Categorie: Out of office

Cum să îți supraveghezi animăluțul când ești în vacanță

Cum să îți supraveghezi animăluțul când ești în vacanță

Mi-am luat pisici acum 3 ani de zile și recunosc că până să le iau nu am stat să mă gândesc ce voi face cu ele atunci când voi pleca de acasă. Eu doar m-am gândit „yeeey, am și eu pisici în sfârșit”. Dar să nu va gândiți că am fost iresponsabilă, căci imediat cum le-am luat, s-a și activat în mine un mommy instinct, iar în primele zile am stat lipită doar de ele. Am refuzat să ies în oraș și când finally am mers la un event cu Angela și Marin, tot ce îmi doream e să mă întorc acasă să stau cu ele.

La prima noastră plecare în străinătate ele aveau 6 luni, deci erau oarecum puișori. Mă rog, și la 3 ani și jumătate cât au acum ele tot puișori sunt pentru mine. În fine, la prima noastră plecare am avut inima strânsă. Lipseam 4 zile și urma să avem o vacanță binemeritată în Italia (Verona și Veneția). Am rugat un amic să vină în vizită și să le verifice că nu au murit. Doar la asta mă gândeam. Că mor ele fără mine. Ahem, sunt pisici. În plus, le-am lăsat mâncare și apă cât să trăiască probabil 2 săptămâni fără noi. Au „supraviețuit”, am primit poze și filmulețe cu ele și au fost bine.

Apoi mi-am făcut tot mai des curaj să plec, ba chiar au fost ocazii în care nu m-am gândit obsesiv la ele. Crescuseră, erau mai independente, le durea la banană de mine. Dar am început să mă întreb. Oare ce fac ele când noi nu suntem acasă? Dorm? Clar. Se bat până nu mai pot? La fel de clar. Mai ales că uneori când ne întoarcem după o perioadă de absență, găsim totul răvășit prin casă, multe ghemotoace de blană smulse în urmă unei bătăi (se iubesc, though) și, ocazional, niște „surprize” din partea lor. Știți voi ce. Așa că am zis să ne luăm o cameră video să le spionăm cât timp noi lipsim. Și e funny as hell!

Am cumpărat modelul acesta de la Orange, prin niște puncte de fidelitate, dar oricum camera video e accesibilă ca preț. Am montat-o într-un colț în care să putem vedea atât în dormitor (dacă o rotim), cât și în sufragerie. Camera are și funcție de microfon, adică putem să le dăm comenzi vocale, să le strigăm pe nume :)) Ele sunt foarte confuze când noi le strigăm „Zoe, Mia” și se așteaptă să ne vadă pe noi. Mia chiar a încercat și să dărâme camera. Teoretic, dacă ai avea un câine, ar trebui să o montezi undeva unde să nu ajungă să o distrugă. La pisici e mai ok, nu îi pot face mare lucru. Are și infraroșu, așa că e perfectă pentru a spiona și pe timp de noapte.

Din ce am observat, ele sunt foarte cuminți, nu fac nimic în mod special. Stau și dorm. Mai degrabă sunt agitate și fac tâmpenii când suntem și noi pe acasă. Glumeam cu prietenul meu că atunci când lipsim noi se întâmplă asta:

Dar camera video ne-a demonstrat că NIMIC is what they do.

Și iată și niște poze și videos surprinse. Puteți observă ce fețe blege au și cât sunt de adorabile. E foarte funny să le urmărești de la distanță.

camera video
camera video
camera video
camera video

Dacă lipsiți mult timp de acasă, camera video e utilă să vedeți ce mai fac ele, că totul e bine. Of course, nu ar trebui să înlocuiască vizita unui adult care să se asigure că au apă, mâncare și că litiera e curată. E mai mult pentru fun și amuzament. 

Un loc de poveste: Valea Zimbrilor

Un loc de poveste: Valea Zimbrilor

Iernile nu mai sunt ca altădată. Sunt poate la fel de geroase și aspre, dar vin foarte târziu. Degeaba ascult colinde despre cum afară ninge dacă de Crăciun îmi permit să fac o sesiune foto de 10 minute afară îmbrăcată așa. Anotimpurile s-au decalat, în curând va trebui să mutăm Crăciunul de Valentine’s Day dacă vrem zăpadă. Sau schimbăm complet tradițiile de Crăciun și cântăm despre razele de soare de afară. În fine, așa e la oraș, la munte e mai ok, deși am fost în Brașov în a 3-a zi de Crăciun și zăpada adevărată d-abia acum a ajuns pe pârtii.

În fiecare an am aceeași dorință: să merg la munte când ninge. În niciun an nu îmi reușește cum trebuie, pentru că evit să merg când e aglomerat, dar fix atunci ninge și e frumos, fir-ar. Anul asta am nimerit-o. Am prins ninsoarea și frumusețea peisajului de iarnă în drum spre Întorsura Buzăului, am mers să vedem Rezervația Naturală de Zimbri. Pentru că era foarte aglomerat pe DN1, Waze ne-a dat ruta Cheia, ceea ce a fost perfect pentru a admira peisajul. E mult mai frumos decât să mergi pe DN1, deși e un pic mai lung drumul. Dar măcar nu am stat în aglomerație. Și apropo, urăsc localitatea Comarnic. Din motive evidente.

