Autor: simona

Duminica muzeelor

Duminica muzeelor

Am un eveniment anul viitor pentru care trebuie să pun ceva bani deoparte, așa că soon toate plimbările mele se vor transforma în vizite și tururi prin București. Sunt în căutare de orice experiență avantajoasă din punct de vedere budget, deci dacă aveți recomandări, le aștept în comentarii 🙂

Până una-alta, am început să petrec weekend-urile mai pe low-cost și mi-am petrecut una dintre duminici la 2 muzee. Apropo, dacă v-ați săturat de mall-uri, să știți că alternativa unei zile răcoroase poate fi chiar un muzeu.

Muzeul de Artă 

Am vizitat Galeria Națională, deși eram sceptică înainte să ajung acolo. Văzusem acum câteva luni Galeria Europeană și pot spune că a fost destul de plictisitor. Nu știu dacă din motivul este acela că nu ne permitem să avem picturi celebre la noi în țară, dar au fost 2 etaje pe care abia așteptăm să le termin. În schimb, Galeria Națională a fost surprinzătoare, am regăsit multe picturi pe care le știam din copilărie și pe care le-am studiat la școală. Cred că Ștefan Luchian și Nicolae Grigorescu au fost preferații mei.  

Muzeul de Istorie Națională

Ați intrat vreodată în acest muzeu? Faimos mai mult în aceste timpuri pentru că pe treptele sale este plasată acea statuie controversată cu Traian și lupoaica. Ei, bine, eu nu mai intrasem până acum. Pentru un muzeu de istorie îi lipsesc multe expoziții care să acopere practic….istoria noastră. Nu poți vedea decât copia columnei lui Traian, o serie de artefacte și bijuterii, plus două expoziții de benzi desenate și jucării. Perioada de monarhie, comunismul, istoria satului românesc, alte lucruri din istoria noastră de popor….nimic. Cred că e destul de confusing pentru un turist care vine aici sperând să afle ceva despre noi. Mai ales dacă face o comparație cu muzeele din alte țări.

Am fost întâmpinată la intrare de un domn, angajat al muzeului, care mi-a explicat foarte drăguț ce traseu să urmez și m-a condus către expoziția cu artefactele și columna lui Traian. M-am întors după 5 minute la el să îi spun că eu vreau să văd altceva :))) Expozițiile de benzi desenate și jucării m-au interesat pe mine cel mai mult, așa că acolo mi-am petrecut timpul, for a trip down the memory lane. 

Clădirea este în curs de reabilitare din 2012 și din acest motiv vizitezi destul de puține lucruri. De altfel, din ce am înțeles de la jandarmul ce stătea de pază este că sunt multe zone în clădire ce stau de foarte mulți ani nedeschise pentru că nu e safe să le vizitezi. Tot el mi-a zis că un tur complet de vizitate pentru întreaga clădire ar dura 16 ore. Mi se pare un pic cam exagerat și nu am regăsit informația asta undeva. Sunt curioasă să văd ce au în plan pentru redeschidere și când va avea loc.

Cum am rezervat biletele? 

Noutatea pentru mine este că a fost prima dată când am mers la niște muzee achiziționând online biletele. Am folosit Booktes, o platforma de ticketing prin care poți lua online bilete la diverse muzee și expoziții, dar și pentru diverse experiențe inedite de travel. În site poți să explorezi foarte ușor ce alte obiective din București mai pot fi vizitate, le ai pe toate în același loc, dar poti bookui si pentru alte orase din tara.

Și dacă nu ești fan muzee, oricum pe BookTes ai multe alte opțiuni de activități: drumeții, zbor cu parapanta, plimbări pe apă, rafting, events, excursii, plimbări cu cai etc. De exemplu, eu aș vrea să mai încerc o zi cu caiacul în Delta. Cred că ar fi cam mișto, să duc experiență la un nou nivel, de pe Snagov pe Delta Dunării.

Activitățile sunt grupate și în funcție de oraș, deci dacă ai în plan să faci un city break / road trip prin Cluj (să zicem), atunci poți să vezi ce activități inedite ai putea face în zona respectivă. Cum ar fi acest tur ghidat gratuit.

Și ca să zic tot de muzee, pentru mine e un mare plus să cumpăr biletele online. Nu am niciodată cash la mine ca să achit la față locului. Deci scap de griji si rezerv pe BookTes.

Voi ce experiențe aveți planificate pentru vara aceasta? 🙂

Mi-am luat certificatul digital de vaccinare

Mi-am luat certificatul digital de vaccinare

Inainte sa intru in Croatia a fost necesar sa completez un document (probabil similar celui din Grecia) cu informatii despre cand voi ajunge, cat voi sta, unde voi sta si, desigur, datele mele personale. Pe formular aveam intrebare daca am un certificat digital de vaccinare impotriva COVID-19. Croatia fiind una dintre primele tari care au adoptat aceasta metoda. Evident, acum 2 saptamani nu avem nimic in acest sens si am stat un pic cu grija sa nu fie probleme ca ma duc cu o hartiuta printata. Nu au fost niciun issue, evident.

