Categorie: Out of office

Nu am nicio calatorie planificata pentru 2020

Nu am nicio calatorie planificata pentru 2020

Mă ia cu tremurat doar când mă gândesc la asta, darămite și să mai scriu despre. Am o ușoară formă de anxietate ca urmare a faptului că nu am nicio calatorie planificata pentru 2020. Spre deosebire de 2018, când aveam la final de an deja 4 vacanțe planificate pentru 2019. Apoi, lista s-a completat cu încă 6 plecări binemeritate. Astfel că pentru mine 2019 a fost un an fructuos din acest punct de vedere. La fel a fost și în 2018.

Ce țări am vizitat în 2019?

Am observat că am un pattern al plecărilor. Sunt foarte strong în prima și ultima parte din an. Mijlocul, adică vara, este mai subțirel din motive evidente. Totul e scump, totul e aglomerat. Plecările mele frecvente necesită un buget măricel, deci d-asta încerc foarte mult să evit orice perioadă scumpă. Deși, recunosc, am călătorit și în mijlocul lunii iunie, cam de când încep și prețurile alea blanao (urăsc cuvântul ăsta, dar se potrivea prea bine în context). Iată un desfășurător pe luni:

Ianuarie: Marsilia, Franța

Superbă, pe alocuri murdară, mulți imigranți, destul de unsafe, dar tot superbă. Puteți citi mai multe despre ea, aici.

Februarie: nicio vacanță

Martie:

  1. Copenhaga (Danemarca)

Un oraș foarte frumos, cu o vreme ciudată, prea schimbătoare. Și e mult mai accesibil ca și preț decât ați putea crede. Puteți citi mai multe aici.

2. Malmo ( Suedia)

Micuț, liniștit și foarte ieftin, Malmo e musai de văzut dacă ajungeți în Copenhaga, e la o distanță de 30 minute cu trenul. Puteți citi mai multe aici.

Aprilie: Thassos, Grecia

Grecia o să fie forever iubirea vieții mele. Thassos e perfect de vizitat în extrasezon, înainte de asediul românilor. Puteți citi mai multe aici.

Mai: Stockholm, Suedia

Vă recomand și insist să vizitați Stockholm vara dacă nu vreți să aveți parte de lumină doar 3 ore. Puteți citi mai multe aici.

Iunie:

  1. Cinque Terre

Superb, foarte cald, nu faceți hiking în rochie și converși. Puteți citi mai multe aici.

2. Pisa, Italia

Mic, aglomerat, mulți turiști făcând poze ”originale” cu turnul înclinat. Puteți citi mai multe aici.

Iulie: Cluj

Am venit pentru Electric Castle, dar am mai descoperit și alte locuri frumoase ale orașului. Puteți citi mai multe aici.

August: nicio vacanță

Septembrie: nicio vacanță

Octombrie: nicio vacanță

Noiembrie: Sicilia, Italia

Sicilia e minunată, nu credeam că sudul Italiei va fi așa frumos. Un articol despre asta, în curând pe ecranele voastre.

Decembrie

  1. Luxembourg

A treia vizită la prietenii mei din Luxembourg s-a soldat cu încă o vizită la târgul de Crăciun despre care puteți citi aici.

2. Strasbourg, Franța

Unul dintre cele mai frumoase târguri de Crăciun văzute de mine. Puteți citi mai multe aici.

3. Viena (urmează)

Ce voi face în 2020?

Nu știu exact. Vreau să profit un pic de această relaxare din programul meu de călătorii. Vreau să mai strâng bani să pot să plec într-o vacanță care să nu fie pe acest continent. Am deja în minte o destinație, dar nu vreau să dau încă din casă. Chiar vreau să profit de pauza asta și să-mi las finanțele în pace.

Asta însemnă că nu vei mai călători deloc?

Exclus. Îmi doresc neapărat o Lisabona de ziua mea, niște conace prin țară și poate (dacă reușesc) să vizitez Auschwitz. Ultima, evident, nu va fi o vacanță. Nu am văzut nici Parisul, deci poate ajung și pe acolo, cine știe. Dar îmi păstrez entuziasmul (și banii) pentru 2021 când voi părăsi continentul. Stați liniștiți, content voi avea în continuare 😀

Voi unde plecați în ”douăzeci douăzeci”? 🙂

Cum mi-am luat țeapă cu Blue Air de Black Friday EMAG

Cum mi-am luat țeapă cu Blue Air de Black Friday EMAG

UPDATE

Dragilor, am discutat cu Blue Air și iată poziția lor oficială privind această promoție. Vă încurajez să îi contactați la adresa de mail dedicată, anume: emag@blueair.aero pentru a vă rezolva situația.

