Autor: simona

Cel mai frumos muzeu in aer liber din Romania

Cel mai frumos muzeu in aer liber din Romania

Avem atâtea locuri frumoase în țara asta și unele sunt atât de aproape de casă (București) încât poți pleca rapid în vizită în orice weekend. Mi-am adjudecat ”misiunea” de a mă plimba cât mai mult pe meleagurile noastre și să găsesc locuri ce pot fi vizitate într-o zi, astfel să nu mai fie nevoie să plătesc cazare. Poate doar în cazuri absolut necesare.

Așa am descoperit Muzeul Viticulturii și Pomiculturii Golești, ce se află în Ștefănești (Argeș), la doar 2 ore de București. Inițial căutam Conacul de la Golești, dar apoi am văzut că mai aveau un muzeu în aer liber și cred că a fost nevoie de o singură poză și m-am convins că trebuie să ajung acolo. O să vă povestesc un pic despre loc și o să vă arăt multe, multe poze mai jos, dar sunt sigură că o să vă conving și pe voi să mergeți de la prima imagine. 🙂

muzeu in aer liber

Cum este acest muzeu in aer liber?

Imaginați-vă muzeul Satului, dar într-o versiune mult mai mare, mult mai frumoasă și plină de verdeață.  Așa poate fi descris Muzeul Viticulturii și Pomiculturii Golești, care înfățișează civilizația țărănească de la jumătatea secolului 19 din principalele zone viticole și pomicole din țară. Muzeul cuprinde 34 de gospodării pe o suprafață de 10 hectare (18 viticole și 16 pomicole), iar împărțirea pe provincii istorice se desfășoară astfel: 7 gospodării viticole și 7 pomicole pentru Oltenia și Muntenia, o gospodărie viticolă din Dobrogea, 4 gospodării viticole și 4 pomicole pentru Moldova, 6 gospodării viticole și 5 pomicole pentru Transilvania și toate sunt grupate sub forma unui sat românesc. În cadrul fiecărei gospodării se regăsesc casa de locuit,  instalaţiile şi uneltele de lucru specifice,  diferitele ocupații (agricultura, creşterea animalelor etc.).

muzeu in aer liber


Am petrecut 2 ore și jumătate din acel sat și nu-mi doream să mai plec. Era cald, soare, liniște, nu auzeam decât bâzâitul albinelor și al muștelor. Pentru o persoană care de luni până vineri e mai mult cheaună și care aleargă de colo colo, cu stres și haos, alea 2 ore într-o zi de sâmbătă au fost mană cerească. Am vizitat fiecare căsuță în parte, mi-au plăcut că erau decorate în cel mai autentic stil cu putință. Am văzut chiar și o clădire a primăriei din 1919, o școală și un han cu sala de bar amenajată.

muzeu in aer liber

Mulți ani din viață i-am petrecut la țară și deși atunci nu am știut să apreciez cu adevărat acest lucru, acum simt că vreau să mă întorc la origini și să-mi petrec măcar o parte din zile într-o grădină cu multă verdeață. Și multe pisici în jurul meu, în timp ce mănânc o salată de roșii de la țară cu brânză și ceapă verde și să se audă doar liniștea. Ah, și să am și niște miez de pâine caldă pe care să-l întind în zeama de la salată. Gusturi și dorințe simple.


Intrarea la muzeu costă 7 lei și include și vizita la Conacul Goleștilor. Programul de vară este următorul luni – duminică: 09 – 18.

Romanian Living Paintings la Qreator

Romanian Living Paintings la Qreator

Sâmbătă a fost Noaptea Muzeelor și deși sunt o mare fană vizitat muzee, mai ales în străinătate, nu cred ca am fost până acum la nicio ediție. Știu că unele muzee au activități dedicate pentru această noapte, parcă tot nu mi-aș sacrifica o noapte de somn ca să stau la cozi și să mă înghesui cu oamenii. Dacă îmi doresc cu adevărat să văd un loc, atunci pot să plătesc intrarea și să mă bucur de el civilizat.

La Muzeul Antipa era o coadă imensă la ora 8 seara de parcă oamenii așteptau să intre la Vatican. Nu m-a interesat să văd restul muzeelor, dar am vrut totuși să ajung la QREATOR, căci aveau o expoziție foarte faină ce era deschisă publicului doar cu ocazia acestui event: Romanian Living Paintings.  Adică, o expoziție inedită de tablouri ale unor pictori români ce au fost transformate în animații digitale. Art coming to life.

Și cum nu are avea sens să pun poze de la fața locului, vă las mai jos filmulețe scurte cu tablourile ca sa vedeți cum au fost aduse la viață. Le-am selectat pe cele care mi-au plăcut cel mai mult:

Unele tablouri aveau o animație foarte subtilă și un pic înceată, așa că trebuia să aștepți câteva secunde până când relua acțiunea.  Nu am găsit info despre ”autorii” care au animat picturile, dar le-aș spune că au făcut o treabă bună. Păcat că era aglomerat (mai puțin aglomerat decât la Antipa, desigur) și se simțea foarte cald și neaerisit, drept urmare, nu am putut sta foarte mult să ne bucurăm de picturi. Cred că în 15 minute am terminat parterul și etajul. Dar tot a fost fain.

