Categorie: Out of office

Carti pe care le-am citit la plaja si mi-au placut

Carti pe care le-am citit la plaja si mi-au placut

Citesc mult când sunt la plajă. Nu știu să înot, nu îmi place să mă bronzez, deci alternative nu am. Mai intru ocazional în apă cât să nu simt că m-am prăjit ca un rac și atât. Singurele dăți când nu pot să citesc la plajă sunt atunci când plec cu prieteni. Agitație, hai în apă, hai să facem aia sau pe cealaltă, deci nu mă pot concetra la citit. Dar când sunt singură (mai rar) sau cu prietenul meu, păi doar de citit îmi arde pielea. Get it? Într-o ordine aleatoare:

  1. Ken Follett – orice carte

Este probabil autorul meu preferat de când am putut considera că am un autor preferat. Ultimul a fost Agatha Christie și asta era prin școala generală. Ken Follett scrie thrillere pline de acțiune și suspans. Nu ai cum să te plictisești cu vreo carte de-a lui. Dar cele mai bune sunt seriile Stâlpii Pământului și Trilogia Secolului. Cea din urmă

Sunt bine documentate și te transpun atât de ușor în acele vremuri. Chiar mă gândeam că Trilogia Secolului ar trebui să fie lectură pentru BAC. S-ar învăța mult mai ușor despre cele 2 războaie mondiale și perioada Războiului Rece.

În Grecia aveam tot timpul după mine una dintre cărțile din această seria. Volum de 800 de pagini, o chelneriță chiar a glumit că e ca și cum aș căra Biblia cu mine. Da, era Biblia mea pe care aproape mi-a furat-o un val.

  1. Șapte povești de vacanță

Pff, asta se recomandă de la sine. Watch-out, poate fi terminată în 2 ore maximum cu pauze. Este foarte subțire și poveștile se citesc rapid. Eu am subestimat-o si pentru un weekend la mare a fost singura mea carte, ceea ce înseamnă că mai mult am stat degeaba.  Cuprinde povești din Cehov, Oscar Wilde, Daudet, Balzac, Maupassant, Turgheniev și Chandler.

  1. Șapte povești erotice

Din aceeași colecție precum cea anterioară, p-asta cred că o puteți termina și mai repede dat fiind subiectul facil. Plus, vă oferă onoarea de a citi una dinte poveștile porno ale lui Creangă. Ce mult mi-aș dori să mă întorc în timp la orele de română când era adulat Creangă. Uitați, doamna profesoară, ce e cu vorbele astea deochate la el?  Cred că o să le citesc și pe restul că ”Ionică cel prost” e scrisă cu umor tipic românesc.

  1. Bărbați care urăsc femeile

Aproape orice thriller merită citit, mai ales cărțile lui Stieg Larsson.  Am citit primul volum din trilogie când eram pe croazieră în Grecia. Soare, frumos, oameni care hrănesc pescăruși, uitați insule etc. Eu eram cu acțiunea mea ultra dark, droguri, sex, viol, crime. Dar merită să o citiți chiar și cu un setting mai happy.

  1. O vară de răscruce – Truman Capote

Cred că lectura asta e desprinsă ca dintr-un cântec de Lana Del Rey. Sau invers, mai degrabă. The American Dream care nu este atât de perfect pe cât promite.

     6. Prințese necuviincioase – 

Voi fi sinceră și voi spune că pe aceasta încă o citesc, dar îmi place foarte mult. Am copilărit cu prințesele Disney, dar au existat personaje în istorie care s-au remarcat prin acțiunile lor mai puțin…cuviincioase. Femei care au sfidat bărbați, care au ucis, care au cucerit regate, care au pornit războaie sau care au pus capăt luptelor sângeroase fără sens. Eu o citesc în română, dar după cum este tradusă, pare că în engleză este absolut savuroasă.

    7. Poveștile originale ale Fraților Grimm

Iarăși o să fiu sinceră și aici, pe aceasta nu am citit-o, dar eu cred că o vă placă oricum recomandarea mea. Cu toții știm de Rapunzel, Hansel și Gretel sau Cenușăreasa. Toate de o inocență minunată, final fericit, toată lumea e bine. Nope, nu e chiar așa. Poveștile originale erau macabre, sângeroase și cu tentă horror. Mult mai disturbing decât orice știați. Singurul spoiler light pe care vi-l dau, Rapunzel a fost lăsată însărcinată de prinț.

Voi ce anume citiți la plajă?

Cazari din Romania care mi-au placut

Cazari din Romania care mi-au placut

Pasiunea mea este să plec în vacanțe și să găsesc cazari din Romania care să fie aparte. Mulți mă întreabă cum le găsesc. Este foarte simplu, fie dau search pe Google ”top cazări” sau ”cele mai frumoase cazări” din zona x, fie intru pe Airbnb și caut. Doar că eu nu rezerv pe Airbnb pentru că trebuie să plătesc imediat suma. Folosesc doar Booking, unde dacă am noroc, găsesc și ceva cu anulare gratuită în caz că mă răzgândesc.