Insa acum ca s-a lansat si la noi aceasta platforma, am zis sa mi-l emit si eu, sa il am pregatit pentru plecarea in Grecia. Care e tocmai la toamna, dar sa fiu eu pregatita din timp.

Cred ca sunt printre cei norocosi carora li s-a emis certificatul in 3 minute maxim. Toata operatiunea a fost super simpla si fara batai de cap. Stiu, insa, ca altora nu le merge platforma, nu s-au putut loga sau au aparut erori la emiterea certificatului.

Care este treaba cu acest certificat?

„Certificatul digital UE privind COVID facilitează călătoriile în spațiul european fără restricții epidemiologice și fără a fi îngrădită libertatea de mișcare.

  • gratuit
  • valabil în toate statele membre ale Uniunii Europene
  • disponibil în limbile română și engleză

Certificatul digital UE privind COVID nu este un document obligatoriu, dar este acceptat, la nivel european, ca dovadă autorizată pentru a atesta calitatea de persoană vaccinată, testată negativ sau recuperată după infecția cu COVID-19.”

E cam dubios ca iti cer tie informatii despre ce tip de vaccin ai facut si cand l-ai facut, cand ei ar trebui sa te aiba deja inregistrat in sistem…

Anyway, pentru o platforma de stat cred ca se putea si mai rau. Sper ca asigura, totusi, suportul necesar persoanelor ce nu s-au nascut cu Internetul in brate.

Restaurantele de pe litoral sunt de vis

Restaurantele de pe litoral sunt de vis

Da, restaurantele de pe litoral sunt chiar de vis. Am fost de curând în Muntenegru (o să povestesc despre asta în zilele ce urmează) și a fost probabil una dintre cele mai mișto vacanțe pe care le-am avut în ultima perioada. Nu că aș fi avut ocazia să plec foarte des (mulțumesc, COVID-19), însă pe lângă peisajele minunate, Muntenegru este și foarte accesibilă ca și preț chiar și pe Coasta Adriatică. Să vă dau două exemple de prețuri la restaurante, mic-dejun și cină:

  1. Mic-dejun: Am luat un English Breakfast mediteranean – adică în loc de fasole aveai varză și în loc de cârnați aveai cartofi prăjiți și crenvurști. Deci primeai 2 ouă prăjite, roșii, varză, cartofi prăjite, crenvurști și 2 felii de șuncă + muștar, cafea sau apă. Totul pentru 30 lei. On top, mai primeai din partea casei niște aperitive (un fel de icre cu crema de brânză – foarte bune) și 2 pahare de suc de mere. Repet, noi plăteam doar 30 lei pentru un English Breakfast. Toată porția era foarte consistentă, așa că puteai lejer să sari și peste prânz.
  2. Cină: Îmi era tare foame după ce nu mâncasem la prânz, așa că am zis că aș mânca și felul 1 și felul 2. Și am mers la un restaurant în centru (nu fast-food, nu toneta), unde am comandat un meniu de 14 euro (69 lei) ce includea o supă de pește, o salată verde, o porție de cartofi prăjiți cu calamari la grill și sos de usturoi verde și piper. Super bun și sățios, chiar pentru 2 persoane.

Nu mai zic și de peisajele superbe, de apa curată, de oamenii prietenoși, de asfaltul bun (am mers cu mașina) și așa mai departe. Bun, avem acest exemplu minunat în minte.

Cat te costa mancarea pe litoral?

Ne întoarcem pe meleagurile noastre, în Năvodari. Am lucrat o săptămâna la mare, teambuilding style, iar în una din seri am mers la Cherhanaua Tașaul, despre care am înțeles că ar fi ok (în raport cu alte locuri). Și chiar a fost decentă, dar pentru cât a costat și senzația că mai ai puțin și plătești și tacâmurile, nope, nu mă mai întorc. Plus, pe terasă era incredibil de cald seara și umiditatea extrem de ridicată. Erai aproape ca-n într-o seră. Nu am văzut niciun sistem de aer condiționat.

Am comandat o doradă cu mămăligă și mujdei de usturoi. Nu poți înlocui mămăliga cu altă garnitură, așa că am cumpărat separat o porție de cartofi prăjiți. În România la sarmale și pește ți se bagă mămăligă pe gât, orice ar fi. Bine că mai comandasem și un platou de aperitive înainte, căci pentru felul 2 au trecut câteva secole până sa fie servit la masă. Peștele a fost bun, deși era greu să nu fie, nu era nimic complicat în a-l face pe grătar.

