Categorie: Out of office

În vizită la Casa Ceaușescu

În vizită la Casa Ceaușescu

Am fost în vizită la Casa Ceaușescu la 2 săptămâni de la ridicarea restricțiilor. Plănuiam de mult timp să merg aici, dar mereu amânam. Anul acesta mi-am făcut ziua de naștere în București și nu am mai plecat în străinătate (pentru prima dată în 5 ani), așa că am vrut să profit de ocazie și să merg la Palatul Primăverii.

Casa Ceaușescu a fost construită la începutul anilor 60, fiind întâi reședință de stat pentru Gheorghe Gheorghiu Dej până la moartea sa, în 1964. Nicolae Ceaușescu și familia sa au locuit aici pe tot parcursul guvernării sale, din 1965 până în 1989, la căderea regimului comunist. Casa era cunoscută pe vremea aceea (și acum, de altfel) drept ”Palatul Primăverii” și în interiorul acesteia nu puteau intra decât membrii familiei și oaspeții acestora. Că tot vorbim de oaspeți, aici i-a avut drept invitați pe Fidel Castro, Richard Nixon și Charlles de Gaulle. Fiecare vizită de stat presupunea un cadou, adesea în formă de obiecte decorative, ce sunt și astăzi acolo.

Inițial era o casă mult mai mică și mai modestă, dar la începutul anilor 70 a fost extinsă astfel cât să acomodeze un spațiu mult mai mare. Pentru proiectarea reşedinţei familiei Ceauşescu a fost ales arhitectul Aron Grimberg-Solari, arhitectul Robert Woll şi inginerul peisagist Teodosiu.

Foarte onest vă spun că mă așteptam să văd un kitsch arhitectural. Dar nu a fost așa, toate camerele sunt inspirate din locuri pe care le-a vizitat Nicolae Ceașusescu în străinătate, fiind angajați designeri de interior ce s-au ocupat de acestea. Majoritatea pieselor de mobilier sunt lucrate la noi în țară.

Cel mai mult mi-a plăcut apartamentul Zoiei Ceaușescu. Era cel mai subtil și boem dintre toate, iar baia ei roz cred că ar face invidioasă orice influenceriță de Instagram. Sau m-a făcut pe mine invidioasă, mai bine zis.

Casa Ceaușescu

Cât aur se află în Casa Ceaușescu?

Primele reportaje, după Revoluție, spuneau că este un Palat Aurit, încărcat de aur. În realitate în toată reședința nu sunt decât 150 de grame de aur adevărat. Cel mult aveau obiecte / piese de mobilier suflate cu aur.

De asemenea, casa nu a aparținut niciodată soților Ceaușescu. Realmente a fost și este proprietatea statului, funcționând ca o reședință prezidențială. Una în care niciun alt sef de stat nu a vrut să se mute după căderea comunismului. A mai fost folosită doar ocazional ca și clădire de protocol.

Casa Ceaușescu

Faimoasa piscină

Un alt element controversat al casei, dincolo de aur, este această piscină uriașă. Are 70 de metri pătrați și a fost decorată complet cu mozaic, dintr-un milion de bucăți. Lucrarea a fost terminată în doar 2 ani de către 2 artiști și în prezent este singura lucrare artistică din casă ce poartă și semnătura acestora. Din câte am înțeles, lucrările de artă din Palat nu sunt semnate de către creatorii lor.

Casa Ceaușescu
Casa Ceaușescu
Casa Ceaușescu

Este necesară rezervarea

Puteți programa o vizită la telefon sau online. Eu am ales varianta online și confirmarea s-a făcut destul de rapid, am primit o notificare pe mail. Pe site spune că este nevoie de rezervare cu cel puțin o zi înainte, asta ca să prindeți loc. Dar acum cu pandemia nu știu cine se îngrămădește să meargă la muzeu. Noi am fost 2 oameni și am intrat imediat cu ghidul care ne-a făcut turul complet.mSunt permise fotografiile fără blitz. Intrarea este de 45 lei de persoană. Scumpicel, dar merită văzută.

Tot aici poți închiria spațiu pentru diverse evenimente, conferințe de presă, teambuildings (lol) sau petreceri private (aniversări etc). Cred că experiența vine la pachet cu niște costuri absolut măricele. Bine, cred că din cauza Covid-19 nu mai poți face events o perioadă.

Voi ați vizitat Casa Ceaușescu, cum vi s-a părut?

Casa Ceaușescu
Casa Ceaușescu
Activitate de weekend: Gura Teghii și Lacul Siriu

Activitate de weekend: Gura Teghii și Lacul Siriu

A venit luna iunie, e vară, putem ieși din oraș fără declarație, yey. O facem la modul responsabil, desigur. Purtăm mască indoors, ne dezinfectăm mâinile și păstrăm distanța față de ceilalți. Și nu plecăm în locuri aglomerate. D-asta încercăm să găsim locuri cât mai remote. Vrem să ajungem și la mare în vara aceasta, dar nu să ne îngrămădim în stațiuni precum Mamaia sau Vamă, ci poate plaje mai retrase, precum Corbu, Vadu sau Tuzla. Dar începem ușor, întâi cu o plimbare la munte în weekend.

Gura Teghii

Mă amuză numele localității. Conform Wikipedia, se pare că numele vine de la pârâul Tega. Toponimul Tega este considerat a fi de origine dacă, cu sensul de râpă, conform unui istoriograf, dar un filolog de care nu am auzit, deși am făcut filologie în liceu (Corneliu Ștefan) consideră că vine de la cuvântul slav tiaga. Conform DEX, tiaga e dat cu sinonim ”teleagă”: Căruță mică, de obicei cu două roți, care servește la transportul persoanelor sau al unor poveri ușoare (sursa )

Comuna este situată în județul Buzău, apropo și este la o distanță de 2h și 30 min de București. Ce m-a determinat să vin aici? Unu la mână, știam că județul Buzău este neașteptat de frumos. Pe cât de anost este orașul, pe atât de mult ai ce să descoperi din punct de vedere natură și peisaje. Doi la mână, aici se află un pod din lemn foarte frumos, numai bun să faci poze.

