Categorie: Out of office

Cu velierul pe mare

Cu velierul pe mare

Iubesc marea și îmi este frică de ea, deopotrivă. Anul trecut mi-am înfrânt 2 frici în aceeași vară. Prima a fost plimbarea cu caiacul pe lacul Snagov, la care încă mă gândesc cu admirație, uite, domne, ce am putut să fac. A doua a fost parasailing în Antalya, anume am plutit în aer la 4 metri deasupra mării. Asta e pentru mine de trecut la hall of fame, căci îmi e frică și de înălțimi.

Plimbarea cu velierul o vedeam destul de simplă și safe, doar ești într-o barcă, nu? Well, da, este safe, te bucuri de valuri, de priveliște, asta dacă reușești să scapi de senzația de rău de mare. Ocazie cu care am aflat că am rău de mare, deși nu aș fi crezut asta despre mine. Am rău și de mașină, apropo, în zonele cu serpentine.

Am găsit o ofertă (330 lei – 6 persoane) și am zis că daca tot suntem la mare în acel weekend, ar fi bine sa profităm. Plecarea a fost în Port Constanța, la ora 6 și erau planificate 3 ore. Inițial nu ni se părea că e mult, dar după primele 10 minute, ne-am dat seama că nu avem cum să stăm chiar 3 ore pe vas. Asta pentru că eram 7 oameni (plus instructorul) într-un velier micuț și pentru că jumătate din noi nu se simțeau chiar foarte confortabil din cauza valurilor, deși marea era în una din zilele ei bune. Instructorul ne spunea că dacă ne simțim rău, atunci să privim mereu intr-un punct fix, ceea ce ajuta. Doar că nu puteam să stau așa non-stop, deci mai mult mi-a fost rău.

Vă recomand să vă luați niște pastile înainte în caz că vă veți simți rău. Se găsesc la farmacie cu câțiva lei. Ah, și nu mâncați înainte sau dacă o faceți, mâncați puțin și să nu fie prăjeală, că altfel o să vă simțiți și mai rău. Eu mâncasem la prânz niște hamsii cu puțin mujdei de usturoi. Proastă alegere, nu faceți ca mine.

Am prins apusul și ne-a plăcut mult, am râs, am făcut o mie de poze, am fost stropiți de unele valuri și ne-am întors la mal în siguranță. Aș mai repeta experiența faină cu minunatele mele Diana și Gabi.

Iată și pozele:

Recomandare de traseu cu bicla in Bucuresti

Recomandare de traseu cu bicla in Bucuresti

Orașul ăsta este aglomerat, prăfuit, sufocant, prost organizat și lista de descrieri negative poate continua mult și bine. Din fericire pentru mine de aproximativ 2 ani merg cu STB-ul doar ocazional, iar metroul a devenit principalul mijloc de transport pentru mine. Nu că ar fi Metrorex ceva extraordinar, departe de mine acest gând, dar măcar nu mai stau în trafic, nu mai stau în aglomerație, nu mai stau într-o saună cu mirosuri oribile. Am norocul să circul pe o magistrală mai de doamne-ajută și mereu pe sensurile mai puțin aglomerate la orele respective. De exemplu, eu merg dimineața spre direcția Berceni, când pe sensul Pipera este crimă.

Ce vreau să spun este că de orașul ăsta mai degrabă ai vrea să fugi, decât să te mai chinui prin praf și căldură. O plimbare cu bicla, deși binevenită, trebuie să găsești locul potrivit dacă nu vrei să faci slalom printre oameni, mașini și claxoane. Pentru mine nici nu mai există pista aia de bicicliști de pe Calea Victoriei, de exemplu. Să zicem că m-aș plimba prin Herăstrău, ceea ce am mai făcut, dar sunt prea mulți oameni, prea mulți copii ce aleargă. V-am povestit că în Herăstrău am căzut peste un copil când eram cu bicla? Da, intrase în mine cu mini-trotineta lui, el nefiind atent, eu nefiind pe fază, bum. Urlete și plânsete, de am crezut că o să mă cert cu părinții, dar ei au fost suficient de smart cât să înțeleagă că nu am dat eu peste copilul lor.

De aproximativ 3 ani am un traseu nou, anume Lacul Morii – Chiajna. Se pornește de pe lac din drepul parcului Crângași, se merge spre direcția insulă (se face un tur și acolo), apoi se continuă frumos pe marginea lacului până când acesta se termină și apoi se intră pe străduțele cu case. Pff, iar unele case din zona de lângă lac și spre Chiajna sunt absolut superbe. Când o să fiu mare, o să am și eu o casă precum acelea, desprinse parcă din filmele americane.  Se trece pe lângă un cimitir, pe lângă o pădure, se coboară la vale (ah, minunată senzație), se admiră apusul, se ajunge la grădina zoologică, se ia o pauză de apă / înghețată și se continuă drumul înapoi spre casă. Sunt cam 25 km dus-întors dacă se înconjoară lacul, anume la întoarcere să veniți pe cealaltă parte. Dacă nu, sunt 17 km și arată așa:

 

Mie îmi place nebunie traseul ăsta și deși nu pot să-l fac în fiecare săptămână, măcar o dată pe lună tot reușesc să-l fac.  Vă atenționez că pavajul de pe lângă lac nu este extraordinar și deși nu e nevoie de o bicicletă sport, parcă nu aș merge cu una încărcată cu floricele.

Și câteva poze de pe traseul cu bicla:

Unde poti depozita bagajele in strainatate

Unde poti depozita bagajele in strainatate

Ni se poate întâmpla tuturor. Avem noroc de zbor de întoarcere târziu, iar check-out-ul de la cazare este dimineața, la ora 10 sau maxim 11. Mai aveți câteva ore bune de petrecut în oraș până la plecarea spre aeroport, deci și niște valize / geamantane de cărat.

Ce este de făcut? Well, prima opțiune ar fi să discutați cu gazda să vă păstreze bagajele până când le puteți lua, la plecare. Cred că în majoritatea cazurilor nu o să aveți nicio problemă, adică nu mi s-a întâmplat nici mie să mă refuze cineva cu depozitarea lor temporară. Cred totuși că sunt mai multe șanse în cazul în care rezervați la hoteluri sau pensiuni decât apartamente de tip Airbnb, propietarii mai pleacă, nu sunt mereu disponibili, iar în perioadele aglomerate, camerele / apartamentele trebuie curățate pentru a primi noii oaspeți, deci mai greu de păstrat bagaje.