Am niște prietene cu care vreau să plec într-un mini city break și este obligatoriu să găsim o cazare super drăguță. Poate dacă tot vin eu cu recomandări, mă ajutați și pe mine să extind lista de mai jos. 🙂

Cuibul de la Mare (Corbu, Vadu)

Ați auzit de plaja Corbu, fiind una dintre puținele plaje sălbatice din România, alături de Tuzla. Eu am fost aici în 2016, știu că ar trebui plătită o taxă dacă vii cu mașina. Pe atunci nu erau foarte mulți oameni, sper că nu sunt nici acum.  Ca și loc de cazare, am găsit această superbă pensiune în stil autentic românesc.  La momentul vizitei era recent restaurată, deci totul mirosea a nou. Posibil că în camera în care am stat să fi fost primii turiști. Proprietarul era super amabil și ne-a și pregătit micul dejun a doua zi. Ba chiar insistase în seara aceea să stăm cu toții la un mic foc de tabără, dar eram mult prea obosiți. Acum dacă ar fi să dau timpul înapoi, nu aș mai fi refuzat invitația.

O noapte de cazare a costat 166 lei.

Casele de oaspeți din Cincșor, Transilvania

Am scris de ce trebuie să vizitați satele săsești și, mai ales, Casele de Oaspeți de la Cincșor. Iarna e o atmosferă ca de basm, mai ales dacă și ninge, dar și vara sunt sigură că este absolut de vis.  Gazdele vă pot face un tur ghidat al bisericii fortificate și puteți vizita și restul bisericilor din zonă.  Pentru mine cred că asta e cea mai frumoasă cazare în care am stat vreodată.

Cazarea ne-a costat în jur de 330 lei.

Casa Lily (Sighișoara)

Probabil dacă ați merge în Sighișoara. v-ați dori o experiență medievală, nu-i așa? Eh, eu când am căutat cazare în 2016, am găsit ceva mai exotic, o pensiune în stil japonez. Nu mai știu din ce motive am ales-o p-asta, poate pentru că nu era în centru și avea un preț decent.  Este sus pe deal, chiar dacă nu o să vă treziți fix lângă turnul cu ceas, măcar o să faceți o plimbare drăguță și o să vedeți orașul de sus.

Cazarea ne-a costat în jur de 280 lei.

Conacul Ambient, Cristian, Brașov

Obsesia mea pentru conace nu m-a lăsat în pace, așa că am găsit acest conac ”de lux” din Cristian, în apropiere de Brașov. Este un conac în stil tradițional, dar și modern totodată. Am petrecut un weekend aici și m-am simțit foarte bine, deși experiența (dincolo de decor și mâncare) poate fi destul de impersonală. În sensul că nu sunt gazde care să te întâmpine și sunt destul de mulți turiști cazați. Dar tot este de recomandat. În plus, dacă vreți să știți ce puteți face în Brașov câteva ore, iată.

Cazarea ne-a costat 300 lei.

Sursă foto

Garden House, Timișoara

Asta e o cazare găsită fix cum descriam la început de articol. Găsită pe Airbnb, rezervată pe Booking. Gazdele au fost foarte primitoare și este locul perfect de mers vara (noi am mers în martie) căci au o grădină foarte frumoasă în care te poți relaxa. Cea mai bună parte? Au multe pisici, ba chiar și iepurași! Dacă ajungeți prin Timișoara, vă recomand să citiți impresiile mele despre oraș.

Cazarea ne-a costat 266 lei.

Cloașterf Haus, Transilvania

Da, o să mai zic iar ceva de satele săsești. Mă scuzați că insist atât, dar mi-a plăcut tare și în acest loc. Am petrecut un weekend în această casă de oaspeți cu grădină răcoroasă, mergând desculță prin iarbă. Și liniște ca aici nu prea o să găsiți așa ușor. E de ajuns cu mașina, ca apoi să plecați și în expediție și să descoperiți și celelalte sate săsești și cetatea Rupea.

Cazarea ne-a costat 331 lei.

Acum mai spuneți-mi și mie ce cazari din Romania ar trebui să mai iau în calcul. 🙂

De ce platesc mereu doar cu cardul

De ce platesc mereu doar cu cardul

Spre disperarea prietenilor care se nimeresc să iasă cu mine în oraș. 😀 Nu am aproape niciodată bani cash la mine și când am, mi se pare o senzație ciudată.  În România nu este chiar foarte card-friendly, la piață nu poți plăti cu cardul, să-ți iei bilete RATB nu poți lua cu cardul și multe alte situații. Și cu toate astea eu mă încăpățânez să nu am la mine cash. Am poftă de un covrig la 1 leu? Too bad, o să-mi pun pofta-n cui și a doua zi poate o să îmi setez un reminder pe telefon să iau niște mărunt cu mine ca să cumpăr covrigul.  Vreau să cumpăr flori pentru ziua mamei? Again, trebuie să planific să am cash la mine.

