Categorie: Out of office

Traseu prin Muntii Ciucaș

Traseu prin Muntii Ciucaș

Ușor – ușor cred că mă voi transforma într-o munțomană. Și încă nu mă pot decide dacă îmi place mai mult marea sau muntele. Cred că anul asta escapadele la munte au fost la fel de numeroase precum cele de la mare, dar despre cele din urmă nu prea scriu, căci…marea de la noi e una și acolo merg toți, oricum. Tot ce pot spune SIGUR este că la munte ai mai multe șanse să dai de oameni civilizați decât la mare. După o anumită altitudine, credeți-mă, nu vă ajunge niciun cocalar din urmă. Nu urcă BMW-ul așa sus. Pe litoralul românesc, în schimb, sunt mai multe șanse să vă luați țeapă de la toată experiența. În plus, muntele are ceva aparte. Natură, liniște, răcoare, nu te gândești la nicio problemă, ci doar te bucuri de traseu.

Condiția fizică e importantă

Din fericire, am ajuns și la o condiție fizică ce îmi permite să urc / cobor fără să simt că mai am puțin și mor. Ca o paranteză, îmi amintesc când am fost în Maroc, în 2016, și am călătorit în deșert. Ne-am urcat pe dune de nisip ca să ne dăm la vale cu covorul. Mă rog, să ne tragă berberul la vale cu covorul. Și îmi amintesc că mi-am dat duhul urcând dunele alea de nisip. Nu e precum mersul în zăpadă, ci este super greu să te miști prin nisipul dens. Mi-a fost asa dificil să fac asta încât am crezut că o să leșin. Berberul chiar m-a întrebat dacă sufăr de astm, pentru că rămâneam fără aer la fiecare pas. Bine că am murit o oră ca să dureze 5 secunde să coboram cu covorul. E o amintire frumoasă oricum. Închid paranteza.

Drumeție pe Ciucaș

Așa, revenind. Am condiție fizică și vreau să profit de cât mai multe ieșiri în natură. O ultimă astfel de ieșire a fost un traseu pe Munții Ciucaș. Am urmat traseul așa cum este descris în acest articol. Și așa cum zice și acolo, în drum spre Vârful Ciucaș ai 2 opțiuni: una grea și una mai simplă. Este o anumită porțiune de drum care este mai abruptă, cu mult pietriș și, într-adevăr, nu are ceva spectaculos de văzut. E greu de urcat, din acest motiv noi am ales varianta de a merge cu mașina de teren ce te ia din apropiere de DN1A (Cheia). Cei de la Cabană Ciucaș au un serviciu în care transportă persoane cu mașini 4×4 până la cabană și de acolo poți continua traseul pe jos. Costul este de 15 lei / persoană.

Noi am mers cu un 4×4 mai vechi ce în spate avea niște băncuțe pe care ne-am înghesuit 6 persoane. Să mergi pe drumul ăla cu 4×4 vechi e o experiență aparte. Recomand să nu mâncați înainte sau să luați o pastilă de rău de mașină ca să evitați senzația de greață după ce ați fost aruncați în toate părțile.

De la cabană am pornit frumos spre Vârful Ciucaș. Drumul este foarte frumos și impresionant. Este o zonă în care se află o râpă ce e un pic mai dificil de urcat, trebuie doar să fiți foarte atenți. Ne-am oprit să facem și multe poze și să filmăm și cu drona.

A venit ploaia

Știam că o să plouă. Ne așteptam, însă, la o ploaie scurtă, de vară. Și cu acest gând în minte ne-am echipat mai mult sau mai puțin corespunzător. Eu, de exemplu, mi-am pierdut geaca de fâș în Muntenegru și mi-a fost lene să dau o fugă până la Decathlon pentru alta, așa că mi-am luat doar un hanorac. Foarte naivă am fost. Pe la ora 3 a început furtuna. Am zis că e ok, înaintăm. Nu au trecut nici 3 minute și a început să plouă foarte tare și să dea cu grindină. Gata, ne întoarcem din drum. Mai aveam oarecum puțin până la vârf. Dezamăgiți că nu ne atingem scopul expediției, am luat-o înapoi spre cabană. Doar că ploaia devenea tot mai agresivă și era foarte greu să mergi pe poteca plină de nămol. Nu era sigur pe unde călcai. Drept urmare eu am și luat o frumoasă căzătură:

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este photo_2021-08-09-21.54.19-768x1024.jpeg

Mai mult de atât, am înghețat de frig pentru că hainele mele erau îmbibate de apă. Faptul că mai eram loviți și de grindină nu ajuta deloc. Diana a avut noroc cu o geacă de 30 lei impermeabilă ce și-a făcut treaba foarte bine.

Diana era happy pe muntele Ciucaș:

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este photo_2021-08-09-21.54.22-1024x768.jpeg

Eu, pe de altă parte…

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este photo_2021-08-09-21.54.26-1024x768.jpeg

După o veșnicie de mers prin ploaie (ne era și foame și frig), am ajuns la cabană. Toată lumea se adăpostea înăuntru. Ne-am așezat să bem mult ceai și să mâncăm, așteptând să se oprească ploaia. Și tot nu se mai oprea. Pe Weather spunea că va ploua încontinuu până la ora 9 seara. Era 4:30, nu aveam cum să stăm până atunci. Am luat în calcul și varianta să ne cazăm o noapte la cabană și să plecăm a două zi de dimineață. Dar nu aveam haine de schimb, deci tot nu era bine. Pe telefon primeam non stop RO-alerte de cod portocaliu / cod roșu că sunt inundații.