De altfel, un alt motiv pentru care nu este mereu la îndemână să lași bagajele la cazare este pentru că la întoarcerea din centru spre aeroport ar trebui să mai faci un ocol până cazare. Doar dacă ai noroc și stai pe lângă gară sau chiar în centru astfel cât drumul să fie direct. De exemplu, în Copenhaga, am stat chiar lângă gară și am lăsat bagajele la hotel, unde aveau un spațiu dedicat pentru așa ceva. Practic, plăteai o anumită sumă (nu mai știu cât, din păcate) destul de ok și îți puteai lăsa bagajul acolo toată ziua, încuiat într-un dulap.

Însă în situația în care nu aveți luxul unei cazări accesibile, să știți că există business-uri pentru depozitarea bagajelor (storage lockers). Au centre peste tot în oraș astfel că nu trebuie să îți faci griji că nu ai unde să le lași sau că te chinui să le recuperezi apoi.

Lock & Be free – Madrid

În Madrid am avut fix genul de situație de care spuneam mai sus, cazarea fiind foarte departe și cu nicio rută directă centru – aeroport, așa că am căutat pe net opțiuni. Am găsit această firmă ”Lock & Be free” ( un nume foarte sugestiv), am văzut că se deschidea la ora 10 o locație chiar în centrul orașului și am mers acolo să ne lăsăm trolerele. Am plătit cred că 10 euro 1 dulap unde au intrat toate bagajele pe care le aveam și le-am lăsat toată ziua acolo. Am și semnat nu știu ce foaie, a fost un proces destul de simplu și rapid.  Locația este păzită cu camere de supravegheat.

În teorie ar trebui să faci rezervare online ca să prinzi un loc liber. Noi am avut noroc dacă am venit fix când s-a deschis, am prins un dulap liber. Am lăsat bagajele înăuntru, am setat o parolă pentru seif astfel cât să o știm doar noi. La plecare, am venit frumușel, am băgat parola, ne-am luat trolerele și la nici 5 minute am ajuns la o stație de metrou și am plecat spre aeroport.

Stasher – Pisa

Și aici am avut o situație de ”e prea complicat să ne întoarcem la cazare”, cu ceva ore bune de petrecut prin oraș. Am căutat pe internet soluții de storage în Pisa. Am găsit vreo 2-3 variante, nu foarte multe, căci vorbim până la urmă de un oraș mic. Plin ce turiști, ce-i drept. Am dat peste Stasher care este un fel de Vola sau Momondo al bagajelor, căci ei nu au locații owned, ci prin intermediul lor poți să book-iești să îți lași bagajele în diverse locații păzite. Funcționează destul de simplu. Alegi locația în care vrei să lași bagajul, în cazul meu ca și zonă a fost gara și el îți oferă o listă de locuri. Am ales un hotel ce era fix lângă gară, am bifat ora estimativă la care voi lăsa bagajele și la care le voi ridica. Am plătit 12 euro (6 euro de persoană) online și am primit un cod de rezervare pe mail.

Am mers la hotelul respectiv, am arătat rezervarea, ne-au preluat bagajele și ne-au dat niște jetoane cu numere. Simplu și super rapid.  La fel, la întoarcere, doar le-am ridicat, am mers 200 de metri și am intrat în gară. De acolo  am luat trenul rapid spre aeroport.

Îmi plac mult opțiunile astea de storage, căci te scutesc de multe bătăi de cap. Însă, oricât de safe ar fi, vă recomand să nu vă lăsați banii și actele, nu se știe niciodată.

Cum poti pleca cu un minor in strainatate

Cum poti pleca cu un minor in strainatate

În 2017 am pornit o tradiție pe care o doresc să fie cât mai îndelungată. Probabil că nu știți asta despre mine, însă eu am o soră mai mică cu 10 ani. Am fost împreună în multe vacanțe de familie, dar când a împlinit 15 ani, am zis că e timpul să se desprindă de casa părintească și să plece în lume cu mine. Prima noastră vacanță a fost în Bruxelles, apoi am fost în Dublin și zilele acestea suntem plecate în Italia. Pentru mine este a 5-a oară în Italia, pentru ea este prima dată. O să vă povestesc despre peripețiile noastre în perioada următoare.

Pentru că este minoră a fost nevoie să punem la punct câteva documente astfel cât să nu avem probleme la vamă. Nu îmi răpesc sora, părinții mei și-au dat acordul să plecăm, chestiuni d-astea ce trebuie dovedite autorităților. Dacă sunteți în situația mea, adică sunteți un adult major care trebuie să trebuie să însoțească un minor in strainatate și nu sunteți părintele lui, atunci aveți nevoie de următoarele:

Acte necesare

  • extras de cazier judiciar: mergeți la orice secție de poliție (deci nu e nevoie să mergeți la cea din sectorul în care locuiți), completați la fața locului o cerere + aveți buletinul la voi și vi se va elibera o foaie care atestă motivul pentru care aveți nevoie de ea: însoțire minor in strainatate și faptul că nu sunteți înscris în cazierul judiciar. Am 3 plecări la activ, în fiecare an m-am dus să-mi scot cazierul înainte de plecare. Durează 5 minute.
  • declarația ambilor părinți în prezența notarului: neapărat ambii părinți trebuie să-și dea acordul în scris, în fața notarului, de plecare minor cu un alt adult decât ei. Declarația asta se poate elibera pe maximum 3 ani. A noastră a fost făcută în octombrie 2017 (la prima plecare) și este valabilă până în 2020 adică când face oricum 18 ani și o să scăpăm de treburile astea.

Și, desigur, trebuie atât minorul, cât și adultul să aibă actele de identitate la îndemână. Dacă sunteți părinte și plecați cu copilul, tot trebuie să obțineți acordul celuilalt părinte.  Toate situațiile sunt explicate pe larg pe site-ul Poliției de frontieră, aici.

Eu am avut o situație cu declarația asta anul trecut. În 2017, când am autentificat-o, în buletin aveam o anumită adresă de locuință. Apoi, mi-am făcut buletin nou în 2018 (expirase) și aveam un nou nume de stradă în act, căci se schimbase numele străzii între timp. Dar în declarație era numele vechi. Am sunat la vamă să le spun de treaba asta, să mă sigur că nu vor fi probleme. Repet, eu aveam aceeași locuință, doar că se schimbase numele străzii. Nu au fost probleme la vamă, dar am stat un pic ca pe ace, recunosc.

Aștept să ajungă și soră-mea să aibă salariu și să vină să mă plimbe și pe mine pe banii ei. Până atunci, face ce spun eu în vacanțe, căci e pe cheltuiala mea. Glumesc, îi plac vacanțele cu mine, o duc numai în locuri frumoase 😀

Cum am organizat un picnic de ziua mea

Cum am organizat un picnic de ziua mea

Acum 1 an am primit cadou de la Staropramen un minunat coș de picnic. Unul identic a primit și Diana, pe care l-am folosit într-un couple picnic câteva săptămâni mai târziu, împreuna cu Gabi. Ne-a cam plăcut la iarbă verde, păcat că a urmat ploaia și ne-a forțat să plecăm spre casă, unde am continuat ”petrecerea” cu câteva ore de boardgames și jocuri pe Playstation.