Însă nu mereu am fost așa, ba aș putea spune că acum 4 ani eram fix la polul opus, nu concepeam decât să am bani fizici la mine. În 2014 mi-a deschis tata primul cont la bancă și mi-a făcut un card de student pe care a pus el o sumă de bani cadou. Îmi amintesc cum am făcut prima plată la H&M și nici nu știam să folosesc cardul. Pe atunci nu era cu aplicație de mobile să verific soldul și alte bla bla-uri, mă duceam la bancă să verific. Sau nu mă duceam și uite așa am cheltuit în câteva luni niște bani ce ar fi trebuit să fie economii. Era o sumă mică, dar conta pe atunci când nu aveam salariu. Și așa mi-am luat aminte că nu e bine să plătești cu cardul și să pierzi evidența banilor.

Aproape 2 ani de primit salariu pe card, mă duceam la bancomat și îi scoteam pe toți și îi țineam la ”saltea”. Eram cum suntem oamenii ăia paranoici că banca o să le fure banii, dar eu nu aveam gânduri d-astea. Eu mă gândeam doar că mă ”fur” pe mine că o să cumpăr chestii aiurea și că nu o să fiu atentă cu cheltuielile. Dar apoi am realizat că nici așa nu sunt conștiincioasă, economii nu aveam, luam mereu bani să plătesc una-alta și degeaba îi scoteam de pe card. Nu țineam evidența lor deloc, eram mână-spartă.

Ușor-ușor nu i-am mai scos de pe card (și din lene să mai merg la bancă). Mi s-a pus capac în 2017 când după luni repetate de mers la bancomat și palpitații de genul ”pe ce naiba am dat banii????”, am zis că nu mai pot trăi așa.  Mi-am luat aplicația de banking, nu am mai scos deloc banii de pe card și din ianuarie 2018 am toate cheltuielile listate în excel, lună de lună. Știu pe ce se duc banii, controlez mereu fluxul lor și dacă cheltui mai mult pe o treabă, știu cumva să optimizez din altă parte.

D-asta nu am cash la mine, căci nu le pot ține evidența așa de ușor.  De exemplu, că am plătit x lei la magazinul x de unde am luat y lucru pe care-l pot băga în categoria respectivă în excel. D-asta când ies în oraș, plătesc doar cu cardul și dacă are cineva să-mi dea bani, atunci să îmi facă transfer, nu să-mi dea cash.

Mai nou, am început să plătesc cu cardul și în vacanțe. În Copehnaga am plătit exclusiv cu cardul pentru că era prea dificil să fac rost de coroane daneze (iar cursul tot varia), la fel am procedat și în Stockholm. Ambele orașe sunt foarte bine dezvoltate și poți plăti lejer cu cardul în 99.9% din situații. Tot acolo faci un split bill fără să se uite nimeni urât la tine. În ultima vacanță din Italia am avut bani atât cash, cât și card, din rațiuni de siguranță. Și am procedat corect și pentru că în Cinque Terre multe locuri nu acceptau plata cu cardul.

Voi cum sunteți? Cash sau card?

De ce ar trebui sa vizitezi satele sasesti

De ce ar trebui sa vizitezi satele sasesti

Șase sași în șase saci

La recensământul din 2011, sașii (persoane de etnie germană din Transilvania) erau în număr de 36.000 de persoane. Probabil că astăzi sunt mult mai puțini, iar în unele sate mai sunt doar o mână de sași.  Comunitatea săsească actuală este preponderent compusă din oameni în vârstă care poartă cu ei istoriei sașilor.

Numele de ”sas” a fost oferit de maghiari, într-o atestare din 1206,  în care regele Ungariei le-a acordat acestora privilegii și i-a recunoscut cu statut juridic – ” sas” ca urmare a faptului că germanii proveneau din Saxonia.

Prima mea vizită într-un sat săsesc a fost în Cincșor, loc de care m-am îndrăgostit iremediabil, întrucât câteva luni mai târziu m-am întors să descopăr și Viscri, Rupea, Cloașterf și Saschiz. Zona Transilvaniei este absolut superbă, iar satele sasesti nu fac o excepție. Pe Booking găsiți în fiecare sat o căsuță reabilitată de un proprietar, dar nu ca și pensiune. Pensiunile sunt acele vile cotate cu margarete de pe Valea Prahovei. În satele sasesti acestea se numesc case de oaspeți, unde ești întâmpinat de gazde care te tratează ca pe un musafir și nu ca pe un client. Sau chiar ca pe o rudă mai îndepărtată. Ospitalitatea lor o să te facă să te simți ca și cum ai fi de-al casei.

Înapoi în satele sasesti

Zilele trecute am revenit în Transilvania cu ocazia Săptămânii Haferland, organizată de fundația Michael Schmidt (Schmidt fiind una dintre familiile care contribuie la revitalizarea satelor săsești din Haferland). Este cel mai mare eveniment dedicat promovării culturii săsești din Transilvania, care a ajuns anul acesta la a 7-a ediție. Cele 5 zile de eveniment au inclus localitățile Archita, Viscri, Homorod, Saschiz, Rupea, Criț, Bunești, Roadeș, Meșendorf și Cloașterf, cu foarte multe activități interesante  în program.