Mașinile de cabană luau turiști și îi duceau până jos, la mașinile lor. Însă erau absolut arhipline și coadă era imensă. Am mai fi stat încă 2 ore dacă așteptam să ne vină rândul. Și chiar când nu mai știam cum să facem…s-a oprit. Dar nu știam pentru cât timp va fi așa, drept urmare am plecat imediat pe jos. Eu eram fericită că, iată, facem cumva tot traseul, chiar dacă reusisem să ajungem în vârf.

Și la coborâre nu a mai plouat deloc, am avut o plimbare super plăcută și răcoroasă prin munți. Ni s-au și uscat hainele cât de cât, aveam burtă plină, deci a fost foarte suportabil. Plus, peisajul a fost de vis, recomand neapărat să îl parcurgeți dacă vă plac drumețiile. Cred că pentru cei experimentați e easy peasy. Pentru cei ca mine este peasy, dar poate fi și easy.

Am filmat și niște cadre cu drona ca să mă credeți pe cuvânt:

Restaurantele de pe litoral sunt de vis

Restaurantele de pe litoral sunt de vis

Da, restaurantele de pe litoral sunt chiar de vis. Am fost de curând în Muntenegru (o să povestesc despre asta în zilele ce urmează) și a fost probabil una dintre cele mai mișto vacanțe pe care le-am avut în ultima perioada. Nu că aș fi avut ocazia să plec foarte des (mulțumesc, COVID-19), însă pe lângă peisajele minunate, Muntenegru este și foarte accesibilă ca și preț chiar și pe Coasta Adriatică. Să vă dau două exemple de prețuri la restaurante, mic-dejun și cină:

  1. Mic-dejun: Am luat un English Breakfast mediteranean – adică în loc de fasole aveai varză și în loc de cârnați aveai cartofi prăjiți și crenvurști. Deci primeai 2 ouă prăjite, roșii, varză, cartofi prăjite, crenvurști și 2 felii de șuncă + muștar, cafea sau apă. Totul pentru 30 lei. On top, mai primeai din partea casei niște aperitive (un fel de icre cu crema de brânză – foarte bune) și 2 pahare de suc de mere. Repet, noi plăteam doar 30 lei pentru un English Breakfast. Toată porția era foarte consistentă, așa că puteai lejer să sari și peste prânz.
  2. Cină: Îmi era tare foame după ce nu mâncasem la prânz, așa că am zis că aș mânca și felul 1 și felul 2. Și am mers la un restaurant în centru (nu fast-food, nu toneta), unde am comandat un meniu de 14 euro (69 lei) ce includea o supă de pește, o salată verde, o porție de cartofi prăjiți cu calamari la grill și sos de usturoi verde și piper. Super bun și sățios, chiar pentru 2 persoane.

Nu mai zic și de peisajele superbe, de apa curată, de oamenii prietenoși, de asfaltul bun (am mers cu mașina) și așa mai departe. Bun, avem acest exemplu minunat în minte.

Cat te costa mancarea pe litoral?

Ne întoarcem pe meleagurile noastre, în Năvodari. Am lucrat o săptămâna la mare, teambuilding style, iar în una din seri am mers la Cherhanaua Tașaul, despre care am înțeles că ar fi ok (în raport cu alte locuri). Și chiar a fost decentă, dar pentru cât a costat și senzația că mai ai puțin și plătești și tacâmurile, nope, nu mă mai întorc. Plus, pe terasă era incredibil de cald seara și umiditatea extrem de ridicată. Erai aproape ca-n într-o seră. Nu am văzut niciun sistem de aer condiționat.

Am comandat o doradă cu mămăligă și mujdei de usturoi. Nu poți înlocui mămăliga cu altă garnitură, așa că am cumpărat separat o porție de cartofi prăjiți. În România la sarmale și pește ți se bagă mămăligă pe gât, orice ar fi. Bine că mai comandasem și un platou de aperitive înainte, căci pentru felul 2 au trecut câteva secole până sa fie servit la masă. Peștele a fost bun, deși era greu să nu fie, nu era nimic complicat în a-l face pe grătar.

În schimb, când a venit nota mi-a cam stat în gât mâncarea. Dorada era chiar 45 lei (250g….), mămăliga și mujdeiul fiind cotate separat, deși în meniu sunt trecute împreună. Urmând această logică, de ce nu m-au lăsat atunci să înlocuiesc mămăliga dacă tot o plăteam separat? Deci eu plătesc 18 lei în plus pentru că…? În fine, porția asta de mâncare a costat 75 lei. Niște pește amărât pe grătar cu mămăligă și cartofi prăjiți (probabil congelați). Ba nu, stați, mi-am amintit ce mi-a dat trigger să scriu articolul asta. Mi-au cotat 2 lei pentru o felie de lămâie, pe care nici nu o cerusem. Ahhhh, iubesc restaurantele de pe litoral!

Nota de plata:

Restaurantele de pe litoral

În Muntengru au uitat să îmi aducă un fel de aperitiv (nici măcar fel principal). La final și-au dat seama și și-au cerut scuze, așa că ne-au adus un desert din partea casei – două porții. Ce erau mai scumpe decât dacă mi-ar fi adus aperitivul. Deci iată că se poate și să ai respect față de clienți, dar dacă ești antreprenor român cu afacere pe litoral, probabil o să râzi la acest articol.