În schimb, când a venit nota mi-a cam stat în gât mâncarea. Dorada era chiar 45 lei (250g….), mămăliga și mujdeiul fiind cotate separat, deși în meniu sunt trecute împreună. Urmând această logică, de ce nu m-au lăsat atunci să înlocuiesc mămăliga dacă tot o plăteam separat? Deci eu plătesc 18 lei în plus pentru că…? În fine, porția asta de mâncare a costat 75 lei. Niște pește amărât pe grătar cu mămăligă și cartofi prăjiți (probabil congelați). Ba nu, stați, mi-am amintit ce mi-a dat trigger să scriu articolul asta. Mi-au cotat 2 lei pentru o felie de lămâie, pe care nici nu o cerusem. Ahhhh, iubesc restaurantele de pe litoral!

Nota de plata:

Restaurantele de pe litoral

În Muntengru au uitat să îmi aducă un fel de aperitiv (nici măcar fel principal). La final și-au dat seama și și-au cerut scuze, așa că ne-au adus un desert din partea casei – două porții. Ce erau mai scumpe decât dacă mi-ar fi adus aperitivul. Deci iată că se poate și să ai respect față de clienți, dar dacă ești antreprenor român cu afacere pe litoral, probabil o să râzi la acest articol.

În fine, pentru mine zona de nord a litoralului este a no-go și dacă nu ar fi fost ocazia de ieșire de grup, nu aș fi călcat piciorul acolo. Aștept să ajung la Krapets în curând, nu vreau să mai am de-a face cu vreo plajă sau stațiune din România. Restaurantele de pe litoral sunt de vis.

La pas prin Cheile Băniței

La pas prin Cheile Băniței

Anterior vă povesteam despre cum am găsit un loc de vis: Geoagiu-Băi pe Tik Tok. Uite că e bună platforma asta pentru descoperit locuri faine și mâncăruri bune. Tot asa am descoperit si Cheile Băniței, un loc absolut minunat. Este o rezervație naturală ce se află în Parcul Natural Grădiștea Muncelului-Cioclovina. Rezervația este foarte aproape de Peștera Bolii, despre care o să vă povestesc într-un articol separat.

Cum s-au format Cheile Băniței?

Cheile s-au format prin săparea unui culoar într-un masiv calcaros de râul Bănița (ce și parcurge culoarul), cât și prin prăbuşirea tavanului unei peşteri. Lungimea cheilor este de aproximativ 250-300 de metri, astfel că nu durează foarte mult parcurgerea lor, însă aspectul lor este uimitor. Pereții de stâncă ajung pe la 10 metri înălțime.

Traseul se parcurge prin apă. Eu nu eram echipată corespunzător, însă tot mi-am făcut curaj și am intrat în râu. Imediat după sosirea noastră au mai venit 2 cupluri. Tipele aveau cizme de cauciuc și își ridicaseră pantalonii până deasupra genunchilor ca să nu se ude. Evident, s-au udat oricum. Eu inițial plănuiam să străbat zona mergând cumva pe stâncă, dar era super dificil. Era foarte abruptă pe alocuri și nu aveai nici de ce să te ții. Aveam șanse foarte mari să cad direct în apă. Raul nu avea adâncime mare, dar tot aș fi riscat să mă lovesc destul de urat dacă aș fi căzut pe niște pietre, de exemplu.

Zilele acestea a plouat destul de mult, așa că și debitul răului a fost mai mare. Trebuia să mergi destul de atent, pentru că erau foarte puternici curenții și de câteva ori m-am dezechilibrat. Nu am căzut, din fericire, căci apa nu ajungea decât până la genunchi, dar era foarte rece. Am parcurs cred că un pic mai mult de jumătate din traseu ca să fac poze și apoi m-am întors.

Cheile Băniței
Cheile Băniței
Cheile Băniței
Cheile Băniței

Când să le vizitați?

Am înțeles că în plină vară este numai bun de parcurs traseul, nivelul apei scade mult, ajunge până la glezne și, evident, are o temperatură mult mai suportabilă. Unii oameni nici nu mai vin cu cizme de cauciuc, ci în papuci speciali pentru plajă. Așa că vă recomand să procedați la fel. Veniți aici într-o zi caniculară, o să fie perfect, iar peisajul vă va încânta.

Poze ce nu imi apartin, dar mi-au placut mult

Sursa foto
Sursa foto
Sursa foto
Băile Romane de la Geoagiu

Băile Romane de la Geoagiu

Vreau să mulțumesc Tik Tok-ului pentru că mi-a adus pe FYP un video cu această stațiune superbă. Și m-am mirat foarte tare că locul ăsta există la noi în țară și nimeni nu vorbește despre el. Acum câteva luni mă documentam cu privire la ce locuri aș mai putea vizita prin țară. In nicio căutare de-a mea pe Google și nici din articolele de la bloggerii de travel nu a rezultat stațiunea Geoagiu-Băi. Cine știe, nu oi fi căutat eu suficient de explicit. Eu am cautat „locuri neștiute din România” sau „top musai lucruri de văzut în România”.