Și niște poze de exterior:

Voi ați fost aici? V-a plăcut? 😀

Prima mea editie de Romanian Design Week

Prima mea editie de Romanian Design Week

Evenimentul a ajuns la a 7-a ediție, dar în fiecare an l-am ignorat, căci mi se părea că nu este ceva ce m-ar putea interesa, deși activez  în industria creativă. Cuvântul „design” îmi spunea ca nu este de mine, mai exact. But I was wrong, odată ce mi s-a ivit ocazia să ajung acolo, mi-am demonstrat singură că ar trebui să merg și next year.

Expoziția este cea mai complexă de până acum, cu peste 200 de exponate, din diverse arii, design industrial, arhitectură, modă, ilustrație și așa mai departe. Sunt și branduri expozante, cum ar fi IKEA care a amenajat un spațiu în care treci de la zi la noapte, plus o cameră de odihnă. Sau Ily care a expus această formă gigantică cu zeci de ceșcuțe de cafea.

Ce mi-a plăcut cel mai mult? Clădirea în care a avut loc. Clădirea BCR din Piața Universității a fost deschisă în premieră publicului cu această ocazie. Interiorul este absolut superb și recunosc că mă simțeam ca într-un city break în altă țară.

Mă bucur că am avut ocazia sa o descopăr, iubesc clădirile vechi și dacă aș putea explora toate clădirile ce sunt monumente istorice din țara asta, cu siguranță aș face-o. Însă e și un downside să vezi o expoziție de artă modernă într-un clădire istorică. Totul era foarte încărcat, camerele erau mici și ticsite cu exponate foarte complexe și detaliate. În același timp și camera în sine avea decorul ei detaliat. Eu, recunosc, că am văzut mai mult imaginea de ansamblu din toate exponatele.

Romanian Design Week are loc toată săptămâna, până pe 26 mai. Intrarea este 20 lei, iar pentru studenți și bătrâni este gratuită.

 

Am mâncat la The Harp Irish Pub

Am mâncat la The Harp Irish Pub

În vacanța mea din Dublin am devorat fish and chips la mesele de prânz. Rutina mea era următoarea: irish breakfast, fish and chips for lunch and asian for dinner. Da, asiatic, căci eu și sora mea suntem mari fani și în Dublin am găsit niște restaurante super bune. După atâta fish and chips delicios, pe care ulterior l-am mai experimentat și în Copenhaga și nu am fost dezamăgită. 

Am zis să văd cum este un fish and chips și la noi la capitală, mai ales că am văzut că avem câteva locații de profil. Unul dintre acestea este The Harp Irish Pub, din zona Unirii, fix lângă Hotel Horoscop. Locul arată foarte mișto,  decorul este autentic irlandez și ridică un pic ștacheta în ceea ce privește așteptările. Plus, e destul de crowded și zgomotos, televizorul e dat pe sports, fix ca într-un pub.

Mâncarea

Doar că experiența irlandeză se oprește cam aici, căci la capitolul mâncare nu e nici pe departe ce trebuie, iar prețurile sunt destul de măricele. Eu mi-am comandat, evident, fish and chips, care a costat 33 lei. Mă așteptam să vină serviți cu sos tartar și niște piure de mazăre. Nu a venit cu mazăre, dar e ok, căci nu mă aștept să există o rețetă corectă  și universal valabilă de fish and chips, deși varianta cu piure de mazăre am întâlnit-o cel mai des în Londra și Dublin și Howth. Dar ce nu mă așteptam eu (și nici nu am găsit varianta asta pe undeva) a fost faptul că în loc de mazăre mi-au pus un alt sos care era…tzatziki. Serios, what the f? Dacă voiam grecesc, mergeam la grecesc. În meniu nu scria nimic de vreun sos, deși cred că preparatele ar trebui să conțină descrierile complete. În fine, peștele a fost ok-ish, sosul tartar nu prea mi-a plăcut, era mai mult o pastă foarte groasă decât un sos, iar tzatziki-ul, bietul de el, era pierdut pe acolo.

Angela și-a comandat o tartă cu bacon, spanac și brânză (30 lei) și arăta super sexy. Not:

Dar hai să zicem că nu aspectul contează (lol, contează și la mâncare), ci gustul. Nu era o plăcintă cu bacon și spanac, era doar spanac și niște bacon uitat și parcă și niște legume, deși nici alea nu erau menționate în meniu. Totul călit într-o baie de ulei și băgat la cuptor, ți se apleca un pic.

Cel mai corect non-irlandez preparat a fost friptura de pui la grătar cu cartofi prăjiți (33 lei). Chiar bună.

Servirea

Proastă, am așteptat 50 de minute să ne vină mâncarea, bine că luasem 3 beri cât să umflăm stomacul cu ceva, căci muream de foame. Chelnerița părea cam ciufută.

O să mă mai întorc? Nope.

Am mâncat la Mahala

Am mâncat la Mahala

Voiam să zic că am mâncat în Mahala, dar era prea deplasat. Oare? În orice caz, auzisem de restaurantul Mahala de la mai mulți prieteni și din ce mai văzusem și citisem online, părea că e un loc foarte mișto în care să servești masa. Pe 30 aprilie îmi apărea în feed-ul de Facebook o postare de-a lor în care prezentau meniul de 1 mai și am zis că e cazul să am parte în sfârșit de prima mea experiență românească reinterpretată creativ.