De atunci mi-am tot zis că trebuie să prind o ocazie să pregătesc un picnic pentru mai mulți prieteni. Prin iarnă mi-a venit minunata idee să organizez mărețul meu picnic cu ocazia zilei de naștere. Dacă nu știți, ziua mea a fost pe 29 mai, iar pe 2 iunie, într-o duminică, am pus țara la cale în Grădina Japoneză din Herăstrău. 🙂

A ieșit minunat, ne-am distrat și m-am bucurat să am alături o bună parte din oamenii care mă fac foarte fericită. Cum a fost cu organizarea? Greu, foarte greu. Să pui la cale un picnic pentru 4 oameni care mai aduc și ei una-alta e simplu. Dar să inviți 17 oameni și să le spui tuturor că tu, sărbătorita, te ocupi de tot…well, e cam mult de cărat.

Dar asta nu trebuie să vă descurajeze din a organiza un picnic mai mare, căci am eu sfaturile potrivite pentru voi. Totul din experiența mea de organizare petreceri. 😀

  1. Găsește o tematică

E fun cu tematică, să ai toate decorațiunile într-un singur stil, mâncarea să urmeze o regulă, la fel și băuturile. Eu mi-am ales Italian picnic, căci bucătăria italiană are probabil cele mai ușoare preparate pentru un picnic.  Și pentru că sunt mare fan Italia și mulți dintre invitați cunoșteau spiritul italian, am zis că e o tematică appealing pentru toată lumea. Dar dacă aș fi să repet picnicul, aș merge și pe mexican, să avem piñata și sombreros.  Of course, când am pregătit invitația, a trebuit să am un mic vizual care să reflecte event-ul:

2. Alege o locație

Eu am mers în Grădina Japoneză din Herăstrău care mi se pare că acum arată mai bine ca niciodată, sunt mai mulți copaci și față de restul zonelor din parc, asta mi se pare mai intimă un pic. Cu o zi înainte de event, am mers să investighez dacă e totul în regulă, unde anume să ne așezăm astfel cât să avem și soare și umbră, d-astea. E important pentru o locație publică să o vezi înainte, să te asiguri că e totul perfect, nu să te trezești în ziua picnicului că nu te poți așeza acolo.

Tot pentru că e un spațiu public, pot avea loc diverse evenimente. Eu eram în weekend-ul cu 1 iunie și în parc au avut loc multe activități cu această ocazie. Dar am căutat îndelung înainte pe Google să mă asigur că niciunul nu se va întâmpla în grădină. Imaginați-vă că țineam picnicul și în jurul nostru ar fi fost zeci de copii țipând.

picnic

3. Verifică vremea

Din păcate, oricâte sfaturi aș putea oferi aici, nimic nu va schimba o vreme proastă: rain on your parade day. Când am ales data picnicului, adică cu 2 luni înainte, nu aveam de unde să știu cum va fi. Mna, luna iunie, nu poți spera decât că e soare și frumos. Nu e ca și cum aș fi pregătit un picnic în noiembrie. Dar fix în săptămâna aia la meteo nu erau decât știri cu furtună.  Tot am sperat că se schimbă, am urmărit 3539835 site-uri de meteo, majoritatea ziceau că plouă în ziua curentă, dar apoi nu mai ploua, ceea ce îmi dădea speranță pentru duminică.

Vineri, 31 mai, mă uit iar la meteo, nicio schimbare. Deja eram foarte panicată și începuseră să mă întrebe și invitații ce facem. Eram foarte mulți și nu am fi avut loc acasă la mine. Mă rog, am fi avut, dar cam înghesuit. Le-am zis că aștept să văd până sâmbătă. Sâmbătă urma să plouă, dar nu s-a mai întâmplat. Apoi, a început să se schimbe ușor și prognoza pentru duminică. Și gata, am decis. Ne vedem în parc! Totul e noroc pur, dar dacă organizați picnicuri mai micuțe și mai din scurt timp, aveți grijă să alegeți o zi cu 90% șanse de soare.

4. Ia pături groase

Întrucât eram foarte mulți oameni, a trebuit să merg să cumpăr pături de picnic. În teorie nu erau chiar de picnic și cred că s-a simțit asta pentru că deși zona în care ne-am așezat era relativ uscată (era și acoperită de multă iarbă), pământul era puțin umed astfel că păturile mele ALBE au rămas cu niște pete maronii. Da, ca să respect tema picnicului, am avut de ales în 3 culori: roșu, alb și verde. Dar nu am găsit decât pături albe și am zis fie! Lecția mea este să cumpărați pături speciale pentru picnic, ale mele erau pentru casă, pentru că cele speciale au o anumită textură și grosime pentru spațiile outdoor. Mna, e normal. Dar la câte pături aveam nevoie, costul ar fi fost undeva la 320 lei doar pentru pături. Și apoi nu aveam ce să mai fac cu ele, deci din motivul ăsta am mers pentru o alternativă mai ieftină. Dar pentru un picnic clasic de 4 oameni, o pătură ar trebui să fie suficient și pe asta o să o tot folosiți, deci merită banii.

5.  Atenție la mâncare

La orice picnic ai nevoie de mâncare și adesea sunt pregătite sandvișuri și fructe împreună cu o limonadă. Dar eu am vrut mai mult de atât, căci era o ocazie specială. Am pregătit:

  • salată de paste rece cu legume și sos de roșii de casă
  • aperitive cu pastă de măsline
  • tiramisu de casă  (tortul meu)
  • ruladă cu fructe (cumpărată din Lidl)
  • mini-pizze la cuptor (cumpărate din Lidl)
  • struguri roze cu brânză Brie
  • platou de morcovi, ardei și castraveți
  • chipsuri de ronțăit
  • ciocolată

Da, multă mâncare și acum îmi dau seama că m-aș fi putut tempera un pic, dar am vrut să mă asigur că nimeni nu pleacă nemâncat.  Nu faceți ca mine, alegeți ceva simplu de preparat, eventual cumpărați direct. Inițial voiam să pregătesc pizza de casă, dar ar fi durat o veșnicie să mai fac și asta, așa că am luat congelat. Tuturor le-a plăcut pizza aia! Deci să nu vă fie teamă să alegeți și câteva semi-preparate care să vă scutească din timp. Și atenție și la cantități! Food waste-ul nu este cool. Eu am rămas cu câteva cutii de salată de paste, dar pe care le-am mâncat zilele următoare la birou.