Sper ca până la finalul acestui articol să redactez Geoagiu de suficiente ori cât să pot să scriu numele ăsta cum trebuie.

Stațiunea balneoclimaterică Geoagiu-Băi

Probabil vă întrebați ce e cu locul ăsta. Geoagiu-Băi este o stațiune balneoclimaterică, situată în apropiere de Orăștie și Municipiul Deva. Prin Orastie am trecut rapid, pare frumos ca oraș, cred că o să îl includ într-un traseu viitor. Geoagiu-Băi a fost atestat documentar în anul 1805. 80 de ani mai târziu înregistra aproape 900 de vizitatori ce veneau special pentru a beneficia de cura balneară. Poți să vii aici și să îți ameliorezi diverse afecțiuni locomotorii, ginecologice, metabolice sau dermatologice. Plus, aerul ozonat din stațiune este recomandat și pentru tratarea unor boli ale sistemului nervos. Pe vremea romanilor stațiunea mai era cunoscută ca „Thermae Germisara“ sau „Germisara cum thermis“.

Mie mi s-a părut că este o versiune trial a Băilor Herculane, dacă pot spune așa. Stațiunea are 70s vibes și este predominant vizitată de familii cu adulți de peste 40 ani, moși și băbuțe. Avea deschis până nu demult și un Magic Spa foarte frumos, zona de ștrand fiind în apropiere de pădure. L-au inchis din nu stiu ce motiv. Pacat, avea potential, mie mi-a placut mult aleea de lânga spa, era decorată cu coloane romane și statui ale zeilor. Tot ce am putut să obțin ca și poze:

Băile Romane

Zona Băilor Romane și-a păstrat aproximativ aceeași formă precum în antichitate, este un fel de bazin circular în care cobori după ce parcurgi un culoar săpat în stâncă. Din anul 2000, Băile Romane sunt incluse în categoria „Rezervații și monumente ale naturii”. Este un loc superb și musai de văzut dacă o să fiți cumva prin zonă. La capitolul poze, vă garantez că o să le faceți din plin.

Chiar dacă nu sunteți pasionați de tratamentele balneoclimaterice (cum nu sunt nici eu, de altfel), tot merită să faceți un drum până aici. O să puteți vizită Băile Romane de mai sus, cascada Clocota, cât și Grota Haiducilor. Despre cea din urmă se zice că își trage numele dintr-o legendă interbelică care povestește despre o comoară ascunsă aici. Fiind situată într-o pădure, cred că se pot face și plimbări sau trasee pentru cei care doresc o escapadă în natură. Zona respectivă este deluroasă, cu o altitudine de doar 350 m. 

Geoagiu
Geoagiu
Geoagiu
Geoagiu
Geoagiu

Cascada Clocota

Sursa foto: la-povestile-mele.blogspot.com

Am încercat produse plant-based de la fast food-uri

Am încercat produse plant-based de la fast food-uri

Burger King au spart gheața lansând Plant-based Whopper-ul la noi în țară. În străinătate lanțurile mari de fast-food deja au pus la vânzare de ceva timp diverse preparate vegane sau plant-based. Ușor-ușor vor apărea și la noi tot mai multe opțiuni de acest fel și am zis să încerc și eu să văd cum sunt.

Disclaimer: nu sunt vegană sau vegetariană, ci încerc să am o dietă cât mai echilibrată, preponderent formată din legume sau carne light (pește, pui) + cât mai puține alimente procesate.

Să trecem la preparatele testate. Avem Burger King & Nordsee. IKEA mai au niște hotdogs vegetali, dar nu am mai apucat să îi testez, deși eram în zonă, căci era too much pentru bietul meu stomac să mănânce atâta sintetic și soia.

Burger King – Whopper Plant-based

Notă: 9 / 10

Începem cu Burger king și al lor Whooper. Ei zic „voi ați cerut, noi am adus”. Și serios mă întreb who asked for this.

Plant-Based Whopper a fost bun, mi se părea că mănânc burgerul obișnuit, cu carne. Am avut o foarte ușoară senzație de greață după, dar a trecut imediat (posibil de la prea multe grăsimi, nu mănânc foarte des așa). Dar am savurat burgerul și nu aș zice „nu” dacă ar fi să mai am ocazia să îl mănânc data viitoare când mai trec pe la ei. Carnea ar fi făcută din proteină de soia.

Atenție că nu este vegan! Este făcut pe același grill cu carnea obișnuită și maioneză folosită este una normală, cu ou.