În fine, pentru mine zona de nord a litoralului este a no-go și dacă nu ar fi fost ocazia de ieșire de grup, nu aș fi călcat piciorul acolo. Aștept să ajung la Krapets în curând, nu vreau să mai am de-a face cu vreo plajă sau stațiune din România. Restaurantele de pe litoral sunt de vis.

În vizită la Moara de Vânt Sălicea

În vizită la Moara de Vânt Sălicea

Moara de Vânt Sălicea este un parc de agreement aflat în apropierea orașului Cluj, undeva la 25 de minute de mers cu mașina, fiind poziționat pe o colină de unde ai o priveliște absolut superbă. Nu mai stiu cum am descoperit locul ăsta, dar m-am îndrăgostit imediat de el când am aflat că pe domeniul său se află animale libere în țarcuri imense și le poți hrăni.

Sunt aproximativ 250 de animale din peste 45 de specii: iepurași, rățuște, gâște, găini, bibilici, fazani, păuni, porumbei, prepelițe, porcușori de Guineea, capre, căpriori, cerbi, curci, ponei, măgari, lame, mufloni, maimuțe, cai, porci vietnamezi, ulii, șoimi, văcuțe pitice Zebu, dragoni cu barbă, potârnichi de California, broaște țestoase, ratoni, ursuleți năsoși, oi de camerun, veverițe.

De mulți ani de zile am încetat să mai merg în grădini zoologice pentru că nu îmi place să văd animale închise în cuști. Mi se rupe sufletul. Însă la Moara de Vânt Sălicea sunt mostly animale domestice pe care le întâlnești și la tine la țară și câteva animale sălbatice care au țarcuri imense și înverzite. Cu excepția unei pisici sălbatice ce părea nefericită. Nu știu dacă mi s-a părut mie, dar așa mi-a lăsat impresia. Asta a fost singurul caz ce mi-a displăcut. Din fericire (?), era și singurul exemplar de acest fel.

Să hrănești animalele, să le mângâi și să interacționezi cu ele e o experiență foarte faină nu doar pentru copii, ci și pentru adulți. Eu, adult de 27 ani, am petrecut jumătate de oră în țarcul cu iepurași și nu îmi mai venea să plec de acolo. Am hrănit cu morcovi fiecare iepuraș pe care l-am întâlnit și nu pot spune că erau puțini :)) Și lamele sunt foarte dornice să interacționezi cu ele, deși mi se părea că oricând pot rupe gardul ăla și să o ia la fugă, aveau prea multă energie.

Pe domeniu poți face și alte activități, poți lua masa, poți merge în parcul de aventură sau la minigolf. Noi doar am hrănit animale, le-am pozat și ne-am plimbat prin natură. A fost perfect și m-aș întoarce oricând acolo dacă aș mai ajunge prin zonă.

Intrarea este 15 lei pentru adulți și neapărat trebuie să cumpărați și o găletușă cu mâncare (porumb + morcov feliat) pentru animale, costă doar 3 lei. E o experiență memorabilă să le hrăniți. 🙂

Imagini:

Moara de Vânt Sălicea
Moara de Vânt Sălicea
Moara de Vânt Sălicea
Moara de Vânt Sălicea
Moara de Vânt Sălicea
Moara de Vânt Sălicea
Moara de Vânt Sălicea
Am vizitat Închisoarea Doftana

Am vizitat Închisoarea Doftana

Uită-te la mine cum scriu eu în titlu că am vizitat Închisoarea Doftana de parcă ar fi un muzeu la care mi-am făcut rezervare online. În noiembrie anul trecut am vrut să facem o excursie de 1 zi pe Valea Doftanei ca să vedem toamna în toată splendoarea ei. Doar că pe drum ne-am răzgândit.

Ne era tare dor să mai vedem o locație abandonată așa că am căutat în zonă să vedem dacă e ceva ce am putea explora. Și am dat peste minunăția asta de închisoare, de care nici nu auzisem anterior. Dacă știam că există o închisoare abandonată la noi în țară, aș fi vizitat-o de mult.

Disclaimer foarte important:

Închisoarea este într-o stare avansată de degradare. Din acoperișul rămas se desprind periodic bucăți de tablă (de fier, ce probabil au pe puțîn 5 kg fiecare). La fel și podeaua…în unele locuri nu mai există. Așa că intrarea se face pe propria răspundere. Ba chiar îmi vine să recomand să o vedeți doar din poze. 🙂 

Am ajuns la închisoare în jurul orei prânzului, în satul Doftana. Nu știam dacă vom putea realmente să intrăm, dacă are paznic, câini sau alte pericole, dacă va fi nevoie să sărim vreun gard. Și nici nu am avut dificultăți în a intra pentru că, ghiciți ce, poarta avea barele de fier depărtate, astfel cât se putea strecura foarte ușor orice adult.

Istoria închisorii

Închisoarea Doftana a fost construită între anii 1894 și 1897 și a fost dată în folosinţă în 1895, îndeplinind acest rol până în 1960. A fost proiectată de un arhitect belgian şi avea toate dotările necesare pentru a funcționa într-un regim modern, anume avea apă curentă, încălzire centrală pe culoare şi electricitate. Avea 397 de celule, majoritatea fără ferestre și 3 curți interioare. De asemenea, avea 2 rânduri de ziduri, pe care le-am putut observa și noi.

