Autor: simona

Ce produse veggie am început să folosesc

Ce produse veggie am început să folosesc

De când cu dieta am început să mai caut alternative de produse veggie care să fie mai puțin calorice raportat la ce produse foloseam deja.

Și simt nevoia să fac o paranteză, știu că e al 324256 articol în care vorbesc despre alimentație, dietă etc, dar literally nu am ce face. Nu e ca și cum pot pleca în vacanțe și să vă povestesc despre asta.

Revenind. Fie că am căutat variante light la lactate, de exemplu, fie că am trecut direct pe vegan, scopul meu a fost să mănânc cât mai puține calorii. Eu sunt mare mare fan brânză telemea și obișnuiam să o cumpăr pe cea de la Hochland, cu verdețuri, era delicioasă. Acum cumpăr doar Olympus – varianta light, pentru că este și mai ieftină decât Hochland (cu vreun 1 leu și ceva) și o găsesc și mult mai des în magazin. Hochland light chiar nu prea găsesc.

Am descoperit produse vegane și după ce am intrat într-un grup de Facebook numit ”Vegan în România”. Toată lumea lasă acolo recomandări de produse / magazine etc. Nu am de gând să devin vreodată vegană. Nu e doar despre alimentație, ci despre un stil de viață diferit. De exemplu, ar trebui să-mi schimb complet gama de produse de îngrijire & machiaj, căci majoritatea producătorilor testează pe animale. Bine, ideal ar fi să le schimb oricum, dar e foarte greu să găsesc înlocuitor ok pentru ele. Plus, deși tot mai multe branduri marketează ideea de ”cruelty-free”, tot rămâne o zonă destul de gri și incertă.

De exemplu, mi-am comandat o paletă de farduri de la Huda Beauty ce a fost destul de scumpă (150 lei – 9 pan-uri foarte mici) după ce m-am documentat că sunt un brand cruelty-free, vegan bla bla, că produsele se produc nu știu unde. Apoi, a venit produsul și pe cutie scria ”Made in China” sau o formulare similară. Ideea este că în China testarea pe animale este obligatorie pentru orice produs, înainte ca acesta să ajungă să fie vândut. Acum eu nu știu dacă în China se produce cutia, plasticul în care sunt puse fardurile, iar producția efectivă are loc în altă parte, dar it seems fishy anyway.

În fine, asta e o discuție separată și nu o să mă dau Maica Tereza în timp ce eu mănânc carne. Dar hai să vă arăt ce produse veggie am descoperit. Apropo, nu trebuie să fiți vegani, sunt chiar foarte bune de consumat la o alimentație clasică, mai ales ÎNGHEȚATA DE LA BEN & JERRY. DOAMNE, E DIVINĂ!

ÎNGHEȚATĂ BEN & JERRY

Efectiv cea mai bună înghețată din câte există. Nu îți dă deloc senzația că ar fi altfel decât una obișnuită. Are mai puține calorii și este muuult mai puțin dulce. Înghețatele lor întotdeauna mi s-au părut că sunt excesiv de dulci, dar p-asta o poți mânca lejer. E scumpuță, 30 lei, dar merită toți banii.

Și mai e și opțiunea asta, foarte bună și ea:

MOZZARELLA VEGANĂ

Am cumpărat mozzarella asta din curiozitate, are o textură puțin diferită, dar e chiar gustoasă, mai ales în salate. Apoi, i-am povestit și nutriționistei de ea și mi-a zis să nu o mai mănânc. Asta pentru că e făcută din ulei de cocos care are un boom de grăsimi ce îmi poate fi chiar dăunător. Ha, mă omoară pe mine ceva vegan, puteți să credeți? Pentru vegani, care nu își iau grăsimile din pește, carne etc, e potrivită, dar pentru mine e practic o îngroșare de artere. Și acest comentariu e valabil în general pentru uleiul de cocos. Presupun că mai sunt mozzarelle și din alte uleiuri, nu am căutat. O să rămân pe cea clasică, light.

LAPTE DE MIGDALE

Migdalele sunt un pic prăjite, deci laptele are un gust mai bun. Asta folosesc la smoothie și iese suuuper bun. Costă cam 13 lei.

IAURT CU AFINE

Tot din lapte de soia, e gustos. Îl mai alternez cu iaurtul obișnuit.

produse veggie

BĂUTURĂ CU MANGO ȘI FRUCTUL PASIUNII

Lapte de soia, again. Ce mă enervează este că are zahăr și e destul de dulce mai ales că are deja fructe. Eu în principiu am o mare problemă cu ce este prea dulce, fie că e vorba de un desert sau nu.

produse veggie

GRILLED CHEESE

Asta e delicioaaaaasăăăă, merge perfect pentru un grilled cheese sandwich.

produse veggie

PIZZA VEGGIE

E din Lidl și am luat prima oară anul trecut, la picnicul de ziua mea. E suprinzător de gustoasă și destul de ieftină. Give it a try.

alta poza nu s-a putut

Alte recomandări de produse veggie aveți? 😀

Cât de greu este să ții un jurnal alimentar

Cât de greu este să ții un jurnal alimentar

Să ții un jurnal alimentar e unul dintre lucrurile alea care sunt aparent simple, dar cu toate acestea, cumva, îți e târșă să-l faci. Ca atunci când îți propui să suni să faci programare la tuns. Tot amâni. Avoiding simple tasks because why not.