Am apreciat transparența lor, că au pus asta ca și disclaimer în vizualul în care au anunțat produsul. Mi se pare foarte fair. Deci am putea spune că Plant-Based Whopper este mai potrivit pentru vegetarieni sau pentru vegani on a cheat day (dacă au așa ceva). Și pentru cei care țin post.

plant-based
plant-based

Burger King – Plant-based nuggets

Notă: 1 / 10

Oh, dear lord. Dacă la Plant-based Whopper mai ai și alte gusturi și texturi (chiflă, sosuri, roșie, salată, castraveți etc), la nuggets nu rămâne decât să îi treci prin niște sos și aia e. Nu ai cum să eviți gustul lor oribil și mirosul de pastile. Yeap, fix așa sunt. Am mâncat jumătate de nugget alături de niște sos sweet Chilli și mi-a fost de ajuns. Prietenul meu i-a mâncat pe toți și i s-au părut decenți, dar nu i-ar mai cumpăra voluntar. 

*eu i-am cumpărat for research purposes, să scriu acest articol*.

Spre desoebire de Whopper, ei sunt prăjiți separat de restul produselor, ceea ce, de asemenea, au comunicat către consumatori. A durat un pic până mi-am primit comanda (Burger King Băneasa), iar angajata de acolo și-a cerut scuze pentru acest lucru (fără ca eu să îi zic ceva). Se pare că nu sunt mulți care comandă acest produs. I wonder why.

plant-based
plant-based
plant-based

Nordsee – Vish

Notă: 7.5 / 10

Vish! E funny numele, pare că așa ar putea să îl cheme pe un guru de yoga. Sau așa se poate numi un produs cu care spăl rufe / vase / suprafețe. Noul și îmbunătațitul Vish, acum și pe bază de plante. Vish is no fish, dar e atât de aproape. Nu știu ce inginerie au făcut, serios, pentru 1 secundă am vrut să mă întorc la ei și să le spun că mi-au dat din greșeală sendvișul cu pește. Avea fix același gust. Pe net oamenii mai ziceau că seamănă la gust cu o pastă de cartofi. Dacă stai să analizezi super mult cred că poți să îi găsești multe asemănări, dar tot gustul de pește predomină. Arată cam așa:

plant-based
plant-based

Vish este vegan, să știți. Are sos Remoulade vegan, chiflă integrală, salată și roșie. A fost bun, mi-a plăcut. Again, mă simțeam un pic ciudat cu ”peștele” ăsta, părea că mănânci ceva feels illegal, but it isn’t. Sau invers, nu știu. Nu prea mi-a plăcut culoarea, în schimb, prea închisă, deși nu era overly cooked. Părea suspect.

Sendivșul a costat 17 lei și mai aveai varianta de Vish & chips cu 22 lei. Scumpicel amândouă, dar la Nordsee mereu a fost așa.

În concluzie, cred că poți opta pentru aceste produse dacă ești vegetarian și vrei să ai un cheat day de mâncare nesănătoasă sau dacă ții post și nu ai unde să mănânci în oraș. Besides this, it’s a no go. Mai bine mergi undeva de unde să îți comanzi un burger cu vânătă la grătar și halloumi decât să mergi pe variantele astea on a regular basis. Am mai scris despre opțiuni veggie, aici.

Le-a mai încercat cineva, cum vi s-au părut?

 

Rutina de mers la piață este cea mai bună rutină

Rutina de mers la piață este cea mai bună rutină

Mă trezesc mereu sâmbătă dimineața pe la 8. Nici nu mănânc. Știu că am de mers întâi la piață și apoi pot ajunge să îmi fac micul dejun. Mi-ar plăcea ca la 16 Februarie să existe și un coffee shop mai de doamne ajută. E oarecum în apropiere 5togo. Dar nu e chiar același lucru cu ce tip de cafea îmi doresc. Înțeleg însă și perspectiva și targetul. Nu foarte mulți hipsters & millenials o să meargă la piață pentru cafea.

Anyway, am reușit să găsesc un coffee place unde un ”băiat” se chinuie el să facă o cafea d-aia fancy, mă întreabă de 20 ori ”vreți și zahăr, nu?” (clar nu) și poartă masca aproape corect. Și dacă mor de foame până când ajung să îmi fac de mâncare, atunci iau și un covrig la 1 leu de la cele 3-4 covrigării din același perimetru.e

Piața are o zonă interioară, acoperită, plus mulți comercianți care vând lângă piață, în exterior. Teoretic la ei ai putea găsi prețuri mai decente decât la cei care au de plătit chirii mai mari. Da și nu. De exemplu, acum 2 săptămâni 1 kg de cartofi noi costau 15 lei indiferent de la ce tarabă cumpărai. Personal, prefer să cumpăr de la tarabele din interior pentru că mi se pare că sunt mai atenți cu marfa ( o parte din ei) și legumele par mai proaspete.