Însă la fața locului, mi-am dat seama că, de fapt, e cam prea scumpă experiența asta românească și că tot ce îmi permit este să mă rezum la meniul acela de 1 mai.  Știu, îmi pare rău, voi sunteți niște cititori care ar dori să știe cum e mâncarea acolo, ce gust și textură are, nu să citiți văicărerile mele că e prea scump. E scump și eu sunt și foarte zgârcită. Am comandat o scrumbie la grătar. Fetele și-au luat hamsii prăjite cu mămăligă, zacuscă de casă și un platou cu brânză de capră, roșii și ceapă. Și au venit minunile:

Scrumbia la grătar

După câteva zile petrecute în Grecia, nu m-am putut abține să nu comand iar pește. Plus, voiam ceva ușor pentru masa de prânz. Însă am fost cam dezamăgită să văd o farfurie doar cu peștele, fără nicio altă garnitură alături, măcar câteva frunze de salată stropite cu ulei. Și nu am fost dezamăgită doar în ideea că voiam să mănânc mai mult, ci de faptul că aveam nevoie și de ceva fresh la un preparat făcut pe grătar. În fine, peștele a fost absolut delicios. Moale, cu o textură ușor crispy și se simțea un pic sarea cu care fusese uns înainte de grătar. A fost chiar foarte bun, dacă ar fi avut și câteva frunze de salată alături, ar fi fost perfect. Dar poate această bucătărie contemporană nu presupune salată la pește, cine știe.

Preț: 41 lei

Hamsii prăjite

Au fost foarte, foarte gustoase. Dacă veți mânca aici hamsii, nu o să mai priviți cu aceiași ochi hamsiile alea mâncate pe litoral. Nu sunt deloc uleioase și au o textură parcă mai moale. Din nou, ce regreți la un astfel de preparat este mărimea lui. Porția a fost foarte mică, iar prețul foarte mare.

Preț: 34 lei

Zacusca de casă

Am mâncat la viața mea doar zacuscă făcută în casă. Ba chiar am mâncat și una de pește și sunt în general mare fană zacuscă pe pâine (tot de casă). Aici a venit un mic bol și confirm că are gustul celei de casă.

Preț: 19 lei (parcă)

Caș de oaie cu roșii românești

Am văzut și eu cât costă roșiile românești la supermarket, poate din acest motiv acest platou a trebuit să cuprindă doar 1 roșie feliată, 1 fir de ceapă și 4 felii de brânză.

Preț: 26 lei

Decorul

Sursa

Concluzia

Mahala nu e locul în care să te duci să te saturi cu preparatele care-ți plac, ci mai degrabă să descoperi lucruri noi în prima zi de salariu.

Unde am mâncat în Thassos

Unde am mâncat în Thassos

Începem să construim o serie după acest articol care s-a dovedit a fi de succes. Doar că de data asta s-ar putea să fie mai mult despre ce am mâncat decât despre unde am mâncat în Thassos. Asta pentru că în Grecia ai multe șanse să mănânci bine peste tot, deci contează mai puțin unde mănânci. Desigur, ajută și recomandările pentru o experiență culinară de neuitat.

În ordine aleatorie, felurile principale de mâncare din Thassos au fost:

Salata grecească

În toate variațiunile sale de la o tavernă la alta, salata grecească este absolut delicioasă și de fiecare dată este la fel: gigantică. Serios, puteți comanda doar o salată grecească și vă veți sătura lejer.

Thassos

Thassos

Preț estimativ: 4-5 euro. 

Calamar la grătar

Cel mai bun preparat din categoria fructelor de mare mi se pare calamarul la grătar. Hai fie, și creveți trași în tigaie sunt absolut delicioși, nu pot declara un câștigător absolut. Niciodată nu ezit să mă bucur de calamar odată ce ajung în Grecia. Cu multă lămâie deasupra și niște feta alături este Dumnezeu pe pământ.

Thassos

Preț estimativ: 10 – 12 euro

Calamar prăjit

Cred că ăsta este mereu primul fel de mâncare pe care îl comand odată ce ajung în Grecia, ca un fel de starter pentru ce va urma. Îmi plac mult de tot îmbibați în sos de lămâie.

Preț estimativ: 8-9 euro

Miel la proțap

A fost Paștele, carnea sfârâia la fiecare restaurant, nu am putut rata să mănânc acest preparat într-o zi de sărbătoare alături de un vin Retsina. A fost delicios, deși nu sunt fană carne de miel, acesta era deosebit de fraged și nici nu avea un miros pregnant.

Thassos

Dovlecei prăjiți cu tzatziki

Oh lord, have mercy! Când eram mai mică, mama obișnuia să ia dovlecel de la țară și să-l prăjească într-o droaie de ulei, apoi să facă o salată de varză albă alături, plus un mujdei de usturoi stașnic. Era delicios. Acum simt că am descoperit nivelul următor a ceea ce înseamnă un dovlecel prăjit. Era crocant, dar moale, extraordinar de gustos și când îl tăvăleai puțin prin sosul de tzatziki, ajungeai în Rai. Este un aperitiv minunat.

Preț estimativ: 3-4 euro.