De când am început dieta (apropo, acum sunt în etapa de menținere), a fost nevoie să îmi țin cu strictețe numărul de calorii sub control, a fost nevoie să notez tot ce mănânc, cantitățile, orele etc. Desigur, făceam asta și înainte să merg la nutriționist, dar mai din an în Paște, așa. După ce am început oficial dieta, zi de zi a trebuit să notez fie în aplicație, fie pe foaie, tot ce mâncam. Absolut tot, chiar și o măslină luată ca snack trebuia trecută. Nu de alta, dar acum o măslină, mai încolo 3 măsline, apoi muști dintr-un burger și tot așa să pierzi controlul.

Ce informații cuprinde un jurnal alimentar?

Evident ce ai mâncat în ziua respectivă, dar sub ce formă?

  • Gramaj: Mâncarea e trecută cu gramaj pentru fiecare porție. Sau pentru produsul individual. De exemplu, la salate, eu obișnuiam să cântăresc roșiile, ceapa, castraveții, fiecare componentă. Îmi era mai simplu să știu așa cât mănânc realmente din fiecare, decât să cântăresc porția de salată cu totul.
  • Orele: la ce oră ai luat fiecare masă & gustare. Eu am încercat să mă încadrez în următoarele intervale orare: până în ora 10 pentru mic dejun, până în ora 15 pentru prânz, până în ora 20 pentru cină
  • Apă: să treci câți litri de apă bei. Nu am trecut niciodată mențiunea asta, recunosc că mi-a fost prea lene, de multe ori și uitam câte pahare am băut.
  • Activitatea fizică: trebuie să menționezi câte calorii ai ars în ziua respectivă sau câți pași ai făcut / ce tip de antrenament & cât a durat.

Aplicație sau jurnal alimentar fizic?

Eu folosesc myfitnesspal și știu că nu este chiar perfect, nu te lasă să dai export la tot planul alimentar (excel) ca să ai un overview mai clar decât daca alegi varianta premium. Also, nu sunt chiar absolut toate alimentele / mâncărurile introduse în sistem. Dar e ce trebuie chiar și așa. Desigur, știu că sunt și alte aplicații, dar nu am avut entuziasmul de a face research pe subiect. Era suficient că trebuia să stau să monitorizez totul.

Treaba arată cam așa:

În paralel, când aveam vizitele la nutriționist, scriam pe hârtie ce am mâncat în ultimele 2 săptămâni – adică reluam cumva ce scriam deja în aplicație. Posibil că era mai simplu să îi trimit o colecție de printscreens, dar aveam poftă de scris de mână, ce pot să spun:

Nu e obositor?

Poate fi, d-asta mai am lacune uneori în jurnal. Însă cu timpul ajungi și să înveți cum să le cântărești ochiometric și ce calorii ar avea fiecare. Acum recunosc că apelez la jurnal mai mult în zilele în care știu că urmează să mănânc ceva foarte caloric – ca să pot balansa restul de alimente. De exemplu, dacă la ora prânzului voi mânca niște cartofi prăjiți, atunci seara să mănânc o salată sau ceva mai light. Și, bineînțeles, să fac cât mai multă mișcare, indiferent de zi & ce mănânc.

Deci, ajungi să te obișnuiești și nu mai pare așa o corvoadă. Ba chiar nu trebuie să mai fie atât de strict, la virgulă – asta în etapa de menținere, zic. Ce mi se pare trist este că trebuie să fac acest lucru toată viața. Am un metabolism lent, trebuie să țin sub control caloriile. Și nu pot să spun că e ideal să mă gândesc mereu ”dar asta oare e ok să mănânc?”. E foarte tricky să nu cazi în vreo extremă când vine vorba de alimentație – prea mult / prea puțin.

Mă simt ca și cum merg în permanență pe o sârmă.

Cum am slăbit

Cum am slăbit

Am postat zilele trecute, pe contul de Facebook, un story cu cântarul meu care arăta 56.5 kg. Greutatea pe care nu am mai avut de foarte mult timp și practic slăbisem aproape 10 kg în vreo 2 luni. M-au întrebat mulți cum am reușit, așa că vă povestesc cu ocazia acestui articol.

„Mănâncă tot din farfurie”

Mi se pare că asta e cea mai periculoasă frază pe care o poți auzi copil fiind. Mănâncă tot, de ce nu termini, de ce nu mănânci suficient? Mi se pare că mulți părinți fac greșeala de aș îmbuiba copiii cu mâncare pe motiv că un copil slăbănog e unul nesănătos. Așa că m-am învățat de mică să mânânc tot și poate și ceva în plus. Tot de mică am mai învățat alte 2 obiceiuri foarte proaste, mâncatul între mese și mâncatul târziu. Mi se părea că aveam sfânta treime a unui bad eating disorder: mult, între mese, târziu.

Nu știu dacă mă citește vreun părinte și probabil nu ar vrea sfaturi de la o persoană fără copii (deh, ce știu eu), dar o să spun ceva în calitate de fost copil. Nu vă forțați copii să mănânce mult. Corpul cere cât are nevoie. Dacă există totuși o problemă în alimentație, mergeți la doctor pentru o dietă specială.

