Autor: simona

E haos la pasapoarte

E haos la pasapoarte

Zilele astea am fost pe drumuri sa imi iau noul buletin (I got married, yuhuu) si sa ma pregatesc de noile plecari din tara. Voi zbura catre Napoli la final de luna si mai intai de asta o sa petrec cateva zile si in Atena. Doar ca zborul spre Atena va fi cu escala in Istanbul, asa ca pentru a fi on the safe side, o sa imi actualizez si pasaportul. Un pasaport pe care l-am reinnoit anul trecut, dar daca mi-a trebuit maritis…aia e, o iau de la capat. Teoretic, poti tranzita aeroportul doar cu buletinul, dar am vrut sa fi sigura.

Pentru buletin am depus actele miercuri, 8 iunie, la pranz. Nu se poate plati o taxa o de urgenta, asa ca tot ce am putut sa sper a fost sa il primesc in timp util pentru a merge la pasapoarte. Vineri la pranz era gata. Am fost super happy ca s-au miscat asa de repede, iar personalul a fost foarte amabil si profi.

Acum hai la pasapoarte

Am cautat sa vad cand m-as putea programa la pasapoarte. Primul loc disponibil? In luna august. Fir-ar! Daca nu se poate cu programare, atunci ma duc sa stau la coada. Asta am si facut, iar la ora 14 ajungeam in Plaza Mall. Ce putea fi acolo decat un haos imens? Erau formate 2 cozi, una de depuneri si alta pentru eliberare. Cei cu programare online intrau imediat. Eram invidioasa pe ei, dar plecarea mea cu escala a fost neprevazuta. Altminteri as fi procedat la fel, m-as fi organizat din timp.

Am ajuns la ora 14 si la 16:30 se incheia programul. Credeti ca am mai reusit sa intru dupa 2 ore si jumatate de stat la coada? Nu, normal. Am avut norocul de a ajunge fix in dreptul usii ca sa mi se inchida in fata. Mai era inaintea mea o doamna cu copil. A inceput sa planga. Alta doamna din spatele meu avea copil de 3 luni dupa ea si a inceput sa faca scandal ca nu e posibil asa ceva etc.

Ce-i drept, programul e program. Dar pentru 258 lei platiti ca sa ti se faca pasaport si sa fie doar cateva ghisee functionale…e bataie de joc. Si nu am inteles de ce politistii aia care stateau de paza nu au taiat coada de mult. Sa spuna direct: nu mai e loc, atat mai permitem, 5 indivizi. Nu, sa stea 60 de fraieri la coada, taiem doar pana intr-un punct anume sa le dam impresia ca mai au totusi vreo sansa, desi era evident ca nu. Plus, nu era un ritm anume de intrare, nu iti dadeai seama cand vei avansa.

Iata un filmulet facut de mine la fata locului:

Ma duc marti la ParkLake la 7 dimineata desi programul incepe la 8:30. Nu plec pana cand nu imi fac pasaportul. Apoi ma mai asteapta inca o coada de cateva ore ca sa il ridic, de ce nu. Viata e prea frumoasa ca sa nu o irosesti cu institutiile statului la pasapoarte.

pasapoarte

Activitate de weekend: Tiriac Collection

Activitate de weekend: Tiriac Collection

In weekend-ul cu ziua mea am zis sa merg sa vad colectia de masini a lui tiriac. Ce mod mai bun de a-ti petrece varsta de 29 ani decat sa ma uit la o serie de masini care valoreaza mai mult decat voi valora eu vreodata? Acum, eu mereu ii confund, dar el sau Ilie Nastase a fost rasist cu Serena Williams? Ah, chiar Tiriac a fost. Omul are 83 de ani si o avere estimata de Forbes la 1.5 miliarde de dolari, deci cred ca i se rupe de tot ce zice si face, like any old (rich) person nowadays.