Nu este șubred, se poate traversa fără probleme, localnicii sigur fac asta de câteva ori pe zi cel puțin. Ba chiar este traversat lejer și de animale. Am surprins doi câini și o pisică ce mergeau fără nicio problemă pe el.

Și sunt mai multe poduri în zonă, dar ăsta cred că este cel mai mare, este poziționat chiar la semnul ce anunță localitatea. Dar nu vă opriți doar la pozat podul, ci traversați-l. Veți ajunge în sat, unde puteți explora potecile și apoi urca pe munte. Este liniște, aer curat, auzi doar râul și ciripitul păsărilor. Este perfect 🙂 Ah, și în mod inexplicabil, în anumite locuri miroase a mentă, deși nu am reușit să identific ca să o culeg.

Lacul Siriu

Am vrut să mai găsesc un loc în aceeași zonă, căci ziua era lungă și era păcat să nu profităm cât mai mult ea. Realmente, într-o singură zi am bifat Gura Teghii, Lacul Siriu și o plimbare prin Brașov și asta fără să fim pe fugă. Dar despre Brașov o să vă povestesc într-un alt articol.

Și am verificat pe Maps că un alt loc apropiat era Gura Siriului, apoi acest minunat lac. Văzusem poze, check-in-uri pe Instagram de acolo, arăta superb, gata! Mergem! Pe drum am realizat că, de fapt, am mai vizitat locul ăsta acum vreo 3-4 ani, dar nu îmi aminteam deloc de el. Și mi-am dat seama și de ce nu a fost așa memorabil atunci. Căci m-am oprit la baraj, pe marginea drumului, unde se opresc toți lângă niște gunoaie ca să se uite de sus la apă. Da, frumos, dar nu prea.

De data asta i-am zis că nu mai vreau nici să cobor din mașină, e suficient să-l văd din mers dacă treaba e așa. L-am ocolit cam jumătate până când am observat că o ”intrare” în pădurea de lângă apă. Eh, aici e foarte, foarte frumos. Recomand, e liniște și pace.

Între Gura Teghii și Lacul Siriu este o distanță de 30 minute cu mașina. Și dacă vreți să ajungeți în Brașov pentru o zi de weekend, îl puteți cupla ușor în acest traseu.

weekend
weekend
weekend
weekend

Unde să mai plecăm în weekend?

Dacă nu putem pleca din țară din motive evidente, atunci avem în plan să tot descoperim locuri mișto, în weekend. Și cam am nevoie de idei pe care le aștept în comentarii. Începem light, cu locuri mai apropiate de București (max 3 ore). 😀

Am călătorit atunci când am avut ocazia

Am călătorit atunci când am avut ocazia

Nu vreau să pară arogantă cu titlul ăsta, dar m-am gândit în ultima perioadă cât de bine am procedat în privința călătoriilor. De fiecare dată când am avut ocazia să plec, am făcut-o. Și ocaziile astea nu au apărut din neant, eu am făcut în așa fel încât să plec cât mai des în vacanțe. Doar în ultimii 3 ani (2017 – 2018 – 2019) am avut 25 de plecări în străinătate și în 2018 am vizitat vreo 20 de orașe.

”Iar pleci?” este întrebarea pe care am auzit-o cel mai des. Da, am plecat iar și iar, fie că a fost vorba și de a petrece doar 2 zile într-un loc. Călătoriile au fost cam singura investiție financiară pe care am făcut-o. Economiile nu se pun, astea sunt by default (indiferent ce vrei să faci cu viața ta, să călătorești sau să devii astronaut, ar trebui să ai economii). Nu mi-am luat casă, nu mi-am luat mașină, prioritățile mele au fost să prind bilete de avion ieftine. Și nu e greșit să ai alte priorități, do not get me wrong. Fiecare este liber să facă își dorește.

călătorit
Madrid, 2018

În perioada asta de carantină m-am tot gândit la câte lucruri am făcut în viață până acum. Nu, nu-s pe moarte, dar este clar că viața așa cum o știam nu va mai fi la fel. Plus, se întrevede o criză economică foarte mare, așa că nu cred că în următorii 3 ani voi putea să mai susțin același nivel de plecări. Poate o să mă bucur de călătorit mai mult prin țară, cu mașina. Pentru anul acesta deja am o plecare anulată, iar una care era programată la final de mai, de ziua mea, este și ea doomed. Deși încă nu am anulat nimic pe Booking. Sunt o optimistă.

Așa că mă bucur că am călătorit atunci când am avut ocazia. Chiar și în 2014 când aveam un salariu jenant am reușit să-mi asigur o plecare în străinătate. Nu sunt desprinsă de realitate, știu că nu toți avem posibilitățile necesare să plecăm peste mări și țări, nu vreau să par conceited. Zic doar că am ales călătoriile ca și lucru în care să-mi investesc timpul și eforturile (financiare, personale etc) în loc să îi cheltui pe altceva.

călătorit
Varșovia, 2018

Chiar dacă viitorul este incert, știu că nu mă voi opri niciodată din călătorit. Nu am un țel de a salva omenirea, nu voi descoperi leacul pentru cancer, nu o să salvez planeta de la poluare. Am un scop de a deveni mai bună în ceea ce fac (la job), îmi trasez și eu niște obiective personale și profesionale în viață, dar nu pot spune că vreau să fiu faimoasă sau să devin vreo eroină. Nici să găsesc împlinirea în a face copii. Așa că rămân cu plimbatul brambura. It makes me happy.

călătorit
Toledo, 2018

Coronavirus, de ce ar trebui să rămâi calm

Coronavirus, de ce ar trebui să rămâi calm

În primul rând, pentru că panica nu a ajutat vreodată pe nimeni. Exarcerbarea unui astfel eveniment nu o să facă niciun Coronavirus să dispară și nici nu o să te facă imun(ă).

