de oameni într-o sufragerie și la o singură masă încărcată cu aperitive, salată de boeuf, pastramă la grătar, salată tabbouleh (făcută chiar de mine), mămăligă cu brânză, prăjituri și altele. N-am poze, că n-am drepturi de publicare de la oameni, dar  imaginați-vă un fel de masă de Crăciun în noiembrie, cam atât de bogată era.   Și că mi-am amintit, tot la mine în familie mai este acest obicei fantastic de Sărbători, anume să gătim o tonă de mâncare. Să zicem cârnați și sarmale. Luăm cârnații și sarmalele și ne ducem la rude care au gătit, ghici ce, cârnați și sarmale. Le lăsăm ce am gătit noi și ele ne dau ce au gătit ele.  Erasmus exchange program,  versiunea food.

Cum devii adult în familie

Stați, nu închideți, nu am dat copy paste de la alt articol, tot la mâncare rămânem.  Eu cred că evoluția unui om se poate analiza și din perspectiva asta. Adică, la all the family gatherings de-a lungul anilor tu treci prin niște etape:

  • începi cu a fi hrănit de altcineva
  • apoi cineva îți  taie friptura
  • apoi îți tai tu singur friptura, dar stai la masa copiilor
  • ajungi la masa adulților, dar nu bei alcool
  • bei alcool, dar  nu delegi sarcini și farfurii
  • bei alcool și delegi oamenii la locurile lor
  • tai friptura cuiva

În cadrul meselor de familie, eu sunt acolo unde am bolduit și îmi place mult poziția, cred că mai rămân. Plus, pastrama la grătar făcută de tata a fost delicioasă.  Aici chiar vă dau o poză:

familie

Apropo, dacă vă place farfuria albastră, să știți că până pe 26 noiembrie 2017, puteți câștiga premii pentru bucătărie cumpărând orice produs Edenia și inscriind bonul pe www.edenia-foods.ro. Marele premiu este o bucătarie creata de designerul Adela Pârvu.   Go! 🙂