Știu că mulți se duc în Obor pentru piață, dar e prea departe de mine și nu se poate numi rutină plăcută dacă trebuie să străbat jumătate de oraș ca să ajung să cumpăr pătrunjel. Plus că nici nu ar mai avea cum să devină o rutină in the first place.

Ce cumpăr?

Pâine proaspătă, carne de la măcelărie (ficăței, pui, frigărui – în funcție de meniul pe care l-am pentru săptămâna ce vine), apoi fructe și legume în funcție de sezon. Ceea ce se traduce astfel: ardei, castraveți, roșii, cartofi, salată verde (IT IS A MUST), ceapă verde, mărar, pătrunjel, spanac – anything green for short – dovlecel, vânătă, căpșuni și, eventual, mere. Îmi place că este un domn cu tarabă la care vinde doar fructe de toamnă (mere, gutui, pere) și de fiecare dacă când cumpăr de la el suc de mere (super bun), îmi dă ”din partea casei” și 2 mere sau niște pere. Sunt client fidel.

Mai obișnuiesc să cumpăr măsline și (cremă de) brânză, dar nu extraordinar de des. Am intrat 5 minute la pescărie și nu m-am încumetat să cumpăr ceva de acolo, arăta foarte fishy. Pentru fructe de mare și pește bun chiar m-aș duce la Obor.

De unde cumpăr?

Am de recomandat 2 locuri din piață pe care le-am descoperit cu ajutorul lui Mihai Petrea, colegul de apartament al Gabrielei:

  • carmangeria Dumi: au carne absolut excelentă și în fiecare săptămână au un alt sortiment la display, ca să zic așa. De exemplu, au avut frigăruri de curcan învelit în fâșii de zucchini. Sau această pastramă cu vibe exotic, de mai jos. Și mai au și niște frigărui cu halloumi delicioase.

  • brutăria Grivița – au pâine foarte, foarte bună. Deși recunosc că eram mare fan Miez, îmi e cam peste mână să merg până acolo. Pâinea ”Rădăcină” e preferata mea (e împletită). Ah, și unrelated cu piața, pâinea de la Lidl cu cartofi este also the shit.

În rest, pe lângă piață găsești de toate: outlets, SH-uri, mini-supermarkets, pescării, târg de vechituri, florării, curățătorie, centru xerox, anything you need. Și îmi place tare tare mult să iau flori de la piață, îmi dă o stare de bine să îmi umplu casa cu ele.

Rutina de mers la piață e cea mai bună rutină

Pare că am făcut un advertorial pentru Piața 16 februarie, dar nu mă plătește nimeni în cartofi pentru articolul ăsta. Acum că sunt aproape de final, îmi dau seama că I missed the purpose of what I was trying to say. Scuzați romgleza. De când cu pandemia, nimic nu mai e sigur, nimic nu mai e cert, nu știi dacă vei putea pleca la munte cu prietenii, că poate se închide orașul, nu știi când prinzi loc la vaccin, când te reîntorci la muncă, dacă o să mai ai un loc de muncă etc etc.

Sunt multe incertitudini și mi se pare că față de anul trecut, când mai aveam o doză de speranță, acum efectele tuturor restricțiilor și contextului sumbru se resimt mult mai tare. Explică mai bine articolul ăsta la ce mă refer. Și astfel că a avea rutine ce îți oferă un fel de normalitate de care poți bucura recurent este de vis. Mă gândesc mereu că d-abia aștept să vină ziua de sâmbătă să merg la piață, să fiu eu cu mine și cu plasa mea din pânză, e cea mai bună rutină. Am și eu o bucurie din prea puține bucurii.

Conacul Matac din Valea Călugărească

Conacul Matac din Valea Călugărească

Conacul mi se pare că este într-o stare excelentă și nu cred că lucrările de reabilitare ar fi prea dificile sau imposibile din punct de vedere financiar. Am crezut realmente că am ajuns la o pensiune ce avea porțile închise pentru că mai erau necesare câteva reparații. Ce-i drept, nu am putut vedea si interiorul, pentru că era închis cu lacătul (și mai bine că era așa), dar am putut vedea parterul printr-un colț de geam spart si părea ca nu este atât de gravă situația. Dar nu mă pronunț 100%, pentru că nu știu sigur ce probleme ascunde.

Aici s-au filmat scene pentru câteva filme românești pe care nu le-am vizionat, dar poate cu ocazia asta o să le văd și eu: “Colierul de turcoaze” și “Secretul lui Bachus”. Ba mai mult, la acest conac au fost invitați la o degustare de vinuri în perioada comunistă chiar Fidel Castro și Richard Nixon.