Am ajuns la Valea Zimbrilor după un drum de 4 ore. Am mers cu o viteză mai mică decât limita legală, pentru că a nins pe drum și asfaltul era destul de alunecos, în special pe autostradă. Dar în mod normal ar fi un drum de 3 ore, din București.

Accesul în rezervație se plătește, un bilet de adult costă 10 lei, iar pentru copii este 5 lei intrarea. Teama mea era că nu voi vedea niciun zimbru, căci știu că ei se mai ascund. Dar acum erau cu toții out in the open, inclusiv alături de un cerb și o căprioară ce se odihneau în zăpada proaspătă. Ningea încetișor și totul era acoperit de o mantie de zăpadă ce sclipea și trosnea la fiecare pas. Era și multă liniște, peisajul acela rece mi-a amintit de iernile petrecute la țară. Am înconjurat toată Valea Zimbrilor într-o plimbare ce a făcut foarte bine la suflet, spirit și trup (deși erau -10 grade).

Imagini de la Valea Zimbrilor:

Valea Zimbrilor
Valea Zimbrilor
Valea Zimbrilor
Valea Zimbrilor
Valea Zimbrilor
Valea Zimbrilor
Valea Zimbrilor
Valea Zimbrilor
Valea Zimbrilor
Valea Zimbrilor
Valea Zimbrilor
Valea Zimbrilor

Valea Zimbrilor

Valea Zimbrilor este un loc extraordinar de frumos pe timp de iarnă și cred că este cel mai bun anotimp în care să veniți să admirați animalele și zona respectivă. Nu ai foarte multe lucruri de făcut acolo, în afară de a vizita un muzeu și de a închiria bicicletă pentru trasee, dar asta la vară. E perfect pentru poze, făcut oameni de zăpadă și să te bucuri de lucrurile simple, liniștea și aerul tare și rece.

Aceasta plecare a fost inspirata de vlogul acesta.

Ce planuri de călătorie am pentru 2021

Ce planuri de călătorie am pentru 2021

Cand zic planuri de călătorie chiar nu am de gând sa călătoresc în sufragerie cu escală în dormitor și apoi în bucătărie. Glumesc. Chiar și 2020, pe cât de gloomy a fost el, tot m-am bucurat de diverse plecări. Sunt recunoscătoare că am avut posibilitățile financiare și am rămas sănătoasă cât să pot călători cam tot anul (cu excepția lockdown-ului) prin țară. Mi-a părut rău că nu am plecat nicăieri în străinătate și când zic asta, mă refer să fi mers măcar până în Bulgaria sau Grecia sau Serbia. Așa mi-a expirat pașaportul fără să mai apuc să îl folosesc for one last time. 🙁

Time for a new one, căci în 2021 am câteva planuri la care chiar nu vreau să renunț, mai ales că a venit și noul vaccin, la care îmi aștept rândul. Și pentru că anul trecut am scris un articol asemănător, dar cu un titlu apocaliptic care s-a și adeverit, anul acesta vreau să fiu mai optimistă și să va spun că sunt determinată să nu îl las să treacă fără să fac tot ce îmi propun 🙂

Cum poți planifica o călătorie acum?

Nu mai e la fel de ușor să îți planifici o călătorie, înțeleg asta. Contextul de pandemie nu ajută, trebuie să stai în izolare când te întorci sau, mai rău, când te duci, restricțiile se schimbă de la o zi la alta, ai test negativ sau nu ai test negativ, e un stres enorm și frica de a te îmbolnăvi sau a-i pune în pericol pe ceilalți nu ajută deloc atunci când te gândești unde să pleci sau cu cine. A povestit mai pe larg despre o astfel de situație Gabriela la ea pe blog.

Înainte îmi planificăm foarte des călătorii cu prietenii / prietenele și aveam o vacanță la fiecare 2 luni. 2019 a fost un excelent din acest punct de vedere. Ba chiar l-am încheiat tot cu o vacanță, în Viena, așa că am prins Noul An acolo. Hai că am fost și în 2020 într-o țară străină, vreo 2 zile. Acum îmi planific mai mult plecările cu logodnicul meu, căci e mult mai ușor în 2 să iei decizii, să facem teste, să ne auto-izolăm etc. Lista pe care o pregătesc mai jos nu e nici ea 100% bătută în cuie, o să mă apuc din februarie de rezervări, dar măcar o las aici, poate serveste drept inspiratie.

Traseu prin Serbia – Muntenegru – Croația

Traseul acesta îl aveam planificat pentru ziua mea, în mai, anul trecut. Din motive evidente, nu s-a mai întâmplat. Dar am apucat totuși să fac rezervări, să găsesc obiective turistice pe care să vreau să le văd, să fac chiar și planificarea pe zile, cât durează să ne ducem / întoarcem, cât ne costă etc. Acum doar o să verific ce mi-am notat atunci, reiau rezervările și mă interesez în detaliu ce trebuie să prezint când tranzitez țările. Vaccin, test Covid negativ etc. Dar această parte o să o fac mai în apropierea datei respective, pentru că lucrurile se pot schimba între timp.

În Serbia, de exemplu, am găsit o mică localitate în apropiere de granița cu noi, ce este cunoscută pentru vinul care se produce acolo. Deci aștept să degust vin și să stau la acest conac foarte frumos:

În Muntenegru vreau să merg la mare, în Sveti Ștefan, unde se află această insula exclusivistă pentru bogați. Fun fact, nu are oricine access acolo. Evident, nici eu nu am, așa că o să fac doar poze frumoase:

planuri de călătorie
Sursă foto

Pentru Croația încă nu am stabilit 100% ce voi face acolo, știu că e foarte scumpă, așa că o să încerc să am o ședere scurtă, dar productivă.