Printre deținuții săi celebri se numără Nicolae Ceaușescu, Corneliu Zelea Codreanu, Alexandru Moghioroș sau Gheorghe Gheorghiu-Dej. Nicolae Ceaușescu a fost arestat pentru propagandă comunistă în vara anului 1936 și a fost încarcerat aici. Câțiva ani mai târziu a fost arestat din nou din aceleași motive, doar că a fost plasat la Jilava. Închisoarea Doftana era, de altfel, în perioada comunistă cunoscută ca acest loc martir, un simbol de suferință pentru comuniști și a fost transformată apoi în muzeu. Nicolae Ceaușescu obișnuia să o viziteze în perioada în care era muzeu și cerea să fie pus covorul roșu. Cred că avea o satisfacție foarte mare că ajunsese el să dețină soarta locului, nu viceversa.

Închisoarea Doftana era și un loc de tortură. Secția H era special desemnată pentru acest lucru, pentru cei periculoși sau pentru pedepsirea membrilor existenți. Am încercat să identific secția respectivă când am explorat-o, dar recunosc că nu am reușit. Erau 8 sectii, de la A la H. Clădirea a fost construită sub formă de potcoavă și avea un culoar foarte lung. Auzisem că este specific arhitecturii de închisoare (cel puțin una care să te dărâme psihic) să se construiască holuri si culoare la care nu vezi capătul, astfel cât dacă încerci să evadezi să te descurajeze să înaintezi. Cred că sunt niște principii arhitecturale destul de greu de digerat.

A fost dărâmată la cutremurul din noiembrie 1940, luând odată cu ea şi o parte din puşcăriaşi, ce au rămas captivi sub ziduri. S-a mai prăbuşit încă o dată la cutremurul din 1977.

Închisoarea a avut și propria gazetă ce era pregătită de câțiva deținuți, dacă vă interesează, am găsit un articol ce abordează mai în detaliu acest aspect.

Un prezent desprins ca dintr-un horror

Tavanul este aproape dispărut. Scările nu mai duc nicăieri. Podeaua e ceva de domeniul trecutului. Într-una din încăperi am găsit chiar macheta închisorii, de pe vremea când era muzeu. Acum până și macheta asta este în mare parte distrusă. E o experiență uimitoare să explorezi locul asta încărcat de istorie și amintiri dureroase. E uimitor să vezi cum zidurile înalte se ridică spre cerul albastru. Și cum cel mai bine păzit loc din care nu a evadat nimeni niciodată este acum un monstru slăbit de timp și de natura ce îl înconjoară.

„Even behind prison walls, I can see the heavy clouds and the blue sky”.

Au apărut și câteva capre

Să fii într-un loc părăsit în care pare că nu a mai călcat nimeni de ceva vreme, să fie liniște și dintr-odată să auzi un sunet de talangă și să vezi cum mai multe capre apar una câte una la păscut în curtea închisorii. E ceva aproape suprarealist. Domeniul închisorii este vast și încărcat de vegetație, așa că oamenii ce locuiesc în apropiere își mai aduc aici animalele la păscut.

Imagini cu Închisoarea Doftana:

Închisoarea Doftana
Închisoarea Doftana
Închisoarea Doftana
Închisoarea Doftana
Închisoarea Doftana
Închisoarea Doftana
Închisoarea Doftana
Închisoarea Doftana
Închisoarea Doftana
Închisoarea Doftana
Închisoarea Doftana

Disclaimer foarte important:

Închisoarea este într-o stare avansată de degradare. Din acoperișul rămas se desprind periodic bucăți de tablă (de fier, ce probabil au pe puțîn 5 kg fiecare). La fel și podeaua…în unele locuri nu mai există. Așa că intrarea se face pe propria răspundere. Ba chiar îmi vine să recomand să o vedeți doar din poze. 🙂 

Cum să îți supraveghezi animăluțul când ești în vacanță

Cum să îți supraveghezi animăluțul când ești în vacanță

Mi-am luat pisici acum 3 ani de zile și recunosc că până să le iau nu am stat să mă gândesc ce voi face cu ele atunci când voi pleca de acasă. Eu doar m-am gândit „yeeey, am și eu pisici în sfârșit”. Dar să nu va gândiți că am fost iresponsabilă, căci imediat cum le-am luat, s-a și activat în mine un mommy instinct, iar în primele zile am stat lipită doar de ele. Am refuzat să ies în oraș și când finally am mers la un event cu Angela și Marin, tot ce îmi doream e să mă întorc acasă să stau cu ele.

La prima plecare în străinătate ele aveau 6 luni, deci erau oarecum puișori. Mă rog, și la 3 ani și jumătate cât au acum ele tot puișori sunt pentru mine. În fine, la prima plecare am avut inima strânsă. Lipseam 4 zile și urma să am o vacanță binemeritată în Italia (Verona și Veneția). Am rugat un amic să vină în vizită și să le verifice că nu au murit. Doar la asta mă gândeam. Că mor ele fără mine. Ahem, sunt pisici. În plus, le-am lăsat mâncare și apă cât să trăiască probabil 2 săptămâni. Au „supraviețuit”, am primit poze și filmulețe cu ele și au fost bine.

