Autor: simona

Târgul de Crăciun din Luxembourg City

Târgul de Crăciun din Luxembourg City

Știu că nu v-ați gândi la târgul de Crăciun din Luxembourg City. Luxembourg nu ar fi prima voastră destinație pentru o vacanță, nici nu e un loc turistic. E un loc în care eu m-am aventurat de vreo 3 ori până acum, căci am venit în vizită la prietenă mea, Corina, care locuiește acolo. Și de 2 ori am nimerit să fiu în perioada sărbătorilor și să prind târgurile de Crăciun ale orașului. Deci zic să povestesc un pic despre asta. Cine știe, poate sunteți niște oameni ce lucrează într-o corporație și au business trips, deci ați putea ajunge măcar din întâmplare pe aici.

Cum este atmosfera târgului

În oraș au loc cam vreo 2-3 târguri plasate în diferite zone centrale și destul de apropiate unele de celelalte. Cel mai “mare” dintre acestea, care este amplasat lângă Catedrala Notre Dame, este și cel mai frumos. Mi se pare că este, de fapt, o combinație între un târg de crăciun și un parc de distracții. Pe lângă clasicul carousel cu călușei ce îl vezi absolut în orice târg, aici mai aveau și sărituri cu coarda pentru copii, patinoar și o roată. În roată m-am dat anul trecut, în ciuda fricii mele de înălțimi, m-am delectat cu o priveliște a orașului pe timp de noapte. Recomand.

Decorațiunile din oraș sunt frumoase, preferatele mele au fost steluțele agățate în copaci. Arătau absolut superb și era o atmosferă ca de basm datorită lor. De ce nu putem să avem și noi decorațiuni d-astea?

Am avut parte și de un mini – concert, un cuplu de bătrânei cântau colinde. Unele în luxemburgheză, altele în engleză. Era quite enjoyable. Nu prea te puteai abține să nu dansezi pe Last Christmas-ul lui George Michael sau Feliz Navidad (I wanna wish you a Merry Christmas from the bottom of my heart tra lalala).

Prețuri și opțiuni

La târgul de Crăciun de aici mi-au plăcut mai mult variantele de mâncare decât cele din Strasbourg. Mi s-au părut mai variate. Aveau cârnați de tot felul și, deși Strasbourg a fost al nemților, la ei nu erau deloc cârnați. Singurii “cârnați” au fost niște crenvuști tăiați și puși pe o baghetă. Tipic franțuzesc.

Aveau în târgul de Crăciun din Luxembourg City și kurtos kolacs, brânzeturi, dulciuri, turtă dulce, vin fiert cu amaretto, ciocolată caldă cu Baileys. Aveau și fondue și mă oftic că eram deja sătulă când l-am descoperit, că l-aș fi încercat. Am încercat apoi să îl găsesc în Strasbourg, dar nu a mai fost să fie.

Prețurile erau modice, cam 3-4 euro sendvișul cu cârnați, vin fiert 3 euro, ciocolată caldă 4 sau 5 euro, dacă era cu alcool.

Cum ajungi în Luxembourg

Pfff, nu există cursă directă. Și nici nu v-aș sfătui să luați un zbor până acolo, e cu escală lungă și costă foarte mult. Cum am făcut eu? Am luat bilete de avion dus-întors pentru Brussels-Charleroi. Dacă le luați cu 2-3 luni înainte puteți să le găsiți cu 200 lei. Apoi, fix din fața aeroportului pleacă un autocar (Flibco este firma) care duce direct în Luxembourg și face 3 ore, cu opriri foarte scurte. Cu aceste bilete dus-întors, prețul total de transport ajunge pe la 400 lei.

Este mai dificil, da, dar alte opțiuni mai avantajoase ca preț nu am identificat.

Da, nu e atât de atractiv precum sunt târgurile renumite (Viena, Bruxelles, Strasbourg, Praga etc), însă merită o oprire dacă vă aflați prin apropiere. Este un târg micuț într-un oraș micuț dintr-o țară micuță.

Târgul de Crăciun din Strasbourg

Târgul de Crăciun din Strasbourg

Am mers la Târgul de Crăciun din Strasbourg because I am a Christmas addict. Îmi place așa de mult perioada sărbătorilor încât nu prea ascult de ceilalți Grinchi din jurul meu. Da, este o sărbătoare capitalistă, precum toate celelalte: Valentine’s Day, Halloween etc. Motiv ca unii să ne vândă o emoție împachetată frumos și cu o panglică roșie deasupra, dar nu îmi pasă. 

Sunt prea atașată de perioada asta a anului din multe motive, toate pornind din copilărie. În fiecare an făceam bradul cu ai mei, primeam cadouri și mergeam la bunici. Acum nu mai sunt la ai mei. Nici faptul că mi-am luat pisici nu m-a împiedicat să-mi fac în fiecare an bradul. Și să fac Secret Santa, Christmas shopping etc. 

Fiind such a Christmas lover, nu puteam să nu merg la târgul de Crăciun din Strasbourg. Un târg marketat ca fiind “capitale de Noël” și nu sunt vorbe goale. Centrul Vechi din Strasbourg în perioada Sărbătorilor este absolut superb. Nu cred că am mai văzut niciun alt loc vreodată care să-mi inspire Crăciun atât de mult. Mai mult de atât, este orașul care păstrează tradiția târgurilor de Crăciun de peste 450 ani. De asemenea, Strasbourg a fost votat cea mai bună destinație europeană de Crăciun în 2013. 

Atmosfera este minunată. Totul este luminat, încărcat cu tot felul de decorațiuni care mai de care mai festive. Ai ursuleți de pluș, globuri roșii uriașe, crenguțe de brad și panglici sclipitoare ce atârnă pe căsuțele în stil alsacian din centru. Miroase a clătite, vin chaud (fiert), suc de mere fiert cu scorțișoară, mere caramelizate și clătite.  Se aud colinde în orice loc ai fi. 

În mijlocul acestei forfote de oameni, luminițe și globuri tronează o catedrală. Notre Drame. Nu, nu cea care a ars. Catedrala arată minunat noaptea, deși nu ai fi crezut că poate fi mai frumoasă decât este deja pe timp de zi.  Este luminată și pare că veghează asupra orașului.  

Tot Centrul Vechi este transformat și îmbrăcat în straie de sărbătoare. Decorațiunile sunt incredibil de frumoase și mult mai elaborate și cu bun gust decât ce am văzut la noi în țară.  Următoarea mea plecare va fi în Viena unde aștept și acolo să văd cum arată târgul de Crăciun, care este la fel de renumit. Mă întreb, dacă francezii și-au marketat orașul ca fiind capitala Crăciunului, austriecii ce o să zică? Sunt curioasă dacă va fi mai frumos decât acesta. 

Târgul de Crăciun din Strasbourg este o încântare absolută. Nici nu trebuie să fii fan Crăciun, o să te cucerească imediat. Da, poate fi aglomerat, dar nu deranjant nici măcar în “orele de vârf”.  Și nu ai cum să nu faci o poză, este imposibil 🙂 

Prețurile și opțiunile

Târgul este destul de accesibil ca și preț…ținând cont că ești în Franța și ești la un târg de Crăciun. Un vin fiert variază între 2.50 euro și 4.50 euro. O baghetă cu cremă de brânză, ciuperci, cașcaval și șuncă (la cuptor) este 5 euro. Dacă vrei să mergi la un restaurant și să mănânci o supă de ceapă o să te coste 8 euro.  Un spätzle care este un fel de mâncare compus din tăiței cu cremă de brânză și șuncă o să te coste 6 euro. Te saturi imediat.  La căsuțele ce vând mâncare poți să plătești și cu cardul, dar cel mai sigur este să ai și niște cash la tine.

Ai o mulțime de magazine să faci shopping pentru orice îți dorești tu. Vă recomand să mergeți la magazinul Lindt, puteți găsi niște cadouri dulci super drăguțe și accesibile ca preț. 

Programul de vizitare

Târgul se deschide în jurul orei 11 dimineața și ține până la 8 sau 10 seara. Sâmbăta l-am prins până la 10, dar duminică s-a închis la 8 seara și ăsta e programul și din timpul săptămânii. Anul acesta, târgul s-a deschis pe 22 noiembrie și va fi până pe 30 decembrie. 

Catedrala Notre Dame

Poate fi vizitată gratuit și deși nu este cea mai impresionantă catedrală pe care am văzut-o, tot este memorabilă. 

Bradul de Crăciun este originar din…Strasbourg

Pe aproape. Prima referire  la bradul de Crăciun sau Wihnàchtsboem (de pe vremea când Strasbourg aparținea nemților) este în 1492, în Strasbourg.  Tradiția s-a extins din zona superioară a Rinului în zona nemțească și de acolo peste tot în lume în secolul al 19-lea.

Inițial pomul de Crăciun era pus în spațiile publice.  Când într-un final a ajuns în casele oamenilor era agățat de tavan (probabil aveau pisici). Verdele bradului simboliza speranța unui noi început în timpul nopților lungi și friguroase de iarnă.  Tot la început era decorat cu mere, panglici și lumânări. Gradual merele au fost înlocuite cu globuri. Posibil că merele erau roșii și de aici și globurile roșii. 

Securitatea și atentatul terorist

Nu vreau să vă sperii, dar în Strasbourg a avut loc un atentat terorist chiar acum un an. Drept urmare măsurile de siguranță de la târgul de Crăciun au fost sporite. Sunt mai multe intrări unde se fac controale, ești rugat să arăți ce ai în geantă și te desfaci la geacă. Plus, mergi alene pe străduțe și vezi mai mulți jandarmi cum patrulează cu puștile. Dar astea oferă doar un fals simț de siguranță. Realmente, nu poți “închide” un centru de oraș atât de bine și oricum nu făceau decât să arunce un ochi în interiorul rucsacului. Apă de ploaie, nu poți să ai securitatea unui aeroport la un târg de Crăciun.

Strasbourg ca și oraș

Nu am văzut foarte mult în afara târgului, dar am înțeles de la prietena mea, Cori, că oricum centrul Vechi este cel mai frumos. Am vizitat Muzeul Alsacian care prezintă istoria oamenilor din zona respectivă. În rest, pare curat și organizat. 

Cum ajungi în Strasbourg și unde te cazezi

Nu sunt curse directe de la noi, dar puteți zbura spre Stuttgart și apoi să luați trenul / mașina până aici. Eu am venit cu autocarul din Luxembourg, unde stă amica mea. 

Pentru cazare vă recomand Emily’s Home pe Airbnb. A fost absolut minunat, decorat stilish și foarte curat. Am primit un cod pentru accesul în apartament, deci nu a trebuit să ne întâlnim cu niciun proprietar. 

Ce trebuie să știți neapărat. Fiind o perioadă de sărbători și, implicit, mulți oameni vor să vină aici, trebuie să vă luați transportul și cazarea din timp! Orașul este full și este absolut imposibil să găsești ceva liber. Noi am avut mare mare noroc că a renunțat cineva la rezervarea pentru acel aprtament și l-am luat noi imediat. La fel și cu transportul, TGV-urile erau pline. Bine, a fost și greva ce a afectat totul, dar chiar și fără ea.

Sper că v-am convins că merită să vedeți acest loc 🙂

Am mâncat la Maison des Crêpes

Am mâncat la Maison des Crêpes

Într-o seară mult prea friguroasă de noiembrie, Angela ne-a luat pe mine și pe Marin de o aripă și ne-a dus să mâncăm clătite. Am anulat în cunoștință de cauză ședința la sală și m-am pregătit sufletește pentru sutele de calorii ce urmau să se depună. Știți vorba aia, a minute on the lips, forever on the hips.

Era un ger afară de crăpau pietrele și d-abia așteptam să dau de căldură. Am ajuns la Maison des Crepes, care e situat în apropiere de Piața Romană, pe Mihai Eminescu. Ar mai avea o locație deschisă și pe la Aviatorilor. Nu știu de aia, dar cea de la Romană nu m-a impresionat la nivel de design. Mă așteptam la un interior mai frumos, dar e destul de simplu, în schimb. Are și un etaj, acolo nu am urcat, dar cică ar fi și mai banal decât la parter.

Read More Read More

Ce am mâncat bun în Sicilia

Ce am mâncat bun în Sicilia

Sicilia nu m-a dezamăgit în ceea ce privește mâncarea. Italia este minunată când vine vorba de gastronomie, niciun dubiu în privința asta, dar nu mă gândeam că mai pot fi surprinsă (și chiar foarte plăcut) pe meleagurile italiene. Însă cumva era normal, întrucât era prima oară când ajungeam în partea sudică, iar bucătăria siciliană este un pic mai diferită de ce întâlnești în restul Italiei. Are influențe grecești, arăbești, spaniole și chiar franceze. Însă, dintre toate, cred că arabii și-au pus cel mai mult amprenta pe ce înseamnă local cuisine, în urma dominației din secolele 10 și 11. Arabii au adus caise, zahăr, citrice, pepeni dulci, orez, șofran, stafide, nucșoară, cuisoare, piper și scorțișoară.

Care este cel mai popular ingredient din Sicilia?

Ați răspunde in a heartbeat cu ”portocale roșii de Sicilia?” Eu, cel puțin, așa aș fi zis. Dar nu! Căci se pare că high season-ul pentru portocale roșii începe din decembrie și durează cam până în aprilie. Cât timp am petrecut acolo (mijlocul lunii noiembrie) am fost pur și simplu asaltată de fistic. Este peste tot! În dulciuri, în paste, în sosuri, jeleuri, înghețată, ciocolată caldă, croissante, prăjituri, băuturi, posibil și cosmetice. Posibil. Și nu pot să spun că sunt o mare fană fistic în alte forme decât cea naturală, dar nu știu cum, am ajuns să îmi cumpăr un borcan de sos pesto din fistic pentru că l-am gustat în niște paste și mi s-a părut demențial.

Și, surprinzător, aș fi zis că l-au adus arabii, dar se pare că, de fapt, ar trebui să le mulțumim grecilor pentru asta. Le dau cu săru-mâna a mia oară că au cele mai frumoase insule din univers și cea mai bună mâncare!

Să revenim, ce am mâncat bun în Sicilia? Multe paste, mult suc de rodie proaspăt și mult vin. Cred că într-o zi (adunat) am băut o sticlă întreagă doar eu. Nu e flatant să zic asta public, dar ce să fac, eram sub efectul Italiei.

Prețurile sunt mai mici în sudul Italiei, deci puteți savura o masă bogată și delicioasă la un chilipir. Mai ales că pare că în sud nu prea le au cu matematica și de 2 ori ni s-a greșit nota, așa că am plătit mai puțin. Prima mea masă a fost o porție de paste, un aperitiv și un pahar de vin – 9 euro.

Aperitive în Sicilia

Caponata

Este o salată de vinete prăjite și țelină, asezonate cu oțet îndulcit, cu capere și toate într-un sos dulce acrișor. Se servește rece. Este gustoasă și merge ca aperitiv (asta și e, până la urmă). Porția e destul de mare, deci poate fi împărțită cu altcineva dacă nu vrei să te saturi de la primul fel.

Sicilia

Arancini

Arancinele sunt bile de orez prăjite și umpluete cu diverse lucruri. Sunt probabil unele dintre cele mai populare street foods în Sicilia. Cele mai întâlnite feluri de umpluturi sunt: ​​ brânză, mozzarella și / sau cașcaval, și de multe ori mazăre sau șuncă. Sunt delicioase.

Sicilia

Pâine…din Sicilia

Am căutat pe net pâine siciliană, dar nu mi-a dat chiar ce mâncasem eu acolo. Pâinea arăta ca una obișnuită, însă avea un gust un pic dulce, parcă ar fi avut scorțișoară. Anyway, demențial de bunăăăăăăăăăăăă!

Paste

Pastele sunt viața mea, doar asta mănânc când merg în Italia! Și în Sicilia găsești paste de tot felul, iar unele fiind mai cu specific local, precum cele cu pesto din fistic sau clasicele Pasta Alla Norma sau cu baby lobster și creveți. Mmm, îmi e tare dor de mesele de acolo!

Sicilia
Sicilia

Sicilia

Bruschete

Am mâncat clasicele bruschete cu roșii, usturoi și busuioc, dar și unele cu vinete, ulei și naiba mai știe ce. Le-am iubit din tot sufletul p-astea:

Sicilia

Cannoli / Cannolo

Eu nu mănânc d-ăsta, dar Diana l-a savurat cam peste tot pe unde a fost, deeeeci:

Suc de rodie

O altă delicatesă ce îmi amintește de vacanțele petrecute în Turcia și Maroc, pot să spun că am fost deosebit de fericită să o întâlnesc ăe meleagurile siciliene. Da, ador sucul de rodie, chiar și când îți face gura pungă. Nu adaug zahăr, îl prefer cât de raw posibil. În Sicilia am băut cam 1 pahar pe zi. Și am învățat și un truc foarte bun: cum să nimerești un suc delicios. Simplu, te uiți la rodiile ce urmează a fi stoarse. Dacă au culoarea lor intensă înseamnă că sunt coapte și gustoase. Dacă au un aspect decolorat, atunci înseamnă că li s-a dus vremea. Am pățit asta de 2 ori și nu mai era fresh de rodie, era deja un must. Urăsc mustul.

Sandvișuri

Panino con le panelle

Nu m-aș fi gândit niciodată că o să mă bucur de niște năut prăjit cu niște lămâie stoarsă pe deasupra, totul într-o chiflă pufoasă cu susan. Este considerat street food în Sicilia și este la mare căutare. Plus, este și ieftin. A costat undeva pe la 2 euro.

Sicilia

Panino con la milza

Este practic pâine moale aromată cu susan, umplută cu pulmon (plămân) de vițel tocat și splină, care au fost fierte și apoi prăjite în untură. Sună…yuck, dar a fost gustos. Aveam și cașcaval adăugat, plus am stropit totul cu puțină lămâie ca să nu mi se aplece.

Panino con porchetta e cipolla

Sandviș cu porchetta și ceapă, deși cea din urmă nu prea s-a simțit. Plus brânză Emmentaler. Nu pot să vă descriu cât de aromat era sendvișul ăla, carnea avea tot soiul de condimente ce îmi aminteau atât de mult de mâncarea turcească. Mai vreau.

Sicilia

Croissant cu șuncă și cașcaval

Nu îmi amintesc care era denumirea, deci zic eu aici e strict în baza a ceea ce am mâncat. O pâine ce se asemăna cu un croissant în interiorul căreia era șuncă și posibil mozzarella topită și suc de roșii. Doamne, ceva mai gustos nu cred că am mâncat vreodată la micul dejun. Atât de moale, parcă mâncai un nor. Și a costat doar 1 euro.

Sicilia

Good to know în Sicilia:

  • Să nu încercați Sfincione, ceea ce este pizza siciliană. Este oribilă! Multă pâine și un strat subțire de ingrediente. Mi-am luat versiunea cu vinete și anghinare și cred că mai aveam puțin și vomitam.
  • Un loc absolut excelent în care să luați prânzul în Palermo este Trattoria Familiare da Michele & Jolanda. Este un local de familie deținut de Papa Michele, care te întâmpină și te face să te simți de-al casei. Nu vorbește prea bine engleza, dar e suficient cât să te servească regește cu preparate ce păreau fi făcute de mătușa familiei. Bucătăria așa arăta, desprinsă din casa cuiva, cu o plită pe care pregăteau arancini. Mâncarea este bună, multă și ieftină.
  • Palermo are multe food markets, vă recomand să le explorați pe toate pentru ingrediente fresh.

Voi ați fost în Sicilia? Dacă da, ce minunății ați mâncat?

Conacul Bujoiu din Balotesti

Conacul Bujoiu din Balotesti

Conacul Bujoiu intră pe lista mea de cel mai frumos conac abandonat ce mi-a fost dat să explorez. În viața unui explorator de locuri abandonate există puține reușite și multe dezamăgiri. De un an și câteva luni de când practic ”sportul” ăsta, pot spune că în multe cazuri nu mergi deloc la sigur. Găsești pe Internet sau afli despre un loc uitat de lume, dar fie este în celălalt capăt al țării, fie nu poți să-l explorezi nici de-ai locui vizavi de el. Cu prima problemă se mai rezolvă, chiar plănuiesc o vacanță anul viitor în care să fac un traseu al locurilor abandonate din țară, dar cu a doua mai greu. Multe conace abandonate nu au acces pentru public. Motivele sunt multiple, dar cel mai important dintre acestea? Șanse mari să cadă peste tine.

Conacul Bujoiu s-a ”lăsat greu”. Prima oară l-am descoperit anul trecut, pe la sfârșit de vară, când am petrecut 20 minute să mă gândesc cum naiba ajung la el. Conacul era în mare parte ascuns de vegetația de pe domeniu așa că mă bazam pe Google Maps când îmi spunea că am ajuns unde trebuie, căci eu nu vedeam nimic. Avea gard și o poartă, dar era închisă. Am plecat dezamăgită, nu era prima oară.

Cum am ajuns a doua oară

Acum 3 zile văd că vremea în weekend o să fie superbă. Perfect, numai bine să ies să testez iPhone 11 la poze. Dar unde să merg? Dau iar peste Conacul Bujoiu și văd că în Google reviews sunt niște poze de la o tipă care fusese recent. Dar cum a intrat?… În fine, îmi zic că ăsta va fi un back-up plan și mă decid să merg la alt conac. Celălalt conac se dovedește și el inaccesibil, așa că hai în Balotești.

Prietenul meu a fost poarta închisă și s-a grăbit să plece. Nu și eu. V-am povestit că sunt foarte căpoasă? Am studiat tot gardul, până când am văzut că unde trebuia să se unească cu un zid avea o mică despărțitură. Era un unghi ciudat, categoric nu ai putea repera asta decât dacă ai fi un om obsedat, așa ca mine. Astfel am intrat pe domeniul ce se întinde pe 2 hectare. Să nu uit să menționez că anul acesta cineva s-a ocupat să mai taie din vegetația uscată și astfel puteai să vezi conacul mai bine și, de asemenea, să ajungi la el într-o plimbare normală.

Conacul Bujoiu

Conacul a aparținut industriașului Ion Bujoiu, deși clădirea a fost construită cu ceva ani înainte să ajungă în posesia lui. Bujoiu a fost între 1937 și 1939 în cadrul ministerului Industriei și Comerțului și cel al Economiei.  Din păcate, Bujoiu a fost condamnat la închisoare de către comuniști și a murit tot în închisoare în 1956. Statul avea drept de preempțiune în tranzacționarea imobilului de către urmașii industriașului Bujoiu. Este estimat la 1,2 milioane de euro și din 2015 este scos la vânzare. Există un proiect de dezvoltare care vizează reabilitarea sa și construirea unui complex rezidențial în jurul său. Mai multe detalii aici.

Conacul are 16 camere, cu mansardă și demisol. Aș putea spune că este într-o stare decentă. Nu că aș fi evaluator de clădiri, dar acoperișul e întreg, podelele sunt și ele cât de cât întregi, iar unele camere au gresie pe jos sau ciment, nu îmi dau seama. Sunt porțiuni unde nu mergi pe lemn și, implicit, este safe. În astfel de clădiri abandonate înainte să intri, neapărat te uiți sus și jos. Nu vrei să-ți cadă nimic în cap sau să pici între etaje.

Interiorul conacului

Am explorat toate camerele de la parter, conacul este complet gol, nicio piesă de mobilier sau de iluminat. Dincolo de arhitectura sa, ce îți mai amintește de vremurile sale de glorie este faianța din baie și din bucătărie. Singurele elemente de ”decor” rămase împreună cu șemineul ce te întâmpină de la intrare. Majoritatea ferestrelor sunt sparte, vopseaua de pe pereți și uși este scorojită.

Conacul Bujoiu
Conacul Bujoiu
Conacul Bujoiu

La etaj este mai puțin sigur să pășești pentru că sunt acele podele de lemn care nu mai rezistă așa bine și din loc în loc mai este câte o gaură. La subsol este un miros puțin ciudat și am găsit și un craniu de animal care posibil să fi fost incendiat….Tot la subsol este o cameră ce are gratii și mă întreb de ce. Conacul are două intrări, una principală și cealaltă în lateral, ambele flancate de scări. Însă ce mi se pare ciudat este că intrarea laterală are o ușă fără clanță și dacă te uiți în interior vezi că nu duce nicăieri…

Conacul Bujoiu

Am fost cea mai fericită în acest loc, nici nu vă pot descrie. Conacul Bujoiu este absolut superb și dacă aș avea 1.2 milioane de euro și încă pe atât l-aș cumpăra și reabilita. Să-mi fac casa de bătrânețe. Este păcat de el. Sper să fie cumpărat de cineva care-i va reda frumusețea de odinioară și nu va face niciun complex rezidențal, mall, supermarket sau ce alte oribilități de idei ar mai putea avea cineva cu bani.

Cum face iPhone 11 poze

Pozele de mai sus sunt realizate cu DSLR. Cele ce urmează mai jos sunt făcute cu iPhone 11 dacă tentează pe cineva să și-l cumpere 🙂 La unele mai trebuie îndreptată perspectiva, dar mi s-a crașuit Lightroom-ul. O să vă rog să mă scuzați.

Conacul Bujoiu
Conacul Bujoiu
Conacul Bujoiu
Conacul Bujoiu
Conacul Bujoiu
Conacul Bujoiu
Conacul Bujoiu
Exista o padure colorata

Exista o padure colorata

Cum mergi dinspre Vâlcea spre Târgu Jiu se află o padure colorata a cărei copaci sunt vopsiți în toate culorile. E un curcubeu, dar nu în cer, ci pe marginea drumului, în Pădurea Poienari. Primul meu gând a fost că arată superb, mai ales în lumina de după-amiază, dar apoi m-am gândit dacă este bine pentru copaci. Și se pare că ar fi, căci acest proiect artistic, inițiat de designer-ul Mihai Țopescu, are drept scop atragerea atenției asupra defrișărilor ilegale.

Pădurea arată ca și cum ar fi desprinsă dintr-un basm, mai să apară și niște prinți și prințese pe acolo. Copacii sunt vopsiți în culorile, roșu, galben, mov, portocaliu, albastru. Vopseaua utilizată este una ecologică, precum cea pe care o foloseau bunicii noștri la țară, când dădeau cu un strat de var peste pomi ca să nu îi distrugă insectele. Vopseaua ar trebui să reziste câțiva ani de zile.

Recunosc că am avut ceva rețineri să ne oprim aici. Am fost însoțită de 2 mândre, Diana și Gabriela, plus de mândrii noștri. Pozele din review-urile de pe Google Maps nu arătau așa bine. Dar când am văzut pădurea din mers, am zis să coborâm dacă tot suntem aici. Este…o pădure mică. Deci va fi un popas destul de scurt, dar suficient cât să te mai dezamorțești mai ales dacă ai mers mult cu mașina. Și este locul perfect pentru poze, bineînțeles. Noi am întâlnit și doi căței singuratici pe acolo, nu știu cât de des primesc mâncare de la oameni, dar poate aveți milă și îi hrăniți și pe ei. Sunt prietenoși și sunt interesați să stea și la poze. 🙂

Imagini dintr-o padure colorata:

padure colorata
padure colorata
padure colorata

Dacă tot ajungi prin zonă, dă și o fugă până la Conacul Maldăr pentru un brunch sau chiar și pentru o noapte de cazare. O să-mi mulțumești.

Despre această padure colorata a mai scris și Diana.

Activitate de weekend: serial His Dark Materials

Activitate de weekend: serial His Dark Materials

Noul serial BBC One și HBO, His Dark Materials/Materiile întunecate, poate fi urmărit pe HBO GO.

Adaptare a multi-premiatei trilogii omonime a lui Philip Pullman, serialul o urmărește pe Lyra (Dafne Keen), o tânără aparent obișnuită, foarte curajoasă, din altă lume. Aflată în căutarea unui prieten dispărut, ea descoperă un complot sinistru care implică mai mulți copii răpiți și încearcă să înțeleagă un fenomen misterios numit, Praf.

Pe măsură ce călătorește prin diferite lumi, Lyra întâlnește ființe extraordinare și află secrete periculoase, iar soarta tuturor ajunge în mâinile ei.

Din distribuție fac parte: Ruth Wilson (câștigătoare a Globului de Aur pentru rolul din The Affair) care o interpretează pe doamna Coulter, Lin-Manuel Miranda (câștigător al premiului Tony pentru “Hamilton”) este Lee Scoresby, James McAvoy (nominalizat la Globurile de Aur pentru Atonement) în rolul Lordului Asriel, Clarke Peters (The Wire, Treme) este Decanul Colegiului Jordan, James Cosmo este Farder Coram, Anne-Marie Duff este Ma Costa, Will Keen este părintele MacPhail și Ariyon Bakare este Lord Boreal.

Serialul fantasy este produs de Bad Wolf și New Line Cinema pentru BBC One și HBO. Producători executivi sunt: Dan McCulloch, Jane Tranter, Joel Collins și Julie Gardner pentru Bad Wolf; Philip Pullman, Jack Thorne, Tom Hooper, Otto Bathurst; Deborah Forte, Toby Emmerich și Carolyn Blackwood pentru New Line Cinema; și Ben Irving și Piers Wenger pentru BBC One.

Primul episod a avut premiera pe HBO GO pe 4 noiembrie, apoi un nou episod este disponibil în fiecare săptămână. Serialul este difuzat la HBO în fiecare marți, de la ora 20:00.

Activitate de weekend: drumetie pe munte

Activitate de weekend: drumetie pe munte

Ultima oară când am fost în drumetie pe munte eram îmbrăcată în rochie albă, lungă și purtam converși. Trecuseră doar 5 ani de când mai făcusem treaba asta pentru prima oară, iar atunci cel puțin eram corespunzător echipată. Asta pentru că plecasem în grup, cu oameni care erau mai responsabili decât mine și au insistat să mă îmbrac cum trebuie. Însă traseul meu din vară, în Cinque Terre, a fost foarte intens și l-am răzbit cu succes, chiar și în ciuda nepregătirii mele.

Drumetie pe munte la Rânca

Weekend-ul trecut am fost într-o nouă drumetie pe munte, dar cu gașca. Și cred că e cam exagerat să spun pe munte, căci noi am făcut mai mult o plimbare lejeră pe la poalele sale și am căscat gura și ochii la cât de frumoase sunt peisajele în perioada asta a anului. Nu cred că natura poate fi nicicând mai frumoasă decât toamna.

Am găsit acest traseu pe Youtube și am încercat și noi să-l replicăm pe cât am putut. Voiam să ajungem să vedem pădurile de foioase. Am urmat instrucțiunile întocmai, anume am mers cu mașina până în satul Bărbătești, de unde începe un drum care duce direct spre munte. Am mers fără grabă, ca într-o plimbare obișnuită și doar în linie dreaptă. Fix când ar fi început punctul de urcat, ne-am oprit și am decis să ne întoarcem. Știu, știu, ce mai drumeție, nu? 🙂 Nu a fost chiar așa, dar nu voiam să plecăm prea târziu de acolo și să stăm apoi în trafic spre București.

Chiar și așa traseul nostru a fost foarte ușor și plăcut. Îl recomand celor care vor să vadă peisaje frumoase, dar nu cred că ar avea pregătirea fizică. A durat cam 2 ore în total, suficient pentru a da jos 500 de calorii.

Așa facem noi poze…

Cum să te pregătești pentru o drumeție

  1. Ia o sticlă de apă cu tine. Sau mai multe, după caz. Nu mă învăț minte niciodată, așa că la această plecare ne-am dat seama că nu avem apă cu noi. Din fericire, am întâlnit un fel de cișmea pe drum.
  2. Nu te îmbrăca în blugi negri. De fapt, îmbracă-te în pantaloni potriviți pentru o astfel de activitate. Mie mi s-au copt picioarele 2 ore în soarele tomnatic, care este mai puternic decât aș fi crezut.
  3. Sendviș și fructe. Dacă o să ai un traseu mai lung, atunci neapărat trebuie să iei niște sendvișuri sau gustărele pentru energie. Un traseu (chiar si light) poate dura destul de mult. Cel pe care ni-l alesesem noi din ce estimasem ar fi durat 3 ore dus și 3 ore întors, deci 6 ore. Nu mai zic de pauzele lungi și dese pe care probabil le-am fi luat, cred că ajungeam să stăm 8 ore în drumetie pe munte.
  4. Încălțăminte adecvată. Bocanci all the way. Nu am avut nici de data asta, dar cum traseul nostru a fost mai mult ca pe promenadă, nu a fost nevoie. Însă dacă tot nu sunt bocanci, aș recomanda să fie măcar niște adidași cu talpă foarte bună.

Weekend-ul nostru cu drumetie pe munte a mai însemnat și grătar, privit la stele, făcut multe poze și spus povești.

Ne-am cazat la Pensiunea Broscuța, în Horezu, pe care o recomand dacă veți ajunge prin zonă. Nu e lux, dar e curățenie și pe 2 nopți am dat doar 90 lei de persoană. Ce mi-a plăcut cel mai mult este că pensiunea se afla într-o pădurice, poți să te relaxezi în hamac sau poți poza lacul care se află fix acolo, în curte. Plus, un Penny este la nici 2 minute (dacă o iei prin pădure) și astfel de aprovizionezi ușor pentru orice grătar.

M-au însoțit în această drumetie pe munte minunatele Gabriela și Diana.

Conacul lui Maldăr, un loc de poveste

Conacul lui Maldăr, un loc de poveste

Când plec în căutarea de comori, de regulă, le găsesc pe cele abandonate sau în ruină. Însă în ediția de azi, o să avem o direcție foarte pozitivă. Am găsit un conac care nu doar că este într-o stare excelentă, dar poate fi găsit pe un domeniu absolut superb. Conacul lui Maldăr se află în apropiere de Horezu, fiind un drum de 3-4 ore (depinde de trafic) de București.

Clădirea conacului este o veche culă ce a fost restaurată? Ce este o culă, vă întrebați? Conform Wikipedia:

Cula este un tip de construcție semifortificată, specifică secolelor XVIII și XIX, răspândită în întregul spațiu balcanic, cu precădere în Serbia și în Albania. Termenul provine din limba turcă „kule”, tradus în limba română, înseamnând turn[1]. Unii cercetători cred că originea culelor este în Afganistan și Iran.

În principiu este o așezare brâncovenească fortificată și se regăsește îndeosebi în Oltenia și Muntenia.

Legenda lui Maldăr

Conacul lui Maldăr se află în satul Măldărești și numele său se leagă de o veche legendă, din secolul al 17-lea. Legenda spune ca Tudor Maldăr, ce era căpitan în armata lui Mihai Viteazul, a fost capturat și luat drept ostatec de către tătari. Fiica hanului de tătari s-a îndrăgostit de acesta și împreună au reușit să fugă. S-au stabilit în satul Măldărești unde s-au refugiat într-o culă, mai exact în Gula Greceanu. Nu este vorba despre aceeași culă, însă se pare că acest conac a preluat numele căpitanului pentru a onora această legendă a viteazului căpitan.

Noi am ajuns la conac cu puțin timp înainte de închiderea restaurantului și nu ne-am cazat, fiind doar în trecere. Cu toate acestea, conacul primește oaspeți ”ocazionali” la restaurantul său din grădină, ce dă spre piscină. Meniul era destul de subțirel, posibil ca pentru cei cazați mesele să fie mult variate și bogate. Dar nu ne plângem, căci noi voiam mai mult o gustare de după-amiază. Am comandat vinete și roșii cu telemea, supă de dovleac, rață la cuptor, ciorbă de porc și o prăjitură cu ciocolată. Ne-am comandat și 2 cafele turcești care arătau minunat, plus un pahar de vin alb absolut excelent. Ador vinul alb! Să mai menționez că am luat masa în cerdac? 🙂

Imagini de la Conacul lui Maldăr

Conacul Maldăr
Conacul lui Maldăr

Domeniul și interiorul clădirii de mese arătau absolut superb. Nu am văzut decât exteriorul, în conac nu am intrat, dar nici nu am vreo îndoială că ar fi diferit. Sunt 18 camere și conform site-ului lor, acestea păstrează mobilierul istoric autentic, cu scoarțe și covoare tradiționale, lăzi de zestre și pânzeturi scrobite.

Locul părea și foarte kid friendly, dacă vă tentează să mergeți undeva cu cei mici, this is the place. 🙂

Conacul Cantacuzino din Rafov

Conacul Cantacuzino din Rafov

Cu acest articol despre Conacul Cantacuzino din Râfov pot spune că am deja la activ 3 monumente istorice vizitate ce au aparținut familiei Cantacuzino.  Conacul acesta a fost construit la sfârșitul secolului al 17-lea de boierii Râfoveni, după care este numită și localitatea. Ruxandra Râfoveanu se căsătorește cu Matei Cantacuzino și astfel conacul intră în proprietatea acestei familii.

În perioada comunistă a fost naționalizat împreună cu întreaga moșie.  A devenit sediu al primăriei până în 1992, iar de atunci a fost lăsat într-o completă paragină. Și ca în toate poveștile fericite și domnițe, boieri și conace și acesta a fost lăsat la dispoziția oricui, în principiu a sătenilor care au venit să fure și să caute, cică, comori ascunse. În 1999 a fost înapoiat familiei, a fost clasat ca monument istoric, însă nu a fost restaurat până astăzi. Probabil din lipsă de fonduri, nu știu, dar poate ar avea mai multe șanse dacă ar accesa fonduri europene.

Conacul se află într-o stare de degradare foarte avansată, deși  acoperișul încă rezistă parțial. Ar fi o adevărată bijuterie dacă ar fi reabilitat.  Nu ne-am apropiat foarte mult de el, vegetația a crescut și e greu să treci prin tot boscheții. Apoi, nu ar fi nici cel mai safe să stau lângă el și să cadă ceva pe mine, deși mi-aș fi dorit foarte foarte mult să-i pot explora si interiorul, cum am putut atunci când am fost la cel din Breaza.

Iată cum arăta conacul pe vremuri:

Sursa foto

Și iată cum arată acum:

Conacul Cantacuzino din Râfov se află la 45 minute de București.