Zakynthos, Grecia

Grecia, mon amour! O să mor cu dragostea asta în suflet, nu e nimic care mă poate face să nu iubesc aceste meleaguri elene. Așa că d-abia aștept să merg! Și asta era plan tot pentru 2020. Îmi trimitea sora mea tot felul de poze cu locuri în care să mergem acolo. Ce să zic, abia aștept să ajung.

planuri de călătorie
Sursa foto

Luxembourg

D-abia aștept să îmi vizitez prietenii dragi și să mergeeeem….nu știu unde. Poate să vizităm acest castel din Germania, că tot zicem de ceva vreme. Nu știu cum vom face și când, dar e pe lista mea!

Sursa foto

Alte locuri

Mai listez alte locuri mai jos pe care aș vrea să le văd, dar încă nu am nimic concret gândit:

  1. Budapesta: a fun weekend în care să vizităm capitala. Am mai fost acum 7 ani, dar am stat super puțin și highlight-ul călătoriei a fost plimbarea cu barca pe Dunăre, a fost amazing. Acum aș vrea să mă întorc să vizitez orașul mai bine.
  2. Chișinău (Moldova): daaa, vreau să ajung peste Prut. Pentru că am găsit un atelier de rochii de mireasă de la care aș vrea să cumpăr și, evident, trebuie să merg la măsurători, probat etc. Pe acest traseu voi face și o oprire să vizitez Iași și poate și Castelul Sturdza. Ba nu, cert voi trece pe acolo.
  3. Bulgaria: the good old Bulgarian land. Am găsit niște locuri foarte faine pe care aș vrea să le pozez și poate merg chiar în această iarnă.

Prin țară aș cam avea următoarele planuri de călătorie:

  1. Câteva zile de făcut traseu cu bicicleta pe dealurile Transilvaniei
  2. Weekend getaways la Brașov, să mergem la ateliere de ceramică
  3. Să refac din nou acest traseu, doar să fie vară
  4. Ieșiri cu gașca la grătar, fie la munte, fie la mare
  5. Să merg la mare, evident

Plus alte plecări spontane, ce fac bine la suflet și la spirit 🙂 Voi ce planuri de călătorie aveti pentru anul acesta?

Traseu prin Munții Piatra Craiului, până în Măgura

Traseu prin Munții Piatra Craiului, până în Măgura

Am făcut primul meu traseu pe munte în 2014, când am fost prin Neamț, cu ocazia taberei de bloggeri. Îmi amintesc și acum că am fost praf la capitolul ăsta. Nu știu dacă era traseu greu sau eu eram super neexperimentată și fără niciun pic de condiție fizică. Cert este că am ajuns ultima sus, la cabană. Și că îmi era incredibil de foame, aveam semnal zero la telefon și am putut să dorm lemn într-o cameră cu 12 fete sau câte eram. La coborâre a fost mai ok-ish, aveam și semne cu ”Atenție, vipere”, am văzut o capră neagră de la depărtare, dar aveam picioarele praf de la atâta mers. Când am atins în sfârșit asfaltul, m-am descălțat și am mers în picioarele goale până la cabană.

În anii ce au urmat am devenit și mai praf la condiția fizică, doar ce mi-am revenit cât de cât în ultimul an când am început să merg frecvent la sală, să fac yoga, să slăbesc, să merg mult pe jos etc. În octombrie anul trecut am mai încercat cu gașca un traseu (mai mult drumeție) prin Rânca, însă am cam abandonat treaba după 2 ore, ca și decizie de grup, deși eu aș mai fi mers.

Traseu prin Munții Piatra Craiului

Anul acesta, în schimb, am făcut un traseu de aproximativ 7 ore prin Munții Piatra Craiului. Voiam să ajungem să vedem Măgura, auzisem că e superb. Doamne, și ce vezi pe Instagram despre locul ăsta e perfect adevărat. E incredibil de frumos. Noi am prins o zi mai mohorâtă, cu ceață, dar chiar și așa, tot a meritat să venim! Doamna de la cazare părea că regretă ea pentru noi că nu am văzut împrejurimile într-o zi mai însorită (doar câteva ore am prins), dar am asigurat-o că ne-a plăcut tare mult și așa. Oricum, mă întorc la vară să refac traseul.

Noi am pornit de la Fântana lui Botoroga, la intrarea în parc, cum ar veni. Am plătit o taxă de acces de 5 lei. La început erau mulți bombardieri cu mașini. Era cea mai aglomerată drumeție, părea că mergem printr-o parcare construită în munți. Dar apoi am schimbat macazul și am intrat efectiv pe traseu, am început să urcăm. Nu avea cum să vină după noi Gigel cu BMW din 95.

Cred că toată experiența a fost sinestezie pură. Sunete, mirosuri, simțuri. Aerul curat și tare de munte ne-a ținut în priză tot drumul, nu am obosit nicio secundă, plimbarea fiind foarte ușoară (dacă ești echipat corect). Auzeai păsărelele, te întâlneai cu animăluțe pe drum (cai, vaci, căței adorabili) și mirosea a lemn ars, mentă și salvie și mai era un miros pe care nu îl pot descrie în niciun fel. Un miros de țară, îmi amintea de mamaie și de vremurile în care petreceam verile la ea. Foarte liniștitoare senzația. Cred că vreau să-mi petrec viața urcând pe munte. :))

La un moment dat am intrat într-un nor de ceață. Nu mai vedeai nimic în jur, era o atmosferă desprinsă ca dintr-un film horror. Dar era liniște și pace.