Apoi mi-am făcut tot mai des curaj să plec, ba chiar au fost ocazii în care nu m-am gândit obsesiv la ele. Crescuseră, erau mai independente, le durea la banană de mine. Dar am început să mă întreb. Oare ce fac ele când nu sunt acasă? Dorm? Clar. Se bat până nu mai pot? La fel de clar. Mai ales că uneori, după o perioadă de absență, găsesc totul răvășit prin casă, multe ghemotoace de blană smulse în urmă unei bătăi (se iubesc, though) și, ocazional, niște „surprize” din partea lor. Știți voi ce. Așa că am zis să iau o cameră video să le spionez cât timp lipsesc. Și e funny as hell!

Am cumpărat modelul acesta de la Orange, prin niște puncte de fidelitate, dar oricum camera video e accesibilă ca preț. Am montat-o într-un colț în care să pot vedea atât în dormitor (dacă o rotesc), cât și în sufragerie. Camera are și funcție de microfon, adică pot da comenzi vocale, să le strig pe nume :)) Ele sunt foarte confuze când zic „Zoe, Mia” și se așteaptă să ma vadă. Mia chiar a încercat și să dărâme camera. Teoretic, dacă ai avea un câine, ar trebui să o montezi undeva unde să nu ajungă să o distrugă. La pisici e mai ok, nu îi pot face mare lucru. Are și infraroșu, așa că e perfectă pentru a spiona și pe timp de noapte.

Din ce am observat, ele sunt foarte cuminți, nu fac nimic în mod special. Stau și dorm.

Dar camera video a demonstrat că NIMIC is what they do.

Și iată și niște poze și videos surprinse. Puteți observă ce fețe blege au și cât sunt de adorabile. E foarte funny să le urmărești de la distanță.

camera video
camera video
camera video
camera video

Dacă lipsiți mult timp de acasă, camera video e utilă să vedeți ce mai fac ele, că totul e bine. Of course, nu ar trebui să înlocuiască vizita unui adult care să se asigure că au apă, mâncare și că litiera e curată. E mai mult pentru fun și amuzament. 

Un loc de poveste: Valea Zimbrilor

Un loc de poveste: Valea Zimbrilor

Iernile nu mai sunt ca altădată. Sunt poate la fel de geroase și aspre, dar vin foarte târziu. Degeaba ascult colinde despre cum afară ninge dacă de Crăciun îmi permit să fac o sesiune foto de 10 minute afară îmbrăcată așa. Anotimpurile s-au decalat, în curând va trebui să mutăm Crăciunul de Valentine’s Day dacă vrem zăpadă. Sau schimbăm complet tradițiile de Crăciun și cântăm despre razele de soare de afară. În fine, așa e la oraș, la munte e mai ok, deși am fost în Brașov în a 3-a zi de Crăciun și zăpada adevărată d-abia acum a ajuns pe pârtii.

În fiecare an am aceeași dorință: să merg la munte când ninge. În niciun an nu îmi reușește cum trebuie, pentru că evit să merg când e aglomerat, dar fix atunci ninge și e frumos, fir-ar. Anul asta am nimerit-o. Am prins ninsoarea și frumusețea peisajului de iarnă în drum spre Întorsura Buzăului, am mers să vedem Rezervația Naturală de Zimbri. Pentru că era foarte aglomerat pe DN1, Waze ne-a dat ruta Cheia, ceea ce a fost perfect pentru a admira peisajul. E mult mai frumos decât să mergi pe DN1, deși e un pic mai lung drumul. Dar măcar nu am stat în aglomerație. Și apropo, urăsc localitatea Comarnic. Din motive evidente.

Am ajuns la Valea Zimbrilor după un drum de 4 ore. Am mers cu o viteză mai mică decât limita legală, pentru că a nins pe drum și asfaltul era destul de alunecos, în special pe autostradă. Dar în mod normal ar fi un drum de 3 ore, din București.

Accesul în rezervație se plătește, un bilet de adult costă 10 lei, iar pentru copii este 5 lei intrarea. Teama mea era că nu voi vedea niciun zimbru, căci știu că ei se mai ascund. Dar acum erau cu toții out in the open, inclusiv alături de un cerb și o căprioară ce se odihneau în zăpada proaspătă. Ningea încetișor și totul era acoperit de o mantie de zăpadă ce sclipea și trosnea la fiecare pas. Era și multă liniște, peisajul acela rece mi-a amintit de iernile petrecute la țară. Am înconjurat toată Valea Zimbrilor într-o plimbare ce a făcut foarte bine la suflet, spirit și trup (deși erau -10 grade).

Imagini de la Valea Zimbrilor:

Valea Zimbrilor
Valea Zimbrilor
Valea Zimbrilor
Valea Zimbrilor
Valea Zimbrilor
Valea Zimbrilor
Valea Zimbrilor
Valea Zimbrilor
Valea Zimbrilor
Valea Zimbrilor
Valea Zimbrilor
Valea Zimbrilor

Valea Zimbrilor

Valea Zimbrilor este un loc extraordinar de frumos pe timp de iarnă și cred că este cel mai bun anotimp în care să veniți să admirați animalele și zona respectivă. Nu ai foarte multe lucruri de făcut acolo, în afară de a vizita un muzeu și de a închiria bicicletă pentru trasee, dar asta la vară. E perfect pentru poze, făcut oameni de zăpadă și să te bucuri de lucrurile simple, liniștea și aerul tare și rece.

Aceasta plecare a fost inspirata de vlogul acesta.