Am mers la muzeu si am platit o taxa de 20 lei. Asa ramane bogat, apropo. Muzeul are o colectie de aproape 200 de exponate, cel mai „vechi” fiind produs in anul 1899. Sunt si cateva modele foarte recente, din 2020 si 2021, modele hybrid ale unor masini sport cu sute de cai putere. Printre aceste se numara urmatoarele branduri: Mercedes-Benz, Rolls-Royce, Jaguar, Cadillac, Ferrari, Aston Martin, Maserati, Ford, Chevrolet sau Harley Davidson.

Are inclusiv o masina ce fost achizitionata si personalizata in roz de Elton John, plus una dintre masini poarta semnatura Simonei Halep pe capota.

Imagini de la Tiriac Collection:

Conform website-ului lor se pare ca asta e „singura colectie actuala din lume care detine toate cele 7 modele Rolls Royce Phantom ale seriei I-VII, inclusiv 2 unitati din seria a IV-a, cea mai exclusivista generatie Rolls Royce construita vreodata.” Si ca doar 18 astfel de modele au fost produse intre 1950 si 1956 si au fost destinate, initial, familiilor regale si sefilor de stat.

Toate masinile expuse sunt functionale, fiind intretinute de o echipa dedicata de mecanici, iar o parte dintre acestea au fost restaurate complet in atelierul propriu.

Au la vanzare si diverse suveniruri, dar am plecat cu mana goala de la Tiriac Collection, resemnata ca singura colectie de masini pe care o voi avea vreodata ramane cea de la gumele Turbo.

Am incercat fried chicken-ul de la Le Bab

Am incercat fried chicken-ul de la Le Bab

În ultimii 2 ani (cred?) a început un trend cu fried chicken la restaurantele cu concept gourmet, chefs și alte nebunii. Ocazie cu care am aflat și eu cum se prepară fried chicken-ul la americani: îl marinezi în lapte bătut cu mirodenii ca să fie fraged și gustos, apoi îl prăjesti în baia de ulei ca să fie crunchy. Primul fried chicken de acest fel l-am încercat la Anika Fried Chicken. Un restaurant ce și-a extins în pandemie, dacă nu mă înșel, linia de business cu acest preparat ce venea sub multe combinații de side dishes: coleslaw, waffles (!!) sos aioli, murături etc + varianta de a-l savura ca și burger sau aripioare, piept. De fiecare dată când postau pe Instagram îmi venea să plâng, puiul lor arăta extrem de bine.

Dar după aia au luat o pauză de 1 an și nu s-a mai auzit nimic de ei. Chiar eram convinsă că s-au închis de tot. Au readus puiul doar la un event și pe Facebook scrie în continuare permanently closed…dar pe Google sunt deschiși. Anyway, ca să îmi ostoiesc dorul de fried chicken am mers la Le Bab, unde l-au introdus în meniu de curând.

Cum este fried chicken-ul lor?

Nu este trecut ca fel principal, ci este aperitiv…în viața mea nu am mai văzut puiul prăjit să fie considerat aperitiv, probabil că un american ar râde de asta, dar na, restaurantul are influențe orientale, deci makes sense, nu? Nu. Ce înseamnă că e aperitiv? Înseamnă că vin 3 fâșii de strips…

…care sunt bune, nu mă înțelegeți greșit. Însă aveam așteptări foarte mari și chiar îmi doream o porție mai consistentă. Și să iau 2 porții și să dau 64 lei pe ele, no ma’am. Au fost gustoase, dar tânjeam să mănânc mai mult, porția are doar 180 grame. Ca să completez experiență mi-am luat niște cheesy tots și niște Pimientos de Padron. Foarte bună mâncarea. Chiar bună, dar puiul merita mai mult. Eu meritam mai mult.

Oricum, doar pentru că nu e chiar tipul meu preferat de fried chicken, asta nu înseamnă că nu ar trebui să nu mergeți la Le Bab. I-am mai recomandat eu aici pe blog și o să o fac de fiecare dată. Mâncarea e super bună, locația din Centrul Vechi are un view mișto, cocktail-urile sunt gustoase (da, ăsta e termenul) și personalul foarte ok.