Pește la grătar

Nici nu contează ce fel de pește, e suficient să știe să înoate și apoi să sfârâie frumos pe grătar. Cred că vegetarienii și veganii îmi vor da report la acest articol. Dar serios, am mâncat doradă la grătar și nu știu ce pește alb (white fish), alături de legume și salată și cred că mi-am găsit noua combinație de dietă.

Brânză feta la cuptor 

Categoric ăsta este primul preparat cu care îmi încep orice masă, fie prânz, fie cină. Este divină și în una din vizitele mele din Grecia mi-am cumpărat un vas special, astfel cât să îl prepar și acasă.

Thassos

Preț estimativ: 4-5 euro

Orice fel de carne

Grecii știu să gătească orice fel de carne și nu de fiecare dată vei găsi aceeași metodă aplicată. Dar ce pot spune sigur este că e delicios mereu. Așa că dacă aveți poftă de o friptură de porc sau de vițel, ask away cu încredere.

Thassos

Micul dejun

Ok, poate la ei micul dejun nu este așa important, dar în vacanța asta am mâncat niște lucruri chiar gustoase dimineața. Marea descoperire pentru mine a fost pâinea prăjită cu puțin ulei de măsline și oregano, unt și miere. A fost demențială și am făcut rezerve de miere ca să mă bucur de acest mic dejun și acasă. Apoi, alte minunații au fost greek scrambled eggs cu sos de roșii și brânza feta amestecată, pâine toast cu roșii și feta, omleta grecească cu cașcaval și ouăle prăjite cu cârnați cu boia.

Preț estimativ: 8-9 euro

Locurile pe care le recomand în Thassos:

Voi ce preparat devorați când ajungeți în Grecia?

Impresii din Thassos

Impresii din Thassos

Probabil ați auzit și voi multe lucruri despre Thassos, poate cel mai frecvent dintre ele este acela că este plin de români. Ceea ce este perfect adevărat. Tot timpul anului, dar mai ales în sezon, insula își schimbă complet datele demografice. Ai majoritate români și bulgari, iar minoritatea sunt grecii. Serios, cred că putem spune lejer că am colonizat insula asta. Și pentru că auzisem că sunt atâția români, unii care fac mizerie, alții care fac gălăgie, vă zic sincer că mă așteptam să-mi displacă. Însă motivul pentru că am ales să merg aici este motivul pentru care alege toată lumea să vină aici: proximitatea. Traversezi toată Bulgaria, iei vaporul 30 minute și ești acolo. Asta înseamnă cam 10 ore și dacă pleci în miez de noapte, poți prinde o zi întreagă acolo.

Însă nu mi-a displăcut deloc, ba din contră, mi-a plăcut extraordinar de mult. Să mergi în extra-sezon este mult mai fain decât aș fi putut crede. În primul rând, insula e aproape pustie, sunt foarte puțini turiști și vezi în sfârșit localnicii în adevărata lor splendoare, ieșiți din bârlog. E o liniște incredibilă, auzi păsărelele cântând, iar dacă mergi într-o lună acceptabilă precum sfârșit de aprilie, o să dai de o vreme foarte plăcută, în timp ce soarele tot te va prăji suficient cât să remarce colegii de la muncă. În al doilea rând, mai puțini oameni, mai puțină aglomerație, plajele sunt pustii, marea e doar a ta, deși nu poți face baie decât dacă ești foarte curajos, căci apa este rece. Partea bună este că ajungi în Grecia și poți să fii singurul om de pe o plajă, sentimentul este fain.

”Dar nu sunt toate locurile și tavernele închise?!” Well, unele da, altele nu. Tot ai suficiente opțiuni și lucruri de văzut, mai ales că aici nu ești într-un oraș, să-ți faci listă de obiective turistice. Ai marea, și natura de văzut și astea sunt mereu cu program non-stop.

Peisajele

Insula Thassos s-ar putea să fie cea mai verde insulă a Greciei, nu cred că am mai văzut în niciun alt loc atâta verdeață și este o îmbinare perfectă între peisajul muntos și mare. Poți să lenevești la plajă sau să faci drumeții pe munte, cel mai înalt vârf fiind Ipsarion. Poți vedea plantații întinse de măslini, păduri de pin și o vegetație extrem de deasă. În drum spre laguna Giola, în timp ce mergi cu mașina pe coastă, poți vedea în mare delfini care fac sărituri. Păsărele cântă, miroase a liliac și trandafiri proaspăt înfloriți, este o nebunie pentru orice nature lover. Și pustiimea face locul ăsta și mai frumos, te poți bucura de el pe deplin, fără să te bruieze nimeni. Cred că, de altfel, am explorat o bună parte din insulă fiind singurii oameni pe o rază de 1 km cel puțin.

Satul Panagia

Este un sătuc din munți cu căsuțe albe și albastre, cu străzi înguste și în pantă. Cred că vara e o forfotă mare aici, de nu ai loc pe stradă, dar acum poți auzi chiar susurul izvorului ce trece prin sat. Poți în sâmbăta de dinainte de Paște să te întâlnești cu iepurași adorabili și să mângâi pisici nărăvașe.