În al doilea rând, you should take everything with a grain of salt. Sunt multe știri ce amplifică panică, îmi apare una în feed la fiecare 5 minute de refresh. E greu să stai în social media și să fii bombardat de informații panicoase de mai multe ori pe zi. Nu e cea mai bună metodă să rămâi calm, dar poate o varianta ar fi să îți limitezi accesul la un feed, unde nu poți controla 100% faptul că Maricica dă share la site-uri dubioase și să îți alegi singur de unde să te informezi. Am compilat mai jos o listă cu articole și surse pe care le consider oficiale și de încredere care o să te ajute să vezi lucrurile un pic altfel. Cu cifre și facts.

Și niște citate mai jos:

As of 22 February, China has recorded 2,345 deaths from the Covid-19 outbreakHealth officials have confirmed 76,288 cases in mainland China in total. More than 12,000 have recovered.

Articolul din The Guardian este scris pe 23 februarie, dar în mare cam acolo suntem. Deci sunt peste 76.000 de cazuri estimate, dintre care 2345 de decese. Asta înseamnă o rată a mortalității de 3%. Cei mai afectați sunt persoanele în vârstă și cei care suferă de boli de inima sau diabet. Pe scurt, oamenii care au deja un sistem imunitar foarte slăbit. Ușurința cu care se propagă virusul dat fiind și faptul că poți călători atât de ușor oriunde a creat această isterie. Ce nu are impact doar la nivel de sănătate, ci și economic (mai multe evenimente globale importante au fost anulate) sau turistice ( ultimele 2 zile din Carnavalul de la Veneția au fost anulate)

Should we panic? No. The spread of the virus outside China is worrying but not an unexpected development. The WHO has declared the outbreak to be a public health emergency of international concern. The key issues are how transmissible this new coronavirus is between people, and what proportion become severely ill and end up in hospital.

Acum virusul a ajuns în regiunea de Nord a Italiei și de acolo nu mai e mult până la noi, dat fiind faptul că Italia este probabil una dintre țările cele mai frecventate turistic de către români + câți lucrează acolo. Câteva sfaturi de cum au fost prezentate de Vlad Mixich în postarea sa:

Treimea sfântă e asta:

1. Spălăm des mâinile!
2. Stăm acasă la primele semne similare răcelii/virozei: febră, tuse, dureri musculare, oboseală, respirație dificilă!
3. Evităm să ne atingem fața cu mâinile fără să fim spălați pe ele!

Am început chiar să îmi dezinfectez telefonul, ceea ce nu făceam înainte. Am și măști de protecție, dar nu m-am împăcat bine cu ele neapărat, arma mea e fularul peste față.

Nu am vacanțe planificate prea curând în străinătate, nu îmi dau seama care va fi situația peste câteva luni, dar sper să nu devină o isterie generală. Realmente nu sunt îngrijorată pentru mine, ci pentru părinții și bunicii mei, care ar putea fi vulnerabili la această nouă formă de gripă, la fel cum pot fi vulnerabili și la versiunea locală de gripă, ca să îi zicem așa. Doar că ei nu îi zicem cu virus în componentă, deci nu e așa scary, nu? În orice caz, i-am instruit deja și pe ei cu sfaturile de mai sus.

”Am o vacanță planificată într-o zonă cu risc, ce să fac?”

E tricky. Deși poți să fii încrezător și să îți iei toate măsurile de igienă, va trebui să intri în carantină la întoarcere sau să rămâi blocat pe undeva. Ceea ce nu e foarte plăcut. Sau unele zone să se închidă din rațiuni de răspândire a virusului, iar în această situație nu mai ai ce să faci, ci doar să îți anulezi vacanță sau să alegi alt loc mai puțin expus.

Între timp, informare din surse sigure, spălat pe mâini sau folosit gel dezinfenctant și stat acasă (în caz de răceală). Coronavirus în a nutshell.

Coronavirus
Sursa
4 țări în 22 ore

4 țări în 22 ore

De fiecare dată când experimentez un ”traseu” d-ăsta de țări mai complicat, cu escale, cu schimbat tren, alergat după nu știu ce autobuz etc, îmi spun că nu mai fac asta data viitoare. Și tot ajung să fac asta. Cam ce îți spui și după ce te îmbeți, cred că e un principiu similar. În cazul călătoritului e simplu de ce revin din nou și din nou la aceleași metode. Nu am bani. Asta e, sunt prea săracă cât să iau avion direct, la cursă de linie și mai știu eu ce. Este și foarte adevărat că uneori, pe anumite rute, nu ai încotro decât să faci tot felul de combinații ca să ajungi la destinație.

În Strasbourg am ajuns cu greu și am plecat la fel de greu. De aici a pornit și pățania mea de la începutul lunii decembrie, când din cauza grevei feroviare din Franța, mi s-au dat peste cap șansele de a călători decent chiar și pentru o săracă. La dus aveam bilete de autobuz / autocar din Luxembourg până în Strasbourg și trebuia să ajungem până în prânz, am ajuns la 6 seara, după ce șoferul de autocar ne-a ”uitat” în parcare. Compania de transport (Bla Bla Bus) a zis literalmente să ne descurcăm singuri și să așteptăm următorul autocar, ce venea în vreo 3 ore. Super, francezii sunt minunați. Dar o să fac fast forward la drumul de întoarcere căci am fost contra cronometru.

Pe scurt, traseul meu spre casă era următorul: din Strasbourg trebuia să merg cu autocarul 3 ore până în Luxembourg; în Luxembourg trebuia să ajung la o anumită parcare de unde luam autocar alte 3 ore până la aeroportul din Charleroi (Bruxelles), de unde luam avion 2 ore până în București, iar de la noi trebuia doar să mai traversez traficul unei zile obișnuite ce putea fi egal ca timp cu durata cursei Bruxelles – București. SUPER, plimbare prin multe țări.