În dimineața zilei de 15 noiembrie, când avea loc mult trâmbițatul Black Friday, am intrat în aplicația EMAG și am găsit voucherele Blue Air. Erau mai multe tipuri de vouchere, dar cel mai avantajos (ținând cont de suma care se oferea) mi s-a părut cel de 500 lei pe care îl cumpărai la un preț de 250 lei. Am cumpărat 2 astfel de vouchere cu 500 lei. Deci aveam eu și prietenul meu 1000 lei să ne facem de cap cu o destinație de vacanță.

Era puțin peste 7:30 și deja erau probleme cu tranzacțiile, am stat cu sufletul la gură până mi s-a procesat plata. Nu voiam să le pierd. Văzusem că perioada de valabilitate era toată luna decembrie (5.12 – 31.12), mi-a trecut prin minte faptul că Blue Air o să crească prețurile atunci, dar na. Sigur găseam eu ceva. Era 15 noiembrie și valabilitatea începea pe 5 decembrie. Am așteptat cuminte să vină ziua. Nu mă gândeam pe atunci că o să întâmpin 2 mari probleme și că, per total, mi-am luat o mare țeapă cu Blue Air.

Un voucher care n-a mai fost sa fie

A venit ziua cea mare și după discuții interminabile în ce destinație să mergem, am ales în cele din urmă Cipru, în perioada 27 – 31 mai (voiam de ziua mea). Cipru a fost cam singura variantă ok ca și costuri și perioadă (2 bilete dus-întors – ~980 lei), restul crescuseră extraordinar de mult. Îmi doream Malaga, dar costa 2500 lei pentru 2 persoane și am zis pas. Ba mai mult, Bologna în luna martie (deci nu august) costa undeva la 1000 lei. Wtf, Ryanair d-abia așteaptă să-mi vândă biletele astea cu 10 euro.

Pe la ora 10 seara am deschis site-ul Blue Air, am selectat datele de plecare și am ajuns în pagina unde este formularul de plată cu toate cheltuielile, plus o secțiune unde trebuie să introduci codul de pe voucher. Aveam o sumă totală de 980 lei de plată. Ce nu făcusem eu în acel moment? Nu citisem regulamentul ca să aflu că nu pot adăuga 2 vouchere în aceeași rezervare. Adică să se deconteze suma de 2 ori. Am băgat 1 cod de voucher și mi-a zis că mai am de plată și alt cod nu mai puteam băga. Ok, my bad, rewind, o luăm de la capăt.

Am făcut apoi o rezervare doar pentru o persoană ca să ajung la 500 lei – suma pe care o puteam acoperi cu 1 voucher. Dar ce să vezi? Voucher-ul fusese deja folosit. Deci eu nu încheiasem tranzacția anterioară, doar aplicasem voucherul cât să spună ce valoare are și l-au considerat folosit. Nu știu în ce univers de e-commerce se mai întâmplă asta. Am pierdut 1 voucher aiurea. Am sunat în call-center să verific dacă nu cumva era o eroare. Nu, era folosit. Chiar dacă puteau să vadă în sistem că tranzacția era încă în pending, cică nu mai e valid. Să mor de nervi, nu alta.

Deja pierdusem jumătate din sumă pe nimic. Ce să mai facem acum? Hai să make the most of it și să luăm o cursă internă. De 500 lei nu mai găseai nimic altceva internațional pe Blue Air. Am ales Iași, vedem și noi orașul, ajungem și pe la niște conace, hai că o să fie bine, deși Blue Air ne faultează pe banii noștri. Și aici intervine și a doua problemă, poate mai mare decât prima.

Tu stii cat valoreaza taxele de aeroport?

Am bifat Iași pentru iunie, găsisem bilete dus-întors, 2 persoane cu 500 lei în total. Perfecțiune, fix cât mai aveam cu al doilea voucher. Introduc codul de pe al 2-lea voucher. Ce surpriză credeți că a mai urmat? Taxele de aeroport nu sunt acoperite de acest voucher. Probabil vă gândiți că habar nu aveți cât sunt taxele alea, nu? Pentru că nu aveți ocazia să vă întâlniți cu ele (doar dacă mergeți prin agenții). Taxele de aeroport reprezintă jumătate din valoarea unui bilet de avion. Adică eu mai aveam de plată cam 255 lei. V-ați prins? Fac o schemă.

Eu cumpăr 1 voucher cu 250 lei ⮕ voucher-ul are o valoare totală de 500 lei ⮕ vacanța fără voucher costă 500 lei ⮕ taxele de aeroport costă 250 lei și nu sunt acoperite de voucher-ul meu:

——————————————————————————————————————————————–Total vacanță 500 lei (voucher + taxe aeroport).

