Categorie: Fără categorie

Am încercat produse plant-based de la fast food-uri

Am încercat produse plant-based de la fast food-uri

Burger King au spart gheața lansând Plant-based Whopper-ul la noi în țară. În străinătate lanțurile mari de fast-food deja au pus la vânzare de ceva timp diverse preparate vegane sau plant-based. Ușor-ușor vor apărea și la noi tot mai multe opțiuni de acest fel și am zis să încerc și eu să văd cum sunt.

Disclaimer: nu sunt vegană sau vegetariană, ci încerc să am o dietă cât mai echilibrată, preponderent formată din legume sau carne light (pește, pui) + cât mai puține alimente procesate.

Să trecem la preparatele testate. Avem Burger King & Nordsee. IKEA mai au niște hotdogs vegetali, dar nu am mai apucat să îi testez, deși eram în zonă, căci era too much pentru bietul meu stomac să mănânce atâta sintetic și soia.

Burger King – Whopper Plant-based

Notă: 9 / 10

Începem cu Burger king și al lor Whooper. Ei zic „voi ați cerut, noi am adus”. Și serios mă întreb who asked for this.

Plant-Based Whopper a fost bun, mi se părea că mănânc burgerul obișnuit, cu carne. Am avut o foarte ușoară senzație de greață după, dar a trecut imediat (posibil de la prea multe grăsimi, nu mănânc foarte des așa). Dar am savurat burgerul și nu aș zice „nu” dacă ar fi să mai am ocazia să îl mănânc data viitoare când mai trec pe la ei. Carnea ar fi făcută din proteină de soia.

Atenție că nu este vegan! Este făcut pe același grill cu carnea obișnuită și maioneză folosită este una normală, cu ou.

Am apreciat transparența lor, că au pus asta ca și disclaimer în vizualul în care au anunțat produsul. Mi se pare foarte fair. Deci am putea spune că Plant-Based Whopper este mai potrivit pentru vegetarieni sau pentru vegani on a cheat day (dacă au așa ceva). Și pentru cei care țin post.

plant-based
plant-based

Burger King – Plant-based nuggets

Notă: 1 / 10

Oh, dear lord. Dacă la Plant-based Whopper mai ai și alte gusturi și texturi (chiflă, sosuri, roșie, salată, castraveți etc), la nuggets nu rămâne decât să îi treci prin niște sos și aia e. Nu ai cum să eviți gustul lor oribil și mirosul de pastile. Yeap, fix așa sunt. Am mâncat jumătate de nugget alături de niște sos sweet Chilli și mi-a fost de ajuns. Prietenul meu i-a mâncat pe toți și i s-au părut decenți, dar nu i-ar mai cumpăra voluntar. 

*eu i-am cumpărat for research purposes, să scriu acest articol*.

Spre desoebire de Whopper, ei sunt prăjiți separat de restul produselor, ceea ce, de asemenea, au comunicat către consumatori. A durat un pic până mi-am primit comanda (Burger King Băneasa), iar angajata de acolo și-a cerut scuze pentru acest lucru (fără ca eu să îi zic ceva). Se pare că nu sunt mulți care comandă acest produs. I wonder why.

plant-based
plant-based
plant-based

Nordsee – Vish

Notă: 7.5 / 10

Vish! E funny numele, pare că așa ar putea să îl cheme pe un guru de yoga. Sau așa se poate numi un produs cu care spăl rufe / vase / suprafețe. Noul și îmbunătațitul Vish, acum și pe bază de plante. Vish is no fish, dar e atât de aproape. Nu știu ce inginerie au făcut, serios, pentru 1 secundă am vrut să mă întorc la ei și să le spun că mi-au dat din greșeală sendvișul cu pește. Avea fix același gust. Pe net oamenii mai ziceau că seamănă la gust cu o pastă de cartofi. Dacă stai să analizezi super mult cred că poți să îi găsești multe asemănări, dar tot gustul de pește predomină. Arată cam așa:

plant-based
plant-based

Vish este vegan, să știți. Are sos Remoulade vegan, chiflă integrală, salată și roșie. A fost bun, mi-a plăcut. Again, mă simțeam un pic ciudat cu ”peștele” ăsta, părea că mănânci ceva feels illegal, but it isn’t. Sau invers, nu știu. Nu prea mi-a plăcut culoarea, în schimb, prea închisă, deși nu era overly cooked. Părea suspect.

Sendivșul a costat 17 lei și mai aveai varianta de Vish & chips cu 22 lei. Scumpicel amândouă, dar la Nordsee mereu a fost așa.

În concluzie, cred că poți opta pentru aceste produse dacă ești vegetarian și vrei să ai un cheat day de mâncare nesănătoasă sau dacă ții post și nu ai unde să mănânci în oraș. Besides this, it’s a no go. Mai bine mergi undeva de unde să îți comanzi un burger cu vânătă la grătar și halloumi decât să mergi pe variantele astea on a regular basis. Am mai scris despre opțiuni veggie, aici.

Le-a mai încercat cineva, cum vi s-au părut?