Mai exact, vizite documentare la casele vechi din zona, brunch-uri, ateliere de olărit și pictură, diverse expoziții, concerte în bisericile fortificate, proiecții de film și un tradițional bal săsesc în satul Criț. Am participat la acel bal și pot spune că nu mă așteptam să-mi placă atât de mult. Energia acelor oameni era fantastică, imediat cum a început muzica, au ieșit cu toții la dans.  Tot în Criț am participat la un minunat concert de violoncel în biserica fortificată, ținut de către trupa Cello.

M-au fascinat poveștile lor despre cum trăiau pe vremuri ca și comunitate și cum se ajutau reciproc. Și nu era un sistem comunist de ce-i al meu trebuie cotizat la ”stat”, ci conta ajutorul comun. Asta era definiția vecinătăților săsești, unde erau stabilite reguli pentru ca toată lumea să trăiască în armonie, într-un spirit frățesc. Vecinătatea funcționa, astfel, precum o familie extinsă fiind condusă de un ”tată” ce orânduia. De asemenea, Biserica juca un rol deosebit de important, fiind  epicentrul comunității. În multe cazuri, preotul era învățător și persoana la care mergeai pentru sfaturi și îndrumări. Ca și pe vremuri, și astăzi evenimentele se țin în punctul central al comunității. Oamenii se strâng în jurul bisericii fortificate din sat.

Turnul cu slănină

Un obicei pe care îl aveau sașii ce dovedește și mai mult că erau (și sunt) o comunitate în adevăratul sens al cuvântului este cel cu slănina în turn. Tot ei au vorba  ”și cu slănina în pod, și cu sufletul în rai”.  Tradiția depozitării slăninii în turn este foarte veche și a pornit ca o modalitate de a păstra mâncarea, implicit proviziile, în caz de asediu. În cartea jurnalistei Ruxandra Hurezean, Criț. Istoria, poveștile și viața unui sat de sași, despre viața Sofiei Folberth (pe care am avut deosebita onoare să o ascult în ultima zi, în Meșendorf), aceasta povestea cum fiecare casă din satul Criț știa locul în care este depozitată slănina. Redau un fragment:

”Niciodată nimenea n-a jinduit la bucata altuia. O singură dată, țin minte că o noră care nu știa exact locul unde socrii ei țineau bucatele, a tăiat un șold de la altcineva, dar când a ajuns acasă, mama-soacră a și observat că nu este bucata lor și au dus-o la biserică, au întrebat cui îi aparține și au dat-o înapoi. Așa întâmplare a fost o dată într-o sută de ani”. 

Ca să vă dați seama ce fel de oameni au fost și sunt sașii. 🙂

Mi-au plăcut tare mult acești oameni, poveștile lor, felul în care își sărbătoresc cu mândrie tradițiile, cultura și identitatea. Un lucru pe care ar trebui să-l învățăm și noi, restul, de la comunitatea săsească. Să nu ne uităm istoria și să nu uităm cine suntem. O vorbă de-a lor pe care o citez aproximativ spune ”dacă nu ai scris, înseamnă că nu a fost”.

Am scris.

Biserica din Criț

Ce poti face cateva ore in Cluj

Ce poti face cateva ore in Cluj

Duminica trecută nu am mai fost la EC pentru că nu aveam metode de transport foarte ok astfel cât să mă asigur că mă întorc în timp util la aeroport. După ora prânzului, din Bonțida nu mai pleca niciun autobuz care să oprească la aeroport și nu în Cluj.  Și mi-am zis că asta poate fi o ocazie pentru un mini-mini-city break până plecam spre aeroport, anume la ora 5 după-amiaza.

Am fost prima oară în Cluj acum 2 ani, tot cu ocazia EC, doar că atunci am petrecut puțin mai mult timp și am avut ocazia să mă plimb și prin centru și pe la Grădina Botanică.  Care mi-a plăcut, dar care este un pic prea hyped și toată lumea zice să mergeți categoric să o vedeți.  În caz că vă nimeriți cu vreo escală prin Cluj sau o scurtă vizită, vă las niște 2 locuri super nice în care să vă petreceți timpul.  Și nu, Grădina Botanică nu este inclusă.

Parcul Etnografic

Cred că ăsta va fi mult timp locul meu preferat din Cluj. Dacă mă citiți,  știți că am o mare pasiune pentru viața satului și aș vizita orice colț ce îmi amintește de simplitatea vremurilor când stăteam la țară. Parcul Etnografic a fost primul muzeu în aer liber din România și are în prezent aproximativ 200 de obiective și acoperă următoarele zone etnografice: Maramureș, Oaș, Năsăud, Câmpia Transilvaniei, Zarand, Podgoria Alba, Mocănimea Munților Apuseni, Depresiunea Călățele, Bran, Bistrița (sași) și Gurghiu. Este cocoțat sus pe un deal, deci v-aș recomanda să luați mașina sau autobuzul. Priveliștea de sus, deasupra orașului, e foarte faină. Parcul nu e foarte mare, dar e suficient cât să ai parte de liniște, să te plimbi printre pomii fructiferi și să admiri casele țărănești.