Ce planuri de călătorie am pentru 2021

Ce planuri de călătorie am pentru 2021

Cand zic planuri de călătorie chiar nu am de gând sa călătoresc în sufragerie cu escală în dormitor și apoi în bucătărie. Glumesc. Chiar și 2020, pe cât de gloomy a fost el, tot m-am bucurat de diverse plecări. Sunt recunoscătoare că am avut posibilitățile financiare și am rămas sănătoasă cât să pot călători cam tot anul (cu excepția lockdown-ului) prin țară. Mi-a părut rău că nu am plecat nicăieri în străinătate și când zic asta, mă refer să fi mers măcar până în Bulgaria sau Grecia sau Serbia. Așa mi-a expirat pașaportul fără să mai apuc să îl folosesc for one last time. 🙁

Time for a new one, căci în 2021 am câteva planuri la care chiar nu vreau să renunț, mai ales că a venit și noul vaccin, la care îmi aștept rândul. Și pentru că anul trecut am scris un articol asemănător, dar cu un titlu apocaliptic care s-a și adeverit, anul acesta vreau să fiu mai optimistă și să va spun că sunt determinată să nu îl las să treacă fără să fac tot ce îmi propun 🙂

Cum poți planifica o călătorie acum?

Nu mai e la fel de ușor să îți planifici o călătorie, înțeleg asta. Contextul de pandemie nu ajută, trebuie să stai în izolare când te întorci sau, mai rău, când te duci, restricțiile se schimbă de la o zi la alta, ai test negativ sau nu ai test negativ, e un stres enorm și frica de a te îmbolnăvi sau a-i pune în pericol pe ceilalți nu ajută deloc atunci când te gândești unde să pleci sau cu cine. A povestit mai pe larg despre o astfel de situație Gabriela la ea pe blog.

Înainte îmi planificăm foarte des călătorii cu prietenii / prietenele și aveam o vacanță la fiecare 2 luni. 2019 a fost un excelent din acest punct de vedere. Ba chiar l-am încheiat tot cu o vacanță, în Viena, așa că am prins Noul An acolo. Hai că am fost și în 2020 într-o țară străină, vreo 2 zile. Lista pe care o pregătesc mai jos nu e nici ea 100% bătută în cuie, o să mă apuc din februarie de rezervări, dar măcar o las aici, poate serveste drept inspiratie.

Traseu prin Serbia – Muntenegru – Croația

Traseul acesta îl aveam planificat pentru ziua mea, în mai, anul trecut. Din motive evidente, nu s-a mai întâmplat. Dar am apucat totuși să fac rezervări, să găsesc obiective turistice pe care să vreau să le văd, să fac chiar și planificarea pe zile, cât durează, cât costă etc. Acum doar o să verific ce mi-am notat atunci, reiau rezervările și mă interesez în detaliu ce trebuie să prezint când tranzitez țările. Vaccin, test Covid negativ etc. Dar această parte o să o fac mai în apropierea datei respective, pentru că lucrurile se pot schimba între timp.

În Serbia, de exemplu, am găsit o mică localitate în apropiere de granița cu noi, ce este cunoscută pentru vinul care se produce acolo. Deci aștept să degust vin și să stau la acest conac foarte frumos:

În Muntenegru vreau să merg la mare, în Sveti Ștefan, unde se află această insula exclusivistă pentru bogați. Fun fact, nu are oricine access acolo. Evident, nici eu nu am, așa că o să fac doar poze frumoase:

planuri de călătorie
Sursă foto

Pentru Croația încă nu am stabilit 100% ce voi face acolo, știu că e foarte scumpă, așa că o să încerc să am o ședere scurtă, dar productivă.

Zakynthos, Grecia

Grecia, mon amour! O să mor cu dragostea asta în suflet, nu e nimic care mă poate face să nu iubesc aceste meleaguri elene. Așa că d-abia aștept să merg! Și asta era plan tot pentru 2020. Îmi trimitea sora mea tot felul de poze cu locuri în care să mergem acolo. Ce să zic, abia aștept să ajung.

planuri de călătorie
Sursa foto

Luxembourg

D-abia aștept să îmi vizitez prietenii dragi și să mergeeeem….nu știu unde. Poate să vizităm acest castel din Germania, că tot zicem de ceva vreme. Nu știu cum vom face și când, dar e pe lista mea!

Sursa foto

Alte locuri

Mai listez alte locuri mai jos pe care aș vrea să le văd, dar încă nu am nimic concret gândit:

  1. Budapesta: a fun weekend în care să vizitez capitala. Am mai fost acum 7 ani, dar am stat super puțin și highlight-ul călătoriei a fost plimbarea cu barca pe Dunăre, a fost amazing. Acum aș vrea să mă întorc să vizitez orașul mai bine.
  2. Chișinău (Moldova): daaa, vreau să ajung peste Prut. Pe acest traseu voi face și o oprire să vizitez Iași și poate și Castelul Sturdza. Ba nu, cert voi trece pe acolo.
  3. Bulgaria: the good old Bulgarian land. Am găsit niște locuri foarte faine pe care aș vrea să le pozez și poate merg chiar în această iarnă.

Prin țară aș cam avea următoarele planuri de călătorie:

  1. Câteva zile de făcut traseu cu bicicleta pe dealurile Transilvaniei
  2. Weekend getaways la Brașov, să mergem la ateliere de ceramică
  3. Să refac din nou acest traseu, doar să fie vară
  4. Ieșiri cu gașca la grătar, fie la munte, fie la mare
  5. Să merg la mare, evident

Plus alte plecări spontane, ce fac bine la suflet și la spirit 🙂 Voi ce planuri de călătorie aveti pentru anul acesta?