 

Rutina de mers la piață este cea mai bună rutină

Rutina de mers la piață este cea mai bună rutină

Mă trezesc mereu sâmbătă dimineața pe la 8. Nici nu mănânc. Știu că am de mers întâi la piață și apoi pot ajunge să îmi fac micul dejun. Mi-ar plăcea ca la 16 Februarie să existe și un coffee shop mai de doamne ajută. E oarecum în apropiere 5togo. Dar nu e chiar același lucru cu ce tip de cafea îmi doresc. Înțeleg însă și perspectiva și targetul. Nu foarte mulți hipsters & millenials o să meargă la piață pentru cafea.

Anyway, am reușit să găsesc un coffee place unde un ”băiat” se chinuie el să facă o cafea d-aia fancy, mă întreabă de 20 ori ”vreți și zahăr, nu?” (clar nu) și poartă masca aproape corect. Și dacă mor de foame până când ajung să îmi fac de mâncare, atunci iau și un covrig la 1 leu de la cele 3-4 covrigării din același perimetru.e

Piața are o zonă interioară, acoperită, plus mulți comercianți care vând lângă piață, în exterior. Teoretic la ei ai putea găsi prețuri mai decente decât la cei care au de plătit chirii mai mari. Da și nu. De exemplu, acum 2 săptămâni 1 kg de cartofi noi costau 15 lei indiferent de la ce tarabă cumpărai. Personal, prefer să cumpăr de la tarabele din interior pentru că mi se pare că sunt mai atenți cu marfa ( o parte din ei) și legumele par mai proaspete.

Știu că mulți se duc în Obor pentru piață, dar e prea departe de mine și nu se poate numi rutină plăcută dacă trebuie să străbat jumătate de oraș ca să ajung să cumpăr pătrunjel. Plus că nici nu ar mai avea cum să devină o rutină in the first place.

Ce cumpăr?

Pâine proaspătă, carne de la măcelărie (ficăței, pui, frigărui – în funcție de meniul pe care l-am pentru săptămâna ce vine), apoi fructe și legume în funcție de sezon. Ceea ce se traduce astfel: ardei, castraveți, roșii, cartofi, salată verde (IT IS A MUST), ceapă verde, mărar, pătrunjel, spanac – anything green for short – dovlecel, vânătă, căpșuni și, eventual, mere. Îmi place că este un domn cu tarabă la care vinde doar fructe de toamnă (mere, gutui, pere) și de fiecare dacă când cumpăr de la el suc de mere (super bun), îmi dă ”din partea casei” și 2 mere sau niște pere. Sunt client fidel.

Mai obișnuiesc să cumpăr măsline și (cremă de) brânză, dar nu extraordinar de des. Am intrat 5 minute la pescărie și nu m-am încumetat să cumpăr ceva de acolo, arăta foarte fishy. Pentru fructe de mare și pește bun chiar m-aș duce la Obor.

De unde cumpăr?

Am de recomandat 2 locuri din piață pe care le-am descoperit cu ajutorul lui Mihai Petrea, colegul de apartament al Gabrielei:

  • carmangeria Dumi: au carne absolut excelentă și în fiecare săptămână au un alt sortiment la display, ca să zic așa. De exemplu, au avut frigăruri de curcan învelit în fâșii de zucchini. Sau această pastramă cu vibe exotic, de mai jos. Și mai au și niște frigărui cu halloumi delicioase.

  • brutăria Grivița – au pâine foarte, foarte bună. Deși recunosc că eram mare fan Miez, îmi e cam peste mână să merg până acolo. Pâinea ”Rădăcină” e preferata mea (e împletită). Ah, și unrelated cu piața, pâinea de la Lidl cu cartofi este also the shit.

În rest, pe lângă piață găsești de toate: outlets, SH-uri, mini-supermarkets, pescării, târg de vechituri, florării, curățătorie, centru xerox, anything you need. Și îmi place tare tare mult să iau flori de la piață, îmi dă o stare de bine să îmi umplu casa cu ele.

Rutina de mers la piață e cea mai bună rutină

Pare că am făcut un advertorial pentru Piața 16 februarie, dar nu mă plătește nimeni în cartofi pentru articolul ăsta. Acum că sunt aproape de final, îmi dau seama că I missed the purpose of what I was trying to say. Scuzați romgleza. De când cu pandemia, nimic nu mai e sigur, nimic nu mai e cert, nu știi dacă vei putea pleca la munte cu prietenii, că poate se închide orașul, nu știi când prinzi loc la vaccin, când te reîntorci la muncă, dacă o să mai ai un loc de muncă etc etc.

Sunt multe incertitudini și mi se pare că față de anul trecut, când mai aveam o doză de speranță, acum efectele tuturor restricțiilor și contextului sumbru se resimt mult mai tare. Explică mai bine articolul ăsta la ce mă refer. Și astfel că a avea rutine ce îți oferă un fel de normalitate de care poți bucura recurent este de vis. Mă gândesc mereu că d-abia aștept să vină ziua de sâmbătă să merg la piață, să fiu eu cu mine și cu plasa mea din pânză, e cea mai bună rutină. Am și eu o bucurie din prea puține bucurii.