Iar câteva cupluri și-au făcut ședința foto de nuntă acolo.

Arată superb și deși nu se compară nivelul de distrugere cu alte conace vizitate de mine, tot pot spune că este o ruină. Abandonat să fie cuprins de negura timpului. Am devenit și poetică. Dar serios vorbind, conacul este o bijuterie ce are un potențial enorm, fiind într-o zonă viticolă, situat în zona “Drumul Vinului”. Reabilitat, Conacul Matac din Valea Călugărească ar putea atrage foarte mulți turiști.

Conacul Matac din Valea Călugărească – origini și prezent

Conacul Matac a fost construit între anii 1901-1903, pe moșia Cantacuzino din Valea Călugărească, județul Prahova. Proprietarul conacului a fost Barbu Matac, un înalt funcţionar de la Căile Ferate Române.

Am găsit mai multe informații despre încercările de salvare a acestui conac:

În prezent clădirea se află în inventarul Ministerului Finanţelor şi în administrarea Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie de la Valea Călugărească. În anul 2011 s-a încercat un parteneriat între Consiliul Județean Prahova, Primăria Valea Călugărească și Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație din Valea Călugărească în vederea restaurării conacului și a introducerii lui în circuitul turistic, pe „Drumul Vinului”.

Inițiativa era bună dat fiind că vechiul conac boieresc face parte din patrimoniul naţional, este localizat într-o zonă viticolă reprezentativă pentru viticultura judeţului Prahova și, în plus, ar fi devenit o atracție pentru turiștii amatori de degustări de vinuri.

Sursă informații.

Ion Marin, directorul ICDVV Valea Călugărească: “Din 2002, institutul nu a mai primit niciun leu de la bugetul de stat. Statul este proprietar, noi suntem doar administratorii, nu putem face credite, nu putem folosi instrumente de plata care le folosesc alte societăți, nu putem concesiona, nu putem nimic, decât să funcționăm la limita.”

Problema este una birocratică, ca întotdeauna. Se vrea, dar nu se poate. Mare păcat.

Iată și câteva imagini cu Conacul Matac din Valea Călugărească

Conacul Matac din Valea Călugărească
Conacul Matac din Valea Călugărească
Conacul Matac din Valea Călugărească
Conacul Matac din Valea Călugărească
Conacul Matac din Valea Călugărească
Imagine din cladirea de tip anexa
Conacul Matac din Valea Călugărească
Imagine din cladirea de tip anexa
Imagine din cladirea de tip anexa
Am adoptat un catel la distanta :)

Am adoptat un catel la distanta :)

Cand eram mica tot ce visam si imi doream era sa adopt un catel. Aveam la tara, la mamaie, aveam si in Bucuresti, la cealalta mamaie, dar voiam si unul pentru mine. Nu l-am primit, ai mei nu voiau animale in apartament. Desi as fi zis atunci despre mine ca sunt a dog person, mi-am adaptat dorintele la ceva mai simplu de tinut la bloc, anume o pisica. Asa am devenit de-a lungul anilor pana la maturitate a cat person. Ceea ce si detin in prezent (am doua pisici).

Insa odata ce am avut pisicile mi-am dat seama ca nu mai sunt nici cat, nici dog person. Sunt animal lover. Nu raman indiferenta la suferinta niciunui animal, donez frecvent pentru diverse cauze ce sprijina animalele si in ultimii ani mi-am donat cei 2% (care acum au devenit 3.5%, parca) catre asociatii / ONG-uri de animale. Cand vad pe YT un video cu un animal rescued, ma uit direct la final sa vad ca este fericit si sanatos. Nu pot rezista psihic si emotional sa vad povestea unui animal chinuit, chiar daca e cu happy end apoi (in sensul ca a depasit suferinta si are un camin). Ah, si toti cei care ranesc in mod intentionat animalele sper sa aiba parte de cea mai cruda soarta. Si-o merita.

Unde vreau sa ajung. Mi-a revenit dorinta de a avea un caine, insa nu am unde sa il cresc in apartament alaturi de cele 2 pisici. Eu as face o incercare, dar nu am spatiul suficient de mare si un mediu prielnic pentru asta. Asa ca… am adoptat un caine la distanta de la Adapostul Speranta. 🙂

Mereu am vrut sa adopt un catel

Il cheama Tinu si este o adorabilitate. A ajuns la adapost, din pacate, in urma unui accident de masina prin care si-a pierdut mobilitatea la picioarele din spate (povestea aici). Din fericire, are un carucior cu ajutorul caruia se deplaseaza si, in ciuda faptului ca nu poate alerga, este un catel foarte voios si activ. Este cuminte, jucaus si foarte iubitor. Ne-am imprietenit imediat.