Aici este și Biserica Maicii Domnului – unde am fost pentru slujba de Înviere.  Toată viața mea am sărbătorit Paștele doar acasă, căci era sărbătoare de familie, nu de plimbat brambura. Dar acum mă bucur că am avut ocazia să văd cum un alt popor ortodox sărbătorește această zi sfântă (nu că aș fi eu mare creștină, dar antropologic vorbind, eram curioasă). Am fost surprinsă să văd că pentru ei e mai mult o sărbătoare decât un moment trist și evlavios, cum este la noi). La miezul nopții am mers să luăm lumină. Femeile erau îmbrăcate ca de gală, preotul nu își mai știa foarte bine predica și cred că a vorbit vreo 5 minute doar. S-a dat cu petarde de parcă era Revelionul! Am crezut că mor de inimă în curtea Bisericii. După ce s-a luat lumină, toți se pupau pe obraz și își dădeau mâna, parcă se felicitau pentru ceva. Apoi, s-au întors cu toții la taverne să mănânce miel la proțap și (probabil) să bea vin Retsina. Vă zic, ăsta a fost un al doilea Revelion pentru ei.  Oricum, așa aș vrea și eu să sărbătoresc, nu să ascult o lălăială de slujbă 5 ore. 🙂

Thassos

Satul Theologos

Un foarte mic sat medieval, poziționat în mijlocul insulei, printre munți, Theologos mi-a plăcut extraordinar de mult. Viața rustică și veșnicia s-au născut aici, în acest sat cu case din piatră, pisici sălbatice și verdeață multă. L-am vizitat chiar în ziua de Paște și am putut vedea localnici gătiți de sărbătoare, pregătind mâncăruri gustoase acasă sau bucurându-se de ele la taverne. Familiile și prietenii ieșeau la masă împreună, ocupau cel puțin o masă de 20 de locuri și vorbeau, erau fericiți, în timp ce soarele bătea printre copacii uriași. Nu cred că poate fi alt loc în care să fii mai împăcat cu tine.

 

Chiar dacă satul e mic, o plimbare pe străduțe este binevenită și o să vă placă să îi descoperiți arhitectura. În apropiere, este un mic râu și o pădure, vă recomand să mergeți în explorare pentru o drumeție, chiar după o masă de prânz copioasă.

Laguna Giola

Probabil cel mai faimos loc din Thassos și cel mai vizitat de către turiști și români. Da, avem 2 categorii de oameni pe insulă, turiștii și românii. Și acum când am mers erau destui oameni (nu vreau să mă gândesc câți sunt vara), iar majoritatea erau români și bulgari, plus niște greci rătăciți. Însă locul este absolut superb, perfect pentru o bălăceală serioasă. Doar că trebuie să fiți atenți. Deși apa este incredibil de limpede și vezi fundul ei, de fapt, este foarte adâncă. Are între 4 și 8 metri adâncime, iar marginile ”piscinei” sunt pline de arici, așa că e un pic mai dificil să ieși din ea. Era foarte rece apa când am fost eu, dar sunt sigură că vara are temperatura ideală, fiind încălzită de soare. Plus, nu are conexiune cu apa din mare, drept urmare, e mereu caldă.

Ce trebuie să știți este că drumul până acolo este foarte dificil și plin de praf și stânci. Nu recomand o intrare cu mașina, iar pentru mersul pe jos să aveți încălțăminte comodă și care nu alunecă. Dar mergeți să o vedeți, pentru că e absolut minunată.

Agora Antică

În Limenaria veți găsi niște ruine arheologice ale unei piețe publice construite în secolul 4. Poate nu sunteți neapărat fani ruine, dar priveliștea acolo este minunată și spațiu e plin de verdeață și copaci și deși este foarte aproape de port, este multă liniște. Auzi doar albinele bâzâind la flori.

Plajele

Cea mai faimoasă plajă din Thassos ar fi Marble beach, pentru priveliștea incredibilă pe care o oferă: contrastul dintre albul pietrelor și azurul apei. Din păcate, am văzut-o doar pe Internet, căci se făceau reparații în zonă și nu puteai ajunge la ea. Alte plaje minunate deși am mers pe mai multe plaje, întrucât nu eram în sezon, iar multe nu erau amenajate, nu cred că pot să recomand cu adevărat una. Din acest motiv vă sugerez să căutați pe Google Trips ce plaje au un rating bun. Oricum, vremea a fost suficient de frumoasă cât să lenevesc un pic pe prosop și să mă dau cu cremă de soare, chiar dacă nu am intrat în apă.

Pisicile

Da, uite că am făcut o secțiune în articol dedicată pisicilor. Nu o să pun toate pozele pe care le-am făcut, dar o să vă zic doar că sunt extraordinar de multe. Și pe deasupra sunt și foarte rele unele cu altele. Nu cred că am mai văzut pisici atât de teritoriale, jur. Se băteau în ultimul hal, fiecare pisică arăta șifonată. Cea mai dură imagine a fost cu o mâță care avea blana de pe gât și piept plină de sânge uscat. Arăta ca într-un film horror, biata de ea! Cu toate astea, ea nu avea nici pe naiba. Se comporta normal, se plimba de colo colo, nu părea deranjată că ieșise dintr-o bătălie crâncenă. Brr.