Duminică, 8 decembrie

17:10

Am ajuns ca niște zâne (eu și prietenii mei ce locuiesc în Luxembourg, Corina și Roby) la gara din Strasbourg, unde trebuia la ora 18 să luăm trenul (nu direct, Doamne ferește, cel puțin o schimbare de sărit de pe un peron pe altul) către Luxembourg. Ne-a costat doar 40 euro de persoană să obținem un loc amărât la clasa 2-a. Tanti de la ghișeu ne-a spus că nu mai circulă niciun tren pentru că…grevă. Greva ținea de câteva zile oricum, circulau trenuri, dar limitat. Oh well, în ziua aia s-au decis să anuleze niște curse.

Nasol, următorul tren ar mai fi fost a doua zi. Adică luni când eu aveam zbor la 11 dimineața în Belgia și nici măcar nu eram în Luxembourg, ci în Franța. Rapid am făcut niște calcule. Cât mă costă să iau un bilet de tren a doua zi (STR – LUX), apoi alte bilete de autocar (LUX – BRU) și apoi alte bilete de avion (BRU – BCH)? Plus o noapte de cazare în funcție de cum găseam biletele de avion în Bruxelles. 500 – 600 euro lejer. Also, asta a fost una dintre vacanțele alea rare în care am plecat ca o panseluță fără asigurare. Exclus să plătesc banii ăștia, căci dacă ajungeam în situația asta mă lecuiam de vacanțe prin țări străine vreo câteva luni bune.

18:00

Am reușit să găsim bilete la un autocar ce pleca la 1 noaptea spre Luxembourg. În condițiile în care eu la 6 dimineața trebuia să iau tot din Luxembourg autocarul numărul 2, dar mai întâi trebuia să mă opresc la prietenii mei acasă să-mi iau și bagajul. Aveam deja un ghimpe în coaste că nu o să mă încadrez deloc .

Mai trebuia și să ne găsim o ocupație timp de 7 ore. Cazare nu mai aveam, afara era frig, târgul de Crăciun era aproape de închidere, ce să mai facem? Am plecat iar în centru, am intrat prin magazine, prin galerii, am pozat brazi, luminițe și am mâncat iar.

21:00

Frig, oboseală, unde putem sta ieftin până la miezul nopții? Răspunsul a fost…un McDonald’s murdar, care era deschis până la ora 23 doar. Am stat acolo, am băut vreo 2 ceaiuri, m-am chinuit să găsesc o priză și am scris articolul pentru Strasbourg pe telefon. Un mic glitch cu WordPress mobile a fost de ajuns și am pierdut tot articolul. M-am apucat să îl rescriu, pentru că de ce nu. Aveam deja o seară prea relaxantă.

23:00

Am plecat să căutăm un alt McDonalds.

23:30

Am găsit un McDonalds și mai murdar decât primul. Nu înțeleg de ce fast food-urile în afară au condițiile astea. Era atât de jenant încât nici nu m-am mai prefăcut că o să-mi comand ceva. Am vrut doar să stau la căldură. Mai erau și alții ce păreau homeless și stăteau și ei la căldură.

0:45

Am ajuns în stația de autobuz de unde trebuia să luăm autocarul spre LUX.

Luni, 9 decembrie

01:25

Autocarul a avut o întârziere de 5 minute. Deja cronometram totul și mă cuprindea panica. Eu oricum am o problema cu timpul, mi se pare că niciodată nu e de ajuns. Eram obosită, nedormită, nervoasă, autocarul era plin de oameni care ocupaseră 2-3 locuri pentru somnul lor. Am ocupat și noi 4 locuri și m-am băgat la somn în cea mai inconfortabilă poziție.

O4:15

Am ajuns în Luxembourg, în parcarea de mașini unde era oprirea.

4:20

Ne-am chemat un taxi ca să ne ducă în cealaltă parte a orașului să-mi iau bagajele.

4:45 – 5:10

Mi-am strâns bagajele, am mai mâncat ceva, minunații de Corina și Roby mi-au făcut un pachețel de mâncare pentru drum. Două sendvișuri, fructe și apă. M-am simțit atât de iubită <3 Mi-au dat și instrucțiuni cum să mă reîntorc în parcare cu autobuzele de noapte. Căci, desigur, aveam de prins vreo 2…

5:50

Am ajuns în parcare după o mică spaimă, am crezut că am greșit stația de autobuz când am schimbat autobuzul. L-am sunat pe Roby și m-a ghidat. E bine să ai prieteni.

5:55

Ploua și era foarte frig, m-am adăpostit în stația de autobuz. Eram cheaună și stresată că nu o să ajungă autocarul la timp și o să pierd avionul și că rămân prin țări străine.

6:20

Ajunge autocarul cu o întârziere de 7 minute. Mi s-a luat o povară de pe umeri. Aproape, căci cine știe ce se putea întâmpla pe drum.

8:45

Am ajuns la aeroportul Charleroi după alte 2 ore chinuite de somn. Control securitate, verificare act identitate, am urcat în avion și am decolat în jurul orei 11.

14:20

Am aterizat pe Otopeni după 2 ore de dat scroll pe telefon și luptat cu senzația de rău ce apare după nesomn.

14:20 – 15:00

Cât a durat tot procesul de ieșit din aeroport, plus găsit taxi.

16:00

În sfârșit acasă după ce am făcut 1 oră un drum ce poate fi 15 minute. Baie, mâncare, Netflix și somn, căci a doua zi aveam muncă.

The end

Never again? Posibil să mă reîntorc în Luxembourg în curând urmând același traseu de țări, dar fără Strasbourg.