L-am adoptat acum cateva saptamani, insa pentru ca am avut Covid, nu am putut sa vin sa il vad pana acum 2 weekend-uri. Am adus si un sac de mancare mai mare donatie tot pentru adapost.

Sursa foto

adopt un catel
adopt un catel

Nu statea locului sa il facem o poza, atat de bucuros era.

Ce inseamna adoptia la distanta?

Este modalitatea prin care poti face o fapta buna si sa contribui la bunastarea unui caine fara a-l lua acasa, daca nu ai posibilitatile necesare sa te ocupi de el 100%. Se incheie un contract intre tine si adapost prin care esti de acord sa contribui cu o suma (aleasa de tine) pentru o anumita perioada de timp (aleasa tot de tine).

Am prioritate pentru adoptie, in cazul in care cineva se arata interesat de Tinu sa il ia acasa. Voi fi informata de starea lui de sanatate si pot veni sa il vizitez atat pe el, cat si restul cainilor de la adapost. Cred ca, desi nu am intrebat, ca mai si posibilitatea sa adopt un catel, altul decat Tinu. Sa fie 2, cum sunt si pisicile mele 😀

Sunt atat de multe suflete acolo ce isi cauta o familie. Toti au suferit intr-o forma sau alta si merita sa fie fericiti. Eu ii iubesc pe toti. Si da, cand ma voi muta la o casa cu gradina, imi fac si eu propria gradina de animale. Acum cativa ani din adapost erau adoptati cel putin un catel pe zi. Acum se intampla asta mai mult 1 data pe saptamana sau la cateva zile.

Stiu ca nu toata lumea are posibilitatea sa adopte, dar eu v-as incuraja macar sa donati, sa adoptati la distanta sau sa alegeti metoda 3.5%. Pe scurt, incercati sa ajutati cum puteti. Conteaza fiecare gest.

adopt un catel
În vizită la Moara de Vânt Sălicea

În vizită la Moara de Vânt Sălicea

Moara de Vânt Sălicea este un parc de agreement aflat în apropierea orașului Cluj, undeva la 25 de minute de mers cu mașina, fiind poziționat pe o colină de unde ai o priveliște absolut superbă. Nu mai stiu cum am descoperit locul ăsta, dar m-am îndrăgostit imediat de el când am aflat că pe domeniul său se află animale libere în țarcuri imense și le poți hrăni.

Sunt aproximativ 250 de animale din peste 45 de specii: iepurași, rățuște, gâște, găini, bibilici, fazani, păuni, porumbei, prepelițe, porcușori de Guineea, capre, căpriori, cerbi, curci, ponei, măgari, lame, mufloni, maimuțe, cai, porci vietnamezi, ulii, șoimi, văcuțe pitice Zebu, dragoni cu barbă, potârnichi de California, broaște țestoase, ratoni, ursuleți năsoși, oi de camerun, veverițe.

De mulți ani de zile am încetat să mai merg în grădini zoologice pentru că nu îmi place să văd animale închise în cuști. Mi se rupe sufletul. Însă la Moara de Vânt Sălicea sunt mostly animale domestice pe care le întâlnești și la tine la țară și câteva animale sălbatice care au țarcuri imense și înverzite. Cu excepția unei pisici sălbatice ce părea nefericită. Nu știu dacă mi s-a părut mie, dar așa mi-a lăsat impresia. Asta a fost singurul caz ce mi-a displăcut. Din fericire (?), era și singurul exemplar de acest fel.

Să hrănești animalele, să le mângâi și să interacționezi cu ele e o experiență foarte faină nu doar pentru copii, ci și pentru adulți. Eu, adult de 27 ani, am petrecut jumătate de oră în țarcul cu iepurași și nu îmi mai venea să plec de acolo. Am hrănit cu morcovi fiecare iepuraș pe care l-am întâlnit și nu pot spune că erau puțini :)) Și lamele sunt foarte dornice să interacționezi cu ele, deși mi se părea că oricând pot rupe gardul ăla și să o ia la fugă, aveau prea multă energie.

Pe domeniu poți face și alte activități, poți lua masa, poți merge în parcul de aventură sau la minigolf. Noi doar am hrănit animale, le-am pozat și ne-am plimbat prin natură. A fost perfect și m-aș întoarce oricând acolo dacă aș mai ajunge prin zonă.

Intrarea este 15 lei pentru adulți și neapărat trebuie să cumpărați și o găletușă cu mâncare (porumb + morcov feliat) pentru animale, costă doar 3 lei. E o experiență memorabilă să le hrăniți. 🙂

Imagini:

Moara de Vânt Sălicea
Moara de Vânt Sălicea
Moara de Vânt Sălicea
Moara de Vânt Sălicea
Moara de Vânt Sălicea
Moara de Vânt Sălicea
Moara de Vânt Sălicea