6. Nu e cu alcool

Oho, și aici e tricky. Legea nu permite consumul băuturilor alcoolice în spațiul public. Așa că, din păcate, la ziua mea am servit orice, dar nu alcool (sorry, guys!). Am avut niște vișinată de casă, dar mai mult nu m-am întins.  Băutura vedetă a fost limonada mea pe care o prepar al doilea an la rând și care prinde foarte bine la public. Nu e nici prea dulce, nici prea acră. Pentru că era un picnic, am vrut să o servesc cât mai autentic posibil. Așa că am cumpărat de la Jumbo un borcan imens de 5L care a avut cantitatea perfectă de limonadă (măcar p-asta să o fi nimerit). A costat doar 30 lei, evident nu e cel mai bun borcan din lume, dar și-a făcut treaba.

picnic

Cum am făcut limonada?

Rețeta de limonadă este simplă. Se iau 5 lămâi și un lime, 4 se taie în jumătate și se storc, iar a 5-a este tăiată felii și este aruncată în borcan. Lime-ul este și el stors complet. Se adaugă zahăr sau miere treptat și se gustă. Ca să fie proaspătă, întotdeauna trebuie să o preparați cu maxim o oră înainte de picnic. Și nu uitați să adăugați muuuultă gheață ca să fie cât mai rece.

7. Cere ajutor 

Am mers cu mașina, dar am avut atâtea lucruri de cărat, că am făcut cel puțin 3 drumuri din casă până jos. Apoi, au mai fost încă alte 3 drumuri de cărat de la mașină până în parc. Norocul nostru a fost că am găsit parcare aproape (în zona aia de regulă nu sunt), că altfel am fi MURIT. Să cari un borcan de 5L plus 6 pături, coș de picnic, mâncare, sticle cu băutură etc e o treabă foarte grea. M-a demoralizat destul de tare că eram deja foarte obosită după ce am stat până la 12 noaptea să pregătesc mâncarea și de dimineață ultimele retușuri, nu prea mă mai simțeam în stare de picnic. Bine că moralul mi-a revenit la loc odată ce au apărut și invitații.

Sfatul meu este să rugați 2-3 prieteni să vină și ei mai devreme cât să vă ajute cu set-up-ul și căratul. Eu nu am făcut asta și am regretat ulterior.

8. Fă cumpărăturile din timp

Pentru toată recuzita am apelat la Jumbo și Jysk la care am fost cu 1 săptămână înainte de picnic. Pentru mâncare și gustări am fost la Lidl cu o zi înainte, undeva pe la 6 seara și asta a fost o greșeală, că a fost prea târziu. Din păcate, nu am avut când mai devreme.

picnic

9. Distrează-te și fă multe poze

Sau roagă-ți prietenul care are aparat foto să surprindă atmosfera în timp ce tu te bucuri de tot ce ai muncit și de oamenii minunați care au venit la ziua ta.

Ce shopping poti face într-o tara nordica

Ce shopping poti face într-o tara nordica

Se știe că țările nordice sunt scumpe, deci shopping-ul e out of the question, nu? Că trebuie să mai dai un ban la un muzeu, la o masă care să nu fie doar un sendviș, la un metrou și așa mai departe. Dar eu vă arăt că se poate! În cele ce urmează o să vă fac cunoștință cu ceea ce numesc shopping de săraci.  Adică vânezi locuri low budget de unde poți cumpăra lucruri drăguțe cât să-ți bucuri și tu suflețelul shopaholic. Aproape că semăn cu mama la treaba asta. Doar că spre deosebire de ea, eu cumpăr în majoritatea cazurilor doar la reducere și nu îmi e frică de un second hand cinstit. Thanks, mom!

În Stockholm am găsit niște goodies simpatice, atât la mâncare, cât și la accesorii și haine. Vi le arăt și vouă, poate vă inspiră să vă cumpărați ceva:

Categoria „nu am neapărat nevoie, dar îmi place”

Ceas Swatch second hand – 8 lei
Am găsit această minunăție de ceas într-un mic shop din Gamla stan (Centrul Vechi), într-un magazin micuț care vindea obiecte handmade pentru caritate. În spate de tot era și o secțiune cu lucruri uzate la 20 de coroane bucată (8 lei). Nu m-a interesat neapărat să fie funcțional, ci doar să arate bine pe mâna mea și chiar arată.
Bluză H&M second hand (15 lei) și geantă pânză (8 lei)
Bluza e dintr-un material mult mai bun decât m-aș fi așteptat de la H&M și este într-o stare excelență. O să o dezinfectez și apoi o bag la spălat, deși ea e deja curată, spre deosebire de SH-urile de la noi din țară în care miroase foarte urât, iar unele haine sunt vai de capul lor.  Vă las mai jos o poză cu magazinul respectiv, se află în centru, lângă Stockholm City Museum.
Geanta cu red lipstick este de la Flying Tiger, acest mini-Primark fără haine, dar cu items simpatice și ieftine.  Nu îmi plac, de regulă, gențile astea de pânză, dar asta m-a cucerit și chiar vreau să o folosesc la vara. Vă recomand cu căldură să mergeți la Flying Tiger, sunt o gură de aer proaspăt la capitolul prețuri și sunt și calitative.  Sunt vreo 3 magazine în Stockholm, le găsiți voi pe maps în funcție de poziționarea voastră.
Pușculiță de vacanță – 15 lei
Păi nu am zis eu de atâtea ori că e bine să economisești?
Portofel, mască de față, ghirlande și forme de gheață
Of course, Flyting Tiger scrie pe ele! Mi-au plăcut la nebunie și normal că trebuia să am gheață în formă de ananași, nu are băutura gust bun altfel.  Totalul acestora a fost undeva la 8 – 9 euro.

Categoria „mi-e poftă”

Pimientos de Padron – 6 lei
De când i-am savurat în Barcelona mă tot gândesc la ei și cum să îi pregătesc și acasă alături de un pahar de vin alb. Știu că s-ar găsi și prin Mega image, dar nici nu i-am căutat până acum. Și sigur o cutie nu va costa doar 6 lei.
 Supă de sparanghel (cred), vată de zahăr, fudge bar, sare de Himalaya
Mă scuzați pentru acest mix eclectic, așa le-am nimerit la poză. Sarea și vata de zahăr sunt din Flying Tiger și au costat cam 5 euro, supa cred că 2 euro dintr-un supermarket random, iar ciocolata a fost mai puțin de 1 euro, luată de la Vasa Museum.
Mini-sucuri – 4 lei fiecare
Arătau foarte simpatic și am zis să iau niște mini-shoturi de fructe pentru un boost de energie. Le-am luat de la 7Eleven.
 Carrot cake napolitană – 4 lei
În ultima vreme m-am cam îndrăgostit de carrot cake care mi se pare absolut delicios, mai ales cel pregătit de sora mea. Acum am luat ceva sub formă de napolitană care a avut un gust oribil. Tot 7Eleven.