Deci ar trebui să plătesc 500 lei pe o vacanță cu voucher care mă costă 500 lei și fără voucher? Credeam că definiția voucher-ului zice:

A small printed piece of paper that entitles you to a discount or some kind of good or service.

sursă

Unde am o reducere aici? Aș putea înainta frumos o reclamație către ANPC pentru reclamă mincinoasă, ca să se învețe și Blue Air minte că nu crești ca brand doar cu campanii de Black Friday, ci ajută și să nu-ți iei clienții de proști. Da, în regulament zice că nu sunt acoperite taxele de aeroport, așa s-au spălat pe mâini (legal), însă nu și ca principiu. Taxele astea de aeroport sunt mereu în costul total al biletului. E ca și cum m-ar pune acum să plătesc extra dacă vreau să îmi piloteze cineva avionul cu care voi călători. Bine, fie, plătesc și asta dacă zice undeva clar. Pentru că taxele de aeroport nu sunt trecute transparent alături de celelalte costuri (bagaj extra, loc preferențial), ci apar din neant ca plată:

Am în dreapta formularul de plată cu biletele – am 0 lei pe total extra servicii. Unde sunt taxele de aeroport în formularul de plată? Îmi zice că mai am de plată 255 lei, dar în stânga, unde am pus voucher-ul și deduc eu că ar fi taxele de aeroport. Dar de ce nu știu cât sunt aceste taxe în tot acest proces, de dinainte de a ajunge în pagina de plată? La fel cum știu cât costă bagajul extra, locul x din avion etc de dinainte să fac plata, așa ar trebui să știu și aici. Mai ales că mă condiționează să fac plata astfel pentru că deja m-a obligat să folosesc voucher-ul (conform problemei povestite mai sus) ca să știu de aceste costuri.

O directivă a Uniunii Europene zice foarte clar:

Comercianții trebuie să afișeze costul total al produsului sau al serviciului, precum și orice tarife suplimentare. Cei care efectuează cumpărături online nu vor trebui să plătească tarife suplimentare dacă nu au fost informați în mod corespunzător de acest lucru înainte de a realiza comanda.”

Sursa

Eu nu am fost informată de valoarea taxelor de aeroport înainte de a face comanda și mi se pare un abuz să mă forțeze să aplic voucher-ul ca să aflu că mai am de plată x sumă și apoi, dacă mă răzgândesc și nu închei tranzacția, voucher-ul să devină inutilizabil. Am scris că tre Blue Air să semnalez acest lucru, mi-au răspuns cu asta:

Voucherul se aplica la valoarea biletului care include si bagajul de mana, mai putin pentru achizitionarea serviciilor aditionale (ex: bagaj de cala, loc preferantial, taxe de aeroport, etc.), urmand ca din costul total al acestuia sa fie scazuta contravaloarea voucherului, suma finala ce va trebui achitata reprezentand diferenta dintre pretul biletului si valoarea intreaga a voucherului. Taxele de aeroport se apluca pentru orice zbor atat in aceasta promotie cat si in afara ei.

Mda, mersi.

A, și încă ceva. Nu am cum să returnez aceste vouchere pentru că perioada de retur a fost între 15 noiembrie și 28 noiembrie. Iar perioada lor de valabilitate a început de pe 5 decembrie. Eu le aveam în inbox de pe 15, dar am putut realmente să le folosesc d-abia pe 5 decembrie. Credeam că perioada de retur nu ar trebui să facă overlap cu perioada în care nu poți utiliza produsul. Ca și cum comand un aspirator, îi ia 2 luni să ajungă și eu puteam să-l returnez doar într-o lună.

Scriu articolul ăsta ca să știe și alții de cum lucrează Blue Air. Și Emag să știe, de asemenea, cu cine face campanii de Black Friday. Urmează să contactez EMAG prin call-center să discut mai multe și cu ei. De ce nu mai sun Blue Air? M-am lămurit deja ce fel de mânării fac. Nu am ce să le mai zic, sesizarea ANPC will do the rest.

O să fac updates de cum se rezolvă problema.

Conacul Bujoiu din Balotesti

Conacul Bujoiu din Balotesti

Conacul Bujoiu intră pe lista mea de cel mai frumos conac abandonat ce mi-a fost dat să explorez. În viața unui explorator de locuri abandonate există puține reușite și multe dezamăgiri. De un an și câteva luni de când practic ”sportul” ăsta, pot spune că în multe cazuri nu mergi deloc la sigur. Găsești pe Internet sau afli despre un loc uitat de lume, dar fie este în celălalt capăt al țării, fie nu poți să-l explorezi nici de-ai locui vizavi de el. Cu prima problemă se mai rezolvă, chiar plănuiesc o vacanță anul viitor în care să fac un traseu al locurilor abandonate din țară, dar cu a doua mai greu. Multe conace abandonate nu au acces pentru public. Motivele sunt multiple, dar cel mai important dintre acestea? Șanse mari să cadă peste tine.

Conacul Bujoiu s-a ”lăsat greu”. Prima oară l-am descoperit anul trecut, pe la sfârșit de vară, când am petrecut 20 minute să mă gândesc cum naiba ajung la el. Conacul era în mare parte ascuns de vegetația de pe domeniu așa că mă bazam pe Google Maps când îmi spunea că am ajuns unde trebuie, căci eu nu vedeam nimic. Avea gard și o poartă, dar era închisă. Am plecat dezamăgită, nu era prima oară.

Cum am ajuns a doua oară

Acum 3 zile văd că vremea în weekend o să fie superbă. Perfect, numai bine să ies să testez iPhone 11 la poze. Dar unde să merg? Dau iar peste Conacul Bujoiu și văd că în Google reviews sunt niște poze de la o tipă care fusese recent. Dar cum a intrat?… În fine, îmi zic că ăsta va fi un back-up plan și mă decid să merg la alt conac. Celălalt conac se dovedește și el inaccesibil, așa că hai în Balotești.

Prietenul meu a fost poarta închisă și s-a grăbit să plece. Nu și eu. V-am povestit că sunt foarte căpoasă? Am studiat tot gardul, până când am văzut că unde trebuia să se unească cu un zid avea o mică despărțitură. Era un unghi ciudat, categoric nu ai putea repera asta decât dacă ai fi un om obsedat, așa ca mine. Astfel am intrat pe domeniul ce se întinde pe 2 hectare. Să nu uit să menționez că anul acesta cineva s-a ocupat să mai taie din vegetația uscată și astfel puteai să vezi conacul mai bine și, de asemenea, să ajungi la el într-o plimbare normală.

Conacul Bujoiu

Conacul a aparținut industriașului Ion Bujoiu, deși clădirea a fost construită cu ceva ani înainte să ajungă în posesia lui. Bujoiu a fost între 1937 și 1939 în cadrul ministerului Industriei și Comerțului și cel al Economiei.  Din păcate, Bujoiu a fost condamnat la închisoare de către comuniști și a murit tot în închisoare în 1956. Statul avea drept de preempțiune în tranzacționarea imobilului de către urmașii industriașului Bujoiu. Este estimat la 1,2 milioane de euro și din 2015 este scos la vânzare. Există un proiect de dezvoltare care vizează reabilitarea sa și construirea unui complex rezidențial în jurul său. Mai multe detalii aici.

Conacul are 16 camere, cu mansardă și demisol. Aș putea spune că este într-o stare decentă. Nu că aș fi evaluator de clădiri, dar acoperișul e întreg, podelele sunt și ele cât de cât întregi, iar unele camere au gresie pe jos sau ciment, nu îmi dau seama. Sunt porțiuni unde nu mergi pe lemn și, implicit, este safe. În astfel de clădiri abandonate înainte să intri, neapărat te uiți sus și jos. Nu vrei să-ți cadă nimic în cap sau să pici între etaje.

Interiorul conacului

Am explorat toate camerele de la parter, conacul este complet gol, nicio piesă de mobilier sau de iluminat. Dincolo de arhitectura sa, ce îți mai amintește de vremurile sale de glorie este faianța din baie și din bucătărie. Singurele elemente de ”decor” rămase împreună cu șemineul ce te întâmpină de la intrare. Majoritatea ferestrelor sunt sparte, vopseaua de pe pereți și uși este scorojită.

Conacul Bujoiu
Conacul Bujoiu
Conacul Bujoiu

La etaj este mai puțin sigur să pășești pentru că sunt acele podele de lemn care nu mai rezistă așa bine și din loc în loc mai este câte o gaură. La subsol este un miros puțin ciudat și am găsit și un craniu de animal care posibil să fi fost incendiat….Tot la subsol este o cameră ce are gratii și mă întreb de ce. Conacul are două intrări, una principală și cealaltă în lateral, ambele flancate de scări. Însă ce mi se pare ciudat este că intrarea laterală are o ușă fără clanță și dacă te uiți în interior vezi că nu duce nicăieri…

Conacul Bujoiu

Am fost cea mai fericită în acest loc, nici nu vă pot descrie. Conacul Bujoiu este absolut superb și dacă aș avea 1.2 milioane de euro și încă pe atât l-aș cumpăra și reabilita. Să-mi fac casa de bătrânețe. Este păcat de el. Sper să fie cumpărat de cineva care-i va reda frumusețea de odinioară și nu va face niciun complex rezidențal, mall, supermarket sau ce alte oribilități de idei ar mai putea avea cineva cu bani.

Cum face iPhone 11 poze

Pozele de mai sus sunt realizate cu DSLR. Cele ce urmează mai jos sunt făcute cu iPhone 11 dacă tentează pe cineva să și-l cumpere 🙂 La unele mai trebuie îndreptată perspectiva, dar mi s-a crașuit Lightroom-ul. O să vă rog să mă scuzați.

Conacul Bujoiu
Conacul Bujoiu
Conacul Bujoiu
Conacul Bujoiu
Conacul Bujoiu
Conacul Bujoiu
Conacul Bujoiu
Exista o padure colorata

Exista o padure colorata

Cum mergi dinspre Vâlcea spre Târgu Jiu se află o padure colorata a cărei copaci sunt vopsiți în toate culorile. E un curcubeu, dar nu în cer, ci pe marginea drumului, în Pădurea Poienari. Primul meu gând a fost că arată superb, mai ales în lumina de după-amiază, dar apoi m-am gândit dacă este bine pentru copaci. Și se pare că ar fi, căci acest proiect artistic, inițiat de designer-ul Mihai Țopescu, are drept scop atragerea atenției asupra defrișărilor ilegale.

Pădurea arată ca și cum ar fi desprinsă dintr-un basm, mai să apară și niște prinți și prințese pe acolo. Copacii sunt vopsiți în culorile, roșu, galben, mov, portocaliu, albastru. Vopseaua utilizată este una ecologică, precum cea pe care o foloseau bunicii noștri la țară, când dădeau cu un strat de var peste pomi ca să nu îi distrugă insectele. Vopseaua ar trebui să reziste câțiva ani de zile.

Recunosc că am avut ceva rețineri să ne oprim aici. Am fost însoțită de 2 mândre, Diana și Gabriela, plus de mândrii noștri. Pozele din review-urile de pe Google Maps nu arătau așa bine. Dar când am văzut pădurea din mers, am zis să coborâm dacă tot suntem aici. Este…o pădure mică. Deci va fi un popas destul de scurt, dar suficient cât să te mai dezamorțești mai ales dacă ai mers mult cu mașina. Și este locul perfect pentru poze, bineînțeles. Noi am întâlnit și doi căței singuratici pe acolo, nu știu cât de des primesc mâncare de la oameni, dar poate aveți milă și îi hrăniți și pe ei. Sunt prietenoși și sunt interesați să stea și la poze. 🙂

Imagini dintr-o padure colorata:

padure colorata
padure colorata
padure colorata

Dacă tot ajungi prin zonă, dă și o fugă până la Conacul Maldăr pentru un brunch sau chiar și pentru o noapte de cazare. O să-mi mulțumești.

Despre această padure colorata a mai scris și Diana.

Activitate de weekend: serial His Dark Materials

Activitate de weekend: serial His Dark Materials

Noul serial BBC One și HBO, His Dark Materials/Materiile întunecate, poate fi urmărit pe HBO GO.

Adaptare a multi-premiatei trilogii omonime a lui Philip Pullman, serialul o urmărește pe Lyra (Dafne Keen), o tânără aparent obișnuită, foarte curajoasă, din altă lume. Aflată în căutarea unui prieten dispărut, ea descoperă un complot sinistru care implică mai mulți copii răpiți și încearcă să înțeleagă un fenomen misterios numit, Praf.

Pe măsură ce călătorește prin diferite lumi, Lyra întâlnește ființe extraordinare și află secrete periculoase, iar soarta tuturor ajunge în mâinile ei.

Din distribuție fac parte: Ruth Wilson (câștigătoare a Globului de Aur pentru rolul din The Affair) care o interpretează pe doamna Coulter, Lin-Manuel Miranda (câștigător al premiului Tony pentru “Hamilton”) este Lee Scoresby, James McAvoy (nominalizat la Globurile de Aur pentru Atonement) în rolul Lordului Asriel, Clarke Peters (The Wire, Treme) este Decanul Colegiului Jordan, James Cosmo este Farder Coram, Anne-Marie Duff este Ma Costa, Will Keen este părintele MacPhail și Ariyon Bakare este Lord Boreal.

Serialul fantasy este produs de Bad Wolf și New Line Cinema pentru BBC One și HBO. Producători executivi sunt: Dan McCulloch, Jane Tranter, Joel Collins și Julie Gardner pentru Bad Wolf; Philip Pullman, Jack Thorne, Tom Hooper, Otto Bathurst; Deborah Forte, Toby Emmerich și Carolyn Blackwood pentru New Line Cinema; și Ben Irving și Piers Wenger pentru BBC One.

Primul episod a avut premiera pe HBO GO pe 4 noiembrie, apoi un nou episod este disponibil în fiecare săptămână. Serialul este difuzat la HBO în fiecare marți, de la ora 20:00.

Activitate de weekend: drumetie pe munte

Activitate de weekend: drumetie pe munte

Ultima oară când am fost în drumetie pe munte eram îmbrăcată în rochie albă, lungă și purtam converși. Trecuseră doar 5 ani de când mai făcusem treaba asta pentru prima oară, iar atunci cel puțin eram corespunzător echipată. Asta pentru că plecasem în grup, cu oameni care erau mai responsabili decât mine și au insistat să mă îmbrac cum trebuie. Însă traseul meu din vară, în Cinque Terre, a fost foarte intens și l-am răzbit cu succes, chiar și în ciuda nepregătirii mele.

Drumetie pe munte la Rânca

Weekend-ul trecut am fost într-o nouă drumetie pe munte, dar cu gașca. Și cred că e cam exagerat să spun pe munte, căci noi am făcut mai mult o plimbare lejeră pe la poalele sale și am căscat gura și ochii la cât de frumoase sunt peisajele în perioada asta a anului. Nu cred că natura poate fi nicicând mai frumoasă decât toamna.

Am găsit acest traseu pe Youtube și am încercat și noi să-l replicăm pe cât am putut. Voiam să ajungem să vedem pădurile de foioase. Am urmat instrucțiunile întocmai, anume am mers cu mașina până în satul Bărbătești, de unde începe un drum care duce direct spre munte. Am mers fără grabă, ca într-o plimbare obișnuită și doar în linie dreaptă. Fix când ar fi început punctul de urcat, ne-am oprit și am decis să ne întoarcem. Știu, știu, ce mai drumeție, nu? 🙂 Nu a fost chiar așa, dar nu voiam să plecăm prea târziu de acolo și să stăm apoi în trafic spre București.

Chiar și așa traseul nostru a fost foarte ușor și plăcut. Îl recomand celor care vor să vadă peisaje frumoase, dar nu cred că ar avea pregătirea fizică. A durat cam 2 ore în total, suficient pentru a da jos 500 de calorii.

Așa facem noi poze…

Cum să te pregătești pentru o drumeție

  1. Ia o sticlă de apă cu tine. Sau mai multe, după caz. Nu mă învăț minte niciodată, așa că la această plecare ne-am dat seama că nu avem apă cu noi. Din fericire, am întâlnit un fel de cișmea pe drum.
  2. Nu te îmbrăca în blugi negri. De fapt, îmbracă-te în pantaloni potriviți pentru o astfel de activitate. Mie mi s-au copt picioarele 2 ore în soarele tomnatic, care este mai puternic decât aș fi crezut.
  3. Sendviș și fructe. Dacă o să ai un traseu mai lung, atunci neapărat trebuie să iei niște sendvișuri sau gustărele pentru energie. Un traseu (chiar si light) poate dura destul de mult. Cel pe care ni-l alesesem noi din ce estimasem ar fi durat 3 ore dus și 3 ore întors, deci 6 ore. Nu mai zic de pauzele lungi și dese pe care probabil le-am fi luat, cred că ajungeam să stăm 8 ore în drumetie pe munte.
  4. Încălțăminte adecvată. Bocanci all the way. Nu am avut nici de data asta, dar cum traseul nostru a fost mai mult ca pe promenadă, nu a fost nevoie. Însă dacă tot nu sunt bocanci, aș recomanda să fie măcar niște adidași cu talpă foarte bună.

Weekend-ul nostru cu drumetie pe munte a mai însemnat și grătar, privit la stele, făcut multe poze și spus povești.

Ne-am cazat la Pensiunea Broscuța, în Horezu, pe care o recomand dacă veți ajunge prin zonă. Nu e lux, dar e curățenie și pe 2 nopți am dat doar 90 lei de persoană. Ce mi-a plăcut cel mai mult este că pensiunea se afla într-o pădurice, poți să te relaxezi în hamac sau poți poza lacul care se află fix acolo, în curte. Plus, un Penny este la nici 2 minute (dacă o iei prin pădure) și astfel de aprovizionezi ușor pentru orice grătar.

M-au însoțit în această drumetie pe munte minunatele Gabriela și Diana.

Conacul lui Maldăr, un loc de poveste

Conacul lui Maldăr, un loc de poveste

Când plec în căutarea de comori, de regulă, le găsesc pe cele abandonate sau în ruină. Însă în ediția de azi, o să avem o direcție foarte pozitivă. Am găsit un conac care nu doar că este într-o stare excelentă, dar poate fi găsit pe un domeniu absolut superb. Conacul lui Maldăr se află în apropiere de Horezu, fiind un drum de 3-4 ore (depinde de trafic) de București.

Clădirea conacului este o veche culă ce a fost restaurată? Ce este o culă, vă întrebați? Conform Wikipedia:

Cula este un tip de construcție semifortificată, specifică secolelor XVIII și XIX, răspândită în întregul spațiu balcanic, cu precădere în Serbia și în Albania. Termenul provine din limba turcă „kule”, tradus în limba română, înseamnând turn[1]. Unii cercetători cred că originea culelor este în Afganistan și Iran.

În principiu este o așezare brâncovenească fortificată și se regăsește îndeosebi în Oltenia și Muntenia.

Legenda lui Maldăr

Conacul lui Maldăr se află în satul Măldărești și numele său se leagă de o veche legendă, din secolul al 17-lea. Legenda spune ca Tudor Maldăr, ce era căpitan în armata lui Mihai Viteazul, a fost capturat și luat drept ostatec de către tătari. Fiica hanului de tătari s-a îndrăgostit de acesta și împreună au reușit să fugă. S-au stabilit în satul Măldărești unde s-au refugiat într-o culă, mai exact în Gula Greceanu. Nu este vorba despre aceeași culă, însă se pare că acest conac a preluat numele căpitanului pentru a onora această legendă a viteazului căpitan.

Noi am ajuns la conac cu puțin timp înainte de închiderea restaurantului și nu ne-am cazat, fiind doar în trecere. Cu toate acestea, conacul primește oaspeți ”ocazionali” la restaurantul său din grădină, ce dă spre piscină. Meniul era destul de subțirel, posibil ca pentru cei cazați mesele să fie mult variate și bogate. Dar nu ne plângem, căci noi voiam mai mult o gustare de după-amiază. Am comandat vinete și roșii cu telemea, supă de dovleac, rață la cuptor, ciorbă de porc și o prăjitură cu ciocolată. Ne-am comandat și 2 cafele turcești care arătau minunat, plus un pahar de vin alb absolut excelent. Ador vinul alb! Să mai menționez că am luat masa în cerdac? 🙂

Imagini de la Conacul lui Maldăr

Conacul Maldăr
Conacul lui Maldăr

Domeniul și interiorul clădirii de mese arătau absolut superb. Nu am văzut decât exteriorul, în conac nu am intrat, dar nici nu am vreo îndoială că ar fi diferit. Sunt 18 camere și conform site-ului lor, acestea păstrează mobilierul istoric autentic, cu scoarțe și covoare tradiționale, lăzi de zestre și pânzeturi scrobite.

Locul părea și foarte kid friendly, dacă vă tentează să mergeți undeva cu cei mici, this is the place. 🙂

Conacul Cantacuzino din Rafov

Conacul Cantacuzino din Rafov

Cu acest articol despre Conacul Cantacuzino din Râfov pot spune că am deja la activ 3 monumente istorice vizitate ce au aparținut familiei Cantacuzino.  Conacul acesta a fost construit la sfârșitul secolului al 17-lea de boierii Râfoveni, după care este numită și localitatea. Ruxandra Râfoveanu se căsătorește cu Matei Cantacuzino și astfel conacul intră în proprietatea acestei familii.

În perioada comunistă a fost naționalizat împreună cu întreaga moșie.  A devenit sediu al primăriei până în 1992, iar de atunci a fost lăsat într-o completă paragină. Și ca în toate poveștile fericite și domnițe, boieri și conace și acesta a fost lăsat la dispoziția oricui, în principiu a sătenilor care au venit să fure și să caute, cică, comori ascunse. În 1999 a fost înapoiat familiei, a fost clasat ca monument istoric, însă nu a fost restaurat până astăzi. Probabil din lipsă de fonduri, nu știu, dar poate ar avea mai multe șanse dacă ar accesa fonduri europene.

Conacul se află într-o stare de degradare foarte avansată, deși  acoperișul încă rezistă parțial. Ar fi o adevărată bijuterie dacă ar fi reabilitat.  Nu ne-am apropiat foarte mult de el, vegetația a crescut și e greu să treci prin tot boscheții. Apoi, nu ar fi nici cel mai safe să stau lângă el și să cadă ceva pe mine, deși mi-aș fi dorit foarte foarte mult să-i pot explora si interiorul, cum am putut atunci când am fost la cel din Breaza.

Iată cum arăta conacul pe vremuri:

Sursa foto

Și iată cum arată acum:

Conacul Cantacuzino din Râfov se află la 45 minute de București.

Muzeul Ceasului in Ploiesti

Muzeul Ceasului in Ploiesti

Singurul ceas pe care-l port la mână este Apple Watch-ul care trebuie să-mi monitorizeze activitatea fizică. De când cu smartphone-urile și tehnologia în general, nu știu câți oameni mai cumpără ceasuri pentru funcția lor de bază, anume să vezi cât e ora. Acum ora poate să ți-o zică și cuptorul și frigiderul și așa mai departe. De trezit mă trezește telefonul după ce îi dau cele 5 snooze-uri regulamentare.

Ceasurile obișnuite devin acum cu atât mai valoroase și mai deosebite.  Am acasă 2 ceasuri de perete și le am strict din motive de design. Unul dintre ele este în formă de vinil, deci arată retro și dă un aer aparte în sufragerie. Nu i-am mai pus baterii, am zis să rămână de formă. Celălalt e în formă de pixel, deci este și el mai special și stă pe hol ca să nu îi auzim ticăitul. Nici la ăsta nu cred că ne uităm vreodată să vedem cât e ora.  În general în ziua de azi cred că ele au devenit mai mult niște accesorii, fie de design, fie pentru ținute.

Muzeul Ceasului

În Ploiești se află acest Muzeu al Ceasului despre care am tot auzit că este foarte frumos, plus recent renovat. Musai musai să ajungi la Muzeul Ceasului, Simona. Da, am ajuns, mulțumesc celor ce mi l-au recomandat. Mi-a plăcut? Da, au fost 20 minute relaxante, în care am realizat că ar trebui, totuși, să fiu și pasionată de ele ca să mă pot bucura mai mult.

Muzeul adăpostește peste 1000 de piese, dar desigur, nu toate sunt expuse. Cele mai vechi dintre acestea datează de pe la 1544 și 1562 și sunt multe tipologii de ceasuri pe care le puteți vedea: de buzunar, muzicale, ceasuri masive cu diverse ornamente gravate, ceasuri de perete, plus unele care au aparținut unor mari personalități românești. Mai exact veți vedea ceasuri ce au aparținut lui Mihail Kogălniceanu, Nicolae Iorga, Vasile Alecsandri, Alexandru Ioan Cuza și alții.  Ceasurile sunt expuse în interior cronologic, după vechimea acestora.  De asemenea, ceasurile sunt apreciate după mai multe criterii (dincolo de specificitatea lor), anume vechime, meșter, materialele din care sunt fabricate și valoarea memorială.

În caz că vă știți pasionați de misterul timpului și ce-l măsoară sau vreți să ”pierdeți vremea” în mod constructiv prin Ploiești, puteți să dați o fugă până la muzeu. Și dacă apoi mai aveți timp la dispoziție, treceți și pe la Muzeul Hagi Prodan, este la 3 minute de mers pe jos. O să vă placă.

Poze:

 

Casa de Târgoveț Hagi Prodan

Casa de Târgoveț Hagi Prodan

A venit toamna și nimic nu mă încântă mai tare. Am răcit și frigul mi se pare că a venit un pic mai repede decât mă așteptam, dar nimic nu poate să-mi strice bucuria faptului că e toamnă și soare afară. Este fix vremea potrivită pentru mine să-mi reiau expedițiile dragi. Weekend-ul trecut am pornit spre Ploiești căci am descoperit pe Instagram această casă veche de boier numită Casa de Târgoveț Hagi Prodan. 

Posibil să fie cea mai veche casă din Ploiești în momentul de față, fiind construită în jurul anului 1785, pentru un negustor de al locului. Casa este de tip țărănească de epocă, din zona de deal (fiind construită pe un parter înalt) și are puternice influențe orientale. În anii 1801-1802 fata primului proprietar primește casa ca și zestre la căsătoria sa cu Ivan Hagi Prodan.  Acesta era de din Bulgaria, fiind posibil de origină bulgară, sârbă sau aromână. Acesta era fruntaş al breslei căldărarilor din Ploieşti.  La începutul secolului 20 casa devenise o ruină și urma să fie demolată  când a fost salvată de arhitectul Toma Socolescu. Astfel a fost cumpărată și restaurată de primărie.

De-a lungul anilor Casa de Târgoveț Hagi Prodan a cunoscut mai multe etape de restaurare. În 1953 a fost declarată monument de arhitectură, devenind primul muzeu din istoria orașului. Ultima inaugurare a casei a fost în 2005. O altă informație interesantă este faptul că din 1985 până în 2003 a găzduit o expoziție permanentă dedicată Nichitei Stănescu.  Nu înțeleg de ce ai avea aceeași expoziție timp de 17 ani.

Decorul este o combinație de elemente tradiționale românești cu elemente ce provin din arhitectura orientală. Camerele au obiecte de mobilier sculptate cu foarte multe detalii.  Sufrageria, de exemplu, are tavanul din lemn închis la culoare sculptat în motiv stelat. Toate obiectele sunt lucrate manual.

Intrarea este 8 lei și sunteți acompaniați de un ghid care vă povestește despre istoria casei. Se află pe Strada Democrației nr2, în apropiere de Muzeul Ceasului.