Pentru că probabil nu sunt invadați de turiști (erau câțiva oameni pe acolo), o parte din case sunt încuiate. Așa că trebuie să aștepți un membru din staff să vină să-ți deschidă. Inițial, nici nu credeam că pot să le vizitez, până când a venit o doamnă la mine să mă întrebe dacă vreau să vizitez o anume gospodărie. I-am zis că da, după ce alți turiștii o refuzaseră.  Tot ea bodogănea că turiștii sunt supărați că sunt casele închise, dar come on, cine o să stea să alerge muncitorii să întrebe dacă pot fi deschise. Eu credeam că sunt în revizii de nu sunt accesibile publicului.

În fine, intrarea pentru adulți este 6 lei (un chilipir) și doamna de la casa de bilete a fost foarte amabilă și a zis că e ok să-mi las rucsacul gigantic după ușă. Să nu-l car prin soare.

Zama

Nu e loc de vizitat decât cu stomacul gol. Acum doi ani când am mâncat în Cluj nu am rămas cu nicio experiență memorabilă. Anul ăsta am avut noroc și am mers aici (la recomandarea prietenelor mele, Crenguța și Dorina) și mi-au plăcut mult design-ul și mâncarea. Și am descoperit (cred) că în Ardeal mâncarea se servește înaintea băuturilor. Generalizez, la Zama oamenii primeau întâi mâncărurile și apoi ceva să-și ostoiască setea. În perioada festivalului nu primeau rezervări, iar localul se aglomera foarte repede, mai ales la ora prânzului. Noi am avut noroc, după ce am făcut pozele astea, mesele s-au ocupat rapid și cei care mai veneau, fie așteptau la intrare, fie plecau.

Mi-am luat un platou (de 2 persoane) cu 40 lei doar (!) și am gustat cel mai bun sos de smântână și piper verde din acest univers. Și deși nu sunt fană varză călită, varza de la Cluj a fost foarte gustoasă. Recomand să veniți aici.

Cum a fost la Electric Castle

Cum a fost la Electric Castle

Anul ăsta am văzut Electric Castle ca într-un vis, nici nu știu când am adormit, când m-am trezit și când am plecat de acolo. O zi am petrecut-o full pe domeniu, aprox 10 ore, iar restul e pe fast forward, prins avioane etc.

Trebuia să fie mai întâi o gașcă de  4 fete, apoi am rămas 3 și am zis să nu asigur efectul de domino. Și parcă voiam totuși să merg să văd Florence, dar apoi m-am lovit de problema zilelor de concediu. Mai am în plan niște lucruri pentru anul ăsta și parcă nu-mi convenea să-mi sacrific zilele (nici măcar una) pentru EC.  Mai ales că nu aveam doleanțe să văd 20 de trupe.

Nu cred că am mai povestit pe aici, dar eu când am o fixație pe o idee, fie ea și extraordinar de absurdă, tot o fac. Știam că nu este rentabil să merg doar de vineri seara până duminică seara la EC, știam că o să mă coste mult, but I did it anyway. Apoi, nici nu m-am gândit că o să fie haosul care a fost, astfel că duminica mi-am petrecut-o în Cluj, pentru că aveam zborul la 6 seara și din Bonțida nu mai pleca niciun shuttle bus spre aeroport după ora 12 (prânz), lucru pe care l-am realizat chiar vineri. Da, au fost niște opțiuni de transport extraordinare.

Toate zborurile, fie Tarom, fie Blue Air, au avut întârzieri. Vineri, o cursă Tarom a întârziat 4 ore, cică din motive tehnice. Și tot vineri a fost cea mai neagră zi pentru cei care au vrut să ajungă în Bonțida. După ce că oamenii stăteau și 2 ore să aștepte un autobuz să vină de la punctele de plecare din oraș, au mai făcut și drumul respectiv în 4 ore. În 4 fucking ore au făcut 30 km. Cred că aș fi coborât și aș fi luat-o pe jos, căci ar fi fost același lucru, doar să nu stau pe loc și să simt că mor de așteptare. Sâmbătă s-a defectat și un autobuz pe la jumătatea drumului, s-au dat jos oamenii și au așteptat în câmp să fie preluați de alt autobuz.  Și oamenii ăștia care veneau din Cluj au pierdut Florence din cauza acestui lucru, mi se pare cea mai nasoală chestie posibilă.

Flashback în 2017. Electric era mișto, era cu mulți oameni, dar categoric nu cu haosul întâmpinat acum. Pe atunci era sold out cu vreo lună înainte de festival, anul ăsta puteai să cumperi bilete general pass și în zilele de festival, deci clar au suplimentat ”locurile”. Ceea ce nu mi se pare a bad thing, mai ales că e în aer liber și oamenii se plimbă de colo-colo, nu sunt într-un spațiu închis să zici ”gata, nu mai are loc să intre nimeni”. Plus,  nu e cu oră fixă de intrare, deci nu poți controla fluxul de oameni. Dar of course, sunt anumite rush hours, doar că nu m-aș fi așteptat să fie chiar 4 ore. Da, avem o infrastructură oribilă, iar situația în zonă e total disproporționată cu rapiditatea în care se dezvoltă eventul. Și nu ține doar de organizatori să se rezolve acest lucru, deși le-aș inputa faptul că au zis oamenilor să se ia trenul din Cluj spre Bonțida,  că oprește acolo, când trenul ăla oprea, de fapt, în câmp și de acolo se mergea pe jos 45 minute.