Peisajele au fost de vis

Care a fost traseul exact

Traseu prin Munții Piatra Craiului este inspirat de aici. Doar că dacă snteți începători, va trebui să ocoliți Cheia Pisicii pentru că este prea dificil. Noi am ocolit Cheia Pisicii prinloc nemarcat, când am făcut prima la stânga, la 180 grade.

Mulțumesc Mihai al Dianei că ne-ai adus pe traseul ăsta absolut minunat și că ne-ai parcat undeva și fix la parcare am și coborât de pe munte. Asta e magie, nu altceva!

Ai avut vreodată inima frântă?

Ai avut vreodată inima frântă?

Dacă ai ajuns să citești întrebarea asta este imposibil ca răspunsul tău sa fie ”nu”. Nu mă citesc copiii de 12 ani, deci aș putea crede că fiecare dintre noi a trăit măcar o dată dezămăgirea în dragoste. Chiar dacă experiența de a avea inima frântă poate fi diferită de la o generație la alta (în adolescență, la maturitate etc), in the end durerea e inevitabilă.

Am făcut un poll pe Instagram zilele trecut și am pus aceeași întrebare precum cea de mai sus. Evident, răspunsurile au fost că da. Cred că mai bine întrebam ”ai frânt vreodată inima cuiva?”. Eu am făcut-o chiar dacă nu intenționat (although unii oameni nu vor accepta niciodată ideea despărțirii pe deplin).

Pentru inimile frânte (nu pentru cei care frâng inimi) a apărut ideea acestui Museum of Broken Relationships. Conceptul este originar din Croația (Zagreb), apoi s-a extins și în Los Angeles. Muzeul este o colecție de obiecte obișnuite din viața de zi cu zi ce simbolizează relațiile destrămate. Expoziția este acum și la noi în țară, având obiecte internaționale, cât și povești de dragoste de pe plaiurile mioritice, cu un totalde 20 obiecte românești.

Obiectele sunt de diverse feluri, de la cele mai comune la cele mai neașteptate. O geacă de piele, o cană de cafea spartă sau…o conservă de ton în suc de roșii. Toate spun o poveste de dragoste diferită. Unele povești sunt melancolice, în altele simți furia sau tristețea celui părăsit.

Museum of Broken Relationships

Până să intru în expoziție eram convinsă că o inimă frântă poate fi doar din cauza unei povești de dragoste. M-am înșelat. O inimă frântă poți avea și din cauza unui prieten / prietene sau din cauza părintelui care trebuia să te sprijine în viață. Dragostea vine sub multe forme, la fel și despărțirea.

Cum se poate vizita Museum of Broken Relationships?

Expoziția la noi este găzduită și susținută de Rezidenta BRD Scena 9. Intrarea este liberă, iar expoziţia poate fi vizitată de marţi până vineri, între orele 16.00 şi 20.00, şi în weekend, între orele 13.00 şi 20.00. În contextul pandemiei de COVID-19, ar trebui să vă programați online, pe bit.ly/vizitareMuseumofBrokenRelationships.

În vizită la Casa Ceaușescu

În vizită la Casa Ceaușescu

Am fost în vizită la Casa Ceaușescu la 2 săptămâni de la ridicarea restricțiilor. Plănuiam de mult timp să merg aici, dar mereu amânam. Anul acesta mi-am făcut ziua de naștere în București și nu am mai plecat în străinătate (pentru prima dată în 5 ani), așa că am vrut să profit de ocazie și să merg la Palatul Primăverii.

Casa Ceaușescu a fost construită la începutul anilor 60, fiind întâi reședință de stat pentru Gheorghe Gheorghiu Dej până la moartea sa, în 1964. Nicolae Ceaușescu și familia sa au locuit aici pe tot parcursul guvernării sale, din 1965 până în 1989, la căderea regimului comunist. Casa era cunoscută pe vremea aceea (și acum, de altfel) drept ”Palatul Primăverii” și în interiorul acesteia nu puteau intra decât membrii familiei și oaspeții acestora. Că tot vorbim de oaspeți, aici i-a avut drept invitați pe Fidel Castro, Richard Nixon și Charlles de Gaulle. Fiecare vizită de stat presupunea un cadou, adesea în formă de obiecte decorative, ce sunt și astăzi acolo.

Inițial era o casă mult mai mică și mai modestă, dar la începutul anilor 70 a fost extinsă astfel cât să acomodeze un spațiu mult mai mare. Pentru proiectarea reşedinţei familiei Ceauşescu a fost ales arhitectul Aron Grimberg-Solari, arhitectul Robert Woll şi inginerul peisagist Teodosiu.

Foarte onest vă spun că mă așteptam să văd un kitsch arhitectural. Dar nu a fost așa, toate camerele sunt inspirate din locuri pe care le-a vizitat Nicolae Ceașusescu în străinătate, fiind angajați designeri de interior ce s-au ocupat de acestea. Majoritatea pieselor de mobilier sunt lucrate la noi în țară.