Noodles și bețișoare chinezești (25 -30 lei) 

Ahhh, iubesc noodleșii și mâncarea picantă. Da, nu sunt sănătoase pachetele astea, mănânc și eu cât pot de rar, dar am nimerit într-un rai chinezesc cu sute produse asiatice de nici nu știam la ce mă uit, nu am putut pleca fără noodleși. Bețișoarele au fost pentru sora mea, eu le folosesc aiurea. Magazinul este în zona Vita Bergen Park, sorry că nu pot fi mai precisă de atât 🙁

Concluzie

Sunt țările nordice mai scumpe, dar se pare că nici măcar acest lucru nu mă poate opri din a face shopping în vacanță. Nu că m-aș duce la magazine scumpe după cum ați văzut, dar cu atât mai mult mi se pare tare provocarea să găsesc lucruri la un preț accesibil într-un loc cunoscut ca fiind foarte pricey. As vrea să încerc provocarea asta și în Norvegia, care este cea mai scumpă țară din nord.
Voi ce vă cumpărați din vacanțe?
Cum sa ai un summer party la tine acasa

Cum sa ai un summer party la tine acasa

Cred că mi-am găsit menirea în viață: să organizez petreceri. Dar nu în sensul ăla BTL-istic. Nup, vreau să organizez petreceri doar cu prieteni la mine acasă. Și când o să mă fac eu mare și foarte mare, o să am o casă cu grădină și acolo o să-mi chem toți prietenii ca să bem ceva bun, să mâncam și să vorbim și să jucăm boardgames. Și poate se lasă și cu niște grătar.

Până atunci, tot ce pot face este să dau aceste petreceri în apartament, unde maxim ieșim pe balcon să admirăm apusul. Restul distracției presupune mângâiat pisici, ascultat muzică, mâncare bună și jucat mima.  Aveți aici idei de jocuri pentru invitați, iar restul de chestiuni organizatorice vi le las eu mai jos ca inspirație. Am organizat o astfel de petrecere pentru care am cumpărat tot felul de chestii decorative de la Jumbo, toate să fie tematice cu flamingo, desigur.  Plus, am muncit mult la meniu pe care mi l-am dorit să fie ușor, gustos și surprinzător. Și chiar a fost, căci am primit multe laude. 😀

  1. Fixează o dată potrivită

Și anunță din timp, desigur, ca lumea să nu-și facă planuri, mai ales că e și sezon de vară. Cred că am anunțat oamenii cu o lună înainte și am făcut și event pe FB. Pentru că în timpul săptămânii oamenii sunt obosiți după job, atunci trebuie să alegi weekendul sau poate ai noroc de o zi liberă legală, cum am avut eu pentru 1 iunie care a fost vineri. A picat la fix.

2.  Alege o temă potrivită

La mine a fost ”summer party”,  cu inspirație de ananași și flamingo. Sorry, sunt aproape clișeică, dar nu-mi pasă. Îmi plac la nebunie motivele astea.  Și Jumbo crede că ar trebui să-mi placă și au un triliard de lucruri care să te ajute să pui în scenă petrecerea tematică.

2.  Creează o invitație personalizată

Găsești foarte multe template-uri free pe Internet. Gratuite în sensul în care citezi autorul pentru munca sa. Eu am ales o invitație cu Flamingo, desigur:

3. Alege un dress-code

Trebuie să fie legat de tematica petrecerii, desigur. Eu i-am rugat pe oameni să vină cu un accesoriu floral sau orice altceva legat de vară. Unii o să-l respecte, alții nu, dar e important să-l setezi. Doar să nu fie ceva imposibil de accesorizat, că presupun că nu dai un Halloween party în fiecare weekend.

4. Fă un playlist de muzică 

La fel, ai  o tematică de petrecere, stick to it. Îți faci un playlist pe YT de vreo 2 ore în care alegi melodiile care îți plac ție și ar putea să le placă și lor. Nu neapărat manele, dar ceva care să placă la toată lumea. Sau poți să iei deja playlist-uri create (tematice) dacă nu-ți pasă așa mult de muzică și vrei doar să se audă ceva în fundal.

5. Fă-ți cumpărăturile din timp

Fie că ai de luat materie primă pentru mâncare sau decorațiuni, nu le lăsa pe ultima sută de metri că o să vrei să-ți iei câmpii și o să te blestemi că ți-a venit ideea de a organiza o petrecere pentru mai mult de 10 oameni.  Parțial am respectat și eu regula asta.  Am cumpărat treptat din Jumbo în luna respectivă, apoi ce a ținut de mâncare am luat cu o zi înainte (ca să fie totuși proaspete).  Pune totul pe o listă și vezi ce ai nevoie și de unde obții acel lucru.

6. Planifică-ți bugetul

Cu ce cheltui în Jumbo și ce cumperi de mâncare, plus alte minuni, trebuie îți setezi o limită ca să nu te duci la vale. Eu mi-am setat una și am încercat să nu mă întrec cu măsura. Parcă reușisem, din câte îmi amintesc. Cred că din Jumbo am cumpărat mai fără măsură, dar apoi am contrabalansat la cheltuiala cu mâncarea. Chill, nu mi-am ținut invitații nemâncați.

Și aici mă opresc din numerotat căci urmează un aspect atâââât de important încât are nevoie de un capitol dedicat:

MENIUL 

Trebuia să fie tematic, pentru al meu summer party am ales aperitive ușoare și ușor de preparat, că urma să fac totul într-o zi, așa că nu aveam timp să pun de-o friptură la cuptor.  M-am trezit cât mai de dimineață ca să am timp să organizez treburile prin casă, să fac curățenie, să pregătesc toată mâncare și, în plus, să fac baie și să mă aranjez.  Meniul meu a fost parțial vegetarian (fără să vreau) și a fost compus din:

Aperitive:

  • Felii de castravete cu cremă de brânză și pătrunjel deasupra: la Lidl au o cremă de brânză cu verdețuri excelentă, v-o recomand, o găsiți ușor în zona de brânzeturi.