Eu nu am prins niciun traffic jam, din fericire. Mulțumită întârzierii de zbor, vineri am pierdut shuttle bus-ul care ar fi trebuit să mă ducă de la aeroport în Bonțida. Bilete pentru următorul shuttle bus nu puteam să achiziționez decât cu 16 ore înainte (much digital service). Norocul meu a fost că m-am împrietenit cu o tipă în aeroport și am plecat cu ea cu mașina unui amic de-al ei. Așa că am plecat din Cluj cu autobuz pe la 1 dimineața. Șoferul ne-a zis că nebunia traficului s-a terminat abia la 10 seara.

Nu am stat la cozi la autobuz decât într-o singură zi (40 de min), iar seara ne-am luat priority boarding (35 lei) ca să nu fie nevoie să așteptăm, pentru că eram rupte de oboseală. Ce să zic, 100 lei transportul la fața locului, chiar nu știam cum să mă mai lipsesc și de acești bani. Ah, și overall am stat la un singur concert cap-coadă, anume la Subcarpați. Cred că a fost cel mai bun concert al lor. Și probabil cel mai scump concert Subcarpați la care voi merge vreodată. Și Adina a avut parte din prima ei ediție de EC într-un mod memorabil:

Altminteri, la fața locului e mișto, e fun, îmi place vibe-ul, e aproape ca o vacanță. Dar dacă nu vrei să vezi cel puțin 3 trupe de acolo, mai bine te lipsești.  Sper că în 2020 să fie un improvement pe ce înseamnă transportul la festival, fie mai multe autobuze, fie un drum ca lumea, orice, dar să nu stai 4 ore pe câmp.

Și măcar să închei într-o notă super pozitivă, vă las cu cel mai mișto lucru făcut de un brand acolo. Mastercard a adus-o pe Amber Galloway ca să traducă în limbajul semnelor piesele artiștilor. Nici nu știam că muzica poate fi transpusă în semne. Astfel, oamenii cu deficiențe de auz s-au putut bucura de 9 concerte transpuse în limbajul semnelor. Wow!

Cu velierul pe mare

Cu velierul pe mare

Iubesc marea și îmi este frică de ea, deopotrivă. Anul trecut mi-am înfrânt 2 frici în aceeași vară. Prima a fost plimbarea cu caiacul pe lacul Snagov, la care încă mă gândesc cu admirație, uite, domne, ce am putut să fac. A doua a fost parasailing în Antalya, anume am plutit în aer la 4 metri deasupra mării. Asta e pentru mine de trecut la hall of fame, căci îmi e frică și de înălțimi.

Plimbarea cu velierul o vedeam destul de simplă și safe, doar ești într-o barcă, nu? Well, da, este safe, te bucuri de valuri, de priveliște, asta dacă reușești să scapi de senzația de rău de mare. Ocazie cu care am aflat că am rău de mare, deși nu aș fi crezut asta despre mine. Am rău și de mașină, apropo, în zonele cu serpentine.

Am găsit o ofertă (330 lei – 6 persoane) și am zis că daca tot suntem la mare în acel weekend, ar fi bine sa profităm. Plecarea a fost în Port Constanța, la ora 6 și erau planificate 3 ore. Inițial nu ni se părea că e mult, dar după primele 10 minute, ne-am dat seama că nu avem cum să stăm chiar 3 ore pe vas. Asta pentru că eram 7 oameni (plus instructorul) într-un velier micuț și pentru că jumătate din noi nu se simțeau chiar foarte confortabil din cauza valurilor, deși marea era în una din zilele ei bune. Instructorul ne spunea că dacă ne simțim rău, atunci să privim mereu intr-un punct fix, ceea ce ajuta. Doar că nu puteam să stau așa non-stop, deci mai mult mi-a fost rău.

Vă recomand să vă luați niște pastile înainte în caz că vă veți simți rău. Se găsesc la farmacie cu câțiva lei. Ah, și nu mâncați înainte sau dacă o faceți, mâncați puțin și să nu fie prăjeală, că altfel o să vă simțiți și mai rău. Eu mâncasem la prânz niște hamsii cu puțin mujdei de usturoi. Proastă alegere, nu faceți ca mine.

Am prins apusul și ne-a plăcut mult, am râs, am făcut o mie de poze, am fost stropiți de unele valuri și ne-am întors la mal în siguranță. Aș mai repeta experiența faină cu minunatele mele Diana și Gabi.

Iată și pozele:

Recomandare de traseu cu bicla in Bucuresti

Recomandare de traseu cu bicla in Bucuresti

Orașul ăsta este aglomerat, prăfuit, sufocant, prost organizat și lista de descrieri negative poate continua mult și bine. Din fericire pentru mine de aproximativ 2 ani merg cu STB-ul doar ocazional, iar metroul a devenit principalul mijloc de transport pentru mine. Nu că ar fi Metrorex ceva extraordinar, departe de mine acest gând, dar măcar nu mai stau în trafic, nu mai stau în aglomerație, nu mai stau într-o saună cu mirosuri oribile. Am norocul să circul pe o magistrală mai de doamne-ajută și mereu pe sensurile mai puțin aglomerate la orele respective. De exemplu, eu merg dimineața spre direcția Berceni, când pe sensul Pipera este crimă.