Cel mai mult mi-a plăcut apartamentul Zoiei Ceaușescu. Era cel mai subtil și boem dintre toate, iar baia ei roz cred că ar face invidioasă orice influenceriță de Instagram. Sau m-a făcut pe mine invidioasă, mai bine zis.

Casa Ceaușescu

Cât aur se află în Casa Ceaușescu?

Primele reportaje, după Revoluție, spuneau că este un Palat Aurit, încărcat de aur. În realitate în toată reședința nu sunt decât 150 de grame de aur adevărat. Cel mult aveau obiecte / piese de mobilier suflate cu aur.

De asemenea, casa nu a aparținut niciodată soților Ceaușescu. Realmente a fost și este proprietatea statului, funcționând ca o reședință prezidențială. Una în care niciun alt sef de stat nu a vrut să se mute după căderea comunismului. A mai fost folosită doar ocazional ca și clădire de protocol.

Casa Ceaușescu

Faimoasa piscină

Un alt element controversat al casei, dincolo de aur, este această piscină uriașă. Are 70 de metri pătrați și a fost decorată complet cu mozaic, dintr-un milion de bucăți. Lucrarea a fost terminată în doar 2 ani de către 2 artiști și în prezent este singura lucrare artistică din casă ce poartă și semnătura acestora. Din câte am înțeles, lucrările de artă din Palat nu sunt semnate de către creatorii lor.

Casa Ceaușescu
Casa Ceaușescu
Casa Ceaușescu

Este necesară rezervarea

Puteți programa o vizită la telefon sau online. Eu am ales varianta online și confirmarea s-a făcut destul de rapid, am primit o notificare pe mail. Pe site spune că este nevoie de rezervare cu cel puțin o zi înainte, asta ca să prindeți loc. Dar acum cu pandemia nu știu cine se îngrămădește să meargă la muzeu. Noi am fost 2 oameni și am intrat imediat cu ghidul care ne-a făcut turul complet.mSunt permise fotografiile fără blitz. Intrarea este de 45 lei de persoană. Scumpicel, dar merită văzută.

Tot aici poți închiria spațiu pentru diverse evenimente, conferințe de presă, teambuildings (lol) sau petreceri private (aniversări etc). Cred că experiența vine la pachet cu niște costuri absolut măricele. Bine, cred că din cauza Covid-19 nu mai poți face events o perioadă.

Voi ați vizitat Casa Ceaușescu, cum vi s-a părut?

Casa Ceaușescu
Casa Ceaușescu
Activitate de weekend: Gura Teghii și Lacul Siriu

Activitate de weekend: Gura Teghii și Lacul Siriu

A venit luna iunie, e vară, putem ieși din oraș fără declarație, yey. O facem la modul responsabil, desigur. Purtăm mască indoors, ne dezinfectăm mâinile și păstrăm distanța față de ceilalți. Și nu plecăm în locuri aglomerate. D-asta încercăm să găsim locuri cât mai remote. Vrem să ajungem și la mare în vara aceasta, dar nu să ne îngrămădim în stațiuni precum Mamaia sau Vamă, ci poate plaje mai retrase, precum Corbu, Vadu sau Tuzla. Dar începem ușor, întâi cu o plimbare la munte în weekend.

Gura Teghii

Mă amuză numele localității. Conform Wikipedia, se pare că numele vine de la pârâul Tega. Toponimul Tega este considerat a fi de origine dacă, cu sensul de râpă, conform unui istoriograf, dar un filolog de care nu am auzit, deși am făcut filologie în liceu (Corneliu Ștefan) consideră că vine de la cuvântul slav tiaga. Conform DEX, tiaga e dat cu sinonim ”teleagă”: Căruță mică, de obicei cu două roți, care servește la transportul persoanelor sau al unor poveri ușoare (sursa )

Comuna este situată în județul Buzău, apropo și este la o distanță de 2h și 30 min de București. Ce m-a determinat să vin aici? Unu la mână, știam că județul Buzău este neașteptat de frumos. Pe cât de anost este orașul, pe atât de mult ai ce să descoperi din punct de vedere natură și peisaje. Doi la mână, aici se află un pod din lemn foarte frumos, numai bun să faci poze.

Nu este șubred, se poate traversa fără probleme, localnicii sigur fac asta de câteva ori pe zi cel puțin. Ba chiar este traversat lejer și de animale. Am surprins doi câini și o pisică ce mergeau fără nicio problemă pe el.

Și sunt mai multe poduri în zonă, dar ăsta cred că este cel mai mare, este poziționat chiar la semnul ce anunță localitatea. Dar nu vă opriți doar la pozat podul, ci traversați-l. Veți ajunge în sat, unde puteți explora potecile și apoi urca pe munte. Este liniște, aer curat, auzi doar râul și ciripitul păsărilor. Este perfect 🙂 Ah, și în mod inexplicabil, în anumite locuri miroase a mentă, deși nu am reușit să identific ca să o culeg.

Lacul Siriu

Am vrut să mai găsesc un loc în aceeași zonă, căci ziua era lungă și era păcat să nu profităm cât mai mult ea. Realmente, într-o singură zi am bifat Gura Teghii, Lacul Siriu și o plimbare prin Brașov și asta fără să fim pe fugă. Dar despre Brașov o să vă povestesc într-un alt articol.