Traseu prin Munții Piatra Craiului, până în Măgura

Traseu prin Munții Piatra Craiului, până în Măgura

Am făcut primul meu traseu pe munte în 2014, când am fost prin Neamț, cu ocazia taberei de bloggeri. Îmi amintesc și acum că am fost praf la capitolul ăsta. Nu știu dacă era traseu greu sau eu eram super neexperimentată și fără niciun pic de condiție fizică. Cert este că am ajuns ultima sus, la cabană. Și că îmi era incredibil de foame, aveam semnal zero la telefon și am putut să dorm lemn într-o cameră cu 12 fete sau câte eram. La coborâre a fost mai ok-ish, aveam și semne cu ”Atenție, vipere”, am văzut o capră neagră de la depărtare, dar aveam picioarele praf de la atâta mers. Când am atins în sfârșit asfaltul, m-am descălțat și am mers în picioarele goale până la cabană.

În anii ce au urmat am devenit și mai praf la condiția fizică, doar ce mi-am revenit cât de cât în ultimul an când am început să merg frecvent la sală, să fac yoga, să slăbesc, să merg mult pe jos etc. În octombrie anul trecut am mai încercat cu gașca un traseu (mai mult drumeție) prin Rânca, însă am cam abandonat treaba după 2 ore, ca și decizie de grup, deși eu aș mai fi mers.

Traseu prin Munții Piatra Craiului

Anul acesta, în schimb, am făcut un traseu de aproximativ 7 ore prin Munții Piatra Craiului. Voiam să ajungem să vedem Măgura, auzisem că e superb. Doamne, și ce vezi pe Instagram despre locul ăsta e perfect adevărat. E incredibil de frumos. Noi am prins o zi mai mohorâtă, cu ceață, dar chiar și așa, tot a meritat să venim! Doamna de la cazare părea că regretă ea pentru noi că nu am văzut împrejurimile într-o zi mai însorită (doar câteva ore am prins), dar am asigurat-o că ne-a plăcut tare mult și așa. Oricum, mă întorc la vară să refac traseul.

Noi am pornit de la Fântana lui Botoroga, la intrarea în parc, cum ar veni. Am plătit o taxă de acces de 5 lei. La început erau mulți bombardieri cu mașini. Era cea mai aglomerată drumeție, părea că mergem printr-o parcare construită în munți. Dar apoi am schimbat macazul și am intrat efectiv pe traseu, am început să urcăm. Nu avea cum să vină după noi Gigel cu BMW din 95.

Cred că toată experiența a fost sinestezie pură. Sunete, mirosuri, simțuri. Aerul curat și tare de munte ne-a ținut în priză tot drumul, nu am obosit nicio secundă, plimbarea fiind foarte ușoară (dacă ești echipat corect). Auzeai păsărelele, te întâlneai cu animăluțe pe drum (cai, vaci, căței adorabili) și mirosea a lemn ars, mentă și salvie și mai era un miros pe care nu îl pot descrie în niciun fel. Un miros de țară, îmi amintea de mamaie și de vremurile în care petreceam verile la ea. Foarte liniștitoare senzația. Cred că vreau să-mi petrec viața urcând pe munte. :))

La un moment dat am intrat într-un nor de ceață. Nu mai vedeai nimic în jur, era o atmosferă desprinsă ca dintr-un film horror. Dar era liniște și pace.

Peisajele au fost de vis

Care a fost traseul exact

Traseu prin Munții Piatra Craiului este inspirat de aici. Doar că dacă snteți începători, va trebui să ocoliți Cheia Pisicii pentru că este prea dificil. Noi am ocolit Cheia Pisicii prinloc nemarcat, când am făcut prima la stânga, la 180 grade.

Mulțumesc Mihai al Dianei că ne-ai adus pe traseul ăsta absolut minunat și că ne-ai parcat undeva și fix la parcare am și coborât de pe munte. Asta e magie, nu altceva!

Ai avut vreodată inima frântă?

Ai avut vreodată inima frântă?

Dacă ai ajuns să citești întrebarea asta este imposibil ca răspunsul tău sa fie ”nu”. Nu mă citesc copiii de 12 ani, deci aș putea crede că fiecare dintre noi a trăit măcar o dată dezămăgirea în dragoste. Chiar dacă experiența de a avea inima frântă poate fi diferită de la o generație la alta (în adolescență, la maturitate etc), in the end durerea e inevitabilă.

Am făcut un poll pe Instagram zilele trecut și am pus aceeași întrebare precum cea de mai sus. Evident, răspunsurile au fost că da. Cred că mai bine întrebam ”ai frânt vreodată inima cuiva?”. Eu am făcut-o chiar dacă nu intenționat (although unii oameni nu vor accepta niciodată ideea despărțirii pe deplin).

Pentru inimile frânte (nu pentru cei care frâng inimi) a apărut ideea acestui Museum of Broken Relationships. Conceptul este originar din Croația (Zagreb), apoi s-a extins și în Los Angeles. Muzeul este o colecție de obiecte obișnuite din viața de zi cu zi ce simbolizează relațiile destrămate. Expoziția este acum și la noi în țară, având obiecte internaționale, cât și povești de dragoste de pe plaiurile mioritice, cu un totalde 20 obiecte românești.

Obiectele sunt de diverse feluri, de la cele mai comune la cele mai neașteptate. O geacă de piele, o cană de cafea spartă sau…o conservă de ton în suc de roșii. Toate spun o poveste de dragoste diferită. Unele povești sunt melancolice, în altele simți furia sau tristețea celui părăsit.

Museum of Broken Relationships

Până să intru în expoziție eram convinsă că o inimă frântă poate fi doar din cauza unei povești de dragoste. M-am înșelat. O inimă frântă poți avea și din cauza unui prieten / prietene sau din cauza părintelui care trebuia să te sprijine în viață. Dragostea vine sub multe forme, la fel și despărțirea.

Cum se poate vizita Museum of Broken Relationships?

Expoziția la noi este găzduită și susținută de Rezidenta BRD Scena 9. Intrarea este liberă, iar expoziţia poate fi vizitată de marţi până vineri, între orele 16.00 şi 20.00, şi în weekend, între orele 13.00 şi 20.00. În contextul pandemiei de COVID-19, ar trebui să vă programați online, pe bit.ly/vizitareMuseumofBrokenRelationships.

În vizită la Casa Ceaușescu

În vizită la Casa Ceaușescu

Am fost în vizită la Casa Ceaușescu la 2 săptămâni de la ridicarea restricțiilor. Plănuiam de mult timp să merg aici, dar mereu amânam. Anul acesta mi-am făcut ziua de naștere în București și nu am mai plecat în străinătate (pentru prima dată în 5 ani), așa că am vrut să profit de ocazie și să merg la Palatul Primăverii.

Casa Ceaușescu a fost construită la începutul anilor 60, fiind întâi reședință de stat pentru Gheorghe Gheorghiu Dej până la moartea sa, în 1964. Nicolae Ceaușescu și familia sa au locuit aici pe tot parcursul guvernării sale, din 1965 până în 1989, la căderea regimului comunist. Casa era cunoscută pe vremea aceea (și acum, de altfel) drept ”Palatul Primăverii” și în interiorul acesteia nu puteau intra decât membrii familiei și oaspeții acestora. Că tot vorbim de oaspeți, aici i-a avut drept invitați pe Fidel Castro, Richard Nixon și Charlles de Gaulle. Fiecare vizită de stat presupunea un cadou, adesea în formă de obiecte decorative, ce sunt și astăzi acolo.

Inițial era o casă mult mai mică și mai modestă, dar la începutul anilor 70 a fost extinsă astfel cât să acomodeze un spațiu mult mai mare. Pentru proiectarea reşedinţei familiei Ceauşescu a fost ales arhitectul Aron Grimberg-Solari, arhitectul Robert Woll şi inginerul peisagist Teodosiu.

Foarte onest vă spun că mă așteptam să văd un kitsch arhitectural. Dar nu a fost așa, toate camerele sunt inspirate din locuri pe care le-a vizitat Nicolae Ceașusescu în străinătate, fiind angajați designeri de interior ce s-au ocupat de acestea. Majoritatea pieselor de mobilier sunt lucrate la noi în țară.

Cel mai mult mi-a plăcut apartamentul Zoiei Ceaușescu. Era cel mai subtil și boem dintre toate, iar baia ei roz cred că ar face invidioasă orice influenceriță de Instagram. Sau m-a făcut pe mine invidioasă, mai bine zis.

Casa Ceaușescu

Cât aur se află în Casa Ceaușescu?

Primele reportaje, după Revoluție, spuneau că este un Palat Aurit, încărcat de aur. În realitate în toată reședința nu sunt decât 150 de grame de aur adevărat. Cel mult aveau obiecte / piese de mobilier suflate cu aur.

De asemenea, casa nu a aparținut niciodată soților Ceaușescu. Realmente a fost și este proprietatea statului, funcționând ca o reședință prezidențială. Una în care niciun alt sef de stat nu a vrut să se mute după căderea comunismului. A mai fost folosită doar ocazional ca și clădire de protocol.

Casa Ceaușescu

Faimoasa piscină

Un alt element controversat al casei, dincolo de aur, este această piscină uriașă. Are 70 de metri pătrați și a fost decorată complet cu mozaic, dintr-un milion de bucăți. Lucrarea a fost terminată în doar 2 ani de către 2 artiști și în prezent este singura lucrare artistică din casă ce poartă și semnătura acestora. Din câte am înțeles, lucrările de artă din Palat nu sunt semnate de către creatorii lor.

Casa Ceaușescu
Casa Ceaușescu
Casa Ceaușescu

Este necesară rezervarea

Puteți programa o vizită la telefon sau online. Eu am ales varianta online și confirmarea s-a făcut destul de rapid, am primit o notificare pe mail. Pe site spune că este nevoie de rezervare cu cel puțin o zi înainte, asta ca să prindeți loc. Dar acum cu pandemia nu știu cine se îngrămădește să meargă la muzeu. Noi am fost 2 oameni și am intrat imediat cu ghidul care ne-a făcut turul complet.mSunt permise fotografiile fără blitz. Intrarea este de 45 lei de persoană. Scumpicel, dar merită văzută.

Tot aici poți închiria spațiu pentru diverse evenimente, conferințe de presă, teambuildings (lol) sau petreceri private (aniversări etc). Cred că experiența vine la pachet cu niște costuri absolut măricele. Bine, cred că din cauza Covid-19 nu mai poți face events o perioadă.

Voi ați vizitat Casa Ceaușescu, cum vi s-a părut?

Casa Ceaușescu
Casa Ceaușescu