Alternarea în greutate, cel mai mare chin

Prima întrebare din chestionarul de la nutriționist a fost ”când ai avut ultima oară greutatea pe care ți-o dorești acum?” Am stat mult să mă gândesc pentru că am tot alternat cu kg pe parcursul anilor. Dar îmi amintesc de o perioadă în care îmi ziceau ai mei că ”ești prea slabă, uite cum se văd oasele pe tine”. Probabil că aveam 17 ani. Apropo, e o linie foarte subțire de la ”ești prea slabă” la ”te-ai cam îngrășat”. Căci asta a urmat ca și remarcă și mențiunea că ar trebui să mă păstrez sănătoasă. Doar că schimbarea nu a fost de ieri pe azi, iar eu nici nu am realizat realmente că m-am îngrășat. Blocam în minte ideea că sunt prea grasă.

Cred că în 2015 am fost cel mai grasă posibil. Intrasem și într-o relație nouă, eram happy, obișnuiam să văd multe filme / seriale și să ronțăi o groază de chestii. De atunci, în fiecare an am zis că slăbesc, dar tot ce s-a întâmplat a fost să alternez de la o greutate la alta și să mă obosesc psihic și fizic. Un timeline pe ani (deși am și schimbări multe în cadrul aceluiași an).

2014

Încă eram bine aici, deși începusem ușor-ușor să mă îngraș.


2015

Am urât anul ăsta. A fost the downfall for me.

mai 2015, în Roma

Ca și exemplu, sunt doar 2 ani între cele 2 poze:

2016

E un an la fel de trist.

2017

Am început să mai slăbesc.

2018

Am început să slăbesc, dar nu știu din ce motive. O bună parte din an eram ca în 2017, apoi brusc am ajuns așa:

2019

Iar am început să mă îngraș, astfel că în aprilie 2019 eram în Grecia și nu imi venea sa cred ca m-am ingrasat asa mult. Situația se prezenta așa (între poza de mai jos și cea de mai sus sunt doar 4 luni)

In iulie am început să merg și la sală, ceea ce m-a ajutat, dar nu complet, pentru că nu făcusem modificările în alimentație. Am slăbit un pic, m-am tonifiat, dar atât.

Cum a început procesul de slăbire pe bune

Fast-forward în 2020. M-am decis să fac în sfârșit ceea ce am tot încercat și amânat (motive financiare): să merg la nutriționist.

Am mers la clinica Kilostop, mi se păreau profi și mai știam de ei de la o prietenă (care culmea, nu fusese așa încântată), dar am zis să încerc și eu. Mai fusesem la un nutriționist la Medlife care îmi cerea 500 lei pe ședință și justifica asta printr-un ton super arogant că el este foarte bun la ceea ce face. Și mă trimitea să fac teste psihologice întâi ca nu cumva să vreau să slăbesc din motive estetice, ci doar medicale. Am o mare-mare-mare problemă cu oamenii care se laudă de cât de buni sunt și își iau aere de zei de dinainte de a-ți demonstra orice. Nu m-am mai dus la el.

La Kilostop am ales-o pe dr Alina Lăcătuș din lista de nutriționiști. Am ales-o de pe site că părea friendly în poză, dar nu știam nimic despre ea până când i-am zis întâmplător endocrinologului că merg la Kilostop și a strâmbat din nas. Dar când i-am zis de doamna Lăcătuș, atunci mi-a zis că am făcut o alegere foarte bună. Deci un medic a recomandat alt medic.

Procesul overall s-a desfășurat așa:

  • Chestionar nutriție lifestyle: mi-au trimis unul pe mail să-l completez și să răspund la tot felul de întrebări.
  • Prima consultație: am discutat cu medicul, i-am spus motivele pentru care vreau să slăbesc, cum mănânc, la ce greutate vreau să ajung etc. Mi-a recomandat un set de analize de sânge + investigații de metabolism.
  • Analizele: am făcut analizele de sânge, iar pentru metabolism m-au băgat într-un aparat, am stat acolo 30 min nemișcată și la final s-a calculat ce rată metabolică aveam.

Ce e rata metabolică? Câte calorii consumă corpul în stare de repaus. Mie mi-a ieșit una foarte mică, de vreo 1100 calorii. Asta înseamnă că dacă eu mănânc pe zi 1600 calorii, iar corpul consumă doar 1100, atunci 500 calorii se pun pe mine. Mă rog, și cât mai fac mișcare.

  • Stabilirea meniului: odată ce au fost gata investigațiile, ne-am întâlnit iar pentru a stabili meniul pe următoarele 2 săptămâni + target de slăbit. În principiu, în 2 săptămâni trebuia să slăbesc 2 kg.

Apropo, clinica are mai multe pachete dedicate, eu am cumpărat unul cu 2 ședințe pe lună.

  • Ședințe recurente: până când am slăbit, ne-am văzut la fiecare 2 săptămâni pentru cântărire și stabilirea noului meniu – care era tot în limita de 1000 calorii. Noul meniu in principiu era o extensie a celuilalt ca sa devina tot mai diversificat.