Și am verificat pe Maps că un alt loc apropiat era Gura Siriului, apoi acest minunat lac. Văzusem poze, check-in-uri pe Instagram de acolo, arăta superb, gata! Mergem! Pe drum am realizat că, de fapt, am mai vizitat locul ăsta acum vreo 3-4 ani, dar nu îmi aminteam deloc de el. Și mi-am dat seama și de ce nu a fost așa memorabil atunci. Căci m-am oprit la baraj, pe marginea drumului, unde se opresc toți lângă niște gunoaie ca să se uite de sus la apă. Da, frumos, dar nu prea.

De data asta i-am zis că nu mai vreau nici să cobor din mașină, e suficient să-l văd din mers dacă treaba e așa. L-am ocolit cam jumătate până când am observat că o ”intrare” în pădurea de lângă apă. Eh, aici e foarte, foarte frumos. Recomand, e liniște și pace.

Între Gura Teghii și Lacul Siriu este o distanță de 30 minute cu mașina. Și dacă vreți să ajungeți în Brașov pentru o zi de weekend, îl puteți cupla ușor în acest traseu.

weekend
weekend
weekend
weekend

Unde să mai plecăm în weekend?

Dacă nu putem pleca din țară din motive evidente, atunci avem în plan să tot descoperim locuri mișto, în weekend. Și cam am nevoie de idei pe care le aștept în comentarii. Începem light, cu locuri mai apropiate de București (max 3 ore). 😀

Am călătorit atunci când am avut ocazia

Am călătorit atunci când am avut ocazia

Nu vreau să pară arogantă cu titlul ăsta, dar m-am gândit în ultima perioadă cât de bine am procedat în privința călătoriilor. De fiecare dată când am avut ocazia să plec, am făcut-o. Și ocaziile astea nu au apărut din neant, eu am făcut în așa fel încât să plec cât mai des în vacanțe. Doar în ultimii 3 ani (2017 – 2018 – 2019) am avut 25 de plecări în străinătate și în 2018 am vizitat vreo 20 de orașe.

”Iar pleci?” este întrebarea pe care am auzit-o cel mai des. Da, am plecat iar și iar, fie că a fost vorba și de a petrece doar 2 zile într-un loc. Călătoriile au fost cam singura investiție financiară pe care am făcut-o. Economiile nu se pun, astea sunt by default (indiferent ce vrei să faci cu viața ta, să călătorești sau să devii astronaut, ar trebui să ai economii). Nu mi-am luat casă, nu mi-am luat mașină, prioritățile mele au fost să prind bilete de avion ieftine. Și nu e greșit să ai alte priorități, do not get me wrong. Fiecare este liber să facă își dorește.

călătorit
Madrid, 2018

În perioada asta de carantină m-am tot gândit la câte lucruri am făcut în viață până acum. Nu, nu-s pe moarte, dar este clar că viața așa cum o știam nu va mai fi la fel. Plus, se întrevede o criză economică foarte mare, așa că nu cred că în următorii 3 ani voi putea să mai susțin același nivel de plecări. Poate o să mă bucur de călătorit mai mult prin țară, cu mașina. Pentru anul acesta deja am o plecare anulată, iar una care era programată la final de mai, de ziua mea, este și ea doomed. Deși încă nu am anulat nimic pe Booking. Sunt o optimistă.

Așa că mă bucur că am călătorit atunci când am avut ocazia. Chiar și în 2014 când aveam un salariu jenant am reușit să-mi asigur o plecare în străinătate. Nu sunt desprinsă de realitate, știu că nu toți avem posibilitățile necesare să plecăm peste mări și țări, nu vreau să par conceited. Zic doar că am ales călătoriile ca și lucru în care să-mi investesc timpul și eforturile (financiare, personale etc) în loc să îi cheltui pe altceva.

călătorit
Varșovia, 2018

Chiar dacă viitorul este incert, știu că nu mă voi opri niciodată din călătorit. Nu am un țel de a salva omenirea, nu voi descoperi leacul pentru cancer, nu o să salvez planeta de la poluare. Am un scop de a deveni mai bună în ceea ce fac (la job), îmi trasez și eu niște obiective personale și profesionale în viață, dar nu pot spune că vreau să fiu faimoasă sau să devin vreo eroină. Nici să găsesc împlinirea în a face copii. Așa că rămân cu plimbatul brambura. It makes me happy.

călătorit
Toledo, 2018

Coronavirus, de ce ar trebui să rămâi calm

Coronavirus, de ce ar trebui să rămâi calm

În primul rând, pentru că panica nu a ajutat vreodată pe nimeni. Exarcerbarea unui astfel eveniment nu o să facă niciun Coronavirus să dispară și nici nu o să te facă imun(ă).

În al doilea rând, you should take everything with a grain of salt. Sunt multe știri ce amplifică panică, îmi apare una în feed la fiecare 5 minute de refresh. E greu să stai în social media și să fii bombardat de informații panicoase de mai multe ori pe zi. Nu e cea mai bună metodă să rămâi calm, dar poate o varianta ar fi să îți limitezi accesul la un feed, unde nu poți controla 100% faptul că Maricica dă share la site-uri dubioase și să îți alegi singur de unde să te informezi. Am compilat mai jos o listă cu articole și surse pe care le consider oficiale și de încredere care o să te ajute să vezi lucrurile un pic altfel. Cu cifre și facts.

Și niște citate mai jos:

As of 22 February, China has recorded 2,345 deaths from the Covid-19 outbreakHealth officials have confirmed 76,288 cases in mainland China in total. More than 12,000 have recovered.