Conacul Matac din Valea Călugărească

Conacul Matac din Valea Călugărească

Conacul mi se pare că este într-o stare excelentă și nu cred că lucrările de reabilitare ar fi prea dificile sau imposibile din punct de vedere financiar. Am crezut realmente că am ajuns la o pensiune ce avea porțile închise pentru că mai erau necesare câteva reparații. Ce-i drept, nu am putut vedea si interiorul, pentru că era închis cu lacătul (și mai bine că era așa), dar am putut vedea parterul printr-un colț de geam spart si părea ca nu este atât de gravă situația. Dar nu mă pronunț 100%, pentru că nu știu sigur ce probleme ascunde.

Aici s-au filmat scene pentru câteva filme românești pe care nu le-am vizionat, dar poate cu ocazia asta o să le văd și eu: “Colierul de turcoaze” și “Secretul lui Bachus”. Ba mai mult, la acest conac au fost invitați la o degustare de vinuri în perioada comunistă chiar Fidel Castro și Richard Nixon.

Iar câteva cupluri și-au făcut ședința foto de nuntă acolo.

Arată superb și deși nu se compară nivelul de distrugere cu alte conace vizitate de mine, tot pot spune că este o ruină. Abandonat să fie cuprins de negura timpului. Am devenit și poetică. Dar serios vorbind, conacul este o bijuterie ce are un potențial enorm, fiind într-o zonă viticolă, situat în zona “Drumul Vinului”. Reabilitat, Conacul Matac din Valea Călugărească ar putea atrage foarte mulți turiști.

Conacul Matac din Valea Călugărească – origini și prezent

Conacul Matac a fost construit între anii 1901-1903, pe moșia Cantacuzino din Valea Călugărească, județul Prahova. Proprietarul conacului a fost Barbu Matac, un înalt funcţionar de la Căile Ferate Române.

Am găsit mai multe informații despre încercările de salvare a acestui conac:

În prezent clădirea se află în inventarul Ministerului Finanţelor şi în administrarea Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie de la Valea Călugărească. În anul 2011 s-a încercat un parteneriat între Consiliul Județean Prahova, Primăria Valea Călugărească și Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație din Valea Călugărească în vederea restaurării conacului și a introducerii lui în circuitul turistic, pe „Drumul Vinului”.

Inițiativa era bună dat fiind că vechiul conac boieresc face parte din patrimoniul naţional, este localizat într-o zonă viticolă reprezentativă pentru viticultura judeţului Prahova și, în plus, ar fi devenit o atracție pentru turiștii amatori de degustări de vinuri.

Sursă informații.

Ion Marin, directorul ICDVV Valea Călugărească: “Din 2002, institutul nu a mai primit niciun leu de la bugetul de stat. Statul este proprietar, noi suntem doar administratorii, nu putem face credite, nu putem folosi instrumente de plata care le folosesc alte societăți, nu putem concesiona, nu putem nimic, decât să funcționăm la limita.”

Problema este una birocratică, ca întotdeauna. Se vrea, dar nu se poate. Mare păcat.

Iată și câteva imagini cu Conacul Matac din Valea Călugărească

Conacul Matac din Valea Călugărească
Conacul Matac din Valea Călugărească
Conacul Matac din Valea Călugărească
Conacul Matac din Valea Călugărească
Conacul Matac din Valea Călugărească
Imagine din cladirea de tip anexa
Conacul Matac din Valea Călugărească
Imagine din cladirea de tip anexa
Imagine din cladirea de tip anexa
Cea mai bună soluție pentru depozitare haine

Cea mai bună soluție pentru depozitare haine

Facem o scurtă pauză de la subiectele de călătorit și mâncare, avem o adevarată dramă în desfășurare acasă. Nu mai am unde să îmi pun hainele. First world problem, I know. Însă pentru că aproape zi de zi sunt acasă all-day nu am cum să mai ignor problema asta, a devenit destul de acută. Bine, nici coletele comandate în timpul carantinei nu m-au ajutat foarte mult.

Și mi-am zis că e timpul nu doar să le rearanjez, ci și să reevaluez ce mai vreau să port și ce nu. Ocazie cu care am realizat că nu înțeleg de ce o parte din ele le-am păstrat atâta timp. Mai ales că am un foarte mic șifonier, din rațiuni de spațiu. Hainele care nu sunt de sezon (iarnă, de exemplu) le țin la părinți, în fosta mea cameră. Nu am loc și pentru ele la mine acasă. Evaluarea a generat următoarele rezultate:

  • Haine de dat: am făcut un pachet de haine pe care chiar nu mai am cum să le port și nici nu mai vreau. Le vor primi niște copii / adolescenți care au nevoie de ele.
  • Haine de vândut: haine mișto, dar care fie îmi sunt mari, fie nu le-aș mai purta. Le voi vinde.
  • Haine de păstrat și de organizat: astea sunt hainele cu care rămân eu, dar care trebuie aranjate cât să nu mai stea mototolite.

Dar unde să le mai pun?! Oricum nu port tot ce am în dulap nici dacă sunt toate de sezon. Deci cum fac?

Cea mai bună soluție pentru depozitare haine

Am găsit la Pepco (și Jumbo) acești saci de vidare ce reduc cu 75% din spațiul ocupat de haine. Funcționează foarte simplu. Adaugi hainele în sac, le așezi bine-bine (să fie necălcate), le sigilezi (au un sigiliu), apoi cuplezi furtunul de la aspirator la supapă și aspiri până când este scos tot aerul.