Ce vreau să spun este că de orașul ăsta mai degrabă ai vrea să fugi, decât să te mai chinui prin praf și căldură. O plimbare cu bicla, deși binevenită, trebuie să găsești locul potrivit dacă nu vrei să faci slalom printre oameni, mașini și claxoane. Pentru mine nici nu mai există pista aia de bicicliști de pe Calea Victoriei, de exemplu. Să zicem că m-aș plimba prin Herăstrău, ceea ce am mai făcut, dar sunt prea mulți oameni, prea mulți copii ce aleargă. V-am povestit că în Herăstrău am căzut peste un copil când eram cu bicla? Da, intrase în mine cu mini-trotineta lui, el nefiind atent, eu nefiind pe fază, bum. Urlete și plânsete, de am crezut că o să mă cert cu părinții, dar ei au fost suficient de smart cât să înțeleagă că nu am dat eu peste copilul lor.

De aproximativ 3 ani am un traseu nou, anume Lacul Morii – Chiajna. Se pornește de pe lac din drepul parcului Crângași, se merge spre direcția insulă (se face un tur și acolo), apoi se continuă frumos pe marginea lacului până când acesta se termină și apoi se intră pe străduțele cu case. Pff, iar unele case din zona de lângă lac și spre Chiajna sunt absolut superbe. Când o să fiu mare, o să am și eu o casă precum acelea, desprinse parcă din filmele americane.  Se trece pe lângă un cimitir, pe lângă o pădure, se coboară la vale (ah, minunată senzație), se admiră apusul, se ajunge la grădina zoologică, se ia o pauză de apă / înghețată și se continuă drumul înapoi spre casă. Sunt cam 25 km dus-întors dacă se înconjoară lacul, anume la întoarcere să veniți pe cealaltă parte. Dacă nu, sunt 17 km și arată așa:

 

Mie îmi place nebunie traseul ăsta și deși nu pot să-l fac în fiecare săptămână, măcar o dată pe lună tot reușesc să-l fac.  Vă atenționez că pavajul de pe lângă lac nu este extraordinar și deși nu e nevoie de o bicicletă sport, parcă nu aș merge cu una încărcată cu floricele.

Și câteva poze de pe traseul cu bicla:

Unde poti depozita bagajele in strainatate

Unde poti depozita bagajele in strainatate

Ni se poate întâmpla tuturor. Avem noroc de zbor de întoarcere târziu, iar check-out-ul de la cazare este dimineața, la ora 10 sau maxim 11. Mai aveți câteva ore bune de petrecut în oraș până la plecarea spre aeroport, deci și niște valize / geamantane de cărat.

Ce este de făcut? Well, prima opțiune ar fi să discutați cu gazda să vă păstreze bagajele până când le puteți lua, la plecare. Cred că în majoritatea cazurilor nu o să aveți nicio problemă, adică nu mi s-a întâmplat nici mie să mă refuze cineva cu depozitarea lor temporară. Cred totuși că sunt mai multe șanse în cazul în care rezervați la hoteluri sau pensiuni decât apartamente de tip Airbnb, propietarii mai pleacă, nu sunt mereu disponibili, iar în perioadele aglomerate, camerele / apartamentele trebuie curățate pentru a primi noii oaspeți, deci mai greu de păstrat bagaje.

De altfel, un alt motiv pentru care nu este mereu la îndemână să lași bagajele la cazare este pentru că la întoarcerea din centru spre aeroport ar trebui să mai faci un ocol până cazare. Doar dacă ai noroc și stai pe lângă gară sau chiar în centru astfel cât drumul să fie direct. De exemplu, în Copenhaga, am stat chiar lângă gară și am lăsat bagajele la hotel, unde aveau un spațiu dedicat pentru așa ceva. Practic, plăteai o anumită sumă (nu mai știu cât, din păcate) destul de ok și îți puteai lăsa bagajul acolo toată ziua, încuiat într-un dulap.

Însă în situația în care nu aveți luxul unei cazări accesibile, să știți că există business-uri pentru depozitarea bagajelor (storage lockers). Au centre peste tot în oraș astfel că nu trebuie să îți faci griji că nu ai unde să le lași sau că te chinui să le recuperezi apoi.

Lock & Be free – Madrid

În Madrid am avut fix genul de situație de care spuneam mai sus, cazarea fiind foarte departe și cu nicio rută directă centru – aeroport, așa că am căutat pe net opțiuni. Am găsit această firmă ”Lock & Be free” ( un nume foarte sugestiv), am văzut că se deschidea la ora 10 o locație chiar în centrul orașului și am mers acolo să ne lăsăm trolerele. Am plătit cred că 10 euro 1 dulap unde au intrat toate bagajele pe care le aveam și le-am lăsat toată ziua acolo. Am și semnat nu știu ce foaie, a fost un proces destul de simplu și rapid.  Locația este păzită cu camere de supravegheat.