Voi aveți vreo vacanță în care ați experimentat rute complicate? Să fie nevoie să traversați cinșpe țări ca să ajungeți la destinație? 😀

țări
Nu am nicio calatorie planificata pentru 2020

Nu am nicio calatorie planificata pentru 2020

Mă ia cu tremurat doar când mă gândesc la asta, darămite și să mai scriu despre. Am o ușoară formă de anxietate ca urmare a faptului că nu am nicio calatorie planificata pentru 2020. Spre deosebire de 2018, când aveam la final de an deja 4 vacanțe planificate pentru 2019. Apoi, lista s-a completat cu încă 6 plecări binemeritate. Astfel că pentru mine 2019 a fost un an fructuos din acest punct de vedere. La fel a fost și în 2018.

Ce țări am vizitat în 2019?

Am observat că am un pattern al plecărilor. Sunt foarte strong în prima și ultima parte din an. Mijlocul, adică vara, este mai subțirel din motive evidente. Totul e scump, totul e aglomerat. Plecările mele frecvente necesită un buget măricel, deci d-asta încerc foarte mult să evit orice perioadă scumpă. Deși, recunosc, am călătorit și în mijlocul lunii iunie, cam de când încep și prețurile alea blanao (urăsc cuvântul ăsta, dar se potrivea prea bine în context). Iată un desfășurător pe luni:

Ianuarie: Marsilia, Franța

Superbă, pe alocuri murdară, mulți imigranți, destul de unsafe, dar tot superbă. Puteți citi mai multe despre ea, aici.

Februarie: nicio vacanță

Martie:

  1. Copenhaga (Danemarca)

Un oraș foarte frumos, cu o vreme ciudată, prea schimbătoare. Și e mult mai accesibil ca și preț decât ați putea crede. Puteți citi mai multe aici.

2. Malmo ( Suedia)

Micuț, liniștit și foarte ieftin, Malmo e musai de văzut dacă ajungeți în Copenhaga, e la o distanță de 30 minute cu trenul. Puteți citi mai multe aici.

Aprilie: Thassos, Grecia

Grecia o să fie forever iubirea vieții mele. Thassos e perfect de vizitat în extrasezon, înainte de asediul românilor. Puteți citi mai multe aici.

Mai: Stockholm, Suedia

Vă recomand și insist să vizitați Stockholm vara dacă nu vreți să aveți parte de lumină doar 3 ore. Puteți citi mai multe aici.

Iunie:

  1. Cinque Terre

Superb, foarte cald, nu faceți hiking în rochie și converși. Puteți citi mai multe aici.

2. Pisa, Italia

Mic, aglomerat, mulți turiști făcând poze ”originale” cu turnul înclinat. Puteți citi mai multe aici.

Iulie: Cluj

Am venit pentru Electric Castle, dar am mai descoperit și alte locuri frumoase ale orașului. Puteți citi mai multe aici.

August: nicio vacanță

Septembrie: nicio vacanță

Octombrie: nicio vacanță

Noiembrie: Sicilia, Italia

Sicilia e minunată, nu credeam că sudul Italiei va fi așa frumos. Un articol despre asta, în curând pe ecranele voastre.

Decembrie

  1. Luxembourg

A treia vizită la prietenii mei din Luxembourg s-a soldat cu încă o vizită la târgul de Crăciun despre care puteți citi aici.

2. Strasbourg, Franța

Unul dintre cele mai frumoase târguri de Crăciun văzute de mine. Puteți citi mai multe aici.

3. Viena (urmează)

Ce voi face în 2020?

Nu știu exact. Vreau să profit un pic de această relaxare din programul meu de călătorii. Vreau să mai strâng bani să pot să plec într-o vacanță care să nu fie pe acest continent. Am deja în minte o destinație, dar nu vreau să dau încă din casă. Chiar vreau să profit de pauza asta și să-mi las finanțele în pace.

Asta însemnă că nu vei mai călători deloc?

Exclus. Îmi doresc neapărat o Lisabona de ziua mea, niște conace prin țară și poate (dacă reușesc) să vizitez Auschwitz. Ultima, evident, nu va fi o vacanță. Nu am văzut nici Parisul, deci poate ajung și pe acolo, cine știe. Dar îmi păstrez entuziasmul (și banii) pentru 2021 când voi părăsi continentul. Stați liniștiți, content voi avea în continuare 😀

Voi unde plecați în ”douăzeci douăzeci”? 🙂

Cum mi-am luat țeapă cu Blue Air de Black Friday EMAG

Cum mi-am luat țeapă cu Blue Air de Black Friday EMAG

UPDATE

Dragilor, am discutat cu Blue Air și iată poziția lor oficială privind această promoție. Vă încurajez să îi contactați la adresa de mail dedicată, anume: emag@blueair.aero pentru a vă rezolva situația.

În dimineața zilei de 15 noiembrie, când avea loc mult trâmbițatul Black Friday, am intrat în aplicația EMAG și am găsit voucherele Blue Air. Erau mai multe tipuri de vouchere, dar cel mai avantajos (ținând cont de suma care se oferea) mi s-a părut cel de 500 lei pe care îl cumpărai la un preț de 250 lei. Am cumpărat 2 astfel de vouchere cu 500 lei. Deci aveam eu și prietenul meu 1000 lei să ne facem de cap cu o destinație de vacanță.

Era puțin peste 7:30 și deja erau probleme cu tranzacțiile, am stat cu sufletul la gură până mi s-a procesat plata. Nu voiam să le pierd. Văzusem că perioada de valabilitate era toată luna decembrie (5.12 – 31.12), mi-a trecut prin minte faptul că Blue Air o să crească prețurile atunci, dar na. Sigur găseam eu ceva. Era 15 noiembrie și valabilitatea începea pe 5 decembrie. Am așteptat cuminte să vină ziua. Nu mă gândeam pe atunci că o să întâmpin 2 mari probleme și că, per total, mi-am luat o mare țeapă cu Blue Air.