Iată cum ajungi să pui toate hainele de care nu ai nevoie la loc sigur. Eu le pozez înainte ca să nu uit de ele. Apoi le pun sub pat ca să nu mă încurce prin casă. Haha.

Menționez că sacul nr. 2 a fost cam faulty, s-a desprins la supapă și a ieșit aerul. Asta e, mai dăm și rateuri în viață.

Minunăția asta de sac costă 10 lei, mi-am luat 5 ca să am suficiente pentru depozitare haine. În Jumbo posibil să fie chiar mai ieftine, dar e mai ușor de ajuns în Pepco decât în Jumbo.

Gata, mă duc să-mi cumpăr alte haine. Glumesc.

Unde să mergi dacă nu găsești loc la Pescăria lui Matei

Unde să mergi dacă nu găsești loc la Pescăria lui Matei

Îmi place foarte mult să merg la Pescăria lui Matei, au mâncare foarte bună, restaurantul este cochet, ospătarii sunt mereu amabili, iar priveliștea este superbă. Una dintre escapadele mele pe timp de iarnă presupune o fugă rapidă să văd marea înghețată și să mănânc la acest restaurant. Da, este una dintre puținele locații care este deschisă și iarna pe litoral. Își permit 🙂

În extra-sezon poți să găsești cu ușurință o masă liberă, dar pe timp de vară este măcel. Teoretic ar funcționa pe bază de rezervare, practic suni și sună ocupat. Încerci de mai multe ori și apoi primești SMS-ul de mai jos ce are nevoie de o corectură gramaticală, dar nu mai contează:

Îți încerci oricum norocul și zici hai că mă duc, chiar dacă fac 45 minute până acolo din Neptun. Și nici nu ajungi bine, că vezi o coadă de mașini de 1 km. Nu știu, poate mergeau și Golful Pescarilor, dar clar nu aveam unde să înaintăm. Hai să facem cale întoarsă, 9 minute cu mașina ca să mergem în Eforie Nord, la Restaurant Poarta Apelor. The new star I have discovered.

Pescăria lui Matei

Este poziționat fix pe malul mării, așa că te bucuri și de priveliște și de briză. Plus, până aștepți mâncarea, poți să dai o tură rapidă prin jur pentru poze. Chiar după colț, unde se termină plaja, este o altă plajă foarte mică și intimă.

Imagini

Pescăria lui Matei

Meniul este preponderent compus din pește, deci dacă nu sunteți fani…mai aveți 1-2 opțiuni de carne de pui sau vită, dar nu are sens să veniți aici. Mi-am luat o porție de tagliatelle cu somon, deși aspiram și la niște chiftele de pește, am zis să merg pe 1 singur fel de mâncare, căci era seară. Servirea a fost rapidă, așa că în vreo 10 min am primit niște paste aburinde și oh, my. Au fost absolut delicioase. Aveau și un gust puțin acrișor, probabil au presărat puțin suc de lămâie peste. Nu mă așteptam să-mi placă așa mult.

Pescăria lui Matei

Până să ajung în locul ăsta – pe care l-am găsit printr-un search simplu ”restaurante Eforie Nord” – s-a întâmplat să mai vorbesc cu o prietenă ce fusese acolo și care mi-l lăudase. Mi-a zis și că pastele cu fructe de mare sunt bestiale. Next time când ajung cred că-mi iau scoici și acele chiftele ca aperitiv.

Prețurile sunt măricele, dar decente pentru un restaurant pe malul mării. Sunt din aceeași categorie cu Pescăria lui Matei, oricum. Poate că meniul e un pic mai restrâns și are o tentă mai comercială, dar din punct de vedere calitate servicii și mâncare, e foarte bun.

Aștept impresii de la voi 🙂

Locuri de vis: Lacurile din Bucegi

Locuri de vis: Lacurile din Bucegi

Locuri de vis care arată perfect pentru Instagram. Însă nu pentru asta ar trebui să mergeți. Ci pentru natură, plimbare, traseul montan ce se poate face în zonă: Cheile Zănoagei – Lacul Scropoasa – Cheile Orzei – Cascada Şapte Izvoare. Nu este foarte departe de București (2h30min) și e o ieșire perfectă într-o zi de weekend, în zona Munților Bucegi.

Lacul Scropoasa

Lacul Scropoasa este un lac de baraj artificial și a fost construit în anul 1929, având o suprafaţă 5,7 hectare. Alimentează hidrocentrala de la Dobreşti, ce este una dintre cele mai vechi hidtrocentrale din România, fiind construită în anul 1936. Lacul Scropoasa se află în zona Munților Bucegi, pe Valea Ialomitei, la o altitudine de 1200 metri. (sursa)

În apropiere de lac se află Cabana Scropoasa, care a fost închisă definitiv, acum fiind mai mult un punct de reper sau loc de popas (pe pajiște) pentru turiști.

Lacul Scropoasa are o culoare de smarald și apa este străvezie spre mal, arată superb, fiind înconjurat de pădure. Dacă ajungeți să-l vedeți, nu vă opriți doar la câteva poze, mergeți de-a lungul marginii sale până veți ajunge la un pod. Priveliștea este superbă acolo.