În teorie ar trebui să faci rezervare online ca să prinzi un loc liber. Noi am avut noroc dacă am venit fix când s-a deschis, am prins un dulap liber. Am lăsat bagajele înăuntru, am setat o parolă pentru seif astfel cât să o știm doar noi. La plecare, am venit frumușel, am băgat parola, ne-am luat trolerele și la nici 5 minute am ajuns la o stație de metrou și am plecat spre aeroport.

Stasher – Pisa

Și aici am avut o situație de ”e prea complicat să ne întoarcem la cazare”, cu ceva ore bune de petrecut prin oraș. Am căutat pe internet soluții de storage în Pisa. Am găsit vreo 2-3 variante, nu foarte multe, căci vorbim până la urmă de un oraș mic. Plin ce turiști, ce-i drept. Am dat peste Stasher care este un fel de Vola sau Momondo al bagajelor, căci ei nu au locații owned, ci prin intermediul lor poți să book-iești să îți lași bagajele în diverse locații păzite. Funcționează destul de simplu. Alegi locația în care vrei să lași bagajul, în cazul meu ca și zonă a fost gara și el îți oferă o listă de locuri. Am ales un hotel ce era fix lângă gară, am bifat ora estimativă la care voi lăsa bagajele și la care le voi ridica. Am plătit 12 euro (6 euro de persoană) online și am primit un cod de rezervare pe mail.

Am mers la hotelul respectiv, am arătat rezervarea, ne-au preluat bagajele și ne-au dat niște jetoane cu numere. Simplu și super rapid.  La fel, la întoarcere, doar le-am ridicat, am mers 200 de metri și am intrat în gară. De acolo  am luat trenul rapid spre aeroport.

Îmi plac mult opțiunile astea de storage, căci te scutesc de multe bătăi de cap. Însă, oricât de safe ar fi, vă recomand să nu vă lăsați banii și actele, nu se știe niciodată.

Cum poti pleca cu un minor in strainatate

Cum poti pleca cu un minor in strainatate

În 2017 am pornit o tradiție pe care o doresc să fie cât mai îndelungată. Probabil că nu știți asta despre mine, însă eu am o soră mai mică cu 10 ani. Am fost împreună în multe vacanțe de familie, dar când a împlinit 15 ani, am zis că e timpul să se desprindă de casa părintească și să plece în lume cu mine. Prima noastră vacanță a fost în Bruxelles, apoi am fost în Dublin și zilele acestea suntem plecate în Italia. Pentru mine este a 5-a oară în Italia, pentru ea este prima dată. O să vă povestesc despre peripețiile noastre în perioada următoare.

Pentru că este minoră a fost nevoie să punem la punct câteva documente astfel cât să nu avem probleme la vamă. Nu îmi răpesc sora, părinții mei și-au dat acordul să plecăm, chestiuni d-astea ce trebuie dovedite autorităților. Dacă sunteți în situația mea, adică sunteți un adult major care trebuie să trebuie să însoțească un minor in strainatate și nu sunteți părintele lui, atunci aveți nevoie de următoarele:

Acte necesare

  • extras de cazier judiciar: mergeți la orice secție de poliție (deci nu e nevoie să mergeți la cea din sectorul în care locuiți), completați la fața locului o cerere + aveți buletinul la voi și vi se va elibera o foaie care atestă motivul pentru care aveți nevoie de ea: însoțire minor in strainatate și faptul că nu sunteți înscris în cazierul judiciar. Am 3 plecări la activ, în fiecare an m-am dus să-mi scot cazierul înainte de plecare. Durează 5 minute.
  • declarația ambilor părinți în prezența notarului: neapărat ambii părinți trebuie să-și dea acordul în scris, în fața notarului, de plecare minor cu un alt adult decât ei. Declarația asta se poate elibera pe maximum 3 ani. A noastră a fost făcută în octombrie 2017 (la prima plecare) și este valabilă până în 2020 adică când face oricum 18 ani și o să scăpăm de treburile astea.

Și, desigur, trebuie atât minorul, cât și adultul să aibă actele de identitate la îndemână. Dacă sunteți părinte și plecați cu copilul, tot trebuie să obțineți acordul celuilalt părinte.  Toate situațiile sunt explicate pe larg pe site-ul Poliției de frontieră, aici.

Eu am avut o situație cu declarația asta anul trecut. În 2017, când am autentificat-o, în buletin aveam o anumită adresă de locuință. Apoi, mi-am făcut buletin nou în 2018 (expirase) și aveam un nou nume de stradă în act, căci se schimbase numele străzii între timp. Dar în declarație era numele vechi. Am sunat la vamă să le spun de treaba asta, să mă sigur că nu vor fi probleme. Repet, eu aveam aceeași locuință, doar că se schimbase numele străzii. Nu au fost probleme la vamă, dar am stat un pic ca pe ace, recunosc.

Aștept să ajungă și soră-mea să aibă salariu și să vină să mă plimbe și pe mine pe banii ei. Până atunci, face ce spun eu în vacanțe, căci e pe cheltuiala mea. Glumesc, îi plac vacanțele cu mine, o duc numai în locuri frumoase 😀