Un voucher care n-a mai fost sa fie

A venit ziua cea mare și după discuții interminabile în ce destinație să mergem, am ales în cele din urmă Cipru, în perioada 27 – 31 mai (voiam de ziua mea). Cipru a fost cam singura variantă ok ca și costuri și perioadă (2 bilete dus-întors – ~980 lei), restul crescuseră extraordinar de mult. Îmi doream Malaga, dar costa 2500 lei pentru 2 persoane și am zis pas. Ba mai mult, Bologna în luna martie (deci nu august) costa undeva la 1000 lei. Wtf, Ryanair d-abia așteaptă să-mi vândă biletele astea cu 10 euro.

Pe la ora 10 seara am deschis site-ul Blue Air, am selectat datele de plecare și am ajuns în pagina unde este formularul de plată cu toate cheltuielile, plus o secțiune unde trebuie să introduci codul de pe voucher. Aveam o sumă totală de 980 lei de plată. Ce nu făcusem eu în acel moment? Nu citisem regulamentul ca să aflu că nu pot adăuga 2 vouchere în aceeași rezervare. Adică să se deconteze suma de 2 ori. Am băgat 1 cod de voucher și mi-a zis că mai am de plată și alt cod nu mai puteam băga. Ok, my bad, rewind, o luăm de la capăt.

Am făcut apoi o rezervare doar pentru o persoană ca să ajung la 500 lei – suma pe care o puteam acoperi cu 1 voucher. Dar ce să vezi? Voucher-ul fusese deja folosit. Deci eu nu încheiasem tranzacția anterioară, doar aplicasem voucherul cât să spună ce valoare are și l-au considerat folosit. Nu știu în ce univers de e-commerce se mai întâmplă asta. Am pierdut 1 voucher aiurea. Am sunat în call-center să verific dacă nu cumva era o eroare. Nu, era folosit. Chiar dacă puteau să vadă în sistem că tranzacția era încă în pending, cică nu mai e valid. Să mor de nervi, nu alta.

Deja pierdusem jumătate din sumă pe nimic. Ce să mai facem acum? Hai să make the most of it și să luăm o cursă internă. De 500 lei nu mai găseai nimic altceva internațional pe Blue Air. Am ales Iași, vedem și noi orașul, ajungem și pe la niște conace, hai că o să fie bine, deși Blue Air ne faultează pe banii noștri. Și aici intervine și a doua problemă, poate mai mare decât prima.

Tu stii cat valoreaza taxele de aeroport?

Am bifat Iași pentru iunie, găsisem bilete dus-întors, 2 persoane cu 500 lei în total. Perfecțiune, fix cât mai aveam cu al doilea voucher. Introduc codul de pe al 2-lea voucher. Ce surpriză credeți că a mai urmat? Taxele de aeroport nu sunt acoperite de acest voucher. Probabil vă gândiți că habar nu aveți cât sunt taxele alea, nu? Pentru că nu aveți ocazia să vă întâlniți cu ele (doar dacă mergeți prin agenții). Taxele de aeroport reprezintă jumătate din valoarea unui bilet de avion. Adică eu mai aveam de plată cam 255 lei. V-ați prins? Fac o schemă.

Eu cumpăr 1 voucher cu 250 lei ⮕ voucher-ul are o valoare totală de 500 lei ⮕ vacanța fără voucher costă 500 lei ⮕ taxele de aeroport costă 250 lei și nu sunt acoperite de voucher-ul meu:

——————————————————————————————————————————————–Total vacanță 500 lei (voucher + taxe aeroport).

Deci ar trebui să plătesc 500 lei pe o vacanță cu voucher care mă costă 500 lei și fără voucher? Credeam că definiția voucher-ului zice:

A small printed piece of paper that entitles you to a discount or some kind of good or service.

sursă

Unde am o reducere aici? Aș putea înainta frumos o reclamație către ANPC pentru reclamă mincinoasă, ca să se învețe și Blue Air minte că nu crești ca brand doar cu campanii de Black Friday, ci ajută și să nu-ți iei clienții de proști. Da, în regulament zice că nu sunt acoperite taxele de aeroport, așa s-au spălat pe mâini (legal), însă nu și ca principiu. Taxele astea de aeroport sunt mereu în costul total al biletului. E ca și cum m-ar pune acum să plătesc extra dacă vreau să îmi piloteze cineva avionul cu care voi călători. Bine, fie, plătesc și asta dacă zice undeva clar. Pentru că taxele de aeroport nu sunt trecute transparent alături de celelalte costuri (bagaj extra, loc preferențial), ci apar din neant ca plată:

Am în dreapta formularul de plată cu biletele – am 0 lei pe total extra servicii. Unde sunt taxele de aeroport în formularul de plată? Îmi zice că mai am de plată 255 lei, dar în stânga, unde am pus voucher-ul și deduc eu că ar fi taxele de aeroport. Dar de ce nu știu cât sunt aceste taxe în tot acest proces, de dinainte de a ajunge în pagina de plată? La fel cum știu cât costă bagajul extra, locul x din avion etc de dinainte să fac plata, așa ar trebui să știu și aici. Mai ales că mă condiționează să fac plata astfel pentru că deja m-a obligat să folosesc voucher-ul (conform problemei povestite mai sus) ca să știu de aceste costuri.

O directivă a Uniunii Europene zice foarte clar:

Comercianții trebuie să afișeze costul total al produsului sau al serviciului, precum și orice tarife suplimentare. Cei care efectuează cumpărături online nu vor trebui să plătească tarife suplimentare dacă nu au fost informați în mod corespunzător de acest lucru înainte de a realiza comanda.”