Lacul Scropoasa
Bucegi

Cascada 7 Izvoare

Și pe drum ajungi la aceasă cascadă care arată minunat. Se zice despre ea că are cea mai pură apă din lume…așa o fi. Apa are un volum de 400 de litri pe secundă.

Bucegi

Lacul Bolboci

Este tot în apropiere, la o distanță de 30 min (10 km) de Lacul Scropoasa. De fapt, noi întâi aici am ajuns și apoi am continuat spre locul principal pe care voiam să-l vedem. Recomand să faceți și aici o oprire.

Bucegi
Bucegi
Bucegi

Cum ajungi în Bucegi

Dacă pleci din București, poți seta ca și locație pe Waze direct la Lacul Scropoasa sau Lacul Bolboci. Recomand să îți salvezi și o hartă offline, în caz că te rătăcești (deși nu este cazul, că nu e un traseu complicat), pentru că acolo nu ai deloc semnal. Nu pe Orange, cel puțin. Ultimii km spre Lacul Scropoasa vor fi pe un drum neasfaltat și nu are sens să mergeți cu mașina până în buza laculului. Oricum, de la un punct încolo nici nu cred că ai cum să treci cu mașina, dar noi o lăsasem mai sus de Cascada 7 izvoare și tot mai vedeam că trec mașini. Vă recomand să mergeți pe jos, e o plimbare foarte plăcută și nu durează decât 1 oră.

În concluzie…

Mi-a plăcut foarte mult zona din Bucegi și, mai ales, Lacul Scropoasa și nu ne-a stricat plimbarea nici măcar ploaia ce începuse. A fost perfect, mai vreau să mă întorc acolo pentru și mai multe poze.

Recomand neapărat să aveți la voi următoarele lucruri:

  • pantaloni (nu rochie, nu fustă)
  • încălțăminte adecvată (nu e nevoie neapărat de bocanci, dar măcar să fie ceva foarte comod – nu sandale, evident)
  • cremă cu factor SPF (poate va fi soare)
  • apă
  • sandwiches (ca să poți să te bucuri liniștit de plimbare, nu să-ți ghiorțăie stomacul și să te grăbești să plec)

Eu am făcut opusul la toate cele de mai sus, deci mă simt îndreptățită să vă aduc pe calea cea dreaptă.

Enjoy it!

Ce am gătit în perioada asta

Ce am gătit în perioada asta

Mă alătur și eu grupului de oameni de pe Internet care postează idei de rețete din carantină. Cred că mulți nu au mai gătit niciodată așa mult într-o perioadă scurtă de timp. La mine nu s-a simțit nicio diferență, obișnuiam să gătesc frecvent și înainte. Nu suntem adepții de comandat mâncare acasă, iar când am musafiri, adesea prefer să le pregătesc ceva tot făcut în casă. Faimoasa pizza cu ton (prietenii mei pot confirma că este delicioasă).

Am ”monitorizat” ce am gătit în ultimele 2 săptămâni ca să las ideile și pe blog. Fac mențiunea doar că pozele sunt pentru exemplificare, încă nu mi-am setat studioul foto acasă să mă apuc de shootings și să fac poze yummy. Deci pozele respective le folosesc doar ca să vă demonstrez că I actually did the cooking. Dacă se mai prelungește carantina asta, o să mă apuc și de pozat mâncare în studio.

Mic-dejun fără gătit

  1. Iaurt cu orice: 200 g de iaurt peste care puteți pune tărâțe (pentru fibre), afine, struguri, migdale sau caise deshidratate. Toate odată sau separat. Eu, de regulă, doar combin iaurtul cu una dintre acele opțiuni.
  2. Chec / cozonac / banana bread la cafea: 100g de chec pot să facă minuni dimineața. Nu știu despre ce minuni vorbesc în afară de faptul că mă bucur că pot mânca checul făcut de mama.
  1. Aperitive de nuntă: adică un mic platouaș cu ce e mai bun: roșii, brânză, măsline, castraveți, șuncă și ceapă verde.
  2. Omletă cu mozzarella și pătrunjel: după caz, se pot adăuga și ciuperci, roșii sau ceapă.

Prânz / Cină

  1. Salată cu creveți: puteți pune orice aveți poftă, eu am folosit ciuperci crude, salată verde, roșii, castravete, ceapă și măsline
  2. Friptură de porc la grătar cu piure de cartofi dulci și murături
  3. Ficăței în tigaie (fără ulei) cu broccoli fiert și spanac verde
  4. Supă cremă de roșii și ardei copt cu dovlecel la grătar. Pe deasupra am pus și parmezan la supă.
  5. Frigănele de broccoli cu hering afumat. Aici rețeta completă.
gătit
gătit
gătit
gătit
gătit

Alte idei de rețete

Nu am poze pentru acestea, dar asta nu înseamnă că ele nu au existat. Iată ce am mai gătit și nu a fost surprins în vreo imagine:

  1. Ciorbă de văcuță – merge excelent cu ceapă roșie și smântână alături
  2. Ciorbă de fasole și afumătură – merge excelent tot cu ceapa roșie
  3. Ciorbă de legume, pui și tăiței
  4. Mâncare de mazăre cu pui
  5. Pilaf de legume – actually, p-asta urmeaza să o prepar
  6. Somon la grătar cu sparanghel și sos de lămâie – actually, nici asta nu am apucat să fac încă
  7. Tocăniță de legume
  8. Pui cu condimente la grătar și piure de cartofi
  9. Hamsie la cuptor cu broccoli și roșii – da, se poate să mănânci hamsie la cuptor, e bună. Of course, puteți să dați prin mălai și să o prăjiți, dacă așa preferați.
  10. Pizza cu ton și cașcaval

Și dacă mai aveți nevoie de inspirație, am și acest articol cu idei de prânz la birou. Mna, acum biroul s-a mutat acasă, deci tot aia.