Sursa foto

  • Frigărui cu roșii cherry, mozzarella și ravioli umplute cu pesto:

Sursa foto

  • Struguri verzi cu cașcaval adus din Olanda
  • Felii de baghetă unse cu icre de roșii și dovlecel
  • Nachos cu sos de brânză și sos de roșii ușor picant
  • Chipsuri, alune, popcorn, fructe: pentru oamenii care vor să mai ronțăie ceva

Main course:

Atracția serii a fost pizza făcută în casă, în 3 variante: cu ton, cu bacon și cu gorgonzola. Prietenul meu face cea mai bună pizza de se vorbește de ea câte-n lună și câte-n stele în cercurile mele de prieteni.  S-au făcut 4 tăvi pentru 15 oameni și duse au fost. Delicios!

Desert:

Și dacă e zi de naștere, well, trebuie să ai și tort. Eu am ales să nu cumpăr unul, ci să-l fac în casă, adică am făcut cel mai simplu desert ever: tiramisu. Ca să fie extra savuros, am cumpărat de la Lidl niște cremă de whiskey pe care am adăugat-o generos în cafeaua pregătită. Plus, am adăugat printre straturile de cremă și pișcot și niște căpșuni proaspete, apoi l-am băgat la rece și l-am servit la final. A fost foarte apreciată prăjitura, o tavă întreagă s-a evaporat instant.

Tot la capitolul desert mai aveam nevoie să servesc ceva de tip ”snack”. Acest snack la sărbătorile românești înseamnă chec sau cozonac pe care-l așezi frumos într-un coș, cu șervețel dedesubt. Well, nu și la mine! Am cumpărat din Jumbo recipiente pentru înghețată în care am adăugat prosecco, căpșuni, mentă și zmeură, plus niște șampanie de copii și am lăsat la frigider peste noapte. A fost instagrammabil totul, atâta zic.

Sursa foto

Băuturi:

Foarte important acest aspect, trebuie să acoperi multe gusturi și preferințe de moment, dar nu e imposibil. Eu am servit așa:  bere (multă), vin (alb și roșu), suc de portocale, suc de mere, suc de lămâie, Cola și limonadă făcută în casă. Deci, limonada asta a fost demențială și apreciată de toată lumea, am servit-o și în recipiente super drăguțe:

Ce am adăugat în ea: suc de lămâie proaspăt, suc de lămâie cumpărat din Lidl (costă 0.99 lei), felii de portocală și mentă. Nu am adăugat zahăr sau miere. A fost lăsată la frigider și a fost senzație!

Vă las și niște tips and tricks, la final de articol:

  • Serviți mâncarea în platouri mari astfel încât să nu fie nevoie să spălați farfurii multe
  • Pentru invitați să fie disponibile pahare și farfurii de plastic, again, nu e nevoie să le mai curățați și nu se sparg (foarte important). Doar să le reciclați, că mă simt eu prost că îndemn la plastic. Dar poate îmi ziceți voi niște soluții potrivite.
  • Serviți berea în sticle direct, fără să fie nevoie de pahare. Plus, berea are gust mai bun în sticlă decât în plastic sau doză.
  • Atunci când compuneți meniul întrebați-vă invitații înainte la ce au alergii / intoleranță și cine e vegetarian. Nu poți să hrănești doar o parte și alții să mestece alune.
  • Tot când pregătiți ideile de meniu, uitați-vă și ce aveți deja în frigider (și e bun, desigur) care poate fi transformat într-un aperitiv. Eu m-am folosit de icrele de dovlecel și de cașcavalul din Olanda ca să creez niște gustări bune. Altminteri, s-ar fi stricat în frigider.
  • Pregătiți totul în aceeași zi ca să fie cât mai proaspăt. Chipsurile, popcornul și alte chestii de ronțăit să le scoateți la final ca să nu stea multe ore în aer și să aibă gust ciudat apoi.
  • Serviți mâncarea în recipiente drăguțe. De exemplu, eu am servit acel tiramisu în recipiente de înghețată cu linguriță.

Petrecerea a ieșit super bine, ne-am distrat,  am jucat Activity. Le mulțumesc celor care mi-au fost alături. 😀

Cel mai frumos muzeu in aer liber din Romania

Cel mai frumos muzeu in aer liber din Romania

Avem atâtea locuri frumoase în țara asta și unele sunt atât de aproape de casă (București) încât poți pleca rapid în vizită în orice weekend. Mi-am adjudecat ”misiunea” de a mă plimba cât mai mult pe meleagurile noastre și să găsesc locuri ce pot fi vizitate într-o zi, astfel să nu mai fie nevoie să plătesc cazare. Poate doar în cazuri absolut necesare.

Așa am descoperit Muzeul Viticulturii și Pomiculturii Golești, ce se află în Ștefănești (Argeș), la doar 2 ore de București. Inițial căutam Conacul de la Golești, dar apoi am văzut că mai aveau un muzeu în aer liber și cred că a fost nevoie de o singură poză și m-am convins că trebuie să ajung acolo. O să vă povestesc un pic despre loc și o să vă arăt multe, multe poze mai jos, dar sunt sigură că o să vă conving și pe voi să mergeți de la prima imagine. 🙂

muzeu in aer liber

Cum este acest muzeu in aer liber?

Imaginați-vă muzeul Satului, dar într-o versiune mult mai mare, mult mai frumoasă și plină de verdeață.  Așa poate fi descris Muzeul Viticulturii și Pomiculturii Golești, care înfățișează civilizația țărănească de la jumătatea secolului 19 din principalele zone viticole și pomicole din țară. Muzeul cuprinde 34 de gospodării pe o suprafață de 10 hectare (18 viticole și 16 pomicole), iar împărțirea pe provincii istorice se desfășoară astfel: 7 gospodării viticole și 7 pomicole pentru Oltenia și Muntenia, o gospodărie viticolă din Dobrogea, 4 gospodării viticole și 4 pomicole pentru Moldova, 6 gospodării viticole și 5 pomicole pentru Transilvania și toate sunt grupate sub forma unui sat românesc. În cadrul fiecărei gospodării se regăsesc casa de locuit,  instalaţiile şi uneltele de lucru specifice,  diferitele ocupații (agricultura, creşterea animalelor etc.).

muzeu in aer liber


Am petrecut 2 ore și jumătate din acel sat și nu-mi doream să mai plec. Era cald, soare, liniște, nu auzeam decât bâzâitul albinelor și al muștelor. Pentru o persoană care de luni până vineri e mai mult cheaună și care aleargă de colo colo, cu stres și haos, alea 2 ore într-o zi de sâmbătă au fost mană cerească. Am vizitat fiecare căsuță în parte, mi-au plăcut că erau decorate în cel mai autentic stil cu putință. Am văzut chiar și o clădire a primăriei din 1919, o școală și un han cu sala de bar amenajată.

muzeu in aer liber

Mulți ani din viață i-am petrecut la țară și deși atunci nu am știut să apreciez cu adevărat acest lucru, acum simt că vreau să mă întorc la origini și să-mi petrec măcar o parte din zile într-o grădină cu multă verdeață. Și multe pisici în jurul meu, în timp ce mănânc o salată de roșii de la țară cu brânză și ceapă verde și să se audă doar liniștea. Ah, și să am și niște miez de pâine caldă pe care să-l întind în zeama de la salată. Gusturi și dorințe simple.