Cred că o să mă duc să văd dacă oamenii de la Anika Fried Chicken au deschis totuși locația din Centrul Vechi și pur și simplu au nevoie să le mai actualizeze cineva conturile, să nu pară că nu mai există deloc.

Mai știți și alte locuri din București care să aibă fried chicken bun?

„POVEŞTI URBANE”, un now show culinar marca TV Paprika

„POVEŞTI URBANE”, un now show culinar marca TV Paprika

Am avut plăcerea aseară de a participa la lansarea noi emisiunii culinare marca TV Paprika, o nouă producție locală. M-am bucurat să degust din preparatele lui Robert Petrescu, câștigător al Masterchef în 2017 și cel care a inaugurat primul food truck japonez din România. Am fost surprinsă de cât de savory pot fi preparatele aparent simple, dar fiecare cu un twist aparte. Și am ghicit și ingredientul secret din ouăle umplute. Era wasabi!

Vă las cu câteva detalii din comunicatul de presă și cu recomandarea de urmări emisiunea la TV Paprika. Nu știu de voi, dar eu chiar aveam mare nevoie de inspirație la gătit, căci de câteva luni bune mănânc doar piept de pui la grătar cu salată goală.

Emisiunea prezentată de Robert Petrescu va avea premiera pe micul ecran pe 23 mai, de la ora 18:30. 

Noua producție TV Paprika este despre străzi, despre culturi, despre o reconstruire a mâncării într-un mod aproape arhitectural. Robert Petrescu va face asta prin gust, prin mirodenii de la chioșcurile indiene, prin ingrediente din cartierele chinezești, prin mâncare stradala care pleacă din Amalfi și ajunge la tarabele din Osaka.

Emisiunea „Povești urbane” are 16 episoade a câte jumătate de oră, difuzându-se de luni până vineri, iar fiecare dintre episoade este plin de arome, delicii și surprize culinare. Pe lângă acestea, fanii de pe Facebook ai TV Paprika au parte de rețete din emisiune, tot felul de alte surprize și sfaturi de gătit care vin chiar de la Robert.

Protagonistul emisiunii, în vârstă de 37 de ani, este tătic și medic stomatolog, însă pasiunea pentru arta culinară l-a dus foarte departe. A făcut primii pași în bucătărie încercând rețete de pe diverse bloguri, apoi trecând la cărți de gătit serioase din care a pregătit bucate pentru prietenii săi.

 El este cel care a inaugurat primul food truck japonez din România, iar acum va împărți rețetele sale și toate secretele culinare cu telespectatorii TV Paprika. 

Robert Petrescu aduce un suflu nou gătitului acasă, într-un stil modern și practic, îndemnând telespectatorii să se bucure de prezent: ”Nu am înțeles niciodată ce reprezintă ”timpul”, de unde vine, unde se duce și ce lasă în urma lui, Cred totuși că își lasă trecutul, dar și trecutul are limba lui și de asta sunt sigur. Aici este vorba despre ACUM! Despre străzi și mâncare într-un stil actual, extrem de urbanizat”. 

Noua producție locală TV Paprika este despre mâncarea delicioasă și ingredientele ale căror arome îți amintesc de cele mai reușite ieșiri cu prietenii, de mâncarea stradală extraordinară care se împarte mereu cu cei apropiați și te îmbie să trăiești experiența prezentului în cel mai delicios și distractiv mod posibil. ”Povești Urbane” îți reamintește de gustul adevărat al bucuriei! 

Harta Magnoliilor din Bucuresti

Harta Magnoliilor din Bucuresti

Părinții mei au pus în curte o magnolie mititică. Cred că d-abia peste 15 ani o să crească să pot să îi fac poze. Sper că va mai fi Instagram pe atunci.

Dacă te muți la curte cred că sunt 2 reguli pe care eu cred că ar trebui să le ai în vedere:

  1. Să nu fii prost și să îți betonezi toată curtea cu ciment. Altminteri, de ce te-ai mai mutat la curte?…
  2. Să îți plantezi o magnolie. Arată absolut superb și înfrumusețează grădina. Singură problema ar fi că „durata de viață” a florilor este relativ scurtă.