Voi ce mai gătiți?

Conacul Hagi Tudorache

Conacul Hagi Tudorache

Conacul Hagi Tudorache e doar una din escapadele mele în jurul Bucureștiului. Escapade care încep să fie din ce în ce mai dificile. Nu mai reușesc să găsesc hidden gems, posibil să le fi epuizat deja pe toate sau mai trebuie să fac research. Norocul meu că am învățat să fac research în această viață.

Side-note, primul meu internship în publicitate nu a presupus să fac cafele, ci să caut informații relevante pe internet despre diverse subiecte (banking, bere și altele). Deci să zică că mă pricep să aflu lucruri. Și bine că nu m-a pus nimeni să fac cafea, căci nu aș fi rezistat nici măcar o săptămână.

Sâmbăta trecută căutam locuri în care poți ajunge maxim în 30 minute din București. Am dat peste 2 conace și am zis că musai trebuie să ajungem să le vedem. Uneori, research-ul meu e foarte minimal, dacă am găsit un loc fain, încerc să nu îl analizez foarte mult, mă păstrez pentru momentul când voi ajunge la fața locului. Asta presupune riscuri, înseamnă că voi afla la fața locului că…nu mai există.

Dar, Simona, cum de nu știai că acea clădirea era demolată dacă tot pretinzi că faci research?

Nu vă închipuiți că sunt un miliard de articole toate actualizate cu locurile astea. Nu e ca și cum aș căuta programul de vizitare la Casa Poporului. Găsesc știri / articole vechi din 2012 ca fiind cele mai recente, altceva nu mai există. Deci nu putem decât să sperăm că o să mai găsim ceea ce ne dorim. Plus, ne place și factorul de spontaneitate și recunosc că uneori trebuie să ne repliem la fața locului pentru alte destinații.

Un conac demolat

Nu a fost să fie cu Conacul Hagi Tudorache sau Hagi Theodoraky, după o altă denumire. Conacul se afla în județul Ilfov, comuna Grădiştea, situat undeva la sud de lacul Căldăruşani, lângă Biserica Adormirea Maicii Domnului.

A fost inițial o reședință de vară, fiind construit în anul 1896. Familia Theodoraky era o familie de negustori. Între 1800 şi 1900 au acaparat multe investiții imobiliare. Au deținut încă de la sfârșitul secolului 18 prăvălii pe Lipscani, o altă prăvălie în Hanul cu Tei, apoi case din mahalaua Oţetari (nu mai există); au avut și singura bancă românească din oraşul vechi „Banca Costache Tudorache”, plus multe prăvălii. Clădirea avea la parter cinci camere, etajul parţial şi mansarda fiind iniţial destinate dormitoarelor. Intrarea principală a avut până la un moment dat o uşă somptuoasă din lemn sculptat. Din vestibulul cu luminator se intra în birou, apoi urmau salonul, sufrageria cu ferestre spre heleşteu şi dormitoarele.

Au păstrat reședința conacului până în 1949, când a fost naționalizată. A aparținut pe rând școlii sătești, dar după ce școala a primit un nou imobil, a intrat în posesia unei administrații a Consiliului Județean Ilfov, o companie numită Transcom. Asta se întâmpla în februarie 1976. Conacul Hagi Tudorache nu a fost niciodată înscris în Lista Monumentelor Istorice și după mulți ani de degradare și vandalizare, a fost demolat. Am găsit informația pe un forum că a fost complet demolat la începutul anului 2013.

Câteva imagini din anii de existență:

Sursa foto: România pe 2 roți
Sursa foto: Ziarul Națiunea

Ultimul video cu acesta în picioare este din 2012, fiind în drumul unor oameni care făceau un traseu cu bicicleta. Îl puteți vedea aici. Video-ul acesta m-a ajutat pe mine să identific exact unde se afla clădirea, căci e cam greu să găsești ceva ce nu mai există, dacă mă înțelegeți.

Acum în locul respectiv mai sunt niște ruine ale unei anexe, probabil. Atât am avut de pozat. În jurul sunt boscheți, gunoaie, munți de pământ și Biserica Adormirea Maicii Domnului.