Sursa

Eu nu am fost informată de valoarea taxelor de aeroport înainte de a face comanda și mi se pare un abuz să mă forțeze să aplic voucher-ul ca să aflu că mai am de plată x sumă și apoi, dacă mă răzgândesc și nu închei tranzacția, voucher-ul să devină inutilizabil. Am scris că tre Blue Air să semnalez acest lucru, mi-au răspuns cu asta:

Voucherul se aplica la valoarea biletului care include si bagajul de mana, mai putin pentru achizitionarea serviciilor aditionale (ex: bagaj de cala, loc preferantial, taxe de aeroport, etc.), urmand ca din costul total al acestuia sa fie scazuta contravaloarea voucherului, suma finala ce va trebui achitata reprezentand diferenta dintre pretul biletului si valoarea intreaga a voucherului. Taxele de aeroport se apluca pentru orice zbor atat in aceasta promotie cat si in afara ei.

Mda, mersi.

A, și încă ceva. Nu am cum să returnez aceste vouchere pentru că perioada de retur a fost între 15 noiembrie și 28 noiembrie. Iar perioada lor de valabilitate a început de pe 5 decembrie. Eu le aveam în inbox de pe 15, dar am putut realmente să le folosesc d-abia pe 5 decembrie. Credeam că perioada de retur nu ar trebui să facă overlap cu perioada în care nu poți utiliza produsul. Ca și cum comand un aspirator, îi ia 2 luni să ajungă și eu puteam să-l returnez doar într-o lună.

Scriu articolul ăsta ca să știe și alții de cum lucrează Blue Air. Și Emag să știe, de asemenea, cu cine face campanii de Black Friday. Urmează să contactez EMAG prin call-center să discut mai multe și cu ei. De ce nu mai sun Blue Air? M-am lămurit deja ce fel de mânării fac. Nu am ce să le mai zic, sesizarea ANPC will do the rest.

O să fac updates de cum se rezolvă problema.

Conacul Bujoiu din Balotesti

Conacul Bujoiu din Balotesti

Conacul Bujoiu intră pe lista mea de cel mai frumos conac abandonat ce mi-a fost dat să explorez. În viața unui explorator de locuri abandonate există puține reușite și multe dezamăgiri. De un an și câteva luni de când practic ”sportul” ăsta, pot spune că în multe cazuri nu mergi deloc la sigur. Găsești pe Internet sau afli despre un loc uitat de lume, dar fie este în celălalt capăt al țării, fie nu poți să-l explorezi nici de-ai locui vizavi de el. Cu prima problemă se mai rezolvă, chiar plănuiesc o vacanță anul viitor în care să fac un traseu al locurilor abandonate din țară, dar cu a doua mai greu. Multe conace abandonate nu au acces pentru public. Motivele sunt multiple, dar cel mai important dintre acestea? Șanse mari să cadă peste tine.

Conacul Bujoiu s-a ”lăsat greu”. Prima oară l-am descoperit anul trecut, pe la sfârșit de vară, când am petrecut 20 minute să mă gândesc cum naiba ajung la el. Conacul era în mare parte ascuns de vegetația de pe domeniu așa că mă bazam pe Google Maps când îmi spunea că am ajuns unde trebuie, căci eu nu vedeam nimic. Avea gard și o poartă, dar era închisă. Am plecat dezamăgită, nu era prima oară.

Cum am ajuns a doua oară

Acum 3 zile văd că vremea în weekend o să fie superbă. Perfect, numai bine să ies să testez iPhone 11 la poze. Dar unde să merg? Dau iar peste Conacul Bujoiu și văd că în Google reviews sunt niște poze de la o tipă care fusese recent. Dar cum a intrat?… În fine, îmi zic că ăsta va fi un back-up plan și mă decid să merg la alt conac. Celălalt conac se dovedește și el inaccesibil, așa că hai în Balotești.

Prietenul meu a fost poarta închisă și s-a grăbit să plece. Nu și eu. V-am povestit că sunt foarte căpoasă? Am studiat tot gardul, până când am văzut că unde trebuia să se unească cu un zid avea o mică despărțitură. Era un unghi ciudat, categoric nu ai putea repera asta decât dacă ai fi un om obsedat, așa ca mine. Astfel am intrat pe domeniul ce se întinde pe 2 hectare. Să nu uit să menționez că anul acesta cineva s-a ocupat să mai taie din vegetația uscată și astfel puteai să vezi conacul mai bine și, de asemenea, să ajungi la el într-o plimbare normală.

Conacul Bujoiu

Conacul a aparținut industriașului Ion Bujoiu, deși clădirea a fost construită cu ceva ani înainte să ajungă în posesia lui. Bujoiu a fost între 1937 și 1939 în cadrul ministerului Industriei și Comerțului și cel al Economiei.  Din păcate, Bujoiu a fost condamnat la închisoare de către comuniști și a murit tot în închisoare în 1956. Statul avea drept de preempțiune în tranzacționarea imobilului de către urmașii industriașului Bujoiu. Este estimat la 1,2 milioane de euro și din 2015 este scos la vânzare. Există un proiect de dezvoltare care vizează reabilitarea sa și construirea unui complex rezidențial în jurul său. Mai multe detalii aici.

Conacul are 16 camere, cu mansardă și demisol. Aș putea spune că este într-o stare decentă. Nu că aș fi evaluator de clădiri, dar acoperișul e întreg, podelele sunt și ele cât de cât întregi, iar unele camere au gresie pe jos sau ciment, nu îmi dau seama. Sunt porțiuni unde nu mergi pe lemn și, implicit, este safe. În astfel de clădiri abandonate înainte să intri, neapărat te uiți sus și jos. Nu vrei să-ți cadă nimic în cap sau să pici între etaje.

Interiorul conacului

Am explorat toate camerele de la parter, conacul este complet gol, nicio piesă de mobilier sau de iluminat. Dincolo de arhitectura sa, ce îți mai amintește de vremurile sale de glorie este faianța din baie și din bucătărie. Singurele elemente de ”decor” rămase împreună cu șemineul ce te întâmpină de la intrare. Majoritatea ferestrelor sunt sparte, vopseaua de pe pereți și uși este scorojită.