Am fugit să caut magnolii prin București ca să le pozez. Am luat-o cu mine și pe prietena mea, Ana, care este dornică de photoshootings la orice oră din zi și din noapte. Cum am găsit magnolii? Am mers direct la sursă. Gabi mi-a trimis această hartă Google Maps cu majoritatea locațiilor de magnolii din București. Nu știu cine a lucrat harta asta, dar să îi dea Dumnezeu sănătate. Este accurate și acoperă foarte bine zonele din București. După cum o să puteți vedea mulți magnolii sunt, desigur, amplasați în cartierele rezidențiale.

De avut în vedere că nu toți sunt la fel de accesibili. Fie sunt amplasați în curțile oamenilor mai departe de gard, fie sunt prea puțin dezvoltați. Am observat că magnolia cu flori albe înflorește prima, iar cea cu flori roz înflorește mai greu. Depinde și de felul în care a fost întreținută, cred.

Vă recomand sa vedeți magnolia celebră de pe strada Barbu Delavrancea nr 63. Am fost ieri și erau deja acolo oameni care făceau poze. Cred că până la final de sezon o să tot atragă „turiști”. Este mare, are coroana bogată și pozele ies minunat. 10/10 recomand. 

De asemenea, daca știți cine a lucrat harta de mai sus, let me know, că aș vrea să îl trec cu nume și prenume în articol 🙂

Imagini cu o magnolie mirifica

Later edit: Am gasit autoarea initiativei. Sau mai degraba ea m-a gasit pe mine. :)) Diana Robu este cea care a realizat harta magnoliilor si puteti citi mai multe despre proiectul ei pe fatacupovesti.ro.

De încercat: sarmale coreene

De încercat: sarmale coreene

Exagerez când spun sarmale coreene, there is no such thing. Sau mă înșel?… Am găsit o rețetă cu sarmale, dar părea o chestie pur pentru vegani. Eu nu o să vă rețin astăzi timpul cu veganisme, mai am și eu piticii ăștia pe creier uneori, dar nu azi. Vreau să vă arăt o rețetă super mișto de barbeque coreean. Probabil unul dintrele cele mai faimoase preparate din gastronomia lor. Și pe care l-am adorat și când am fost la Restaurant Seoul.

Dar eu nu am acasă plită special pentru BBQ, așa că l-am făcut în tigaie. Și prima mea încercare de BBQ nu a fost nici din categoria super profi, în sensul că nu am avut chiar 100% ingredientele necesare. De exemplu, în loc de pastă gochujang am folosit boia dulce. Fiind un corespondent relativ direct. Însă e mai bine să vă prezint rețeta cu ingrediente mai simple ca să o puteți pregăti ușor și rapid.

Ingrediente: mix de carne de vită și porc (cam 200g), salată verde, morcovi, castraveți, 1 ceapă albă sau roșie (de preferat albă), ardei iuți verzi, usturoi feliat.

Condimente și sosuri: sos de soia, Sriracha, boia dulce, oțet de orez, ghimbir pudră (ideal proaspăt), ulei de susan, zahăr brun, usturoi pudră (ideal prospăt), piper.

Și acum ca orice blogger culinar CE NU SUNT o să vă spun că nu am cantități precise de cât din fiecare lucru să folosiți. E după gust. Eu puneam cam 1 lingură din fiecare sau o linguriță, în funcție de ce voiam să fac. De exemplu, poate pun doar o linguriță de Sriracha ca să nu iasă foarte spicy.

Cum să faceți sarmale coreene?

Se mixează condimentele cu sosurile. Adăugați rezultatul peste carnea tăiate cubulețe mai mari. Se pune în frigider să stea 1 oră. Se pune niște ulei de susan în tigaie și după ce se înginge, adăugați și carnea împreună cu ceapa tăiată julien. Se ține în tigaie vreo 10-15 minute până devine comestibilă și fără risc de Salmonella.

La final, se ia frunza de salată și se pune în ea carnea, morcovul, usturioul castravetele și ardeiul iute. Se face rulou. Se servește cu sos de soia și o bere rece alături. Enjoy!