Articolul din The Guardian este scris pe 23 februarie, dar în mare cam acolo suntem. Deci sunt peste 76.000 de cazuri estimate, dintre care 2345 de decese. Asta înseamnă o rată a mortalității de 3%. Cei mai afectați sunt persoanele în vârstă și cei care suferă de boli de inima sau diabet. Pe scurt, oamenii care au deja un sistem imunitar foarte slăbit. Ușurința cu care se propagă virusul dat fiind și faptul că poți călători atât de ușor oriunde a creat această isterie. Ce nu are impact doar la nivel de sănătate, ci și economic (mai multe evenimente globale importante au fost anulate) sau turistice ( ultimele 2 zile din Carnavalul de la Veneția au fost anulate)

Should we panic? No. The spread of the virus outside China is worrying but not an unexpected development. The WHO has declared the outbreak to be a public health emergency of international concern. The key issues are how transmissible this new coronavirus is between people, and what proportion become severely ill and end up in hospital.

Acum virusul a ajuns în regiunea de Nord a Italiei și de acolo nu mai e mult până la noi, dat fiind faptul că Italia este probabil una dintre țările cele mai frecventate turistic de către români + câți lucrează acolo. Câteva sfaturi de cum au fost prezentate de Vlad Mixich în postarea sa:

Treimea sfântă e asta:

1. Spălăm des mâinile!
2. Stăm acasă la primele semne similare răcelii/virozei: febră, tuse, dureri musculare, oboseală, respirație dificilă!
3. Evităm să ne atingem fața cu mâinile fără să fim spălați pe ele!

Am început chiar să îmi dezinfectez telefonul, ceea ce nu făceam înainte. Am și măști de protecție, dar nu m-am împăcat bine cu ele neapărat, arma mea e fularul peste față.

Nu am vacanțe planificate prea curând în străinătate, nu îmi dau seama care va fi situația peste câteva luni, dar sper să nu devină o isterie generală. Realmente nu sunt îngrijorată pentru mine, ci pentru părinții și bunicii mei, care ar putea fi vulnerabili la această nouă formă de gripă, la fel cum pot fi vulnerabili și la versiunea locală de gripă, ca să îi zicem așa. Doar că ei nu îi zicem cu virus în componentă, deci nu e așa scary, nu? În orice caz, i-am instruit deja și pe ei cu sfaturile de mai sus.

”Am o vacanță planificată într-o zonă cu risc, ce să fac?”

E tricky. Deși poți să fii încrezător și să îți iei toate măsurile de igienă, va trebui să intri în carantină la întoarcere sau să rămâi blocat pe undeva. Ceea ce nu e foarte plăcut. Sau unele zone să se închidă din rațiuni de răspândire a virusului, iar în această situație nu mai ai ce să faci, ci doar să îți anulezi vacanță sau să alegi alt loc mai puțin expus.

Între timp, informare din surse sigure, spălat pe mâini sau folosit gel dezinfenctant și stat acasă (în caz de răceală). Coronavirus în a nutshell.

Coronavirus
Sursa
4 țări în 22 ore

4 țări în 22 ore

De fiecare dată când experimentez un ”traseu” d-ăsta de țări mai complicat, cu escale, cu schimbat tren, alergat după nu știu ce autobuz etc, îmi spun că nu mai fac asta data viitoare. Și tot ajung să fac asta. Cam ce îți spui și după ce te îmbeți, cred că e un principiu similar. În cazul călătoritului e simplu de ce revin din nou și din nou la aceleași metode. Nu am bani. Asta e, sunt prea săracă cât să iau avion direct, la cursă de linie și mai știu eu ce. Este și foarte adevărat că uneori, pe anumite rute, nu ai încotro decât să faci tot felul de combinații ca să ajungi la destinație.

În Strasbourg am ajuns cu greu și am plecat la fel de greu. De aici a pornit și pățania mea de la începutul lunii decembrie, când din cauza grevei feroviare din Franța, mi s-au dat peste cap șansele de a călători decent chiar și pentru o săracă. La dus aveam bilete de autobuz / autocar din Luxembourg până în Strasbourg și trebuia să ajungem până în prânz, am ajuns la 6 seara, după ce șoferul de autocar ne-a ”uitat” în parcare. Compania de transport (Bla Bla Bus) a zis literalmente să ne descurcăm singuri și să așteptăm următorul autocar, ce venea în vreo 3 ore. Super, francezii sunt minunați. Dar o să fac fast forward la drumul de întoarcere căci am fost contra cronometru.

Pe scurt, traseul meu spre casă era următorul: din Strasbourg trebuia să merg cu autocarul 3 ore până în Luxembourg; în Luxembourg trebuia să ajung la o anumită parcare de unde luam autocar alte 3 ore până la aeroportul din Charleroi (Bruxelles), de unde luam avion 2 ore până în București, iar de la noi trebuia doar să mai traversez traficul unei zile obișnuite ce putea fi egal ca timp cu durata cursei Bruxelles – București. SUPER, plimbare prin multe țări.

Duminică, 8 decembrie

17:10

Am ajuns ca niște zâne (eu și prietenii mei ce locuiesc în Luxembourg, Corina și Roby) la gara din Strasbourg, unde trebuia la ora 18 să luăm trenul (nu direct, Doamne ferește, cel puțin o schimbare de sărit de pe un peron pe altul) către Luxembourg. Ne-a costat doar 40 euro de persoană să obținem un loc amărât la clasa 2-a. Tanti de la ghișeu ne-a spus că nu mai circulă niciun tren pentru că…grevă. Greva ținea de câteva zile oricum, circulau trenuri, dar limitat. Oh well, în ziua aia s-au decis să anuleze niște curse.

Nasol, următorul tren ar mai fi fost a doua zi. Adică luni când eu aveam zbor la 11 dimineața în Belgia și nici măcar nu eram în Luxembourg, ci în Franța. Rapid am făcut niște calcule. Cât mă costă să iau un bilet de tren a doua zi (STR – LUX), apoi alte bilete de autocar (LUX – BRU) și apoi alte bilete de avion (BRU – BCH)? Plus o noapte de cazare în funcție de cum găseam biletele de avion în Bruxelles. 500 – 600 euro lejer. Also, asta a fost una dintre vacanțele alea rare în care am plecat ca o panseluță fără asigurare. Exclus să plătesc banii ăștia, căci dacă ajungeam în situația asta mă lecuiam de vacanțe prin țări străine vreo câteva luni bune.

18:00

Am reușit să găsim bilete la un autocar ce pleca la 1 noaptea spre Luxembourg. În condițiile în care eu la 6 dimineața trebuia să iau tot din Luxembourg autocarul numărul 2, dar mai întâi trebuia să mă opresc la prietenii mei acasă să-mi iau și bagajul. Aveam deja un ghimpe în coaste că nu o să mă încadrez deloc .

Mai trebuia și să ne găsim o ocupație timp de 7 ore. Cazare nu mai aveam, afara era frig, târgul de Crăciun era aproape de închidere, ce să mai facem? Am plecat iar în centru, am intrat prin magazine, prin galerii, am pozat brazi, luminițe și am mâncat iar.

21:00

Frig, oboseală, unde putem sta ieftin până la miezul nopții? Răspunsul a fost…un McDonald’s murdar, care era deschis până la ora 23 doar. Am stat acolo, am băut vreo 2 ceaiuri, m-am chinuit să găsesc o priză și am scris articolul pentru Strasbourg pe telefon. Un mic glitch cu WordPress mobile a fost de ajuns și am pierdut tot articolul. M-am apucat să îl rescriu, pentru că de ce nu. Aveam deja o seară prea relaxantă.

23:00

Am plecat să căutăm un alt McDonalds.

23:30

Am găsit un McDonalds și mai murdar decât primul. Nu înțeleg de ce fast food-urile în afară au condițiile astea. Era atât de jenant încât nici nu m-am mai prefăcut că o să-mi comand ceva. Am vrut doar să stau la căldură. Mai erau și alții ce păreau homeless și stăteau și ei la căldură.

0:45

Am ajuns în stația de autobuz de unde trebuia să luăm autocarul spre LUX.

Luni, 9 decembrie

01:25

Autocarul a avut o întârziere de 5 minute. Deja cronometram totul și mă cuprindea panica. Eu oricum am o problema cu timpul, mi se pare că niciodată nu e de ajuns. Eram obosită, nedormită, nervoasă, autocarul era plin de oameni care ocupaseră 2-3 locuri pentru somnul lor. Am ocupat și noi 4 locuri și m-am băgat la somn în cea mai inconfortabilă poziție.

O4:15

Am ajuns în Luxembourg, în parcarea de mașini unde era oprirea.

4:20

Ne-am chemat un taxi ca să ne ducă în cealaltă parte a orașului să-mi iau bagajele.

4:45 – 5:10

Mi-am strâns bagajele, am mai mâncat ceva, minunații de Corina și Roby mi-au făcut un pachețel de mâncare pentru drum. Două sendvișuri, fructe și apă. M-am simțit atât de iubită <3 Mi-au dat și instrucțiuni cum să mă reîntorc în parcare cu autobuzele de noapte. Căci, desigur, aveam de prins vreo 2…

5:50

Am ajuns în parcare după o mică spaimă, am crezut că am greșit stația de autobuz când am schimbat autobuzul. L-am sunat pe Roby și m-a ghidat. E bine să ai prieteni.

5:55

Ploua și era foarte frig, m-am adăpostit în stația de autobuz. Eram cheaună și stresată că nu o să ajungă autocarul la timp și o să pierd avionul și că rămân prin țări străine.

6:20

Ajunge autocarul cu o întârziere de 7 minute. Mi s-a luat o povară de pe umeri. Aproape, căci cine știe ce se putea întâmpla pe drum.

8:45

Am ajuns la aeroportul Charleroi după alte 2 ore chinuite de somn. Control securitate, verificare act identitate, am urcat în avion și am decolat în jurul orei 11.

14:20

Am aterizat pe Otopeni după 2 ore de dat scroll pe telefon și luptat cu senzația de rău ce apare după nesomn.

14:20 – 15:00

Cât a durat tot procesul de ieșit din aeroport, plus găsit taxi.

16:00

În sfârșit acasă după ce am făcut 1 oră un drum ce poate fi 15 minute. Baie, mâncare, Netflix și somn, căci a doua zi aveam muncă.

The end

Never again? Posibil să mă reîntorc în Luxembourg în curând urmând același traseu de țări, dar fără Strasbourg.

Voi aveți vreo vacanță în care ați experimentat rute complicate? Să fie nevoie să traversați cinșpe țări ca să ajungeți la destinație? 😀

țări