Cum au fost primele 2 săptămâni

Horror. Horror. Horror. Îmi amintesc cum vineri, 21 februarie, am avut ședința la nutriționist de dimineață, iar seara am fost să fac grocery shopping ca să încep ca lumea de sâmbătă, 22 februarie. În seara aia am avut un fel de one last meal acasă la mama soacră. Am mâncat cartofi prăjiți în ulei, carne prăjită, brânză grasă, sos de barbecue și am băut bere. Era my one last meal, trebuia să fie epică.

Sâmbăta a început cu un mic dejun foarte cumpătat (platouaș de brânză, roșii, castraveți, o omletă simplă cu o felie de pâine) la care mi-aș fi dorit să mai măresc cantitățile. Mai ales la pâine. La prânz am mâncat un sendviș cu mozzarella și brânză și câteva nuci. Muream de foame, nu mai puteam. Seara am mâncat 400 ml de ciorbă de legume (făcută dietetic – fără ulei, legume călite cu apă). Pentru corpul meu era un șoc să trec de la 1600 la 1000 calorii. Trei zile la rând am avut non-stop o migrenă pe care nu am putut să o potolesc cu nicio pastilă.

În prima săptămâna numai despre asta vorbeam la muncă. M-am plâns non-top că mă simt ca la închisoare, aștept ora x să mănânc, am rație. Nu aveam gustări, nu puteam să mănânc fructe. La cafeteria, dimineața, rugam la cappuccino să mi se pună mai mai multă cafea și mai puțin lapte. Nu mă înduram să renunț complet la lapte.

Săptămâna 2 a fost mai ok, dar tot simțeam că vreau să se termine mai repede. A venit și ziua la nutriționist. Aveam target de slăbit 2kg, am reușit să slăbesc 3.6 kg. Nutriționista nu m-a lăsat să mă bucur foarte mult, mai aveam treabă.

În perioada asta mi-am continuat și activitatea la sală.

A venit carantina peste mine

Eram în plin proces când a venit carantina și planurile mi s-au dat peste cap. Aveam 2 mari probleme: mișcarea limitată (nu mai puteam merge la sală) și accesibilitatea unui frigider plin. Plus, plictiseala, anxietatea, alte stări emoționale care te pot împinge la mâncat.

Și cumva nu voiam să pic pradă și să mănânc, dar cumva voiam. Aveam nevoie de acel comfort pe care doar mâncarea ți-l putea oferi. Dar m-am abținut și am încercată să îmi găsesc alte preocupări. Am scris aici mai pe larg despre asta.

Ce fac acum? Am ajuns la greutatea dorită: 56.5 kg. Pentru înălțimea și vârsta mea, greutatea standard este de 56 kg. Zic că sunt bine. Sunt momentan în etapa de menținere și cresc gradual numărul de calorii. De la 1000 la 1100, apoi 1200, apoi 1300. Cu mențiunea să ard zilnic cam 300 calorii prin mișcare.

Ce urmează? Să merg iar la sală și să mă tonifiez.

Ce sfat aș avea dacă vreți să slăbiți? Mișcarea nu e suficientă, e nevoie și de schimbări în alimentație. Și cel mai sigur este să mergeți la medic, pentru că altminteri o să tot alternați în greutate și o să vă frustrați sau, mai rău, să dezvoltați un eating disorder. Cel mai simplu și cel mai bine este să apelați la un medic.

Conacul nimănui

Conacul nimănui

Conacul din Măineasca l-am descoperit în turul nostru după ce am plecat deznăjduiți de la Conacul Hagi Tudorache. Ne și gândeam că am plecat cu atât de mult avânt de acasă și că plimbarea noastră se va opri doar la un conac care nici nu mai există. În urma unui research rapid în mașină am descoperit Conacul din Măineasca, ce se afla în apropiere. Se mai întâmplă în călătoriile noastre să fim dezamăgiți de faptul că nu putem intra sau ce căutam nu mai există, așa că trebuie să ne repliem rapid. Dar am avut noroc, conacul din Măineasca se afla la o distanță de vreo 16 km de locul în care eram. Adică vreo 20 minute de mers cu mașina.

Conacul se află pe proprietatea unei ferme de vaci. Când am coborât din mașină, ne-am întâlnit cu un localnic ce lucra la fermă și l-am întrebat dacă ne putem duce să vizităm conacul. Nu prea cred că înțelegea de ce voiam să vedem o casă abandonată, dar nici nu a pus întrebări și a zis că putem să mergem liniștiți.

Nu se știu foarte multe lucruri despre acest conac și cui i-a aparținut. Ușa de la intrare era larg deschisă. O încântare pentru mine, deși știu că realmente nu e de bine. Din puținul de informații pe internet, se pare că a funcționat la un moment dat ca și unitate militară. Are câteva elemente arhitecturale ce indică faptul că scopul său inițial era de locuință, dar schimbările aduse pentru noua funcție i-au mai deteriorat astfel din detalii. Tot pentru acest lucru, cel mai probabil în perioada comunistă, i s-au adăugat câteva anexe ce arată destul de nepotrivit cu restul construcției. Lemnul închis la culoare poate să indice că acesta era un conac de vânătoare. În spatele conacului poți privi de pe balcon o minunată livadă. Din păcate, am venit prea devreme ca și anotimp, dar cred că vara este superb.