Utile

  • Drumul cu bacul pentru 5 persoane și o mașină a costat 42 euro pe sens.
  • Cazarea pentru 3 nopți cu mic dejun inclus și 2 camere de tip studio a costat 450 euro. Complexul era fix pe plajă și avea un personal foarte amabil, curățenia era impecabilă și micul dejun a fost absolut delicios.
  • Am ieșit din Bulgaria pe la Makaza, unde la dus am stat 1 oră la coadă să trecem. Deci fiți pregătiți pentru niște timpi morți.
  • Traseul pe care ne-a dus Waze, Ruse – Makaza e absolut superb, prin munți. Bulgaria are un peisaj chiar foarte frumos, deci poate aveți noroc să nimeriți pe aici.

În concluzie, Thassos este o insulă superbă și merită vizitată. Însă în extra-sezon.

A fost odata o salata

A fost odata o salata

A fost odată ca-n povești, a fost ca niciodată, din frunze mari împărătești, o prea frumoasă salata. Și era una la părinți, mândră între verdețuri, precum…ăăă, de aici nu mai știu cum să o dau. Nu sunt un copywriter suficient de bun și nu sunt vreun Eminescu. Eu mă pricep să scriu fix cum vine și să mănânc, alte talente nu mi-am descoperit în viață. În afară de a face poze, de a juca, de a scrie, de a planifica lucruri (e nevoie de talent) chiar nu am în viață.  Și să spun povești, să nu uit. Când eram mică, duceam poveștile astea așa departe încât nu prea mai aveau legătură cu realitatea deloc. Dar poate asta era partea distractivă din copilărie.

Bonduelle mi-a trimis un cadou foarte simpatic, un kit de gătit rețete ce spun povești. Plus, o tablă frumos decorată unde am completat eu, cam lipsită de inspirație…o fată cu două mâțe. Că realist vorbind, cam asta îmi e viața: trezit, mers la muncă, venit acasă și mângâiat blănoase. Și între aceste două activități îmi permit să și mănânc ceva bun. Mi-am lăsat puțin imaginația să o ia pe câmpii, așa că mi-am făcut o salata super gustoasă. Aveam nevoie să mănânc și altceva decât carne. Și cel mai important lucru, durează 5 minute.

Ingrediente salata:

  • Fasole roșie Bonduelle
  • Ceapă roșie
  • Ardei roșu
  • Arahide crude
  • Lămâie
  • Baby spanac
  • Oregano
  • Ulei de măsline / cu usturoi

Toate legumele se amestecă frumos, apoi se acompaniază de un ulei cu aromă de usturoi (poate fi și simplu de măsline, dar eu am ales usturoi că eram răcită), se stoarce puțină lămâie deasupra, se presară și niște oregano și voila! O salată simplă și rapidă. Ah, și să nu uitați de arahidele crude, sunt chiar gustoase în combinația asta de salată.  Poate fi fel principal sau un side dish la o friptură de pește (să zicem).  Doar să vă asigurați că nu părăsiți casa pentru următoarele 24 de ore de la combinația fatală: ceapă și usturoi. Sau nu mai puneți usturoi, măcar. Mie îmi place mult și d-asta merg în extreme.

salata

Și mai am poftă de ”scris” câteva povești în zilele următoare, dar o să am nevoie de inspirație. Probabil și voi la fel, așa că pe site-ul Bonduelle puteți găsi rețete câte-n lună și câte-n stele.

Cum imi planific o vacanta

Cum imi planific o vacanta

Faptul că în my day to day job trebuie mereu să planific ceva și să mă asigur că nu mi-a scăpat nimic din vedere, nu aveam cum să nu aplic acest obicei și în pregătirea vacanțelor.

Prima regulă pe care o „impun” atunci când plec cu prieteni este trezitul devreme. Nu pot să pierd jumătate de zi dormind, mai ales când avem doar un city break la dispoziție. Unii acceptă o trezire pe la 7:30 -8:00, alții nu prea. În Marsilia am avut cea mai întârziată ieșire din casă, la ora 11. Bine, să zicem că am mâncat micul dejun până atunci, dar tot eram un pic în stare de șoc. Fetele aveau o rutină a dimineții la care nu voiau să renunțe.

Cum aleg destinația

Nu cred că am avut vreodată un moment în care a trebuit să stau să mă gândesc unde să merg și să fie nevoie să fac o listă. Poate cu excepția vacanțelor în care plec cu grupuri de prieteni, în rest, e la noroc de inspirație și bilete de avion. Dacă găsesc bilete ieftine către o destinație nevizitată până în acel moment, atunci categoric voi pleca către locul respectiv. Pe lângă a mă consulta cu alte persoane privind experiențele lor sau a citi pe internet, eu mai petrec timp în secțiunea de Explore pe Instagram. Găsesc acolo locuri faine și ce obiective turistice să vizitez, plus, unele orașe au conturi dedicate.  Imaginile alea superbe (doh, suntem pe Instagram) cred că au cel mai mare aport în a lua o decizie.  Vă las câteva exemple pe care eu le-am găsit pentru Antalya:

Cum aleg cazarea?

Booking este exclusiv locul în care rezerv cazare. În principal pentru că are acea opțiune de anulare gratuită, astfel dacă mă răzgândesc sau găsesc ceva mai bun, măcar să știu că nu m-am comis cu bani în altă parte.

O alta metodă pe care o practic din același motiv este să caut cazări frumoase pe Airbnb care sunt listate și pe Booking și să le rezerv acolo. Pe Airbnb odată ce faci rezervarea, îți iau banii automat. Acum 2-3 ani când am căutat cazare pentru revelionul din Bologna, am folosit Airbnb, am găsit cu greu ceva la un preț ok, cumva de înțeles, dat fiindcă era Revelion. Mi-au luat banii, apoi după 2 zile, am primit un mesaj de la proprietar că și-a rupt piciorul și nu mai poate onora rezervarea. Nasol, a trebuit să aștept să mi se returneze banii ca să-mi iau o nouă cazare, căci alte fonduri nu mai aveam…Plus, prefer hotelurile din motivele pe care le-am mai detaliat în acest articol.

Oricum, indiferent de site-ul pe care faceți rezervarea, vă recomand să citiți întotdeauna recenziile, atât pe cele negative, cât și pe cele pozitive. Sunt unii oameni nebuni care vor da o notă mică unui loc pentru că nu aveau radio în cabina de duș (da, am întâlnit și asta) sau mulți care se vor plânge de același lucru: bed bugs, curățenie precară, gazde neprimitoare, iar pe aceștia trebuie să îi luați în calcul chiar și dacă nu depășesc numeric recenziile pozitive. Considerați-vă niște persoane foarte răsfățate în alegerea cazării potrivite. Limita de „răsfăț” se stabilește în funcție de buget, desigur, dar nu ziceți niciodată „nu” la o cazare curată și într-o zonă safe chiar dacă este un pic mai scumpă. Siguranța și curățenia sunt criterii de aur, eu am făcut rabat la ele în câteva ocazii (pe motiv că sunt zgârcită) și am cam regretat.

Cum aleg obiectivele turistice?

Sfântul Google, recomandările prietenilor și Google Trips. Fac o listă cu acestea împreună cu prețurile de intrare (dacă sunt gratis, cu atât mai bine) și le planific pe zile / ore. Dacă am o vacanță mai lungă ce implică plajă în Grecia, atunci nu prea mă agit, ci merg doar la maximă relaxare. Când plec în city break-uri, sunt mai activă decât o furnică toamna. Și mă întorc super obosită acasă și la birou, de simt că am nevoie de încă o vacanta după vacanta.

Ce iau în bagaj

Am scris deja un articol despre ce iau cu mine în bagaj și cum aranjez lucrurile pentru a avea loc de suveniruri. Sfatul meu este să nu vă încărcați aiurea cu lucruri de tipul „poate o să am nevoie și de asta”, ci mai mult cu „sigur o să am nevoie și de asta”. De exemplu, sigur veți avea nevoie de chiloți.  Pe de altă parte, nu luați o umbrelă cu voi dacă nu plouă cel puțin 90% din timpul petrecut acolo (which would suck). Dacă sunt șanse sporadice de ploaie, atunci un hanorac / geacă cu glugă sau o șapcă ar trebui sa fie suficient.

Companiile low cost nu mai permit îmbarcarea în avion cu 2 bagaje de mână, ci doar unul singur, de mici dimensiuni (rucsac sau geantă), așa că ar fi bine să vă asigurați că vă luați opțiunea de priority ca sa aveți și clasicul troler inclus (la dimensiunile 55 × 40 × 23). La Ryanair am impresia ca e undeva la 8 euro în plus față de costul basic de bilet.

Documente necesare

Pașaport sau buletin, bilete de avion printate sau în mobile app, după caz. Însă nu uitați și de asigurare, eu mi-am făcut-o în fiecare călătorie și mi-am luat pentru toate situațiile. Puteți încheia asigurarea pe Emag și să vă alegeți pragul de acoperire: 10.000 euro, 30.000 euro sau 50.000 euro.  Din fericire, nu am avut niciodată nevoie de asigurare și sper să nu fie nevoie, dar e bine să o ai. Nu se știe niciodată ce se poate întâmpla.

Ah, și dacă sunteți răciți sau aveți alergii în perioada respectivă, plecați cu armamentul după voi ca să nu muriți. Am vizitat Spania în 2 ocazii în care am avut alergie de primăvară (la puf) și pentru că acolo este altă climă, alți copaci, nu am suferit deloc. Dar și ei aveau alergiile lor:

În final, ce să nu uitați să faceți înainte să ieșiți din clădirea de birou: setarea de out of office. Ah, I love it! Odată am setat out of office-ul greșit, iar în martie, trimiteam mail-uri automate cu faptul că mă bucur de vacanta de Crăciun.

Am facut un curs foto la Dalles GO

Am facut un curs foto la Dalles GO

Întrerupem un pic seria de postări despre mâncare și călătorii ca să vă vorbesc despre ceva care e în strânsă legătură cu mâncarea și călătoriile. Fotografia. Nu am avut niciun vis când eram mică să mă fac fotograf, pasiunea pentru foto nu a apărut peste noapte, ci a evoluat de-a lungul anilor odată cu mine și interesele mele. Categoric o influență mare a avut-o prietenul meu care se uită zilnic la tutoriale de fotografie și știe o mulțime de lucruri. Prima oară când am folosit un DSLR eram în Sibiu, acum 5 ani, în prima noastră vacanță.

Apoi au trecut anii, a apărut Instagram, am început să plec în tot mai multe călătorii și, evident, pozele erau nelipsite. Pozele de pe atunci erau groaznice, dar mie mi se părea că fac o treabă excelentă. Cred că știi că ai ajuns la un nivel ridicat atunci când te poți uita în urmă la ceva făcut de tine și să ți se pară în continuare la fel de bun. La nivelul ăsta vreau să fiu.