Conacul Hagi Tudorache
Conacul Hagi Tudorache
Conacul Hagi Tudorache
Conacul Hagi Tudorache

Să vă povestesc ceva amuzant legat de această biserică. Am zis să o vizităm, deși chiar nu aveam așteptări de la ea. Am vrut să facem câteva poze, dar preotul, care se afla în curte, ne-a zis că nu ar vrea să pozăm deloc. Ne văzuse și că pozam în locul unde se afla înainte conacul și, citez, ”nu vreau ca imaginea mea de preot și a bisericii să fie asociată cu ce s-a întâmplat în locul ăla”. Foarte aiurea din partea mea că nu am insistat să aflu mai multe. Ce mi-a plăcut la preotul ăsta a fost cum l-a preocupat imaginea sa personală într-un sat unde te urmăresc bețivii pe stradă să le dai 1 leu că le e foame. În timp ce cară în brațe o pâine întreagă. Sau cum la biserică sunt montate camere de filmat pentru ca ”nimeni să nu ne mai fure tomberonul”. În grădina bisericii era și un cimitir în care s-au strâns multe gunoaie ce păreau că se află acolo deja de ceva vreme. Da, mi-a plăcut de preotul ăsta.

Aproape monument istoric

Revenind la conac. Conacul avea șanse să fie încadrat în lista monumentelor istorice, în categoria arhitectură, grupa A, adică de valoare naţională şi universală. Astfel ar fi putut să fie protejat de orice modificare, fie ea exterioară sau interioară. Clasarea lui a fost refuzată de proprietari, acei Transcom, dar în schimb au fost clasate ca și monumente biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului cu picturi din 1752 aflată din satul Sitaru şi biserica cu hramul Adormirea Maicii Domului din anul 1846 din satul Grădiştea.

Este mare păcat că nu a mai fost salvat Conacul Hagi Tudorache, deși avea șanse. Nu era un conac uriaș, plus avea o structură rezistentă, deci nici reparațiile nu ar fi fost atât de mari pe cât ar fi la acest conac, de exemplu.

Voi mai știți de vreun caz similar, de o clădire istorică cu potențial cultural ce a fost demolată?


Conacul Bujoiu din Balotesti

Conacul Bujoiu din Balotesti

Conacul Bujoiu intră pe lista mea de cel mai frumos conac abandonat ce mi-a fost dat să explorez. În viața unui explorator de locuri abandonate există puține reușite și multe dezamăgiri. De un an și câteva luni de când practic ”sportul” ăsta, pot spune că în multe cazuri nu mergi deloc la sigur. Găsești pe Internet sau afli despre un loc uitat de lume, dar fie este în celălalt capăt al țării, fie nu poți să-l explorezi nici de-ai locui vizavi de el. Cu prima problemă se mai rezolvă, chiar plănuiesc o vacanță anul viitor în care să fac un traseu al locurilor abandonate din țară, dar cu a doua mai greu. Multe conace abandonate nu au acces pentru public. Motivele sunt multiple, dar cel mai important dintre acestea? Șanse mari să cadă peste tine.

Conacul Bujoiu s-a ”lăsat greu”. Prima oară l-am descoperit anul trecut, pe la sfârșit de vară, când am petrecut 20 minute să mă gândesc cum naiba ajung la el. Conacul era în mare parte ascuns de vegetația de pe domeniu așa că mă bazam pe Google Maps când îmi spunea că am ajuns unde trebuie, căci eu nu vedeam nimic. Avea gard și o poartă, dar era închisă. Am plecat dezamăgită, nu era prima oară.

Cum am ajuns a doua oară

Acum 3 zile văd că vremea în weekend o să fie superbă. Perfect, numai bine să ies să testez iPhone 11 la poze. Dar unde să merg? Dau iar peste Conacul Bujoiu și văd că în Google reviews sunt niște poze de la o tipă care fusese recent. Dar cum a intrat?… În fine, îmi zic că ăsta va fi un back-up plan și mă decid să merg la alt conac. Celălalt conac se dovedește și el inaccesibil, așa că hai în Balotești.

Prietenul meu a fost poarta închisă și s-a grăbit să plece. Nu și eu. V-am povestit că sunt foarte căpoasă? Am studiat tot gardul, până când am văzut că unde trebuia să se unească cu un zid avea o mică despărțitură. Era un unghi ciudat, categoric nu ai putea repera asta decât dacă ai fi un om obsedat, așa ca mine. Astfel am intrat pe domeniul ce se întinde pe 2 hectare. Să nu uit să menționez că anul acesta cineva s-a ocupat să mai taie din vegetația uscată și astfel puteai să vezi conacul mai bine și, de asemenea, să ajungi la el într-o plimbare normală.

Conacul Bujoiu

Conacul a aparținut industriașului Ion Bujoiu, deși clădirea a fost construită cu ceva ani înainte să ajungă în posesia lui. Bujoiu a fost între 1937 și 1939 în cadrul ministerului Industriei și Comerțului și cel al Economiei.  Din păcate, Bujoiu a fost condamnat la închisoare de către comuniști și a murit tot în închisoare în 1956. Statul avea drept de preempțiune în tranzacționarea imobilului de către urmașii industriașului Bujoiu. Este estimat la 1,2 milioane de euro și din 2015 este scos la vânzare. Există un proiect de dezvoltare care vizează reabilitarea sa și construirea unui complex rezidențial în jurul său. Mai multe detalii aici.