Conacul deși era într-o stare avansată de degradare, părea destul safe pentru a fi vizitat. La data la care scriu acest articol, desigur. Am încercat să aflu mai multe despre el, dar din păcate nu am reușit. Am găsit, în schimb, pe un forum, reuniunea dintre acești 2 foști colegi ce au făcut armata acolo. Mi s-a părut drăguț.

Imagini – Conacul din Măineasca

Conacul Hariton din Săhăteni

Conacul Hariton din Săhăteni

Înainte să se întâmple toată nebunia cu statul acasă, am profitat de o ultimă ocazie în care să mai vizităm locuri abandonate. Ultimă ocazie e foarte dramatic spus, căci sper eu că o să revin la old habits cândva în acest an. Plus, în locurile abandonate nu dai mai niciodată de nimeni, așa că sunt safe din acest punct de vedere. Nu sunt safe ca și locuri în sine, că unele sunt aproape în colaps, dar asta e altă poveste. Deci vizitați cu măsură atunci când veți putea vizita.

Noi când vizităm conace în zilele de weekend avem misiunea grea de a găsi locuri aproape de București. Devine tot mai dificil să facem acest lucru pentru că le-am cam vizitat pe toate care erau accesibile sau care nu au apucat să se prăbușească / să fie dărâmate. Din acest motiv m-am minunat când am descoperit Conacul Hariton din Săhăteni, județul Buzău. La o oră și 10 minute de București. Perfecțiune.

Soarta conacului Hariton

A fost construit în 1930 de către boierul Gheorghe D. Hariton. Acesta era proprietarul unor suprafețe întinse de teren, case și tot felul de clădiri din Săhăteni. Conacul său este poziționat la marginea șoselei, pe DN 1B și poate fi văzut și din stradă.

Conacul Hariton a fost naționalizat de comuniști, familia Hariton fiind deportată peste noapte. Locul a fost transformat în centru de recreere, includea chiar și o sală de sport și de proiecții cinematografice. Apoi a devenit spațiu de funcționare birouri. După căderea comunismului, a fost lăsat de izbeliște, fiind vandalizat constant. A devenit, monument istoric între timp, însă acest lucru nu l-a salvat de la degradare. În continuare este părăsit și mai are puțin și se prăbușește.

Conacul Hariton în prezent

Gardul din piatră mai există doar pe 2 laterale. În partea stângă poți intra liber direct în curte. De fapt, ce aberez aici? Poarta nu mai există deloc, se poate intra direct prin față. Curtea este plină de buruieni și crengi uscate rămase de peste iarnă. Interiorul abandonat și parțial prăbușit amintește de vremurile de altădată când era impunător și cochet. Cum intri este un mic vestibul, apoi te întâmpină o sală uriașă. Posibil ca aici să fi fost zona de cinematograf.

Conacul Hariton

Are un singur etaj și aș fi zis că nu e accesibil, dar poți urca. Scările sunt din ciment, astfel că sunt stabilie. Nu toate camerele sunt vizitabile, unele și-au pierdut din podea, dar le poți vedea din hol. Are și un balcon rotund foarte frumos. Plus, la parter sunt pe verandă niște coloane superbe flancate de lumina soarelui. Nu m-am gândit să număr camerele, dar cred că sunt cam 20 în total. Cele care au mai rămas.

Conacul Hariton
Conacul Hariton
Conacul Hariton
Conacul Hariton
Conacul Hariton
Conacul Hariton

Afară este o altă clădire de tip anexă, asemănătoare unui hangar. Probabil a funcționat ca și spațiu de depozitare.

”Spatele conacului” este deja prăbușit. Arată ca un monstru ce urmează să te înghită, cred că noaptea este foarte înfricoșător. Nu știu dacă aparține vreunui proprietar acum sau este al statului. Este mare păcat de el, dar și el ca multe alte monumente istorice, suferă de aceeași soartă: nepăsarea.

Banana bread – cum o fac eu

Banana bread – cum o fac eu

Public și eu acest articol în prea inundatul intern de rețete de banana bread. Cred că mai bine numeam articolul ”chec cu banane”, așa am văzut la Jamila, deși mi se pare că doar prin formă se aseamănă cu un chec. Pentru mine există doar o singură variantă, aia pe care o făceau și mama și bunică-mea de când mă știu.

Așa că this is it banana bread. Prima oară l-am mâncat acum 2 ani, în Amsterdam. Când m-am dus cu Adelina la o ceainărie simpatică să ne încălzim un pic, luna martie poate fi foarte friguroasă acolo. Alături de ibricul fierbinte, ne-au adus și niște banana bread. Mi-a plăcut, a fost foarte gustos. Am zis să repet experiența 1 an mai târziu acasă după ce mai gustasem ocazional la noi prin diverse cafenele. Am căutat tot felul de rețete să văd cum îl fac mai bun, mai cremos. Am folosit chiar și iaurt grecesc, dar secretul l-am descoperit târziu. Și chiar când îmi era lumea mai dragă, am început dieta.