Intrarea la muzeu costă 7 lei și include și vizita la Conacul Goleștilor. Programul de vară este următorul luni – duminică: 09 – 18.

Cum imi planific o vacanta

Cum imi planific o vacanta

Faptul că în my day to day job trebuie mereu să planific ceva și să mă asigur că nu mi-a scăpat nimic din vedere, nu aveam cum să nu aplic acest obicei și în pregătirea vacanțelor.

Prima regulă pe care o „impun” atunci când plec cu prieteni este trezitul devreme. Nu pot să pierd jumătate de zi dormind, mai ales când avem doar un city break la dispoziție. Unii acceptă o trezire pe la 7:30 -8:00, alții nu prea. În Marsilia am avut cea mai întârziată ieșire din casă, la ora 11. Bine, să zicem că am mâncat micul dejun până atunci, dar tot eram un pic în stare de șoc. Fetele aveau o rutină a dimineții la care nu voiau să renunțe.

Cum aleg destinația

Nu cred că am avut vreodată un moment în care a trebuit să stau să mă gândesc unde să merg și să fie nevoie să fac o listă. Poate cu excepția vacanțelor în care plec cu grupuri de prieteni, în rest, e la noroc de inspirație și bilete de avion. Dacă găsesc bilete ieftine către o destinație nevizitată până în acel moment, atunci categoric voi pleca către locul respectiv. Pe lângă a mă consulta cu alte persoane privind experiențele lor sau a citi pe internet, eu mai petrec timp în secțiunea de Explore pe Instagram. Găsesc acolo locuri faine și ce obiective turistice să vizitez, plus, unele orașe au conturi dedicate.  Imaginile alea superbe (doh, suntem pe Instagram) cred că au cel mai mare aport în a lua o decizie.  Vă las câteva exemple pe care eu le-am găsit pentru Antalya:

Cum aleg cazarea?

Booking este exclusiv locul în care rezerv cazare. În principal pentru că are acea opțiune de anulare gratuită, astfel dacă mă răzgândesc sau găsesc ceva mai bun, măcar să știu că nu m-am comis cu bani în altă parte.

O alta metodă pe care o practic din același motiv este să caut cazări frumoase pe Airbnb care sunt listate și pe Booking și să le rezerv acolo. Pe Airbnb odată ce faci rezervarea, îți iau banii automat. Acum 2-3 ani când am căutat cazare pentru revelionul din Bologna, am folosit Airbnb, am găsit cu greu ceva la un preț ok, cumva de înțeles, dat fiindcă era Revelion. Mi-au luat banii, apoi după 2 zile, am primit un mesaj de la proprietar că și-a rupt piciorul și nu mai poate onora rezervarea. Nasol, a trebuit să aștept să mi se returneze banii ca să-mi iau o nouă cazare, căci alte fonduri nu mai aveam…Plus, prefer hotelurile din motivele pe care le-am mai detaliat în acest articol.

Oricum, indiferent de site-ul pe care faceți rezervarea, vă recomand să citiți întotdeauna recenziile, atât pe cele negative, cât și pe cele pozitive. Sunt unii oameni nebuni care vor da o notă mică unui loc pentru că nu aveau radio în cabina de duș (da, am întâlnit și asta) sau mulți care se vor plânge de același lucru: bed bugs, curățenie precară, gazde neprimitoare, iar pe aceștia trebuie să îi luați în calcul chiar și dacă nu depășesc numeric recenziile pozitive. Considerați-vă niște persoane foarte răsfățate în alegerea cazării potrivite. Limita de „răsfăț” se stabilește în funcție de buget, desigur, dar nu ziceți niciodată „nu” la o cazare curată și într-o zonă safe chiar dacă este un pic mai scumpă. Siguranța și curățenia sunt criterii de aur, eu am făcut rabat la ele în câteva ocazii (pe motiv că sunt zgârcită) și am cam regretat.

Cum aleg obiectivele turistice?

Sfântul Google, recomandările prietenilor și Google Trips. Fac o listă cu acestea împreună cu prețurile de intrare (dacă sunt gratis, cu atât mai bine) și le planific pe zile / ore. Dacă am o vacanță mai lungă ce implică plajă în Grecia, atunci nu prea mă agit, ci merg doar la maximă relaxare. Când plec în city break-uri, sunt mai activă decât o furnică toamna. Și mă întorc super obosită acasă și la birou, de simt că am nevoie de încă o vacanta după vacanta.

Ce iau în bagaj

Am scris deja un articol despre ce iau cu mine în bagaj și cum aranjez lucrurile pentru a avea loc de suveniruri. Sfatul meu este să nu vă încărcați aiurea cu lucruri de tipul „poate o să am nevoie și de asta”, ci mai mult cu „sigur o să am nevoie și de asta”. De exemplu, sigur veți avea nevoie de chiloți.  Pe de altă parte, nu luați o umbrelă cu voi dacă nu plouă cel puțin 90% din timpul petrecut acolo (which would suck). Dacă sunt șanse sporadice de ploaie, atunci un hanorac / geacă cu glugă sau o șapcă ar trebui sa fie suficient.

Companiile low cost nu mai permit îmbarcarea în avion cu 2 bagaje de mână, ci doar unul singur, de mici dimensiuni (rucsac sau geantă), așa că ar fi bine să vă asigurați că vă luați opțiunea de priority ca sa aveți și clasicul troler inclus (la dimensiunile 55 × 40 × 23). La Ryanair am impresia ca e undeva la 8 euro în plus față de costul basic de bilet.

Documente necesare

Pașaport sau buletin, bilete de avion printate sau în mobile app, după caz. Însă nu uitați și de asigurare, eu mi-am făcut-o în fiecare călătorie și mi-am luat pentru toate situațiile. Puteți încheia asigurarea pe Emag și să vă alegeți pragul de acoperire: 10.000 euro, 30.000 euro sau 50.000 euro.  Din fericire, nu am avut niciodată nevoie de asigurare și sper să nu fie nevoie, dar e bine să o ai. Nu se știe niciodată ce se poate întâmpla.