Am avut o perioadă plină de poze suprasaturate, aveam impresia că dacă o poză are culori mai intense, atunci sigur e e mai bună. Surprindeam cadre destul de basic, compoziția nu avea nimic deosebit, eram doar un alt turist care făcuse o poză. Dar eu credeam că fac bine.

Fast forward, în septembrie anul trecut am simțit că vreau să fac și altceva pe lângă job. Așa că am ales un curs de foto în ideea că o să mă specializez pe fotografia de mâncare. Am venit la curs hotărâtă, eram singura care deja decisese ce voia sa facă.

L-am avut profesor pe Bogdan Petrice. Tipul are 23 de ani si deja are un portofoliu impresionant, plus realizează editoriale pentru o revistă de lifestyle. A fost super de treabă și, deși nu eram interesată de fotografia de fashion, am avut învățat multe lucruri de la el. Poate cel mai important lucru reținut de mine a fost să gândesc altfel ce vreau să pozez. Apropo de ce ziceam mai sus cu acele compoziții basic. Să nu mai fac poze doar pe centru, să găsesc alte unghiuri. Să încerc lucruri noi, să încerc să-mi creez propriul stil și să apreciez urâtul în frumos.

Am venit chitită pe fotografia de food, iar la finalul cursului mi-am dat seama că nu aș vrea să mai urmez asta neapărat.

Am descoperit, în schimb, că îmi plac foarte mult alte genuri de fotografie, mai fun și mai ușor de realizat: să fac poze pe film, să pozez clădiri, să pozez experiențele din vacanțe, să pozez oameni într-un mediu ales de mine (nu în studio). Și momentan învăț și le testez pe toate, așa cum ni s-a zis la curs să facem.

Să vă zic totuși cum a fost cursul. A durat 12 săptămâni și am avut un mix de teorie și practică. Cea din urmă a fost reprezentată de 3 shooting-uri cu modele care doreau să-și facă portofoliul pentru cariera lor de modelling. Am pozat 2 fete și 1 băiat, ceea ce a fost puțin ciudat la început, că nu știam cum să-i zic să stea, dar in the end, a ieșit bine. Am avut 2 cursuri de Photoshop și aici am învățat să stilizez și să corectez defecte, poate cel mai mișto lucru ever! M-aș specializa în Photoshop ca și retoucher, dacă mă gândesc mai bine.

Pentru partea teoretică am avut niște cursuri în pdf pe care le-am discutat. Erau mainly articole de pe internet scrise foarte simplu, ca să înțeleagă oricine: introducere în fotografie, reguli de compoziție, despre white balance, despre diafragmă, cum să setăm timpul de expunere etc etc. Nu era nici chiar ca la școală, nu erau teorii și definiții, alegerea ta dacă îți iei notiție sau nu. Deci e o experiență foarte personală, fiecare decide pentru sine cât vrea să învețe și cât să se implice.

Ce nu mi-a plăcut la curs:

  • eram destul de mulți într-o grupă, cred că aproximativ 25. Nu au venit toți, unii nu s-au mai întors deloc, dar tot eram prea mulți și e greu pentru profesor să acorde tuturor atenție. Mai ales când aveai nelămuriri la shootings și ne călcam în picioare să pozăm modelul.
  • deși era vorba să primim temă după fiecare curs, nu s-a întâmplat de fiecare dată și nu mereu erau verificate de profesor.
  • organizarea celor de la Dalles GO e inexistentă. M-au sunat de 3 ori să mă întrebe dacă vreau să mă înscriu la examenul final și eu mă înscrisesem deja.
  • examenul final e cam prea simplu, știu că e curs de începători, dar dacă termini 18 grile în 5 minute e cam ciudat.
  • mi-ar fi plăcut mai multă practică, să ieșim afară și să pozăm într-un mediu necontrolabil. Ce-i drept era și iarnă și cam urât afară, dar puteam seta un curs să fie pe lumină și vreme bună, zic.

Îl recomand?

Eu am învățat lucruri despre tehnica mea de fotografie și am aplicat sfaturile primite de fiecare dată când am avut ocazia. Dar asta a fost persoana mea. Și ținând cont de lucrurile care mi-au displăcut, nu știu dacă să spun cuiva să facă asta și apoi să fie nemulțumit(ă). Până la urmă costă destul de mult, 3200 lei, dar pare că au o permanentă reducere de 50%. În fine, am dat 1600 lei, plus 200 lei ca să susțin examenul și să primesc diplomă de acreditare de la Ministerul Muncii. Încă aștept să vină.

Alternativa la cursul ăsta ar fi să cunoașteți un fotograf cu experiență și să ieșiți cu el la o cafea pentru un informal talk. Nu o să vă învețe trucurile sale, dar o să primiți niște sfaturi de început de drum. Apoi, să stați cu Youtube-ul în brațe și să vă uitați la tutoriale. Și, în final, să ieșiți să faceți cât mai multe poze. Practice makes perfect.

Dacă tot suntem aici, hai să vă arăt și câteva fotografii din portofoliul meu final. Cerința a fost să includem fotografii de la shooting-uri, dar puteam avea și fotografii făcute de noi în trecut. Selecția a fost validată înainte cu profesorul.

Preferata mea: