Autor: simona

Impresii din Copenhaga

Impresii din Copenhaga

O să încep simplu: mi-a plăcut Copenhaga, mi-au plăcut nordicii cu toate tabieturile lor ciudate, cum ar fi joggingul sau mersul pe bicicletă în ploaie și vânt.  Mi-au plăcut clădirile, arhitectura lor, activitățile culturale, mâncarea, apa (canalele), magazinele și bărbații lor. Unii.

Copenhaga trebuie văzută neapărat într-o perioadă mai caldă a anului și nu doar din considerente de vreme, deși are un rol foarte important, o să vă povestesc mai jos. Trebuie văzută începând cu aprilie – mai și pentru că o parte dintre obiective sunt acum închise / în curs de renovare. Parcul Tivoli, de exemplu, care e al doilea parc de distracții din lume și recomandat de toată lumea se deschide abia pe 4 aprilie. Voiam super mult să-l văd, dar iată că nu a fost cu noroc. Berăria Carlsberg avea ceva reparații, așa că unele dintre activități nu ar fi fost disponibile, conform site-ului lor.

Și încă un muzeu în aer liber, un fel de Muzeul Satului nordic, era și el închis, probabil din cauza vremii. Și nu știu dacă și danezii aleg să mai facă reparații în diverse locuri fix în afara perioadelor de sezon, mie asta mi-a fost impresia. Deci vă recomand să vă alegeți oricare altă perioadă decât ianuarie – martie.  Știu, biletele de avion sunt mai ieftine în lunile astea. Noi am plătit 80 euro dus-întors cu Blue Air.

V-ați întrebat vreodată ce este putred în Danemarca? Eu am aflat:

Vremea

Londra este mic copil. Ok, plouă frecvent și asta e nașpa. Dar în Copenhaga mi s-a părut că își bate joc cineva de noi. Într-un minut ploua, apoi nu mai ploua. Ieșea soarele, în secunda 2, dispărea. Bătea vântul, imediat nu mai bătea vântul. Ploua tare și voiam să ne adăpostim? Alergam 1 minut până la primul acoperiș și gata, ploua mai mărunt sau aproape deloc.

Tot frecușul ăsta de ”plouă, nu plouă” e foarte enervant în vacanțe. Nu știi dacă să mergi în locul x care e outdoor sau să te duci indoor și până ajungi acolo vezi că deja nu mai plouă, deci puteai să te duci în aer liber. Ugh. Nu vă obosiți să consultați vreo aplicație de vreme. E la noroc doar. Cel puțin mi s-a părut mai puțin frig față de Amsterdam, anul trecut, am mers chiar în aceleași zile. Sau m-am călit eu între timp.

Dar hai că am prins și soare. Mai mult în ultima zi, dar e ok, ne-am luat suficientă vitamina D când ne plimbam prin Christiania, vă zic mai jos care e faza și cu asta.

Musai de luat? Umbrelă și răbdare!

Transport

Foarte bine pus la punct, de la aeroport este un metrou / tren care te aduce direct în centrul orașului. Noi ne-am luat un City Pass valabil 48 de ore care acoperă 4 zone din Copenhaga (centru, unde cam toate lucrurile se întâmplă) plus drumul de la aeroport și te poți plimba cu ce vrei tu: tren, metrou, autobuz, nelimitat.  A costat 150 coroane, ceea ce înseamnă 20 euro.  Cred că e ok. Vă recomand varianta asta dacă nu mergeți cu bicicleta (care e și mai ieftin) sau pe jos. Nu luați bilete individuale pentru că dacă treceți dintr-o zonă în alta, se contorizează. Am impresia că sunt 20 de coroane pe zonă.

Oricum, Copenhaga e mititică, lejer poți să ajungi pe jos dintr-un loc în altul. Ceea ce vă și recomand să faceți.

Banii

Subiectul sensibil al acestui articol și întrebarea cea mai frecventă pe care am primit-o: ”E scump? Așa am auzit”. Da,  nu e Italia sau mai știu eu ce destinație ieftină din sud. E scump, DAR nu așa dramatic pe cât face toată lumea să pară. M-am dus super panicată acolo și eram gata să fac foamea, să mă aștepte supermarketurile sau cantinele de fast food.  De exemplu, la mâncare, pentru că a fost cel mai cheltuitor aspect, îmi propusesem de acasă să cheltui astfel, la fiecare masă:

  • Mic-dejun: 15 euro
  • Prânz: 25 euro
  • Cină: 30 euro

În niciuna din dăți nu am ajuns la suma stabilită. Ok, poate doar la un mic-dejun unde am dat 16 în loc de 15. Și chiar dacă nu mi-aș fi permis cele de mai sus, supermarket-urile erau bine aprovizionate și aveau prețuri ok-ish. Londra pentru mine a fost mai scumpă, nu Copenhaga.

Chiar dacă sunt în UE, moneda lor este coroana daneză, nu euro. Am vrut să schimb de acasă banii, însă cursul valutar la coroană era ciudat, varia super mult. Apoi, noi aveam în plan și o mini-excursie în Suedia, deci aveam nevoie și de coroane suedeze, dar chiar nu știam cât să schimbăm și pentru acolo. Am zis că plata cu cardul e cea mai bună. Și chiar a fost, nu am avut absolut deloc cash la mine, de niciun fel. Am plătit totul cu cardul, chiar și o sticlă de apă sau o vedere.  La masă, nota putea fi împărțită la 3, astfel încât plătea fiecare partea ei fără probleme.

Au POS-uri peste tot. Aproape! Am găsit o tonetă cu hot dogi de-ai lor și acolo puteai plăti doar cash. Dar a fost un caz singular.

Cazarea

Am stat la Wake up Copenhagen, e un lanț cu hoteluri în mai multe puncte ale orașului, noi am stat aproape de gară, ceea ce a fost super. Camerele sunt super mici, noi eram 3 fete și la fața locului ne-am dat seama că nu avem loc. Așa că am mai luat încă o cameră care avea o ușă ce dădea în camera noastră. Am plătit 20 euro în plus pe noapte. Mdeah, măcar a fost super curat și plăcut.

Obiective turistice

  1. Orașul liber Christiania

M-am dus ca o floricică să văd acest oraș-enclavă, nu m-am documentat cu nimic, auzisem doar că are niște graffit-uri drăguțe. Mă gândeam că e un fel de Cours Julien din Marsilia, dar nu. Orașul ăsta a încheiat niște acorduri cu guvernul cât să plătească basic utilities (apă, electricitate), dar nu s-ar supune legilor țării. Au și un semn care spune că nu mai ești în UE. Plus, pământul le aparține.

Astea le-am aflat după ce am plecat, căci mi-a stârnit teribil curiozitatea, mai ales după ce am ajuns pe Pusher Street. Un loc foarte colorat, cu lampioane chinezești atârnate, frumos, elegant. Doar că în această atmosferă de sărbătoare lumea făcea și piața și erau multe tarabe înșirate. La fel de frumos, ca într-o zi de luni când ai uitat să cumperi ceva la shopping-ul de sâmbătă, revii lunea pentru completări în cămara de canabis. Da, era o ”piață” de canabis, kilograme întregi și nu mai zic ce miros era. Cred că niște puștani de 12 ani au făcut și ei piața.

Nu suntem în Amsterdam, comerțul și consumul sunt ilegale, dar poliția mai închide ochii la ce se întâmplă acolo. Nu ai voie să faci poze deloc în zona respectivă. Așa că o să vă arăt cealaltă parte happy a orașului, unde zicea explicit că poți să pozezi:

Copenhaga

Copenhaga

Copenhaga

Copenhaga

Copenhaga

E gratis, mergeți.

2.  Strøget

E o stradă lungă pentru shopping, cum au toate orașele mari din Europa. Multe magazine, mulți oameni. Da, am fost la shopping, nu m-am putut abține, mai erau și reduceri. Merită să faceți o mică plimbare.

3. Portul Nyahvn

Cel mai popular loc, probabil. Nu aveți cum să-l ratați și vă recomand să faceți o plimbare cu barca pe canal. Durează o oră și este tur ghidat, plus, costă mai puțin decât te-ai aștepta. Am plătit 50 coroane, asta înseamnă 6 euro. Vezi orașul, afli istoria sa. Așa am descoperit că la marginea lui există un fel de ”mahala” pe bărci, oameni care locuiesc ilegal în niște bărci fără să plătească ceva. Ocazional, primăria vine și îi alungă.

Copenhaga

Copenhaga

Copenhaga

Copenhaga

Copenhaga

Copenhaga

Copenhaga

Copenhaga

4. Mica Sirenă

Un alt obiectiv foarte popular și pe cât e de popular, pe atât de ciudat este că stă într-un loc deloc turistic.  Ce mi se pare trist la statuia asta e faptul că a trecut prin atâtea: a fost decapitată, i s-au furat brațele, cineva a pus explozibil sub ea și așa mai departe. Arată bine căci a fost restaurată, dar ce are lumea cu ea?!

Copenhaga

5. Palatul Christianborg

Este sediul Parlamentului danez. L-am vizitat și pe interior, mai exact, apartamentul regal. Arată foarte bine și vă recomand să luați și o vizită la grajduri, pentru căluți. 😀 Un pic scumpicel aici, cam 12 euro să vezi o singură chestie, cum a fost în cazul meu, apartamentul regal. Însă e și ceva gratis în toată treaba asta, puteți urca în turn, de unde vedeți tot orașul.

Copenhaga

Copenhaga

6. Schimbarea de gardă de la Amalienborg Palace

Citisem pe Internet că este de văzut. Gărzile pleacă la ora 11:30 de la Castelul Rosenborg și execută schimbarea  la Palatul Amalienborg la ora 12:00. Nu a fost nimic wow, am prins o schimbare de gardă la un palat din Praga mult mai faină.  Când steagul este arborat la palat înseamnă că regina este acasă. Și era.

7. Magasin du Nord

Un fel de Cocor nordic poate fi numit. Are multe magazine de toate felurile și faceți shopping. Prețurile sunt mari, ce-i drept, dar măcar ne-am adăpostit de ploaie. Și mi-am luat un gel de gomaj cu 7 euro.

Copenhaga

8. Frederick Church

Nu cred că am văzut nicio biserică la ei care să perceapă taxă de intrare.

9.  Muzeul de Artă Ny Carlsberg Glyptothek

A nu se confunda cu berăria, da? Este amplasat fix lângă întrarea în Parcul Tivoli. Au o seră de grădini foarte frumoase și am văzut câteva colecții de artă foarte faine, plus mumii! Intrarea a costat cam 10 euro.

Copenhaga

Copenhaga

10. The Royal Library

Sau ”Black Diamond”, cum i se mai spune clădirii, construită în 1995.  Asta pentru că atunci când soarele strălucește într-un anumit punct, clădirea reflectă lumina ca un diamant. Puteți intra în librărie ca să faceți aceste poze minunate, e gratis:

Copenhaga

Copenhaga

Unde nu am ajuns din diverse motive și neapărat vă recomand să mergeți. Da, recomand lucruri fără să le fi văzut, am citit pe net că sunt mișto. Veți citi și voi aceleași lucruri:

Ce am învățat despre danezi? Nu foarte multe, cred că o să-mi iau și eu cartea aia cu rețeta daneză a fericirii. Ce știu momentan este că folosesc multe lumânări la masă și pentru decor. Am citit că îi ajută la ”hygge”, acel sentiment de coziness și wellbeing.  Le plac foarte mult narcisele, sunt absolut peste tot, în ciuda frigului.  Ar merge pe bicicleta și dacă ar veni Apocalipsa. Nu îi deranjează frigul, îi călește să trăiască până la 100, probabil. Am văzut cel puțin 3 oameni care făceau baie în apă, când erau 0 grade afară (real feel).  Nu se trezesc la 7 dimineața sâmbăta (ca noi) și nu vin la 9 dimineața să mănânce, tot sâmbăta.  Dar vin la un moment dat, pe la 10.

Alte poze:

Mai am articole mișto despre Danemarca, stay tuned!

Am mâncat la Mamizza…

Am mâncat la Mamizza…

…și a fost demențial de bună pizza! Ha, și cu rimă! A fost una dintre situațiile acelea foarte rare, când mergi cu niște așteptări uriașe și chiar îți sunt îndeplinite. Mamizza este un restaurant deschis de câteva luni, pe strada Tunari, în apropiere de metrou Ștefan cel Mare și face parte din grupul Kane & Camionetta. La Kane nu am ajuns încă, dar vizita din weekend m-a convins că trebuie să ajung să degust și meniul acela.

Mamizza are un vibe super fain, decorul e un mix de industrial cu tradițional, dar foarte modern totodată. Deși ar putea părea super hipster-ish și casual, ca orice loc în care se servește pizza, Mamizza e un pic diferit. Nu vreau să zic că e formal, nu chiar până într-acolo, dar chelnerii sunt îmbrăcați în uniforme și servirea ușor protocolară îți dă impresia că se ia foarte în serios acest preparat (pizza), pe care noi de multe ori îl asociem cu acel lucru super rapid de făcut, de mâncat doar ca să țină de foame. Și asta îmi amintește de o memă:

Și la Mamizza nu e cazul, pizza e treabă serioasă și asta se simte în gustul ei. Meniul este foarte variat, ai o mulțime de opțiuni, iar pizzele apar în 2 categorii: Neonapoletana și napoletana. Din ce am observat, cele din prima categorie au avut ingrediente mai fistichii și combinații mai puțin neobișnuite. Ce mi s-a mai părut interesant este că aveau nume de fete sau de orașe din Italia. Probabil că rețetele care poartă nume de orașe sunt, de fapt, rețete originare din zonele respective.  În meniu mai ai și paste sau salate, plus desert, cum ar fi tiramisu.

pizza
pizza

pizza

Mâncarea

Am început cu niște pahare de vin și 1 prosecco și am zis să comandăm mai întâi un aperitiv, scria în capul listei că sunt pentru ”sharing”. Ok, hai să luam așa. Ne-am comandat niște mozarella prăjită cu un sos de roșii foarte bun, pesemne că era de casă. Gustos, nu zic nu, dar cam lame să servești 3 bile într-un recipient în care evident ar încăpea mai multe. Plus, acum dacă mă gândesc mai bine, pentru că era ”sharing” și noi eram 3 fete la masă, e doar o coincidență că am primit 3 bile? Au costat 20 lei, dar mai bine mă lipseam. Restul aperitivelor erau 30 și un pic sau spre 40, probabil singurele variante pe care ar fi meritat să dai banii.

pizza

Nesatisfăcute și ușor confuze cu acest aperitiv, ne-am întâmpinat cu bucurie pizzele. Eu mi-am luat o pizza Cetara (o comună din provincia Salerno, regiunea Campania) care avea drept descriere „pomodori giallti, fior di latte, burrata, anchois, busuioc proaspăt) și arăta astfel:

pizza

Am ales cu greu din toate pizzele pentru că voiam ceva nou, dar totodată ceva safe. Sunt un pic tradiționalistă la capitolul pizza, îmi place să merg mereu la sigur, pentru că e un preparat așa bun, nu vreau să-l ”stric” cu combinații ciudate, precum pui sau porumb sau ananas. Doar din întâmplare am descoperit că adooor pizza cu anghinare și cea mai bună de acest fel este la Animaletto. La Mamizza nu aveau nimic cu anghinare, din păcate. Dar am riscat acum și a meritat, căci pizza din poza de mai sus a fost absolut demențială și nu mă așteptam să-mi placă, mai ales cu tot sosul acela de lapte.

S-a mai comandat la masa noastră și pizza cu Guacamole și Salame. Din nou, nu credeam că o să-mi placă vreodată să mănânc pastă de avocado pe pizza, dar iată-mă astăzi aici. Am evoluat ca individ, la fel și papilele mele gustative. Și cred că Mamizza e genul de loc care poate să convingă orice tradiționalist în gândire (care mănâncă pe repeat Quatro Stagioni) că o pizza tradițională, rețetă napoletană este fix ce trebuie.

pizza

pizza

Animaletto are pizza bună, dar la Mamizza e nivelul următor. Oricum, tot voi merge și la Animaletto, fiind singurii la care am găsit anghinare în rețeta lor de Capriciosa.

Servirea

Am ajuns la ora prânzului, sâmbăta, imediat după începerea programului: 12:00 – 15:30. Apoi se ia o scurtă pauză de 3 ore, iar la 18:30 restaurantul se redeschide până la ora 23. Și în intervalul acela de prânz este foarte full, iar rezervările se fac doar pentru grupuri de 8 persoane. Deci dacă veniți pe la ora 13:30 s-ar putea să găsiți mai greu o masă liberă. Și chiar dacă era plin, chelnerii s-au mișcat foarte rapid și erau foarte politicoși.

Merită pizza?

Da, de 3 ori DA.

Ce shopping am facut in Marsilia

Ce shopping am facut in Marsilia

Când eram mică, detestam ideea de shopping pentru că o vedeam pe mama mea fiind mereu super aranjată, mereu cu haine frumoase și petrecând o veșnicie prin magazine. Eu eram o ființă super comodă (încă sunt) și nu suportam ideea de a pierde vremea prin magazine. Apoi am descoperit vacanțele și mi-am dat seama că nu pot pleca din locurile respective fără o amintire sau, oh well, fără cumpărături, punct.

În Marsilia am vânat Primark-ul și am plecat de acolo cu niște super goodies, haine și accesorii la 1 euro și maxim 14 euro. Apoi, am mai intrat și într-o galerie de magazine (destul de scumpe,  sincer), dar am reușit să găsesc chiar și acolo niște lucruri accesibile ca preț, anume niște boluri din ceramică roz pal pe care am dat 3 euro. Nu am poză cu ele, din păcate, dar sunt super drăguțe.

Dar hai să vă arăt achizițiile. Să mai spună cineva că nu găsești lucruri drăguțe în Primark 😀

Șapcă / beretă – 1 euro

E dintr-un material similar cu cel de la hainele de iarnă și mi s-a părut că arată destul de fashion.

shopping

Plic elegant – 3 euro

Prețul m-a convins chiar dacă nu sunt fană culoarea auriu, dar cred că se va asorta drăguț la diverse ținute elegante. Plus, am dezvoltat în ultime vreme o mega obsesie cu gențile. Îmi cumpăr foarte multe genți.

shopping

Rochie lungă casual – 5 euro

Mi-a plăcut modelul și merge excelent primăvara sau toamna. Am purtat-o recent și cu blugi pe dedesubt. Mi-au plăcut detaliile de la mâneci – acei nasturi.

shopping

Pantaloni – 14 euro

Ok, aceștia au fost cei mai scumpi, nu erau la reducere, dar de mult timp căutam ceva în acest stil și acum, în sfârșit, îi am!

shopping

Șlapi (1 euro), lumânare parfumată (1 euro), bentiță (1 euro) și săpun (3 euro)

Ce ar fi viața mea fără a cumpăra lumânări parfumate? Sau șlapi și tot așa.

shopping

Papetărie – 2-3 euro bucata

Nu m-am putut abține, colecționez agende și când le-am văzut, m-am îndrăgostit iremediabil! Plus, că sunt de o calitate foarte bună.

shopping

Și, în final, am mai cumpărat și niște vederi, alte obiecte la care am obiceiul să fac colecție. Cred că o să fac și articol dedicat despre obsesiile mele colecționare, revin cât de curând și cu el.

shopping

Vederea din colț dreapta este una veche, din 2002, scrisă în franceză de un turist care vizita Marrakesh. O trimite unui amic și îi povestea cât de cald este în oraș în luna mai.

Voi ce vă cumpărați din vacanțe?

Impresii din Marsilia

Impresii din Marsilia

M-am tot gândit cum să încep să scriu despre orașul ăsta, e complicat. O să împart totul pe categorii pentru că se pare că nu știu să structurez altfel informația sau aș fi prea emotivă și aș povesti cu duiumul tot felul de micuțenii. Sau despre cum Marsilia este acel tip de oraș pe care l-am iubit și (aproape) detestat totodată. Nu e ”picture perfect”.

Marsilia este un oraș foarte foarte foarte frumos. Indiscutabil. În același timp, Marsilia poate fi un oraș urât și murdar, cu un vânt care bate prea tare și deși soarele strălucește ca într-o zi de vară, s-ar putea să-ți înghețe fiecare celulă din corpul tău. Riviera franceză sună atât de pompos și pretențios, dar Marsilia e unul din orașele alea în care nu o să te simți în sigurantă, mai ales dacă ești femeie. Dacă mergi pe o stradă adiacentă unui bulevard mare (deci tot în centru), la ora 6 seară, s-ar putea să tremure haina pe ține. Am văzut mai mulți imigranți decât francezi, ca să spun sincer, însă toți oamenii cu care am interacționat au fost super de treabă și politicoși. Nu se supărau dacă le ceream să vorbească în engleză, chiar dacă mulți nu o vorbeau foarte corect.  Despre francezii din Paris am auzit că pot refuza să-ți vorbească dacă le ceri să îți răspundă în engleză. De altfel, citisem fugitiv pe Quora cum se ”disprețuiesc” francezii din Paris cu cei de pe coastă și lansează zvonuri false despre Marsilia (că e murdar, nesigur etc.) din diverse motive de ego național. O teorie random a unui user random care era de părere, ca și bărbat, că totul e absolut perfect în acest oraș.

Cum ajungeți în Marsilia 

Prima zi a început minunat, cu o întârziere de 4 ore mulțumită Ryanair. M-am cam săturat să zbor cu ei, dar din păcate, dacă vreți să vizitați Marsilia, ei sunt singurii care au o cursă directă aici din București. Cred că o să contactez o firmă specializată să îmi obțin compensația în banii conform legii EU / 261. Mai am de obținut așa niște bani de la un zbor din Madrid.

Am aterizat în Marsilia într-un final și marea mea durere a fost să ajung neapărat la Primark pentru că asta îmi doresc să fac în vacanțe: shopping ieftin. De regulă, plănuiesc aceste activități mai spre final de vacanță, dar acum voiam să rezolv cumpărăturile chiar din prima zi că să pot să stau să mă relaxez după.

Ce nu am anticipat eu foarte bine este că Marsilia este un oraș foarte mare, al doilea din Franța ca mărime. Și am luat de la gară un autobuz că să ajungem într-un mall ce Google Maps mi-l estima cam 40 minute cu transportul în comun. Am făcut o oră pentru că a trebuit să schimbăm de vreo 3 ori și ne-am zăpăcit, nu mai știam unde eram, d-astea. Când am ajuns în Primark, mai aveam doar 1 oră până se închidea. Am făcut cumpărăturile instant (voi povesti despre ele într-un articol separat). Apoi, ne-am dus În Carrefour pentru shopping și am stat încă pe atât și acolo și ne-am aprovizionat penru mesele de mic dejun ca și cum venea apocalipsa: fructe, cinșpe feluri de brânză, prosciutto și cereale.

Transportul

Nu au un sistem foarte bine pus la punct, nu ai foarte opțiuni de autobuze comparativ cu cât de mare este orașul. Autobuzele circulă până la 9 seara, apoi următorul mai vine la 7 dimineața. În prima seară ne-am trezit că traseul făcut de Google Maps era unul prost (ce surpriză), eram la 10 km distanță de cazare și erau numai oameni dubioși în zonă. Ba chiar am văzut un tip care încerca să se cațere pe o clădire. Eram atât de panicată, cu ultimele procente de baterie am chemat un Uber. Muream de frig și vântul bătea în ultimul hal. A venit o mașină foarte mișto, cu un șofer îmbrăcat la costum, foarte de treabă și politicos și care, din fericire, vorbea engleză. 18 euro petru 10 km. Aș zice decent, nu?

Dacă o să vă orientați cu Google Maps, vă sugerez să nu vă puneți toată baza în el, ci să ascultați și un pic de instinct. Adică, el o să va ducă cam pe unde e mai rapid, asta implică și străzi lăturalnice sau tuneluri ce miros a urină. Sfatul meu să mergeți pe cât posibil pe bulevard, mai ales dacă e noapte.

Marsilia e un oraș dificil de luat la pas, are multe coline, în multe locuri e murdar și unsafe. Cred că in zonele ce nu sunt centrale sau pentru turiști, mai bine luați autobuz. Vedeți doar clădiri normale, nimic deosebit și așa mai economisiți și timp. Cu metroul nu am fost.

De la aeroport în oraș sunt autobuze de tip autocar ce te lasă la Gara Saint Charles și nu fac opriri pe drum, așa că ajungeți destul de repede. Eu am luat o călătorie dus-întors cu 13.50 euro.

Obiective turistice

Sunt destule locuri de vizitat, dar în vacanță asta am mers mai mult pe relax și descoperit locuri la pas, fără petrecut timp în muzee. Mai mult de atât, lista pe care v-o prezint mai jos este complet gratuită, nu trebuie să plătiți nimic ca să vă bucurați de aceste locuri super faine:

  1. Catedrala Notre-Dame de la Garde – obiectivul emblemă al orașului, este poziționată pe un deal de unde puteți vedea o priveliște ABSOLUT UIMITOARE. O să vedeți o întindere uriașă de oraș, marea în partea stângă, apusul care devine de un roșiatic aproape negru și sute de mii de lumini din oraș aprinse. Ah, și vântul care poate bătea foarte tare acolo sus. Intrarea la catedrală e gratuită, iar până acolo puteți lua un autobuz, astfel încât să nu obosiți de la atâta urcat.
  2. MuCEM / Muzeul Civilizației Europene – nu am mers în interior să vizităm, însă am intrat în grădina exterioară care este free of charge și arată absolut uimitor, plus că aveți o priveliște superbă asupra portului.
  3. Fort Saint Jean – nu vreți să ratați această frumusețe, credeți-mă. Și nici măcar nu o să mai descriu, o să las direct imaginile să vorbească de la sine.

Marsilia

Marsilia

Marsilia

Marsilia

  1. Palatul Longchamp –  situat într-un parc, monumentul arată foarte fain, loc super bun pentru poze faine.
  2. Friche de Belle de Mai – spațiu cultural de evenimente cu graffiti art. Merită să-ți iei o bere rece și să stai la soare să privești puștii cum fac skateboarding.
  3. Vechiul Port – musai de mers, în zonă puteți cumpăra pește proaspăt, puteți să vă dați în roată sau să mâncați la restaurantele din apropiere.
  4. Catedrala La Major –  arată frumos în interior, intrarea e gratuită și este în apropiere de MuCEM.
  5. Cours Julien – dacă sunteți pasionați de graffiti adevărat și nu de mâzgâlelile alea care apar mereu pe clădiri, atunci veniți în acest loc. E un cartier în care 90% dinte clădiri au niște graffiti-uri superbe!
  6. Gara Saint Charles – poate o să vă nimeriți pe aici din motive de transport, dar să știți că e un loc fain de poze.
  7. Plage des Catalans – merită să dați o fugă până la pajă. Deși era sfârșit de ianuarie, tot am prins niște soare și căldură, plus o mică ”baie” doar cu picioarele. oamenii jucau volei pe plajă sau fotbal, alții veniseră cu animăluțele sau copiii. E chiar fain. Plus, e mult mai liber decât vara în sezonul ăsta.

Extra: Massif des Calanques

Aici nu am ajuns, dar șoferul de Uber ni l-a recomandat ca fiind probabil cel mai frumos loc pe care îl poți vedea în Marsilia.

Marsilia

Sursa foto

Se ajunge cu barca, puteți găsi în port firme care fac croaziere. Eu nu am reușit să ajung pentru că marea era foarte agitată atunci și nu se organizau excursii din acest motiv.

Mâncarea

Din câte am citit, sunt foarte multe locuri care au pizza napoletană excelentă, le puteți găsi chiar în port. Altminteri, dacă tot sunteți la mare vă recomand să nu vă abateți de la niște fructe de mare proaspete și delicioase.

Marsilia

Marsilia

Marsilia e superbă, punct. Și urâtă pe alocuri și poate nu foarte safe, ca orice oraș mare. Însă dacă vă luați câteva măsuri de precauție basic, eu spun că o să vă placă tare mult acolo.

Vă las cu pozele, ca de obicei:

Marsilia

Marsilia

Marsilia

Marsilia

Marsilia

Marsilia

Marsilia

Marsilia

Marsilia

Marsilia

Marsilia

Marsilia

Manastirea Chiajna

Manastirea Chiajna

Dacă ați citit articolele mele despre cele două conace din Breaza și Hagiești, știți deja că sunt fascinată de locurile abandonate, în ruină. De fiecare dată când vizitez un astfel de loc încerc să descifrez care e istoria lui, ce s-a întâmplat pe teritoriul său, unde sunt oamenii care-l locuiau odată etc.  Și mulțumită sfântului Google mă lămuresc destul de repede, dar fascinația și misterul rămân în continuare.

Pentru că trebuie să lucrez la un portofoliu de fotografie, încerc să găsesc locuri faine din București (și de pe lângă oraș) pe care să le pozez. Mai mult de atât, sper să fie locuri pe care alții nu le-au mai vizitat până acum, ca să le pot prezenta eu lumii întregi. Exagerez, au pozat alții înaintea mea destul, dar poate cei 3 cititori ai acestui blog nu știu de ele. Aici intervine datoria mea.

Zilele trecute mă tot gândeam unde să merg să fac poze. Inițial, pe lista mea era Comana, pe care am văzut-o de o mie de ori vara și cred că tot de atâtea ori și iarna. Însă parcă nu prea voiam să fac 2 ore dus-întors. Am tot căutat opțiuni până când, nu știu exact cum, în search mi-a apărut Manastirea Chiajna. Recunosc că în Chiajna m-am plimbat mult cu bicicleta, dar de vreo mânăstire nu auzisem. De altfel, nu este chiar în Chiajna precis, ci undeva la granița cu Giulești, iar ca să ajungi cu mașina trebuie să o iei pe Calea Giulești și să mergi până la capătul ei. Și știți ce e mai frumos decât ideea unui lăcaș de cult în Giulești? Faptul că mânăstirea e lângă faimoasa groapă de gunoi din sectorul 1. În zare, cum te apropii, se vede un mic munte care înconjoară gunoiul. Nu mirosea, în schimb, probabil că bătea vântul în direcția opusă sau era mult prea frig.

Manastirea Chiajna a fost construită în 1774 și a durat puțin peste 10 ani să fie finalizată, dar nu a fost niciodată folosită ca și mânăstire. Niciun preot nu a slujit în ea, iar în perioada invaziei otomane, oamenii obișnuiau să se ascundă în interiorul ei. Otomanii au crezut că e fortăreață (chiar arată ca una) și au bombardat-o. Însă cel mai mare nivel de distrugere l-a suportat în 1977, la cutremur, când i s-a prăbușit turla.  A devenit o ruină și ca toate ruinele din țara asta a fost ignorată de autorități. În 2011 a fost preluată de Biserica Ortodoxă Română care ar avea intenția să o restaureze. S-a construit și o mică biserică lângă și sunt câțiva oameni întrețin locul. Plus, s-a montat și un gard ca să nu se mai apropie oricine și este și un paznic pe acolo.  În urmă cu câțiva ani nu erau decât ruinele și gunoaiele. De altfel, trebuia să treci prin munți de gunoaie ca să ajungi la ea. Acum nu știu dacă era din pricina faptului că totul era acoperit cu zăpadă, dar categoric nu am trecut prin mizerie.

Legenda spune că Manastirea Chiajna este blestemată. A fost adăpost pentru oameni în vremea ciumei. Apoi i s-au furat clopotele sau au dispărut misterios, una dintre variantele astea. Și cică oamenii din împrejurimi încă aud clopotele cum bat noaptea, deși mânăstirea nu mai are așa ceva. O legendă d-asta de îi sperie pe copii și pe bătrâni îi face să se închine. Nu am putut să dorm acolo ca să vă confirm dacă așa e sau nu, dar recunosc că locul are o alură destul de creepy.  Vântul bătea îngrozitor de tare și prin ruinele mânăstirii se auzea un șuierat ascuțit de ți se făcea pielea de găină.

Am făcut pozele destul de repede, că înghețasem de frig. Și poate și de frică.

Manastirea Chiajna

Manastirea Chiajna

Manastirea Chiajna

Manastirea Chiajna

Manastirea Chiajna

Manastirea Chiajna

Manastirea Chiajna

Manastirea Chiajna

Fructe de mare la Mesogios Primăverii

Fructe de mare la Mesogios Primăverii

Nu știu cum sunteți voi, dar oricâte restaurante aș vedea în feed-ul de Facebook / Instagram, când sunt pusă în situația reală, on the spot, să numesc unul la care să merg, în 99% cazuri nu am nicio idee. Poate pentru că văd atâtea opțiuni zilnic încât creierul meu nu mai poate să stocheze nicio informație. Sau o stochează așa bine încât în momentele importante ”the file can not be found”.  Situația mea devine și mai dificilă atunci când trebuie să ies în oraș cu familia mea. Câți membri, atâtea gusturi și preferințe.  Am mers odată la un restaurant coreean cu ai mei, sora mea (care e mare fan cultură asiatică) și prietenul meu. Dintre toți, doar eu și soră-mea ne-am bucurat cu adevărat de experiență. Pentru restul prezenți la masă să spunem că a fost o experiență cam prea…nișată.

Și acum câteva săptămâni, eram afară în parcarea de la clubul BOA și cu 10% baterie încercam să găsesc un restaurant mișto cu mâncare bună care să satisfacă și gusturile mele de ”vreau să pun poze pe Instagram” versus gusturile de ”vreau o ceafă de porc la grătar” ale lui tata. Așa am da peste Mesogios Food Primăverii, care se afla și în zonă. Ah, motivul random pentru care eram în parcare la BOA era că sor-mea avea balul de clasa a 9-a și am complotat mișelește să mergem într-un loc fără ea cât timp o așteptam să plece din club.

Să revenim. Mesogios Primăverii nu înseamnă ”ceafă la grătar”, dar un pește bun categoric poți să mănânci aici.  Nu e surpriză ce standard de calitate are (și prețuri!) dat fiind zona în care este amplasat. Casele și mașinile de pe strada Heleșteului (o locație pentru un restaurant de seafood) te făceau să te simți că ești într-o suburbie din străinătate. De altfel, și restaurantul arată foarte bine, e o combinație de high class cu family business restaurant, fiind amplasat în clădirea în care a locuit scriitorul și jurnalistul Zaharia Stancu în ultimii săi ani de viață.

Au fructe de mare proaspete, te uiți în meniu, îți alegi preparatul sau te poți uita direct la ce urmează să-ți fie cină și să alegi așa:

Noi am început cu un aperitiv: salată de icre Tarama (12 lei) la care am primit un coș plin de pâine caldă. Obișnuită să mănânc icre doar din comerț și, în general, d-alea care costă 2 lei cutia, vă dați seama ce încântare de papile gustative au fost acestea, nu?

La felul doi eu mi-am luat un somon la cuptor în crustă de ierburi aromate (39 lei), care a venit surprinzător de….gol. Pentru o garnitură de salată a trebuit să comand separat și dacă am reținut bine un bol cu frunze m-a costat vreo 17 lei.  Dar somonul a fost chiar delicios, de regulă prefer să îl mănânc la grătar, dar ăsta a fost chiar perfect.

Prietenul meu și-a luat paste cu fructe de mare și erau atâââââââât de bune. Am fost foarte aproape să mi le comand și eu, dar am zis să nu avem amândoi același fel, doar o să gustăm unul de la altul, nu? Scoicile erau gigantice și cărnoase, iar pastele erau pregătite în casă, drept urmare porția costa vreo 49 lei. Noroc că era consistentă.

Mama și-a luat vreo 200 de grame de scoici verzi gătite în sos de vin alb și cu sos de lămâie. Foarte, foarte bune, dar cred că trebuia să-și ia vreo 300 grame (16 lei / 100 g) ca să se sature bine de tot. Scoicile mai mult înotau în sos pe care l-am mâncat apoi cu pâinea caldă, o combinație bună.

Tata a făcut, în schimb, o alegere excelentă, deși el e mai ghinionist la încercat lucruri noi. De regulă nu îi plac. Și-a comandat acum un ton roșu la grătar, în crustă de susan negru, servit cu piure de cartofi și trufe (49 lei). Diviiiiin de bun și foarte sățios și nu credeam că poate să-mi placă atât de mult piureul cu trufe. Dacă ajungeți la Mesogios, neapărat să-i dați o șansă acestui preparat, nu o să vă dezamăgească. Adică nu l-a dezamăgit pe omul care ar mânca o halcă de carne de porc oricând.

Am completat toată experiența culinară cu un vin alb românesc, din Moldova, era 90 lei sticla. L-am băut cu plăcere și mi-a dat o amețeală plăcută, fără să am dureri de cap, cum mi se mai întâmplă cu altele. Nu mai știu cum se numea, dar chelnerul va ști ce să vă recomande.

Atenție la prețuri, multe dintre opțiuni sunt cotate la gramaj, altele au și preț fix, deci s-ar putea să vă încurce un pic. Pe scurt, a fost o experiență chiar faină, localul are o atmosferă intimă, cu oaspeți de calitate, mâncarea e foarte bună. E genul de loc unde ieși cu iubitul/iubita să sărbătoriți vreo aniversare sau să să vă anunțați părinții că vă căsătoriți. Sau că așteptați un copil. Sau să cunoască cele 2 perechi de cuscrii. Mă iertați, sunt sigură că nu este doar genul ăsta de restaurant, dar am avut și o companie care să mă influențeze.

Mic dejun la PAPILA

Mic dejun la PAPILA

Inainte de sfarsitul de an mi-am propus ca in 2019 sa vizitez mai multe locuri de brunch & breakfast din Bucuresti. Nu doar pentru ca imi ofera content de blog, dar si pentru ca am dezvoltat o pasiune pentru preparatele de dimineata: oua Benedict, Shakshuka, omleta etc. La mine acasa, in unele zile, masa de dimineata poate fi una destul de trista: gem cu unt  pe paine. Asa ca profit de orice ocazie in care savurez ceva diferit.

Am descoperit PAPILA pe Instagram (unde altundeva, pana la urma?) si le-am propus prietenelor mele (Cami si Diana) sa mergem acolo dupa al nostru sleepover. De altfel, cu ele am tot incercat locuri de mic dejun, dupa incursiunea de anul trecut in Timisoara, unde am mancat la cel mai bun loc de breakfast din oras (Neata Omellete Bistro). Nu stiu daca apoi am mai descoperit vreun loc care sa-l intreaca pe acela.

In fine, ne-am trezit nu chiar asa de dimineata cum imi doream, pentru ca PAPILA se deschide abia la ora 10.  O ora cam tarzie pentru un loc care serveste cafea si mic-dejun, daca ma intrebati pe mine. Daca ma trezesc de dimineata si nu mananc in 20 minute, ma iau niste dureri de stomac destul de inconfortabile. Cu disconfortul asta am ajuns la fata locului, noi fiind primii clienti. Rectific, noi si un cuplu de batranei turisti pe care nu ma asteptam sa ii vad acolo. Voi vedeti vreodata turisti in Bucuresti? In fine, locul e perfect pentru o poza de Instagram, unde o sa arate minunat acel 70’s vibe cu cateva filtre adaugate. Poti savura o cafea si sa citesti The New Yorker sau ultimul numar din DOR.

PAPILA

PAPILA

PAPILA

Papila

Papila

Meniul cuprinde si preparate de pranz, ai sandwich-uri, salate, supe etc.  Doar ca in intervalul de mic dejun ce dureaza doar 1 ora (wtf) in timpul saptamanii si 2 in weekend, nu poti comanda decat ce e in sectiunea de mai jos.

PAPILA

Eu am mers pe varianta Avocadou cu New York Pastramy, iar Cami si-a luat Oua dansante (scramble). Toate preparatele sunt servite cu paine cu maia si cred ca incep sa ma indragostesc de soiul asta, caci e atat de gustoasa! Comanda a venit relativ repede, iar mai intai ni s-au servit, desigur, cafelele. Si aici a fost o treaba care m-a deranjat teribil. Cafeaua mea era rece. Eu nu beau cafea rece, ice latte sau alte nebunii d-astea. Cafeaua trebuie sa fie calda. Imi venea sa le zic sa o incalzeasca la microunde, solutia mea cand mi se raceste cafeaua pentru ca am uitat sa o beau. Dar nu cred ca aveau si nici nu am vrut sa fac o scena din asta. Probabil au turnat lapte mult prea rece si mixul a rezultat asa.

Apoi, a venit mancarea, care a fost chiar buna, nu ca ma asteptam la altceva. Va zic, acea paine cu maia e delicioasa. Portiile sunt ok ca si marime, dar mi-ar fi placut un pic mai mari, caci e cea mai importanta masa a zilei. Ok, poate alte domnisoare se vor satura. Si eu m-am saturat. Aproape.  Ah, si nu le-a iesit oul posat, a fost doar un ou fiert.

PAPILA

PAPILA

PAPILA merita o vizita, mai ales ca experientele mele negative au fost doar un ghinion personal, cel putin asa sper. E intr-o zona centrala, in apropiere de Rosetti si accepta si woofers!

PAPILA

Planurile mele pentru 2019

Planurile mele pentru 2019

Nu voiam sa scriu acest articol, recunosc. Nu prea imi place sa povestesc pe blog despre planurile mele de calatorie inainte de a se intampla, o iau ca pe o superstitie. Insa mi-am dat seama la final de 2018 ca lucrurile se intampla doar daca eu am grija sa se intample si daca ma implic suficient de mult. Acum un an am inceput o lista de rezolutii, vreo 30 la numar, unde mi-am trecut toate dorintele si obiectivele. Stiti cat am bifat la final? 16, doar putin peste jumatate. Nici nu m-am simtit trista sau descurajata, asa ca mi-am facut o noua lista de 30 de rezolutii pentru 2019.  Printre ele se numara cateva obiective de travel, pe care le voi prezenta spre final de articol, sper sa le indeplinesc.

Anul asta am planificate cateva calatorii foarte misto pentru care sunt super entuziasmata. Si mai am unele care momentan sunt la nivel de wishful thinking and wishful planning, pentru ca fiind cam multicele trebuie sa vad daca le pot acomoda financiar si cu zilele de concediu. Oricum, strategia asta de a calatori des in destinatii obisnuite (in Europa) va trebui sa se schimbe in 2020. Vreau o vacanta mai mare si inca 2 mai mici, sa spunem. Vreau sa imi permit sa plec in Thailanda, Zanzibar si alte locatii exotice. Caci pana in 2020 voi fi vazut destul de multe din Europa.

Stockholm, Suedia

Probabil stiati sau nu stiati, dar in octombrie am participat la un concurs simpatic lansat de Vola in care trebuia sa te filmezi pronuntand acest cuvant ”  in situatii cat mai haioase. Mi-am luat prietenul de o aripa si ne-am pus pe filmat si editat. Partea de scenariu imi apartine, desi pot spune ca in timpul filmarii am improvizat destul de mult. Am castigat, iar acum plec in Stockholm! Apropo, vreau sa vizitez si imprejurimi faine, orase micute la care poti ajunge cu trenul intr-o ora. Daca aveti recomandari, let me know.

2019Sursa foto

Copenhaga, Danemarca

E ceva putred in Danemarca, 3 fete cucuiete merg intr-un city break sa exploreze capitala. Si suntem puse pe distractie. Daca aveti recomandari de obiective must-see, mi le puteti lasa in comentarii.

2019

Sursa foto

Marsilia, Franta

Nu am fost niciodata in Franta. Da, ati citit bine. Nu am vizitat Parisul, desi am avut intentia asta anul trecut, sa merg cu sora mea si sa vizitam orasul impreuna cu Disneyland. M-a descurajat ce am citit si am auzit despre Paris referitor la siguranta. Lasand la o parte ultimele conflicte, in general nu e foarte safe, mai ales pentru femei. Nu am vrut sa risc sa imi duc sora mai mica acolo, asa ca ne-am reorientat pentru o vacanta in Dublin.Am auzit ca nici Marsilia nu e usa de biserica, d-asta o sa incercam eu si prietenele mele sa stam mai mult prin centru. Asa se intampla cand alegi destinatiile exclusiv pe rationament de pret mai mic (la biletele de avion).

2019

Sursa foto

Cluj, Electric Castle

Cluj, ma intorc la tine iar! Da, mergem la Electric Castle, dar sunt entuziasmata sa revad Clujul si de data asta poate avem timp sa exploram mai mult decat ultima oara. Si sunt nerabdatoare sa incerc locuri noi de mancat, deja am inceput sa imi fac o lista de locuri. Poate aveti si voi niste idei si mi le lasati in comentarii 😀

Cam astea sunt cele patru vacante pe care le am acum stabilite. Dar evident imi doresc mai mult de atat, sper doar sa reusesc sa ajung si in Portugalia, Cipru, Strasbourg (yey, Franta), Luxembourg si Cracovia, in Polonia. O sa imi dau silinta.

Si pe acest topic ne mai auzim la final de 2019. 😀

Pizza-tarta de casa

Pizza-tarta de casa

Întrebați-mă care este diferența între o pizza și o tartă și nu o să pot spune exact. Ah, ba pot. Pe o tartă pui fructe (multe și care nu sunt neapărat ananas) și întinzi un strat generos de cremă. Iar pe pizza întinzi un strat gros de sos de roșii (preferabil făcut de mama sau bunica) și presari cu mozzarella din plin.

Probabil vă întrebați de ce fac exercițiul ăsta ciudat de imaginație. Păi, pentru că odată am încercat să urmăresc o rețetă de tartă cu roșii, pesto și anghinare (deci am evoluat de la fructe) și a ieșit fix o pizza. Dar în rețetă scria că e o tartă! Și recent am încercat să fac o pizza folosind niște aluat din Lidl și nu mi-a ieșit un rotund perfect. Plus, nu am reușit să întind aluatul suficient de mult astfel încât să obțin cât mai mult din formă, așa că am avut una foarte mică. O tartă.

Scopul era fac niște poze pentru portofoliu, așa că am făcut-o pe repede înainte, având grijă doar să arate bine and that was it. Da, nu tot ce arată bine pe Internet se mănâncă. Dar din greșeală am făcut o pizza / tartă  care a fost chiar gustoasă, conform prietenului meu, aka ”șefu’ la pizza”.

Ingrediente:

  • sos de roșii din Lild (~1.50 lei)
  • Mozzarella rasă, tot din Lidl (6 lei)
  • Roșii cherry din Lidl (3.99 lei)
  • Pătrunjel (0.99 lei)

Nu avem busuioc de data asta, mergem pe varianta la fel de gustoasă, dar mai puțin parfumată, pătrunjelul. Se ține la cuptor vreo 10 minute, cred. Întâi am băgat pizza doar cu mozzarella deasupra, fără roșii. Am vrut să se pătrundă un pic brânza în aluat. Apoi am scos pizza și am adăugat roșiile care s-au înmuiat ușor până spre final. S-a scos pentru poze, apoi s-a mâncat rapid:

pizza

pizza

Și vreau să mulțumesc TV Paprika pentru cadoul minunat pe care mi l-au trimis: o piatră pentru copt pizza. Nu am mai făcut una până acum, deci dacă aveți sfaturi pentru mine, let me know. Voi raporta la datorie gustul ei versus procedeul obișnuit, de copt în tavă:

pizza

Cina la Palatul Stirbey

Cina la Palatul Stirbey

Am mers pe domeniul Știrbey de mai multe ori în viața asta, în mare parte datorită Summer Well și de fiecare dată îmi doream să descopăr interiorul acelui palat minunat, dar desigur nu putea fi deschis pentru 10.000 de oameni ce soseau la festival.  L-am descoperit în sfârșit aseară, la invitația TV Paprika și Antonio Passarelli care și-a lansat noul meniu în compania prietenilor apropiați și a prietenilor din presă și online.

Antonio ne-a pregătit un meniu excelent, poate nu inspirat de dinastia boierilor, dar cu siguranță la fel de îndulestător.  Patru preparate, unul mai delicios ca altul:

Meniul:

cina

terină de foie gras cu chutney de mere și sos de zmeură

cina

file de lup de mare cu vinete confiate

cina

bourguignonne de vită pe tagliatelle cu aromă de trufe și aspic de portocale

cina

frișcă cu sambuca și cremă de zabaione

Preferatul meu fost felul doi, combinația de pește cu salata de rucola e mereu câștigătoare pentru mine. Vânăta a fost ușor înțepătoare la gust, dar a acompaniat perfect restul aromelor. La desert pot să spun că eram extraordinar de plină și doar am gustat puțin, dar era delicios. Pe cât pot spune eu asta, că nu sunt fană deserturi.

D-abia după ce am primit lista preparatelor de la cina, mi-am dat seama ce denumiri lungi au acestea.  Și poate vă sună pretențios, dar Antonio era lipsit de pretenții când vorbea despre acesta: „meniul a fost extrem de greu de făcut, pentru că nu puteam să fac o bucătărie italiană, nici una românească, așa cum era când am venit eu (mici, cocoșei și mai știu eu ce) și atunci ne-am gândit ce ar mânca un boier nobil de suflet – atenție, nu de bani, de suflet! Un altfel de meniu”.

De altfel, ne-a povestit despre cum se prepară sosul bechamel, ne-a provocat să ghicim ingredientele secrete din preparatele de mai sus și ne-a spus câteva cuvinte despre colaborarea sa cu TV Paprika: ”Alături de TV Paprika am trăit experiențele cele mai frumoase din viața mea! Emisiunea cu bunicuțele, în care călătoream în toată România și găteam cu ele, mi-a rămas la inimă: ce am putut să învăț, ce gusturi am putut să găsesc în România… incredibil! Se mănâncă și cu ochii, sunt de acord, dar eu sunt adeptul bucătăriei ca acasă la mama. Poate că mâncarea ei nu era cea mai frumoasă, cea mai spectaculoasă, dar avea un gust care te dădea pe spate”.

În final…

Palatul Știrbey arată minunat și am văzut că au și un program pregătit pentru Revelion, unde va găti chiar Antonio. Așa că dacă aveți în plan să vă petreceți noaptea dintre ani într-un  mod memorabil, puteți să mergeți acolo. Eu o să mai rămân să suspin cu gândul la acele preparate delicioase. Cum încă mai suspin după primul meu risotto, preparat chiar de Antonio. 🙂

cina