Conacul Bujoiu
Conacul Bujoiu
Conacul Bujoiu

La etaj este mai puțin sigur să pășești pentru că sunt acele podele de lemn care nu mai rezistă așa bine și din loc în loc mai este câte o gaură. La subsol este un miros puțin ciudat și am găsit și un craniu de animal care posibil să fi fost incendiat….Tot la subsol este o cameră ce are gratii și mă întreb de ce. Conacul are două intrări, una principală și cealaltă în lateral, ambele flancate de scări. Însă ce mi se pare ciudat este că intrarea laterală are o ușă fără clanță și dacă te uiți în interior vezi că nu duce nicăieri…

Conacul Bujoiu

Am fost cea mai fericită în acest loc, nici nu vă pot descrie. Conacul Bujoiu este absolut superb și dacă aș avea 1.2 milioane de euro și încă pe atât l-aș cumpăra și reabilita. Să-mi fac casa de bătrânețe. Este păcat de el. Sper să fie cumpărat de cineva care-i va reda frumusețea de odinioară și nu va face niciun complex rezidențal, mall, supermarket sau ce alte oribilități de idei ar mai putea avea cineva cu bani.

Cum face iPhone 11 poze

Pozele de mai sus sunt realizate cu DSLR. Cele ce urmează mai jos sunt făcute cu iPhone 11 dacă tentează pe cineva să și-l cumpere 🙂 La unele mai trebuie îndreptată perspectiva, dar mi s-a crașuit Lightroom-ul. O să vă rog să mă scuzați.

Conacul Bujoiu
Conacul Bujoiu
Conacul Bujoiu
Conacul Bujoiu
Conacul Bujoiu
Conacul Bujoiu
Conacul Bujoiu
Exista o padure colorata

Exista o padure colorata

Cum mergi dinspre Vâlcea spre Târgu Jiu se află o padure colorata a cărei copaci sunt vopsiți în toate culorile. E un curcubeu, dar nu în cer, ci pe marginea drumului, în Pădurea Poienari. Primul meu gând a fost că arată superb, mai ales în lumina de după-amiază, dar apoi m-am gândit dacă este bine pentru copaci. Și se pare că ar fi, căci acest proiect artistic, inițiat de designer-ul Mihai Țopescu, are drept scop atragerea atenției asupra defrișărilor ilegale.

Pădurea arată ca și cum ar fi desprinsă dintr-un basm, mai să apară și niște prinți și prințese pe acolo. Copacii sunt vopsiți în culorile, roșu, galben, mov, portocaliu, albastru. Vopseaua utilizată este una ecologică, precum cea pe care o foloseau bunicii noștri la țară, când dădeau cu un strat de var peste pomi ca să nu îi distrugă insectele. Vopseaua ar trebui să reziste câțiva ani de zile.

Recunosc că am avut ceva rețineri să ne oprim aici. Am fost însoțită de 2 mândre, Diana și Gabriela, plus de mândrii noștri. Pozele din review-urile de pe Google Maps nu arătau așa bine. Dar când am văzut pădurea din mers, am zis să coborâm dacă tot suntem aici. Este…o pădure mică. Deci va fi un popas destul de scurt, dar suficient cât să te mai dezamorțești mai ales dacă ai mers mult cu mașina. Și este locul perfect pentru poze, bineînțeles. Noi am întâlnit și doi căței singuratici pe acolo, nu știu cât de des primesc mâncare de la oameni, dar poate aveți milă și îi hrăniți și pe ei. Sunt prietenoși și sunt interesați să stea și la poze. 🙂

Imagini dintr-o padure colorata:

padure colorata
padure colorata
padure colorata

Dacă tot ajungi prin zonă, dă și o fugă până la Conacul Maldăr pentru un brunch sau chiar și pentru o noapte de cazare. O să-mi mulțumești.

Despre această padure colorata a mai scris și Diana.

Activitate de weekend: serial His Dark Materials

Activitate de weekend: serial His Dark Materials

Noul serial BBC One și HBO, His Dark Materials/Materiile întunecate, poate fi urmărit pe HBO GO.

Adaptare a multi-premiatei trilogii omonime a lui Philip Pullman, serialul o urmărește pe Lyra (Dafne Keen), o tânără aparent obișnuită, foarte curajoasă, din altă lume. Aflată în căutarea unui prieten dispărut, ea descoperă un complot sinistru care implică mai mulți copii răpiți și încearcă să înțeleagă un fenomen misterios numit, Praf.

Pe măsură ce călătorește prin diferite lumi, Lyra întâlnește ființe extraordinare și află secrete periculoase, iar soarta tuturor ajunge în mâinile ei.

Din distribuție fac parte: Ruth Wilson (câștigătoare a Globului de Aur pentru rolul din The Affair) care o interpretează pe doamna Coulter, Lin-Manuel Miranda (câștigător al premiului Tony pentru “Hamilton”) este Lee Scoresby, James McAvoy (nominalizat la Globurile de Aur pentru Atonement) în rolul Lordului Asriel, Clarke Peters (The Wire, Treme) este Decanul Colegiului Jordan, James Cosmo este Farder Coram, Anne-Marie Duff este Ma Costa, Will Keen este părintele MacPhail și Ariyon Bakare este Lord Boreal.

Serialul fantasy este produs de Bad Wolf și New Line Cinema pentru BBC One și HBO. Producători executivi sunt: Dan McCulloch, Jane Tranter, Joel Collins și Julie Gardner pentru Bad Wolf; Philip Pullman, Jack Thorne, Tom Hooper, Otto Bathurst; Deborah Forte, Toby Emmerich și Carolyn Blackwood pentru New Line Cinema; și Ben Irving și Piers Wenger pentru BBC One.

Primul episod a avut premiera pe HBO GO pe 4 noiembrie, apoi un nou episod este disponibil în fiecare săptămână. Serialul este difuzat la HBO în fiecare marți, de la ora 20:00.