Brunch decent la Ever After

Brunch decent la Ever After

Cred că în ultimii doi ani s-a dezvoltat o pepinieră de brunch and coffee places în toate marile orașe din țară, să nu zic doar de București. La fel cum acum câțiva ani era o mare nebunie cu burgerii, acum lucrurile sunt mai așezate, iar burgerii au ajuns precum pizza, aproape mainstream. Zic aproape pentru că pe cei din generația mai veche nu îi văd să comande un burger cum comandă o pizza, de exemplu. Încă le e oarecum nefamiliar conceptul.

Dacă locuiești în București și e o zi frumoasă de duminică, cel mai probabil pleci la plimbare. Pe Calea Victoriei, Floreasca, Dorobanți, Amzei – acolo sunt focare de oameni ce ies să mănânce Croque Madame și să bea o cantitate periculoasă de cafea pentru ora 13. Așa am fost și eu astăzi, când am făcut o vizită la Ever After, acest frate al lui Gramb Bistro. La Gram Bistro am mâncat super bine, atât lunch, cât și brunch și am băut o strachină de cafea. Nu, serios, servesc cappucino într-o cană super mare. Îi zic „Cappucino The Great”. Și cred că asta a fost primul motiv pentru care mi-a plăcut de ei. De fiecare dată când mergeam undeva să beau cafea primeam o chicineață de cană.

Și la Ever After servesc același tip de cafea în cantitate mare. Cred că asta e the best thing about them. Asta și locul unde sunt poziționați. În Amzei, fix lângă Ototo și vizavi de M60. Perfect pentru mine dacă vreau să mănânc ceva, apoi să socializez cu hipsterimea din apropiere.

Ce am comandat?

Ouă Shakshuka și pancakes cu fructe și sirop de miere și lavandă. Am mâncat niște Shakshuka demențiale la viață mea, la Simbio și într-un local din Sibiu. Dar la Ever After nu. Nu mi-a plăcut singurul oul gigant din farfurie, era cam sleios. Știu că sunt multe feluri de Shakshuka, dar cea cu năut sub stratul de ou și roșii nu e preferata mea. Mi-au venit alături the tiniest bread slices, ce nu îți ajungeau nici la o măsea, darămite să întinzi în tot acel sos. Am cerut pâine extra. Din fericire, nu mi-au mai trecut-o pe bon. Și nici nu am mai terminat de mâncat, că m-am umflat repede în stomac de la năut.

Clătitele erau bune, pufoase, dar cred că un pic cam fade la gust. Ajuta siropul de miere și lavandă. Nu aș fi făcut o combinație între căpșuni și pere, însă au fost bune per total.

Cafeaua? Hm. Clar am băut cafea mai aromată în alte locuri. Și când îți vine un monstru de cană, păi, nu mai ai de ales și trebuie să o dai gata.

brunch
brunch
brunch
brunch

Cât a costat acest brunch?

O sticlă de apă la 0.75, 1 porție de ouă Shakshuka, 1 porție de pancakes și 2 cappucino au fost 104 lei. Mult, puțin? Cam în linie cu prețurile obișnuite de brunch. Mă oftic că nu am mers pe un preparat mai simplu, omletă scrambled cu feta sau roșii. Ceva cu care să nu dai greș.

Interiorul arată bine, ospătarii sunt foarte amabili și, again, este foarte bine poziționat. So give it a try, poate a fost cu nenoroc la mine.

Voi ce alte locuri de brunch mai recomandați? 

MOM, o experiență desăvârșită

MOM, o experiență desăvârșită

În decembrie am abuzat de toate petrecerile de Crăciun și dine out-urile, astfel că am ieșit în oraș într-o lună cât nu am ieșit într-un an. Mi-am depășit bugetul lunar, dar măcar a meritat toată distracția, căci am descoperit niște locuri foarte mișto. Printre ele se numără și MOM, un restaurant cu un meniu fusion între bucătăria italiană, cea franţuzească şi cea americană.

Am citit un pic despre acest loc și nu întâmplător se numește MOM – deși eu îl pronunțam în așa manieră încât nici nu mă gândeam la semnificația sa evidentă – mama, dar se pare că asta e. Așa cum este prezentat în acest interviu, este un restaurant menit să celebreze energia feminină. Recunosc că nu am făcut asocierea asta în mintea mea nici la fața locului. Dacă e să mă gândesc la mama, cu siguranță nu mi-ar fi făcut de mâncare ceea ce se vede în poza de mai jos. Mai degrabă aș fi „gătit” eu asta, într-o vacanță la Mangalia, când aveam 7 ani și mergeam la plajă.

Să revenim. Decorul „arid” și minimalist e foarte welcoming, restaurantul are un spațiu mic, dar intim, cu scopul de bring that family together. Staff-ul este politicos, atent și timpul de așteptare e destul scurt. Sau poate trece repede la prima vizită, când faci 35554 poze pentru Instagram, și te zgâiești la open kitchen-ul lor. Meniul e compus în mare parte din preparate uzuale (burger, lasagna etc), cu un mix surprinzător de ingrediente, unele mai sofisticate, la care nu m-ar fi dus capul să fac o astfel de reinterpretare: butter and cinnamon oven baked apple confiture, prosecco & vanilla cream, cranberry sauce, caramelized phyllo pastry, thyme and pistachio.

Cum a fost la MOM?

Divin. Desăvârșit. Incredibil. Și nu vorbesc doar de plating și de combinațiile fistichii, ci și de GUST! Mie, de exemplu, îmi displac foarte mult stafidele și rahatul turcesc. Dar dacă MOM lansează mâine un desert cu astea 2 ingrediente sunt șanse mari nu doar să îmi placă, ci chiar să devină preferatul meu. Da, atât de buni sunt oamenii ăștia la ceea ce fac.

Dar ce ne-am comandat de am fost așa impresionați?

Am fost 3 oameni și doi dintre noi au mâncat același burger, iar eu mi-am luat o lasagna, prezentată astfel:

MILLE-FEUILLE LASAGNA. Fresh cinquepalmi lasagna pastă, slow cooked bolognese sauce, fior di latte, blanched baby spinach, parmigiano reggiano, fennel infused tomato sauce, topped with burrata and basil oil.

Pretențios tare, dar a fost cea mai bună lasagna din viața mea, cum nu am mâncat nici în Italia. În fine, comparația nu e 100% fair, că în Italia nu m-am dus la corespondentul lui MOM ca să mănânc lasagna. Am mâncat și eu într-un restaurant lângă o stație murdară de metrou din Roma. În orice caz, a fost absolut delicioasă. Și mai mult de atât, m-am săturat.

Cum a fost BURGERUL DE LA MOM?

MOM’S BURGER. Homemade buttery brioche bun, 100% black angus chuck roll patty, wild mushroom coffee, green salsa, gochujang spicy sauce, double fried french fries with dehydrated prosciutto, yeast flakes and parsley

Ahh, fix cum îl făcea mama în zilele reci de iarnă când ne strângeam lângă sobă. Și ăsta cred că tot cel mai bun burger din viața mea a fost. Chifla primește nota 11/10, a fost moale, ușor dulce, pufoasă. Ce mi s-a părut că diferențiază burgerul acesta de oricare a fost sosul de green salsa, foarte fresh și bold, dar fără să acapareze restul ingredientelor. Combinația era foarte echilibrată, cât să poți distinge fiecare ingredient în parte. Americans could never.

MOM
MOM

Și ne-a plăcut așa mult primul fel de mâncare, încât ne-am comandat și un desert livrat tocmai din rai. Numit EDEN, cum altfel: 

butter and cinnamon oven baked apple confiture, prosecco & vanilla creăm, cranberry sauce, caramelized phyllo pastry, thyme and pistachio.

Crema aia de vanilie cu prosecco este minunată și a încheiat perfect toată experiența.

MOM

Preț?

E scumpuț, dar nu strigător la cer. Burgerul a fost 52 și lasagna la fel. Desertul a fost 32 lei. Oricum, e cel mai bun raport calitate-preț pe care l-am întâlnit la un restaurant. În calitate de om zgârcit, vă spun sincer că nu m-a durut sufletul când am dat cu cardul. Va recomand să îi urmăriți pe Instagram, ador estetica profilului lor și dacă veți cauta acest hashtag o să vedeți exact ce au în meniu: #mombucharestmenu

Deci, da, mergeți la MOM neapărat. 

Am fost la Târgul de Crăciun de la Universitate

Am fost la Târgul de Crăciun de la Universitate

Sâmbătă seara nu aveam nimic mai bun de făcut decât să merg în centru. Lucrez zi de zi doar de acasă și văd centrul orașului doar la ocazii speciale. Îmi era dor de agitație, de oameni, de vânzoleala care să îți dea senzația că faci și tu CEVA în afară de Netflix după ce ai închis laptopul la birou și te-ai mutat pe canapea. Pe scurt, da, aveam chef să mă înghesui cu oameni și am zis să merg la Târgul de Crăciun de la Universitate.

Cu ce „noutate” vine târgul de anul acesta? Păi, s-a impus o taxa de 5 lei (dacă iei bilete online) sau 7 lei dacă îți iei bilet la fața locului. Am fost inspirată și am zis să le cumpăr online și bine am făcut. Când am ajuns cu mașina pe Magheru, am intrat pe una dintre străduțele adiacente ca să parcăm și să mergem apoi pe jos. Pentru că știam că va fi haos. Și așa a fost. La intrare era o coadă ce începea de la gura de metrou de lângă Palatul Șuțu și se termina în apropiere de brutăria Paul, de pe bulevardul Regina Elisabeta.

Ce am făcut la Târgul de Crăciun de la Universitate?

Am căscat gura. Nu eram dornică să plătesc pentru o consumație overpriced, nu sunt fan vin fiert sau plăcinte, așa că am făcut poze și m-am dat în carousel. Am stat acolo la o scurtă coadă și timp de 3 minute eu și mulți copii am fost foarte fericiți că au venit sărbătorile.

Impresii, overall:

  • în incinta târgului a fost o aglomerație decentă, s-a văzut că au impus limite de câți oameni se pot afla în târg în același timp
  • spațiul e mult prea mic pentru un târg de asemenea anvergură. Nu am înțeles de ce nu l-au făcut în Constituției
  • ne-au scanat certificatele verzi la intrare, accesul se făcea imediat dacă aveai bilet online. Oamenii care stau la cozi și înjură că stau la cozi deși au alte opțiuni, mai rapide, merită chinul de a sta la coadă. Mă refer, desigur, la cei care stau oricum cu tehnologia în brațe.
  • Bradul era cam tristuț, dar noroc că mai era acea pârghie de lumini suspendate ca să mai ajute decorul.
  • Aveau un DJ ce punea muzică mișto, gg
  • Aveau zona dedicată de food court, dar nu prea m-am perindat pe acolo. Erau cozi.
  • Erau multe căsuțe cu decorațiuni și diverse obiecte și meșteșuguri și produse locale. Scumpe, m-am ferit de ele.
  • Un ceai cald costa 6 lei.
  • Nu puteai plăti cu cardul în multe locuri, doar cash.

Bilete la târg se pot cumpăra de aici.

Imagini:

Nu a fost așa de rea vizită la târg, pe mine m-a încântat atmosfera și eram foarte fericită că a început sezonul de sărbătoare. Dar am fost la târguri de Crăciun mult mai frumoase. O să vă povestesc curând și despre cel de la Sibiu, de anul acesta. Până atunci, dacă vă interesează, am mai scris de-a lungul timpului despre Târgurile de Crăciun din străinătate, aici.