Ah, și dacă sunteți răciți sau aveți alergii în perioada respectivă, plecați cu armamentul după voi ca să nu muriți. Am vizitat Spania în 2 ocazii în care am avut alergie de primăvară (la puf) și pentru că acolo este altă climă, alți copaci, nu am suferit deloc. Dar și ei aveau alergiile lor:

În final, ce să nu uitați să faceți înainte să ieșiți din clădirea de birou: setarea de out of office. Ah, I love it! Odată am setat out of office-ul greșit, iar în martie, trimiteam mail-uri automate cu faptul că mă bucur de vacanta de Crăciun.

Am facut un curs foto la Dalles GO

Am facut un curs foto la Dalles GO

Întrerupem un pic seria de postări despre mâncare și călătorii ca să vă vorbesc despre ceva care e în strânsă legătură cu mâncarea și călătoriile. Fotografia. Nu am avut niciun vis când eram mică să mă fac fotograf, pasiunea pentru foto nu a apărut peste noapte, ci a evoluat de-a lungul anilor odată cu mine și interesele mele. Categoric o influență mare a avut-o prietenul meu care se uită zilnic la tutoriale de fotografie și știe o mulțime de lucruri. Prima oară când am folosit un DSLR eram în Sibiu, acum 5 ani, în prima noastră vacanță.

Apoi au trecut anii, a apărut Instagram, am început să plec în tot mai multe călătorii și, evident, pozele erau nelipsite. Pozele de pe atunci erau groaznice, dar mie mi se părea că fac o treabă excelentă. Cred că știi că ai ajuns la un nivel ridicat atunci când te poți uita în urmă la ceva făcut de tine și să ți se pară în continuare la fel de bun. La nivelul ăsta vreau să fiu.

Am avut o perioadă plină de poze suprasaturate, aveam impresia că dacă o poză are culori mai intense, atunci sigur e e mai bună. Surprindeam cadre destul de basic, compoziția nu avea nimic deosebit, eram doar un alt turist care făcuse o poză. Dar eu credeam că fac bine.

Fast forward, în septembrie anul trecut am simțit că vreau să fac și altceva pe lângă job. Așa că am ales un curs de foto în ideea că o să mă specializez pe fotografia de mâncare. Am venit la curs hotărâtă, eram singura care deja decisese ce voia sa facă.

L-am avut profesor pe Bogdan Petrice. Tipul are 23 de ani si deja are un portofoliu impresionant, plus realizează editoriale pentru o revistă de lifestyle. A fost super de treabă și, deși nu eram interesată de fotografia de fashion, am avut învățat multe lucruri de la el. Poate cel mai important lucru reținut de mine a fost să gândesc altfel ce vreau să pozez. Apropo de ce ziceam mai sus cu acele compoziții basic. Să nu mai fac poze doar pe centru, să găsesc alte unghiuri. Să încerc lucruri noi, să încerc să-mi creez propriul stil și să apreciez urâtul în frumos.

Am venit chitită pe fotografia de food, iar la finalul cursului mi-am dat seama că nu aș vrea să mai urmez asta neapărat.

Am descoperit, în schimb, că îmi plac foarte mult alte genuri de fotografie, mai fun și mai ușor de realizat: să fac poze pe film, să pozez clădiri, să pozez experiențele din vacanțe, să pozez oameni într-un mediu ales de mine (nu în studio). Și momentan învăț și le testez pe toate, așa cum ni s-a zis la curs să facem.

Să vă zic totuși cum a fost cursul. A durat 12 săptămâni și am avut un mix de teorie și practică. Cea din urmă a fost reprezentată de 3 shooting-uri cu modele care doreau să-și facă portofoliul pentru cariera lor de modelling. Am pozat 2 fete și 1 băiat, ceea ce a fost puțin ciudat la început, că nu știam cum să-i zic să stea, dar in the end, a ieșit bine. Am avut 2 cursuri de Photoshop și aici am învățat să stilizez și să corectez defecte, poate cel mai mișto lucru ever! M-aș specializa în Photoshop ca și retoucher, dacă mă gândesc mai bine.

Pentru partea teoretică am avut niște cursuri în pdf pe care le-am discutat. Erau mainly articole de pe internet scrise foarte simplu, ca să înțeleagă oricine: introducere în fotografie, reguli de compoziție, despre white balance, despre diafragmă, cum să setăm timpul de expunere etc etc. Nu era nici chiar ca la școală, nu erau teorii și definiții, alegerea ta dacă îți iei notiție sau nu. Deci e o experiență foarte personală, fiecare decide pentru sine cât vrea să învețe și cât să se implice.

Ce nu mi-a plăcut la curs:

  • eram destul de mulți într-o grupă, cred că aproximativ 25. Nu au venit toți, unii nu s-au mai întors deloc, dar tot eram prea mulți și e greu pentru profesor să acorde tuturor atenție. Mai ales când aveai nelămuriri la shootings și ne călcam în picioare să pozăm modelul.
  • deși era vorba să primim temă după fiecare curs, nu s-a întâmplat de fiecare dată și nu mereu erau verificate de profesor.
  • organizarea celor de la Dalles GO e inexistentă. M-au sunat de 3 ori să mă întrebe dacă vreau să mă înscriu la examenul final și eu mă înscrisesem deja.
  • examenul final e cam prea simplu, știu că e curs de începători, dar dacă termini 18 grile în 5 minute e cam ciudat.
  • mi-ar fi plăcut mai multă practică, să ieșim afară și să pozăm într-un mediu necontrolabil. Ce-i drept era și iarnă și cam urât afară, dar puteam seta un curs să fie pe lumină și vreme bună, zic.

Îl recomand?

Eu am învățat lucruri despre tehnica mea de fotografie și am aplicat sfaturile primite de fiecare dată când am avut ocazia. Dar asta a fost persoana mea. Și ținând cont de lucrurile care mi-au displăcut, nu știu dacă să spun cuiva să facă asta și apoi să fie nemulțumit(ă). Până la urmă costă destul de mult, 3200 lei, dar pare că au o permanentă reducere de 50%. În fine, am dat 1600 lei, plus 200 lei ca să susțin examenul și să primesc diplomă de acreditare de la Ministerul Muncii. Încă aștept să vină.

Alternativa la cursul ăsta ar fi să cunoașteți un fotograf cu experiență și să ieșiți cu el la o cafea pentru un informal talk. Nu o să vă învețe trucurile sale, dar o să primiți niște sfaturi de început de drum. Apoi, să stați cu Youtube-ul în brațe și să vă uitați la tutoriale. Și, în final, să ieșiți să faceți cât mai multe poze. Practice makes perfect.

Dacă tot suntem aici, hai să vă arăt și câteva fotografii din portofoliul meu final. Cerința a fost să includem fotografii de la shooting-uri, dar puteam avea și fotografii făcute de noi în trecut. Selecția a fost validată înainte cu profesorul.

Preferata mea: