Categorie: Fără categorie

[Comunicat] Gala Premiilor Constantin Brancoveanu si-a desemnat laureatii

[Comunicat] Gala Premiilor Constantin Brancoveanu si-a desemnat laureatii

Peste 600 de oameni au participat aseară la Gala Premiilor Constantin Brâncoveanu, unul dintre cele mai mari evenimente culturale din țară, ce a avut loc la Ateneul Român. Gala este organizată anual de către Fundația Alexandrion încă din 2014 și premiază personalități excepționale care, de-a lungul carierei, au contribuit substanțial la dezvoltarea societății românești în domenii precum: film, istorie, teatru, arhitectură, arte plastice, literatură sau muzică.

Laureații ediției din 2022 ai Galei sunt: Dumitru Radu Popescu – literatură (premiul pentru volumul „O sută și una de poezii”), Dragoș Sebastian Becheru – istorie (premiul pentru lucrarea „România și problema petrolului 1969 – 1981”), Gigi Căciuleanu – teatru (premiul pentru opera „Omnia” și spectacolele antologice din stagiunea 2021-2022), Arh. Cristina Olga Gociman – arhitectură (premiul pentru lucrarea „Consolidare, restaurare, restituire Castelul Ion Oteteleșanu”), Anghel Gheorghe – arte plastice (premiul pentru cariera de excepție), Ruxandra Donose – muzică (premiul pentru cariera de excepție), Dan Pița – film (premiul pentru cariera de excepție).

Mai mult, anul acesta, Fundația Alexandrion a acordat nu mai puțin de trei premii speciale: 

  • Preotul Walid Eskandafi – premiul special pentru contribuția la propagarea libertății religioase. Părintele Walid a organizat, la începutul crizei siriene, două inițiative sociale de reconciliere extrem de valoroase: Marmarita Private School, care acomodează mii de elevi, și Catholic Relief Center, care oferă sprijin moral și emoțional familiilor de refugiați;
  • Ivanka Shalapatova – premiul special pentru contribuția remarcabilă la susținerea copiilor defavorizați și la protejarea sănătății acestora. Ivanka Shalapatova este CEO al Fundației “For Our Children” din Bulgaria, prin intermediul căreia derulează proiecte de susținere a drepturilor copilului și de sprijinire a familiei la nivel global;
  • Ivanka Demchuck – premiul special pentru contribuția la dezvoltarea artei religioase. Ivanka Demchuck este o artistă din Ucraina care pictează icoane. Ea a ales să-și construiască o carieră în Lviv (Ucraina) datorită patrimoniului cultural bogat al acestui oraș, bazat pe tradițiile creștine occidentale și orientale.

„Pandemia și criza sistemelor de sănătate, criza lumii naturale și a climei, iar acum războiul purtat în Europa sunt, toate, încercări care ne testează solidaritatea și capacitatea de a răspunde împreună și eficient. Poate părea că, în fața acestor provocări, cultura este un moft. Nimic mai greșit. Cultura ne definește, este metabolismul nostru vital și cel mai de preț bun comun. Ea ne dă speranța, ne hrănește optimismul și îi îndemn pe toți să o hrănească în continuare. Avem oameni minunați printre noi care au slujit binele comun și pe care i-am onorat în cadrul Galei. Recunoștința mea se îndreaptă către ei, dar și către cei care au reușit să-și facă bine treaba în aceste vremuri dificile”, a spus Dr.Nawaf Salameh, Președinte Fondator Alexandrion Group și Fundația Alexandrion.

Juriul de anul acesta, prezidat de Academician Răzvan Theodorescu, a fost format din personalități ale culturii și științei: pictorul Ștefan Râmniceanu, Prof. Univ. Dr. Ludmila Patlanjoglu – teatrolog, istoric şi critic de teatru, criticul de film Magda Mihăilescu, Dr Constantin Corneanu – istoric, Nicolae Iliescu – scriitor, eseist și publicist, Prof. Univ. Dr în arhitectură Marian Moiceanu și muzicologul Sorina Goia. 

Cele trei momente muzicale din cadrul Galei au fost susținute de soprana Irina Baianț, pianistul Marius Deneș și grupul de crossover clasic Brio Sonores, acompaniați de orchestra New Hope.

Mai multe informații despre Gala Premiilor Constantin Brâncoveanu sunt disponibile online pe www.fundația-alexandrion.ro.

E haos la pasapoarte

E haos la pasapoarte

Zilele astea am fost pe drumuri sa imi iau noul buletin (I got married, yuhuu) si sa ma pregatesc de noile plecari din tara. Voi zbura catre Napoli la final de luna si mai intai de asta o sa petrec cateva zile si in Atena. Doar ca zborul spre Atena va fi cu escala in Istanbul, asa ca pentru a fi on the safe side, o sa imi actualizez si pasaportul. Un pasaport pe care l-am reinnoit anul trecut, dar daca mi-a trebuit maritis…aia e, o iau de la capat. Teoretic, poti tranzita aeroportul doar cu buletinul, dar am vrut sa fi sigura.

Pentru buletin am depus actele miercuri, 8 iunie, la pranz. Nu se poate plati o taxa o de urgenta, asa ca tot ce am putut sa sper a fost sa il primesc in timp util pentru a merge la pasapoarte. Vineri la pranz era gata. Am fost super happy ca s-au miscat asa de repede, iar personalul a fost foarte amabil si profi.

Acum hai la pasapoarte

Am cautat sa vad cand m-as putea programa la pasapoarte. Primul loc disponibil? In luna august. Fir-ar! Daca nu se poate cu programare, atunci ma duc sa stau la coada. Asta am si facut, iar la ora 14 ajungeam in Plaza Mall. Ce putea fi acolo decat un haos imens? Erau formate 2 cozi, una de depuneri si alta pentru eliberare. Cei cu programare online intrau imediat. Eram invidioasa pe ei, dar plecarea mea cu escala a fost neprevazuta. Altminteri as fi procedat la fel, m-as fi organizat din timp.

Am ajuns la ora 14 si la 16:30 se incheia programul. Credeti ca am mai reusit sa intru dupa 2 ore si jumatate de stat la coada? Nu, normal. Am avut norocul de a ajunge fix in dreptul usii ca sa mi se inchida in fata. Mai era inaintea mea o doamna cu copil. A inceput sa planga. Alta doamna din spatele meu avea copil de 3 luni dupa ea si a inceput sa faca scandal ca nu e posibil asa ceva etc.

Ce-i drept, programul e program. Dar pentru 258 lei platiti ca sa ti se faca pasaport si sa fie doar cateva ghisee functionale…e bataie de joc. Si nu am inteles de ce politistii aia care stateau de paza nu au taiat coada de mult. Sa spuna direct: nu mai e loc, atat mai permitem, 5 indivizi. Nu, sa stea 60 de fraieri la coada, taiem doar pana intr-un punct anume sa le dam impresia ca mai au totusi vreo sansa, desi era evident ca nu. Plus, nu era un ritm anume de intrare, nu iti dadeai seama cand vei avansa.

Iata un filmulet facut de mine la fata locului:

Ma duc marti la ParkLake la 7 dimineata desi programul incepe la 8:30. Nu plec pana cand nu imi fac pasaportul. Apoi ma mai asteapta inca o coada de cateva ore ca sa il ridic, de ce nu. Viata e prea frumoasa ca sa nu o irosesti cu institutiile statului la pasapoarte.

pasapoarte

De încercat: sarmale coreene

De încercat: sarmale coreene

Exagerez când spun sarmale coreene, there is no such thing. Sau mă înșel?… Am găsit o rețetă cu sarmale, dar părea o chestie pur pentru vegani. Eu nu o să vă rețin astăzi timpul cu veganisme, mai am și eu piticii ăștia pe creier uneori, dar nu azi. Vreau să vă arăt o rețetă super mișto de barbeque coreean. Probabil unul dintrele cele mai faimoase preparate din gastronomia lor. Și pe care l-am adorat și când am fost la Restaurant Seoul.

Dar eu nu am acasă plită special pentru BBQ, așa că l-am făcut în tigaie. Și prima mea încercare de BBQ nu a fost nici din categoria super profi, în sensul că nu am avut chiar 100% ingredientele necesare. De exemplu, în loc de pastă gochujang am folosit boia dulce. Fiind un corespondent relativ direct. Însă e mai bine să vă prezint rețeta cu ingrediente mai simple ca să o puteți pregăti ușor și rapid.

Ingrediente: mix de carne de vită și porc (cam 200g), salată verde, morcovi, castraveți, 1 ceapă albă sau roșie (de preferat albă), ardei iuți verzi, usturoi feliat.

Condimente și sosuri: sos de soia, Sriracha, boia dulce, oțet de orez, ghimbir pudră (ideal proaspăt), ulei de susan, zahăr brun, usturoi pudră (ideal prospăt), piper.

Și acum ca orice blogger culinar CE NU SUNT o să vă spun că nu am cantități precise de cât din fiecare lucru să folosiți. E după gust. Eu puneam cam 1 lingură din fiecare sau o linguriță, în funcție de ce voiam să fac. De exemplu, poate pun doar o linguriță de Sriracha ca să nu iasă foarte spicy.

Cum să faceți sarmale coreene?

Se mixează condimentele cu sosurile. Adăugați rezultatul peste carnea tăiate cubulețe mai mari. Se pune în frigider să stea 1 oră. Se pune niște ulei de susan în tigaie și după ce se înginge, adăugați și carnea împreună cu ceapa tăiată julien. Se ține în tigaie vreo 10-15 minute până devine comestibilă și fără risc de Salmonella.

La final, se ia frunza de salată și se pune în ea carnea, morcovul, usturioul castravetele și ardeiul iute. Se face rulou. Se servește cu sos de soia și o bere rece alături. Enjoy!

Duminica muzeelor

Duminica muzeelor

Am un eveniment anul viitor pentru care trebuie să pun ceva bani deoparte, așa că soon toate plimbările mele se vor transforma în vizite și tururi prin București. Sunt în căutare de orice experiență avantajoasă din punct de vedere budget, deci dacă aveți recomandări, le aștept în comentarii 🙂

Până una-alta, am început să petrec weekend-urile mai pe low-cost și mi-am petrecut una dintre duminici la 2 muzee. Apropo, dacă v-ați săturat de mall-uri, să știți că alternativa unei zile răcoroase poate fi chiar un muzeu.

Muzeul de Artă 

Am vizitat Galeria Națională, deși eram sceptică înainte să ajung acolo. Văzusem acum câteva luni Galeria Europeană și pot spune că a fost destul de plictisitor. Nu știu dacă din motivul este acela că nu ne permitem să avem picturi celebre la noi în țară, dar au fost 2 etaje pe care abia așteptăm să le termin. În schimb, Galeria Națională a fost surprinzătoare, am regăsit multe picturi pe care le știam din copilărie și pe care le-am studiat la școală. Cred că Ștefan Luchian și Nicolae Grigorescu au fost preferații mei.  

Muzeul de Istorie Națională

Ați intrat vreodată în acest muzeu? Faimos mai mult în aceste timpuri pentru că pe treptele sale este plasată acea statuie controversată cu Traian și lupoaica. Ei, bine, eu nu mai intrasem până acum. Pentru un muzeu de istorie îi lipsesc multe expoziții care să acopere practic….istoria noastră. Nu poți vedea decât copia columnei lui Traian, o serie de artefacte și bijuterii, plus două expoziții de benzi desenate și jucării. Perioada de monarhie, comunismul, istoria satului românesc, alte lucruri din istoria noastră de popor….nimic. Cred că e destul de confusing pentru un turist care vine aici sperând să afle ceva despre noi. Mai ales dacă face o comparație cu muzeele din alte țări.

Am fost întâmpinată la intrare de un domn, angajat al muzeului, care mi-a explicat foarte drăguț ce traseu să urmez și m-a condus către expoziția cu artefactele și columna lui Traian. M-am întors după 5 minute la el să îi spun că eu vreau să văd altceva :))) Expozițiile de benzi desenate și jucării m-au interesat pe mine cel mai mult, așa că acolo mi-am petrecut timpul, for a trip down the memory lane. 

Clădirea este în curs de reabilitare din 2012 și din acest motiv vizitezi destul de puține lucruri. De altfel, din ce am înțeles de la jandarmul ce stătea de pază este că sunt multe zone în clădire ce stau de foarte mulți ani nedeschise pentru că nu e safe să le vizitezi. Tot el mi-a zis că un tur complet de vizitate pentru întreaga clădire ar dura 16 ore. Mi se pare un pic cam exagerat și nu am regăsit informația asta undeva. Sunt curioasă să văd ce au în plan pentru redeschidere și când va avea loc.

Cum am rezervat biletele? 

Noutatea pentru mine este că a fost prima dată când am mers la niște muzee achiziționând online biletele. Am folosit Booktes, o platforma de ticketing prin care poți lua online bilete la diverse muzee și expoziții, dar și pentru diverse experiențe inedite de travel. În site poți să explorezi foarte ușor ce alte obiective din București mai pot fi vizitate, le ai pe toate în același loc, dar poti bookui si pentru alte orase din tara.