Ce restaurant mi-a plăcut în Iași

Ce restaurant mi-a plăcut în Iași

Înainte să plec într-un city break la Iași, am întrebat pe Facebook pentru recomandări de restaurante / locuri mișto ce nu trebuie să le ratez. Am bifat o parte din toate sugestiile primite, cât a permis programul, desigur. 🙂 Și deși am primit multe recomandări pe bază de mâncare, ce mi-a plăcut cel mai mult este unul care nu se afla în recomandarea nimănui. Ha. 😀 Poate pentru că avea un meniu predominant vegan și vegetarian?

Bindu este un bistro amplasat chiar lângă Mitropolie și e un loc destul de neconvențional pentru acea zonă, if you ask me. Mi-a plăcut mult și descrierea lor de pe Instagram: Bindu îți merge la suflet și te cheamă înapoi îndată ce ai plecat. Aproape spiritual. Da, ne-a mers la suflet și ne-am întors imediat a doua zi să îl încercăm iar. Asta deși eu sunt genul care merge one time într-un loc ca să aibă timp să exploreze și altele. Dar nu s-a putut, căci ne-am îndrăgostit iremediabil de locul ăsta la care am ajuns întâmplător. Voiam doar să ne tragem sufletul după o zi de drum lung, trezit la 5:30 și plimbat prin Palatul Culturii.

Și inițial am zis că ne luăm doar un pahar de vin. Un vin alb demisec și un vin roșu. Strunga Winery. Ex-ce-lent. Dar cu vinul ăsta bun ni s-a făcut și poftă de mâncare. Prietenul meu (mare fan carne) și-a comandat un platou cu legume, compus din: hummus aromatizat cu suc proaspăt din ghimbir, salată de vinete cu Tahini, fasole roșie bătută aromatizată cu chimion, toate numai bune de întins pe o lipie proaspăt coaptă. Dacă ajungeți vreodată pe acolo, vă rog frumos să va comandați acest platou. Fasolea roșie cu chimion avea și ceapă prăjită deasupra. A fost super gustoasă. Eu mi-am comandat, însă, ceva ce ne-a schimbat complet viețile și motivul pentru că ne-am și întors: ciuperci pleurotus gătite pane, pesmet, semințe coapte de în, pătrunjel verde, cubulețe de roșii proaspete, servite cu sos din iaurt și usturoi proaspăt.

Ciupercile alea au fost de vis, super crocante și delicioase. Le-am mâncat și a două oară și am luat și la pachet. Am mai comandat și un burger vegan cu proteină din mazăre. A fost bun. Porțiile au fost mari, prețurile mici. Platoul de legume a fost 25 lei, ciupercile la fel. Am mai luat eu o supă crema de legume coapte și a fost 15 lei. Paharul de vin era 10 lei. Super accesibil și ospătarii erau super amabili și de treabă. Clar îl văd ca pe un loc mai de hipsteri, dar partea bună este că și livrează ceea ce promite.

Ce alte locuri am mai încercat în Iași și ne-au plăcut?

  1. Restaurant Panoramic de la Hotel Unirea: aici am fost și cazați și la restaurant ne-am bucurat de o priveliște superbă asupra orașului, atât ziua, cât și noaptea. Am mâncat o friptură de ton minunată și am băut cel mai bun Ice Tea de mango pe anul ăsta.
  2. City View: deschis recent, am mers acolo împreună cu niște prieteni, la apus. Priveliștea e superbă de pe deal. E un pic cam în afara orașului, dar merită să mergeți acolo. Am mâncat pește cod cu piure de rădăcinoase și am băut vreo 2 pahare de Strunga. Recomand să faceți rezervare în prealabil ca să prindeți cel mai bun loc.
  3. Beer Zone: aviz băutorilor înrăiți de bere. Meniul lor este un pdf de scroll never ending la soiuri de bere de care nici nu am auzit vreodată. Foarte bun, recomandăm!

Îmi pare rău, în schimb, că nu era deschis la Toujours. Mai mulți oameni mi l-au recomandat, eram foarte excited să îl încercăm și deși noi am ajuns în intervalul lor de program, nu era nimeni acolo. Poate data viitoare.

Promit că revin și cu un articol dedicat pentru ce am făcut în Iași.

Imagini de la Bindu