Deci nu o să las aici o rețetă a mea, ci doar o să vă spun ce fac eu ca să fie și extra gustos. Ca rețetă de bază cea bună și foarte corectă este a Jamilei, p-asta o urmăresc eu. Minus că nu pun mereu ciocolată, depinde dacă îl fac pentru mine sau invitați.

Ce fac eu extra:

  • folosesc esență de rom – găsiți la Lidl
  • folosesc esență de migdale – tot Lidl
  • adaug scorțișoară – vreo câteva lingurițe – e cam după gust, dar recomand o cantitate mai mare ca să se simtă odată ce amestecată cu toată compoziția
  • adaug fulgi de migdale – fie în compoziție, fie doar deasupra, fie ambele – tot la Lidl se găsesc la un preț decent
  • un pic de iaurt grecesc – nu mult, chiar puțin, dar suficient cât să îi dea cremozitate
  • bananele trebuie să fie foarte, foarte coapte

Greșeala mea la început era că luam banane care erau normale. Cele care sunt negre și de care nu te-ai mai atinge în mod obișnuit, alea sunt perfecte. Dincolo de faptul că le pasezi mai ușor cu furculița, își lasă o anumită dulceață și aroma e mult mai bună. Nu veți găsi banane în stadiul ăla de negre, dar le puteți lăsa o săptămână să ajungă așa. Best banana bread ever.

Poze cu banana bread

banana bread
banana bread
Am călătorit atunci când am avut ocazia

Am călătorit atunci când am avut ocazia

Nu vreau să pară arogantă cu titlul ăsta, dar m-am gândit în ultima perioadă cât de bine am procedat în privința călătoriilor. De fiecare dată când am avut ocazia să plec, am făcut-o. Și ocaziile astea nu au apărut din neant, eu am făcut în așa fel încât să plec cât mai des în vacanțe. Doar în ultimii 3 ani (2017 – 2018 – 2019) am avut 25 de plecări în străinătate și în 2018 am vizitat vreo 20 de orașe.

”Iar pleci?” este întrebarea pe care am auzit-o cel mai des. Da, am plecat iar și iar, fie că a fost vorba și de a petrece doar 2 zile într-un loc. Călătoriile au fost cam singura investiție financiară pe care am făcut-o. Economiile nu se pun, astea sunt by default (indiferent ce vrei să faci cu viața ta, să călătorești sau să devii astronaut, ar trebui să ai economii). Nu mi-am luat casă, nu mi-am luat mașină, prioritățile mele au fost să prind bilete de avion ieftine. Și nu e greșit să ai alte priorități, do not get me wrong. Fiecare este liber să facă își dorește.

călătorit
Madrid, 2018

În perioada asta de carantină m-am tot gândit la câte lucruri am făcut în viață până acum. Nu, nu-s pe moarte, dar este clar că viața așa cum o știam nu va mai fi la fel. Plus, se întrevede o criză economică foarte mare, așa că nu cred că în următorii 3 ani voi putea să mai susțin același nivel de plecări. Poate o să mă bucur de călătorit mai mult prin țară, cu mașina. Pentru anul acesta deja am o plecare anulată, iar una care era programată la final de mai, de ziua mea, este și ea doomed. Deși încă nu am anulat nimic pe Booking. Sunt o optimistă.

Așa că mă bucur că am călătorit atunci când am avut ocazia. Chiar și în 2014 când aveam un salariu jenant am reușit să-mi asigur o plecare în străinătate. Nu sunt desprinsă de realitate, știu că nu toți avem posibilitățile necesare să plecăm peste mări și țări, nu vreau să par conceited. Zic doar că am ales călătoriile ca și lucru în care să-mi investesc timpul și eforturile (financiare, personale etc) în loc să îi cheltui pe altceva.

călătorit
Varșovia, 2018

Chiar dacă viitorul este incert, știu că nu mă voi opri niciodată din călătorit. Nu am un țel de a salva omenirea, nu voi descoperi leacul pentru cancer, nu o să salvez planeta de la poluare. Am un scop de a deveni mai bună în ceea ce fac (la job), îmi trasez și eu niște obiective personale și profesionale în viață, dar nu pot spune că vreau să fiu faimoasă sau să devin vreo eroină. Nici să găsesc împlinirea în a face copii. Așa că rămân cu plimbatul brambura. It makes me happy.

călătorit
Toledo, 2018

Ce am gătit în perioada asta

Ce am gătit în perioada asta

Mă alătur și eu grupului de oameni de pe Internet care postează idei de rețete din carantină. Cred că mulți nu au mai gătit niciodată așa mult într-o perioadă scurtă de timp. La mine nu s-a simțit nicio diferență, obișnuiam și eu și prietenul meu să gătim frecvent și înainte. Nu suntem adepții de comandat mâncare acasă, iar când avem musafiri, adesea preferăm să le pregătim ceva tot făcut în casă. Faimoasa noastră pizza cu ton (prietenii mei pot confirma că este delicioasă).

Am ”monitorizat” ce am gătit în ultimele 2 săptămâni ca să las ideile și pe blog. Fac mențiunea doar că pozele sunt pentru exemplificare, încă nu mi-am setat studioul foto acasă să mă apuc de shootings și să fac poze yummy. Deci pozele respective le folosesc doar ca să vă demonstrez că I actually did the cooking. Dacă se mai prelungește carantina asta, o să mă apuc și de pozat mâncare în studio.