Conacul are 16 camere, cu mansardă și demisol. Aș putea spune că este într-o stare decentă. Nu că aș fi evaluator de clădiri, dar acoperișul e întreg, podelele sunt și ele cât de cât întregi, iar unele camere au gresie pe jos sau ciment, nu îmi dau seama. Sunt porțiuni unde nu mergi pe lemn și, implicit, este safe. În astfel de clădiri abandonate înainte să intri, neapărat te uiți sus și jos. Nu vrei să-ți cadă nimic în cap sau să pici între etaje.

Interiorul conacului

Am explorat toate camerele de la parter, conacul este complet gol, nicio piesă de mobilier sau de iluminat. Dincolo de arhitectura sa, ce îți mai amintește de vremurile sale de glorie este faianța din baie și din bucătărie. Singurele elemente de ”decor” rămase împreună cu șemineul ce te întâmpină de la intrare. Majoritatea ferestrelor sunt sparte, vopseaua de pe pereți și uși este scorojită.

Conacul Bujoiu
Conacul Bujoiu
Conacul Bujoiu

La etaj este mai puțin sigur să pășești pentru că sunt acele podele de lemn care nu mai rezistă așa bine și din loc în loc mai este câte o gaură. La subsol este un miros puțin ciudat și am găsit și un craniu de animal care posibil să fi fost incendiat….Tot la subsol este o cameră ce are gratii și mă întreb de ce. Conacul are două intrări, una principală și cealaltă în lateral, ambele flancate de scări. Însă ce mi se pare ciudat este că intrarea laterală are o ușă fără clanță și dacă te uiți în interior vezi că nu duce nicăieri…

Conacul Bujoiu

Am fost cea mai fericită în acest loc, nici nu vă pot descrie. Conacul Bujoiu este absolut superb și dacă aș avea 1.2 milioane de euro și încă pe atât l-aș cumpăra și reabilita. Să-mi fac casa de bătrânețe. Este păcat de el. Sper să fie cumpărat de cineva care-i va reda frumusețea de odinioară și nu va face niciun complex rezidențal, mall, supermarket sau ce alte oribilități de idei ar mai putea avea cineva cu bani.

Cum face iPhone 11 poze

Pozele de mai sus sunt realizate cu DSLR. Cele ce urmează mai jos sunt făcute cu iPhone 11 dacă tentează pe cineva să și-l cumpere 🙂 La unele mai trebuie îndreptată perspectiva, dar mi s-a crașuit Lightroom-ul. O să vă rog să mă scuzați.

Conacul Bujoiu
Conacul Bujoiu
Conacul Bujoiu
Conacul Bujoiu
Conacul Bujoiu
Conacul Bujoiu
Conacul Bujoiu
Familie mare, masa mare

Familie mare, masa mare

De când eram mică, auzeam un singur lucru de la tata: mâncarea de  acasă e cea mai bună și sănătoasă.  Nimic nu o întrece, nimic nu se compară cu ea. Am mâncat mai bun decât acasă în viața asta, dar evident, tot la origini mă întorc pentru acel binecunoscut comfort food. Mâncarea aia încărcată de multe sentimente și de și mai multe calorii.

Nu știu de voi, dar poate îmi spuneți oricum în comentarii, însă la mine tradiția zice așa: e ziua ta? ne strângem și ne cinstești. Așa că zilele trecute a fost ziua de nume a mamei, prilej cu care ne-am strâns 20 de oameni într-o sufragerie și la o singură masă încărcată cu aperitive, salată de boeuf, pastramă la grătar, salată tabbouleh (făcută chiar de mine), mămăligă cu brânză, prăjituri și altele. N-am poze, că n-am drepturi de publicare de la oameni, dar  imaginați-vă un fel de masă de Crăciun în noiembrie, cam atât de bogată era.   Și că mi-am amintit, tot la mine în familie mai este acest obicei fantastic de Sărbători, anume să gătim o tonă de mâncare. Să zicem cârnați și sarmale. Luăm cârnații și sarmalele și ne ducem la rude care au gătit, ghici ce, cârnați și sarmale. Le lăsăm ce am gătit noi și ele ne dau ce au gătit ele.  Erasmus exchange program,  versiunea food.

Cum devii adult în familie

Stați, nu închideți, nu am dat copy paste de la alt articol, tot la mâncare rămânem.  Eu cred că evoluția unui om se poate analiza și din perspectiva asta. Adică, la all the family gatherings de-a lungul anilor tu treci prin niște etape:

  • începi cu a fi hrănit de altcineva
  • apoi cineva îți  taie friptura
  • apoi îți tai tu singur friptura, dar stai la masa copiilor
  • ajungi la masa adulților, dar nu bei alcool
  • bei alcool, dar  nu delegi sarcini și farfurii
  • bei alcool și delegi oamenii la locurile lor
  • tai friptura cuiva

În cadrul meselor de familie, eu sunt acolo unde am bolduit și îmi place mult poziția, cred că mai rămân. Plus, pastrama la grătar făcută de tata a fost delicioasă.  Aici chiar vă dau o poză:

familie

Apropo, dacă vă place farfuria albastră, să știți că până pe 26 noiembrie 2017, puteți câștiga premii pentru bucătărie cumpărând orice produs Edenia și inscriind bonul pe www.edenia-foods.ro. Marele premiu este o bucătarie creata de designerul Adela Pârvu.   Go! 🙂