Și dacă nu ești fan muzee, oricum pe BookTes ai multe alte opțiuni de activități: drumeții, zbor cu parapanta, plimbări pe apă, rafting, events, excursii, plimbări cu cai etc. De exemplu, eu aș vrea să mai încerc o zi cu caiacul în Delta. Cred că ar fi cam mișto, să duc experiență la un nou nivel, de pe Snagov pe Delta Dunării.

Activitățile sunt grupate și în funcție de oraș, deci dacă ai în plan să faci un city break / road trip prin Cluj (să zicem), atunci poți să vezi ce activități inedite ai putea face în zona respectivă. Cum ar fi acest tur ghidat gratuit.

Și ca să zic tot de muzee, pentru mine e un mare plus să cumpăr biletele online. Nu am niciodată cash la mine ca să achit la față locului. Deci scap de griji si rezerv pe BookTes.

Voi ce experiențe aveți planificate pentru vara aceasta? 🙂

Mi-am luat certificatul digital de vaccinare

Mi-am luat certificatul digital de vaccinare

Inainte sa intru in Croatia a fost necesar sa completez un document (probabil similar celui din Grecia) cu informatii despre cand voi ajunge, cat voi sta, unde voi sta si, desigur, datele mele personale. Pe formular aveam intrebare daca am un certificat digital de vaccinare impotriva COVID-19. Croatia fiind una dintre primele tari care au adoptat aceasta metoda. Evident, acum 2 saptamani nu avem nimic in acest sens si am stat un pic cu grija sa nu fie probleme ca ma duc cu o hartiuta printata. Nu au fost niciun issue, evident.

Insa acum ca s-a lansat si la noi aceasta platforma, am zis sa mi-l emit si eu, sa il am pregatit pentru plecarea in Grecia. Care e tocmai la toamna, dar sa fiu eu pregatita din timp.

Cred ca sunt printre cei norocosi carora li s-a emis certificatul in 3 minute maxim. Toata operatiunea a fost super simpla si fara batai de cap. Stiu, insa, ca altora nu le merge platforma, nu s-au putut loga sau au aparut erori la emiterea certificatului.

Care este treaba cu acest certificat?

„Certificatul digital UE privind COVID facilitează călătoriile în spațiul european fără restricții epidemiologice și fără a fi îngrădită libertatea de mișcare.

  • gratuit
  • valabil în toate statele membre ale Uniunii Europene
  • disponibil în limbile română și engleză

Certificatul digital UE privind COVID nu este un document obligatoriu, dar este acceptat, la nivel european, ca dovadă autorizată pentru a atesta calitatea de persoană vaccinată, testată negativ sau recuperată după infecția cu COVID-19.”

E cam dubios ca iti cer tie informatii despre ce tip de vaccin ai facut si cand l-ai facut, cand ei ar trebui sa te aiba deja inregistrat in sistem…

Anyway, pentru o platforma de stat cred ca se putea si mai rau. Sper ca asigura, totusi, suportul necesar persoanelor ce nu s-au nascut cu Internetul in brate.

La pas prin Cheile Băniței

La pas prin Cheile Băniței

Anterior vă povesteam despre cum am găsit un loc de vis: Geoagiu-Băi pe Tik Tok. Uite că e bună platforma asta pentru descoperit locuri faine și mâncăruri bune. Tot asa am descoperit si Cheile Băniței, un loc absolut minunat. Este o rezervație naturală ce se află în Parcul Natural Grădiștea Muncelului-Cioclovina. Rezervația este foarte aproape de Peștera Bolii, despre care o să vă povestesc într-un articol separat.

Cum s-au format Cheile Băniței?

Cheile s-au format prin săparea unui culoar într-un masiv calcaros de râul Bănița (ce și parcurge culoarul), cât și prin prăbuşirea tavanului unei peşteri. Lungimea cheilor este de aproximativ 250-300 de metri, astfel că nu durează foarte mult parcurgerea lor, însă aspectul lor este uimitor. Pereții de stâncă ajung pe la 10 metri înălțime.

Traseul se parcurge prin apă. Eu nu eram echipată corespunzător, însă tot mi-am făcut curaj și am intrat în râu. Imediat după sosirea noastră au mai venit 2 cupluri. Tipele aveau cizme de cauciuc și își ridicaseră pantalonii până deasupra genunchilor ca să nu se ude. Evident, s-au udat oricum. Eu inițial plănuiam să străbat zona mergând cumva pe stâncă, dar era super dificil. Era foarte abruptă pe alocuri și nu aveai nici de ce să te ții. Aveam șanse foarte mari să cad direct în apă. Raul nu avea adâncime mare, dar tot aș fi riscat să mă lovesc destul de urat dacă aș fi căzut pe niște pietre, de exemplu.

Zilele acestea a plouat destul de mult, așa că și debitul răului a fost mai mare. Trebuia să mergi destul de atent, pentru că erau foarte puternici curenții și de câteva ori m-am dezechilibrat. Nu am căzut, din fericire, căci apa nu ajungea decât până la genunchi, dar era foarte rece. Am parcurs cred că un pic mai mult de jumătate din traseu ca să fac poze și apoi m-am întors.

Cheile Băniței
Cheile Băniței
Cheile Băniței
Cheile Băniței

Când să le vizitați?

Am înțeles că în plină vară este numai bun de parcurs traseul, nivelul apei scade mult, ajunge până la glezne și, evident, are o temperatură mult mai suportabilă. Unii oameni nici nu mai vin cu cizme de cauciuc, ci în papuci speciali pentru plajă. Așa că vă recomand să procedați la fel. Veniți aici într-o zi caniculară, o să fie perfect, iar peisajul vă va încânta.

Poze ce nu imi apartin, dar mi-au placut mult

Sursa foto
Sursa foto
Sursa foto
Am încercat produse plant-based de la fast food-uri

Am încercat produse plant-based de la fast food-uri

Burger King au spart gheața lansând Plant-based Whopper-ul la noi în țară. În străinătate lanțurile mari de fast-food deja au pus la vânzare de ceva timp diverse preparate vegane sau plant-based. Ușor-ușor vor apărea și la noi tot mai multe opțiuni de acest fel și am zis să încerc și eu să văd cum sunt.

Disclaimer: nu sunt vegană sau vegetariană, ci încerc să am o dietă cât mai echilibrată, preponderent formată din legume sau carne light (pește, pui) + cât mai puține alimente procesate.

Să trecem la preparatele testate. Avem Burger King & Nordsee. IKEA mai au niște hotdogs vegetali, dar nu am mai apucat să îi testez, deși eram în zonă, căci era too much pentru bietul meu stomac să mănânce atâta sintetic și soia.

Burger King – Whopper Plant-based

Notă: 9 / 10

Începem cu Burger king și al lor Whooper. Ei zic „voi ați cerut, noi am adus”. Și serios mă întreb who asked for this.

Plant-Based Whopper a fost bun, mi se părea că mănânc burgerul obișnuit, cu carne. Am avut o foarte ușoară senzație de greață după, dar a trecut imediat (posibil de la prea multe grăsimi, nu mănânc foarte des așa). Dar am savurat burgerul și nu aș zice „nu” dacă ar fi să mai am ocazia să îl mănânc data viitoare când mai trec pe la ei. Carnea ar fi făcută din proteină de soia.

Atenție că nu este vegan! Este făcut pe același grill cu carnea obișnuită și maioneză folosită este una normală, cu ou.

Am apreciat transparența lor, că au pus asta ca și disclaimer în vizualul în care au anunțat produsul. Mi se pare foarte fair. Deci am putea spune că Plant-Based Whopper este mai potrivit pentru vegetarieni sau pentru vegani on a cheat day (dacă au așa ceva). Și pentru cei care țin post.

plant-based
plant-based

Burger King – Plant-based nuggets

Notă: 1 / 10

Oh, dear lord. Dacă la Plant-based Whopper mai ai și alte gusturi și texturi (chiflă, sosuri, roșie, salată, castraveți etc), la nuggets nu rămâne decât să îi treci prin niște sos și aia e. Nu ai cum să eviți gustul lor oribil și mirosul de pastile. Yeap, fix așa sunt. Am mâncat jumătate de nugget alături de niște sos sweet Chilli și mi-a fost de ajuns. Prietenul meu i-a mâncat pe toți și i s-au părut decenți, dar nu i-ar mai cumpăra voluntar. 

*eu i-am cumpărat for research purposes, să scriu acest articol*.

Spre desoebire de Whopper, ei sunt prăjiți separat de restul produselor, ceea ce, de asemenea, au comunicat către consumatori. A durat un pic până mi-am primit comanda (Burger King Băneasa), iar angajata de acolo și-a cerut scuze pentru acest lucru (fără ca eu să îi zic ceva). Se pare că nu sunt mulți care comandă acest produs. I wonder why.

plant-based
plant-based
plant-based

Nordsee – Vish

Notă: 7.5 / 10

Vish! E funny numele, pare că așa ar putea să îl cheme pe un guru de yoga. Sau așa se poate numi un produs cu care spăl rufe / vase / suprafețe. Noul și îmbunătațitul Vish, acum și pe bază de plante. Vish is no fish, dar e atât de aproape. Nu știu ce inginerie au făcut, serios, pentru 1 secundă am vrut să mă întorc la ei și să le spun că mi-au dat din greșeală sendvișul cu pește. Avea fix același gust. Pe net oamenii mai ziceau că seamănă la gust cu o pastă de cartofi. Dacă stai să analizezi super mult cred că poți să îi găsești multe asemănări, dar tot gustul de pește predomină. Arată cam așa:

plant-based
plant-based

Vish este vegan, să știți. Are sos Remoulade vegan, chiflă integrală, salată și roșie. A fost bun, mi-a plăcut. Again, mă simțeam un pic ciudat cu ”peștele” ăsta, părea că mănânci ceva feels illegal, but it isn’t. Sau invers, nu știu. Nu prea mi-a plăcut culoarea, în schimb, prea închisă, deși nu era overly cooked. Părea suspect.

Sendivșul a costat 17 lei și mai aveai varianta de Vish & chips cu 22 lei. Scumpicel amândouă, dar la Nordsee mereu a fost așa.

În concluzie, cred că poți opta pentru aceste produse dacă ești vegetarian și vrei să ai un cheat day de mâncare nesănătoasă sau dacă ții post și nu ai unde să mănânci în oraș. Besides this, it’s a no go. Mai bine mergi undeva de unde să îți comanzi un burger cu vânătă la grătar și halloumi decât să mergi pe variantele astea on a regular basis. Am mai scris despre opțiuni veggie, aici.

Le-a mai încercat cineva, cum vi s-au părut?

 

Rutina de mers la piață este cea mai bună rutină

Rutina de mers la piață este cea mai bună rutină

Mă trezesc mereu sâmbătă dimineața pe la 8. Nici nu mănânc. Știu că am de mers întâi la piață și apoi pot ajunge să îmi fac micul dejun. Mi-ar plăcea ca la 16 Februarie să existe și un coffee shop mai de doamne ajută. E oarecum în apropiere 5togo. Dar nu e chiar același lucru cu ce tip de cafea îmi doresc. Înțeleg însă și perspectiva și targetul. Nu foarte mulți hipsters & millenials o să meargă la piață pentru cafea.

Anyway, am reușit să găsesc un coffee place unde un ”băiat” se chinuie el să facă o cafea d-aia fancy, mă întreabă de 20 ori ”vreți și zahăr, nu?” (clar nu) și poartă masca aproape corect. Și dacă mor de foame până când ajung să îmi fac de mâncare, atunci iau și un covrig la 1 leu de la cele 3-4 covrigării din același perimetru.e

Piața are o zonă interioară, acoperită, plus mulți comercianți care vând lângă piață, în exterior. Teoretic la ei ai putea găsi prețuri mai decente decât la cei care au de plătit chirii mai mari. Da și nu. De exemplu, acum 2 săptămâni 1 kg de cartofi noi costau 15 lei indiferent de la ce tarabă cumpărai. Personal, prefer să cumpăr de la tarabele din interior pentru că mi se pare că sunt mai atenți cu marfa ( o parte din ei) și legumele par mai proaspete.

Știu că mulți se duc în Obor pentru piață, dar e prea departe de mine și nu se poate numi rutină plăcută dacă trebuie să străbat jumătate de oraș ca să ajung să cumpăr pătrunjel. Plus că nici nu ar mai avea cum să devină o rutină in the first place.

Ce cumpăr?

Pâine proaspătă, carne de la măcelărie (ficăței, pui, frigărui – în funcție de meniul pe care l-am pentru săptămâna ce vine), apoi fructe și legume în funcție de sezon. Ceea ce se traduce astfel: ardei, castraveți, roșii, cartofi, salată verde (IT IS A MUST), ceapă verde, mărar, pătrunjel, spanac – anything green for short – dovlecel, vânătă, căpșuni și, eventual, mere. Îmi place că este un domn cu tarabă la care vinde doar fructe de toamnă (mere, gutui, pere) și de fiecare dacă când cumpăr de la el suc de mere (super bun), îmi dă ”din partea casei” și 2 mere sau niște pere. Sunt client fidel.

Mai obișnuiesc să cumpăr măsline și (cremă de) brânză, dar nu extraordinar de des. Am intrat 5 minute la pescărie și nu m-am încumetat să cumpăr ceva de acolo, arăta foarte fishy. Pentru fructe de mare și pește bun chiar m-aș duce la Obor.

De unde cumpăr?

Am de recomandat 2 locuri din piață pe care le-am descoperit cu ajutorul lui Mihai Petrea, colegul de apartament al Gabrielei:

  • carmangeria Dumi: au carne absolut excelentă și în fiecare săptămână au un alt sortiment la display, ca să zic așa. De exemplu, au avut frigăruri de curcan învelit în fâșii de zucchini. Sau această pastramă cu vibe exotic, de mai jos. Și mai au și niște frigărui cu halloumi delicioase.

  • brutăria Grivița – au pâine foarte, foarte bună. Deși recunosc că eram mare fan Miez, îmi e cam peste mână să merg până acolo. Pâinea ”Rădăcină” e preferata mea (e împletită). Ah, și unrelated cu piața, pâinea de la Lidl cu cartofi este also the shit.

În rest, pe lângă piață găsești de toate: outlets, SH-uri, mini-supermarkets, pescării, târg de vechituri, florării, curățătorie, centru xerox, anything you need. Și îmi place tare tare mult să iau flori de la piață, îmi dă o stare de bine să îmi umplu casa cu ele.

Rutina de mers la piață e cea mai bună rutină

Pare că am făcut un advertorial pentru Piața 16 februarie, dar nu mă plătește nimeni în cartofi pentru articolul ăsta. Acum că sunt aproape de final, îmi dau seama că I missed the purpose of what I was trying to say. Scuzați romgleza. De când cu pandemia, nimic nu mai e sigur, nimic nu mai e cert, nu știi dacă vei putea pleca la munte cu prietenii, că poate se închide orașul, nu știi când prinzi loc la vaccin, când te reîntorci la muncă, dacă o să mai ai un loc de muncă etc etc.

Sunt multe incertitudini și mi se pare că față de anul trecut, când mai aveam o doză de speranță, acum efectele tuturor restricțiilor și contextului sumbru se resimt mult mai tare. Explică mai bine articolul ăsta la ce mă refer. Și astfel că a avea rutine ce îți oferă un fel de normalitate de care poți bucura recurent este de vis. Mă gândesc mereu că d-abia aștept să vină ziua de sâmbătă să merg la piață, să fiu eu cu mine și cu plasa mea din pânză, e cea mai bună rutină. Am și eu o bucurie din prea puține bucurii.

Conacul Matac din Valea Călugărească

Conacul Matac din Valea Călugărească

Conacul mi se pare că este într-o stare excelentă și nu cred că lucrările de reabilitare ar fi prea dificile sau imposibile din punct de vedere financiar. Am crezut realmente că am ajuns la o pensiune ce avea porțile închise pentru că mai erau necesare câteva reparații. Ce-i drept, nu am putut vedea si interiorul, pentru că era închis cu lacătul (și mai bine că era așa), dar am putut vedea parterul printr-un colț de geam spart si părea ca nu este atât de gravă situația. Dar nu mă pronunț 100%, pentru că nu știu sigur ce probleme ascunde.

Aici s-au filmat scene pentru câteva filme românești pe care nu le-am vizionat, dar poate cu ocazia asta o să le văd și eu: “Colierul de turcoaze” și “Secretul lui Bachus”. Ba mai mult, la acest conac au fost invitați la o degustare de vinuri în perioada comunistă chiar Fidel Castro și Richard Nixon.

Iar câteva cupluri și-au făcut ședința foto de nuntă acolo.

Arată superb și deși nu se compară nivelul de distrugere cu alte conace vizitate de mine, tot pot spune că este o ruină. Abandonat să fie cuprins de negura timpului. Am devenit și poetică. Dar serios vorbind, conacul este o bijuterie ce are un potențial enorm, fiind într-o zonă viticolă, situat în zona “Drumul Vinului”. Reabilitat, Conacul Matac din Valea Călugărească ar putea atrage foarte mulți turiști.

Conacul Matac din Valea Călugărească – origini și prezent

Conacul Matac a fost construit între anii 1901-1903, pe moșia Cantacuzino din Valea Călugărească, județul Prahova. Proprietarul conacului a fost Barbu Matac, un înalt funcţionar de la Căile Ferate Române.

Am găsit mai multe informații despre încercările de salvare a acestui conac:

În prezent clădirea se află în inventarul Ministerului Finanţelor şi în administrarea Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie de la Valea Călugărească. În anul 2011 s-a încercat un parteneriat între Consiliul Județean Prahova, Primăria Valea Călugărească și Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație din Valea Călugărească în vederea restaurării conacului și a introducerii lui în circuitul turistic, pe „Drumul Vinului”.

Inițiativa era bună dat fiind că vechiul conac boieresc face parte din patrimoniul naţional, este localizat într-o zonă viticolă reprezentativă pentru viticultura judeţului Prahova și, în plus, ar fi devenit o atracție pentru turiștii amatori de degustări de vinuri.

Sursă informații.

Ion Marin, directorul ICDVV Valea Călugărească: “Din 2002, institutul nu a mai primit niciun leu de la bugetul de stat. Statul este proprietar, noi suntem doar administratorii, nu putem face credite, nu putem folosi instrumente de plata care le folosesc alte societăți, nu putem concesiona, nu putem nimic, decât să funcționăm la limita.”

Problema este una birocratică, ca întotdeauna. Se vrea, dar nu se poate. Mare păcat.

Iată și câteva imagini cu Conacul Matac din Valea Călugărească

Conacul Matac din Valea Călugărească
Conacul Matac din Valea Călugărească
Conacul Matac din Valea Călugărească
Conacul Matac din Valea Călugărească
Conacul Matac din Valea Călugărească
Imagine din cladirea de tip anexa
Conacul Matac din Valea Călugărească
Imagine din cladirea de tip anexa
Imagine din cladirea de tip anexa
Cea mai bună soluție pentru depozitare haine

Cea mai bună soluție pentru depozitare haine

Facem o scurtă pauză de la subiectele de călătorit și mâncare, avem o adevarată dramă în desfășurare acasă. Nu mai am unde să îmi pun hainele. First world problem, I know. Însă pentru că aproape zi de zi sunt acasă all-day nu am cum să mai ignor problema asta, a devenit destul de acută. Bine, nici coletele comandate în timpul carantinei nu m-au ajutat foarte mult.

Și mi-am zis că e timpul nu doar să le rearanjez, ci și să reevaluez ce mai vreau să port și ce nu. Ocazie cu care am realizat că nu înțeleg de ce o parte din ele le-am păstrat atâta timp. Mai ales că am un foarte mic șifonier, din rațiuni de spațiu. Hainele care nu sunt de sezon (iarnă, de exemplu) le țin la părinți, în fosta mea cameră. Nu am loc și pentru ele la mine acasă. Evaluarea a generat următoarele rezultate:

  • Haine de dat: am făcut un pachet de haine pe care chiar nu mai am cum să le port și nici nu mai vreau. Le vor primi niște copii / adolescenți care au nevoie de ele.
  • Haine de vândut: haine mișto, dar care fie îmi sunt mari, fie nu le-aș mai purta. Le voi vinde.
  • Haine de păstrat și de organizat: astea sunt hainele cu care rămân eu, dar care trebuie aranjate cât să nu mai stea mototolite.

Dar unde să le mai pun?! Oricum nu port tot ce am în dulap nici dacă sunt toate de sezon. Deci cum fac?

Cea mai bună soluție pentru depozitare haine

Am găsit la Pepco (și Jumbo) acești saci de vidare ce reduc cu 75% din spațiul ocupat de haine. Funcționează foarte simplu. Adaugi hainele în sac, le așezi bine-bine (să fie necălcate), le sigilezi (au un sigiliu), apoi cuplezi furtunul de la aspirator la supapă și aspiri până când este scos tot aerul.

Iată cum ajungi să pui toate hainele de care nu ai nevoie la loc sigur. Eu le pozez înainte ca să nu uit de ele. Apoi le pun sub pat ca să nu mă încurce prin casă. Haha.

Menționez că sacul nr. 2 a fost cam faulty, s-a desprins la supapă și a ieșit aerul. Asta e, mai dăm și rateuri în viață.

Minunăția asta de sac costă 10 lei, mi-am luat 5 ca să am suficiente pentru depozitare haine. În Jumbo posibil să fie chiar mai ieftine, dar e mai ușor de ajuns în Pepco decât în Jumbo.

Gata, mă duc să-mi cumpăr alte haine. Glumesc.