Mic-dejun fără gătit

  1. Iaurt cu orice: 200 g de iaurt peste care puteți pune tărâțe (pentru fibre), afine, struguri, migdale sau caise deshidratate. Toate odată sau separat. Eu, de regulă, doar combin iaurtul cu una dintre acele opțiuni.
  2. Chec / cozonac / banana bread la cafea: 100g de chec pot să facă minuni dimineața. Nu știu despre ce minuni vorbesc în afară de faptul că mă bucur că pot mânca checul făcut de mama.
  1. Aperitive de nuntă: adică un mic platouaș cu ce e mai bun: roșii, brânză, măsline, castraveți, șuncă și ceapă verde.
  2. Omletă cu mozzarella și pătrunjel: după caz, se pot adăuga și ciuperci, roșii sau ceapă.

Prânz / Cină

  1. Salată cu creveți: puteți pune orice aveți poftă, eu am folosit ciuperci crude, salată verde, roșii, castravete, ceapă și măsline
  2. Friptură de porc la grătar cu piure de cartofi dulci și murături
  3. Ficăței în tigaie (fără ulei) cu broccoli fiert și spanac verde
  4. Supă cremă de roșii și ardei copt cu dovlecel la grătar. Pe deasupra am pus și parmezan la supă.
  5. Frigănele de broccoli cu hering afumat. Aici rețeta completă.
gătit
gătit
gătit
gătit
gătit

Alte idei de rețete

Nu am poze pentru acestea, dar asta nu înseamnă că ele nu au existat. Iată ce am mai gătit și nu a fost surprins în vreo imagine:

  1. Ciorbă de văcuță – merge excelent cu ceapă roșie și smântână alături
  2. Ciorbă de fasole și afumătură – merge excelent tot cu ceapa roșie
  3. Ciorbă de legume, pui și tăiței
  4. Mâncare de mazăre cu pui
  5. Pilaf de legume – actually, p-asta urmeaza să o prepar
  6. Somon la grătar cu sparanghel și sos de lămâie – actually, nici asta nu am apucat să fac încă
  7. Tocăniță de legume
  8. Pui cu condimente la grătar și piure de cartofi
  9. Hamsie la cuptor cu broccoli și roșii – da, se poate să mănânci hamsie la cuptor, e bună. Of course, puteți să dați prin mălai și să o prăjiți, dacă așa preferați.
  10. Pizza cu ton și cașcaval

Și dacă mai aveți nevoie de inspirație, am și acest articol cu idei de prânz la birou. Mna, acum biroul s-a mutat acasă, deci tot aia.

Voi ce mai gătiți?

Dieta în carantină

Dieta în carantină

Știu că dieta în carantină ar putea fi ultima problemă la care să mă gândesc acum în situația asta dificilă. Dar este chiar fix a doua problemă a mea, prima fiind una care nu e chiar de povestit pe blog (sunt bine, though). Deci a doua mea problemă este cum să-mi mențin dieta la un nivel OK în autoizolare.

Nu am apucat să povestesc aici pe blog, dar am început de la jumătatea lunii februarie să respect o dietă prescrisă de nutriționist. O să pregătesc un articol dedicat despre asta, căci sunt multe de spus și o să vreau aflați un pic ce struggle am avut eu în ultimii ani cu greutatea. Dar până atunci, vă pot spune ce dificultăți am în a continua să slăbesc în izolare sau dacă nu reușesc slăbesc, atunci măcar să nu mă îngraș la loc.

Lipsa de activitate fizică

Este cel mai mare inamic pentru mine acum, ceva ce sigur îmi încetinește orice demers în a slăbi. Eu aveam în plan să slăbesc cam 7-8 kg, o bună parte am reușit într-un timp foarte scurt, de vreo 3 săptămâni, dar acum simt cum ușor-ușor acel ritm alert scade. Și asta e un mix de 2 factori. Mai puțină mișcare, evident, dar și faptul că la orice dietă după ce ai un boom, intri automat într-un ritm mai mic de slăbire. Mix both of them together = not good news.

Nutriționista a zis că vrea să mă învețe cum să fac 10.000 de pași în casă. Inițial i-am zis că nu vreau să știu. Mi se părea groaznică ideea să mă învârt prin casă până când ajung la numărul ăsta. Dar m-am răzgândit și la următoarea ședință o să o rog să mă învețe. Zilnic ar trebui să ard cel puțin 300 calorii din mișcare (asta presupune cam o oră de activitate fizică).

Ce fac eu în privința asta?

  • Yoga – dimineața, de 2 ori pe săptămână (măcar) am ședință de yoga cu Adelina (v-am povestit aici despre asta).
  • Plimbare în proximitatea casei – menționez că activitatea fizică este permisă conform ordonanței militare, atâta vreme cât este aproape de casă. Deci puteți da ture în jurul blocului. Așa încerc să ajung la cei 10.000 de pași.
  • Fitness / cardio – o ciorbă de mișcări pe care le fac pe muzică. Mă super binedispune treaba asta. Le fac cum îmi vin, nu urmăresc niciun video pe YT căci nu pot să țin pasul cu oamenii ăia. Prefer să lucrez în ritmul meu până ajung la 300 calorii active.

Ce sunt caloriile active, vă întrebați?

Caloriile active sunt cele pe care le arzi în timp ce mergi, faci jogging – orice exercițiu fizic. Caloriile totale includ calorii active, dar și pe cele în repaus, cele pe care corpul tău le arde în mod natural. Deci aș zice să ardeți cât mai multe calorii active.

Tentații non-stop

Nu zic că ieșitul în societate nu are tentațiile sale culinare, dar să stai 24 ore cu un frigider alături categoric îți facilitează acele cravings și îngreunează dieta în carantină. Plus, intervin plictiseala, stresul, depresia – factori ce pot să te determine să mănânci mai mult. Văd pe internet tot felul de glume de la oameni care zic că vor ieși din izolare cu 10 kg în plus. Da, sunt șanse ridicate.

Eu urmam deja un meniu de la nutriționist și mă obișnuisem cumva cu ideea că nu am voie una, alta, dar e greu și pentru mine. Încerc să mă păstrez optimistă, dar tot pic într-o stare în care mi se pare că doar mâncarea mă poate alina. Din fericire, reușesc să mă abțin. Am mâncat o aripioară de la KFC, my biggest pleasure, am calculat caloriile și mi-am reorganizat meniul pe restul zilei cât să mă încadrez în limita impusă. Cam asta a fost marea mea abatere de la reguli.

Alinare pe Youtube

În rest, mă hrănesc vizual doar, am descoperit 2 canale pe Youtube care îmi fac plăcere, ambele foarte opuse unul față de celălalt, culmea. Cumva, mă definesc ca și stare: când îmi doresc să mănânc super mult (ca pe vremuri) și când sunt disciplinată cu dieta mea:

  • Sulgi: fata asta din Coreea de Sud gătește toate nebuniile și apoi face mukbang cu ele. Video-urile sunt ASMR. Îmi place să o văd și cum le prepară și cum le mănâncă.
  • Shine with plants: o tipă prezintă viața ei de familie vegană (uneori și raw). Prepară și rețete. E ceva satisfăcător în a privi oameni cum mănâncă sănătos. Weird, I know.

All in all, încerc să rezist și sper că îmi voi atinge targetul de kg. 🙂 Nu vreau să renunț, nu poate Covid-19 al 4242785 motiv pentru care nu slăbesc. Deci, dieta în carantină…asta e prioritatea mea în perioada următoare. La fel de importantă precum stay healthy. Și apropo de healthy, activitatea fizică ajută sistemul imunitar.

Abia aștept să se termine totul. Să-mi văd prietenii, să beau o cafea bună, să merg la sală, la birou, la un restaurant mișto. D-abia aștept să ies iar în lume!

dieta în carantină
Frigănele de broccoli și hering afumat (rețetă)

Frigănele de broccoli și hering afumat (rețetă)

Frigănelele sunt aceste chiftele mai plate pe care poți face fie în tigaie, fie la cuptor. Mă rog, cam asta e originea lor, dar nu știam altfel cum să le zic. Pentru că momentan sunt la dietă, eu tot ce pregătesc este la cuptor și nu are ulei sau are extrem de puțin. Feel free să adăugați la rețeta asta tot ce e doriți – ulei, pesmet (are multe calorii), cartofi (mulți carbohidrați) etc.

Am postat o poză cu mâncarea pe Facebook stories și am fost super surprinsă de câți oameni au fost interesați de rețetă. Mie nu mi se părea cine știe ce, mai ales că rețeta este compusă din enumerarea ingredientelor și cam atât. Nimic complicat, nicio magie. Iată imaginea:

frigănele

De ce ingrediente avem nevoie?

  • Broccoli (350g)
  • 1 ardei gras roșu
  • 1 morcov
  • 1 bucată mică de praz (aici puneți cât vreți ca și cantitate)
  • 2 legături de ceapă verde
  • 1 ou
  • 60 g de hering afumat (am găsit în Kaufland Ocean Fish – 1 pachet era 5 lei)
  • condimente de orice fel – eu am mixat ierburi de Provence + pește + usturoi granulat

Cum se prepară?

Broccoli se fierbe și apoi se pasează până devine un fel de piure necatifelat. Morcovul & prazul se dau pe răzătoare. Ardeiul, ceapa și peștele se taie bucăți foarte mărunte. Totul se amestecă împreună cu oul până devine compoziție. Se fac biluțe de chiftele, DAR pe care le presați un pic în tavă cât să devină mai plate. Sunt mai gustoase așa. Le băgați la cuptor pentru 45 minute, 180 de grade, cu ventilația pornită ca să devină și crocante.

Teoretic, ar trebui să puneți cartofi ca să se lege puțin compoziția. Dacă nu o faceți, vă zic doar că sunt niște frigănele mai fragile, dar suficient de rezistente oricum. D-asta e important să le faceți plate și să folosiți ventilația la cuptor.

frigănele

frigănele

Am folosit alături la frigănele și un sos de iaurt compus din 2 iaurturi Danone (1.8% grăsime), mărar, pătrunjel și suc de lămâie.

Bon appetit!