Traseu prin Muntii Ciucaș

Traseu prin Muntii Ciucaș

Ușor – ușor cred că mă voi transforma într-o munțomană. Și încă nu mă pot decide dacă îmi place mai mult marea sau muntele. Cred că anul asta escapadele la munte au fost la fel de numeroase precum cele de la mare, dar despre cele din urmă nu prea scriu, căci…marea de la noi e una și acolo merg toți, oricum. Tot ce pot spune SIGUR este că la munte ai mai multe șanse să dai de oameni civilizați decât la mare. După o anumită altitudine, credeți-mă, nu vă ajunge niciun cocalar din urmă. Nu urcă BMW-ul așa sus. Pe litoralul românesc, în schimb, sunt mai multe șanse să vă luați țeapă de la toată experiența. În plus, muntele are ceva aparte. Natură, liniște, răcoare, nu te gândești la nicio problemă, ci doar te bucuri de traseu.

Condiția fizică e importantă

Din fericire, am ajuns și la o condiție fizică ce îmi permite să urc / cobor fără să simt că mai am puțin și mor. Ca o paranteză, îmi amintesc când am fost în Maroc, în 2016, și am călătorit în deșert. Ne-am urcat pe dune de nisip ca să ne dăm la vale cu covorul. Mă rog, să ne tragă berberul la vale cu covorul. Și îmi amintesc că mi-am dat duhul urcând dunele alea de nisip. Nu e precum mersul în zăpadă, ci este super greu să te miști prin nisipul dens. Mi-a fost asa dificil să fac asta încât am crezut că o să leșin. Berberul chiar m-a întrebat dacă sufăr de astm, pentru că rămâneam fără aer la fiecare pas. Bine că am murit o oră ca să dureze 5 secunde să coboram cu covorul. E o amintire frumoasă oricum. Închid paranteza.

Drumeție pe Ciucaș

Așa, revenind. Am condiție fizică și vreau să profit de cât mai multe ieșiri în natură. O ultimă astfel de ieșire a fost un traseu pe Munții Ciucaș. Am urmat traseul așa cum este descris în acest articol. Și așa cum zice și acolo, în drum spre Vârful Ciucaș ai 2 opțiuni: una grea și una mai simplă. Este o anumită porțiune de drum care este mai abruptă, cu mult pietriș și, într-adevăr, nu are ceva spectaculos de văzut. E greu de urcat, din acest motiv noi am ales varianta de a merge cu mașina de teren ce te ia din apropiere de DN1A (Cheia). Cei de la Cabană Ciucaș au un serviciu în care transportă persoane cu mașini 4×4 până la cabană și de acolo poți continua traseul pe jos. Costul este de 15 lei / persoană.

Noi am mers cu un 4×4 mai vechi ce în spate avea niște băncuțe pe care ne-am înghesuit 6 persoane. Să mergi pe drumul ăla cu 4×4 vechi e o experiență aparte. Recomand să nu mâncați înainte sau să luați o pastilă de rău de mașină ca să evitați senzația de greață după ce ați fost aruncați în toate părțile.

De la cabană am pornit frumos spre Vârful Ciucaș. Drumul este foarte frumos și impresionant. Este o zonă în care se află o râpă ce e un pic mai dificil de urcat, trebuie doar să fiți foarte atenți. Ne-am oprit să facem și multe poze și să filmăm și cu drona.

A venit ploaia

Știam că o să plouă. Ne așteptam, însă, la o ploaie scurtă, de vară. Și cu acest gând în minte ne-am echipat mai mult sau mai puțin corespunzător. Eu, de exemplu, mi-am pierdut geaca de fâș în Muntenegru și mi-a fost lene să dau o fugă până la Decathlon pentru alta, așa că mi-am luat doar un hanorac. Foarte naivă am fost. Pe la ora 3 a început furtuna. Am zis că e ok, înaintăm. Nu au trecut nici 3 minute și a început să plouă foarte tare și să dea cu grindină. Gata, ne întoarcem din drum. Mai aveam oarecum puțin până la vârf. Dezamăgiți că nu ne atingem scopul expediției, am luat-o înapoi spre cabană. Doar că ploaia devenea tot mai agresivă și era foarte greu să mergi pe poteca plină de nămol. Nu era sigur pe unde călcai. Drept urmare eu am și luat o frumoasă căzătură:

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este photo_2021-08-09-21.54.19-768x1024.jpeg

Mai mult de atât, am înghețat de frig pentru că hainele mele erau îmbibate de apă. Faptul că mai eram loviți și de grindină nu ajuta deloc. Diana a avut noroc cu o geacă de 30 lei impermeabilă ce și-a făcut treaba foarte bine.

Diana era happy pe muntele Ciucaș:

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este photo_2021-08-09-21.54.22-1024x768.jpeg

Eu, pe de altă parte…

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este photo_2021-08-09-21.54.26-1024x768.jpeg

După o veșnicie de mers prin ploaie (ne era și foame și frig), am ajuns la cabană. Toată lumea se adăpostea înăuntru. Ne-am așezat să bem mult ceai și să mâncăm, așteptând să se oprească ploaia. Și tot nu se mai oprea. Pe Weather spunea că va ploua încontinuu până la ora 9 seara. Era 4:30, nu aveam cum să stăm până atunci. Am luat în calcul și varianta să ne cazăm o noapte la cabană și să plecăm a două zi de dimineață. Dar nu aveam haine de schimb, deci tot nu era bine. Pe telefon primeam non stop RO-alerte de cod portocaliu / cod roșu că sunt inundații.

Mașinile de cabană luau turiști și îi duceau până jos, la mașinile lor. Însă erau absolut arhipline și coadă era imensă. Am mai fi stat încă 2 ore dacă așteptam să ne vină rândul. Și chiar când nu mai știam cum să facem…s-a oprit. Dar nu știam pentru cât timp va fi așa, drept urmare am plecat imediat pe jos. Eu eram fericită că, iată, facem cumva tot traseul, chiar dacă reusisem să ajungem în vârf.

Și la coborâre nu a mai plouat deloc, am avut o plimbare super plăcută și răcoroasă prin munți. Ni s-au și uscat hainele cât de cât, aveam burtă plină, deci a fost foarte suportabil. Plus, peisajul a fost de vis, recomand neapărat să îl parcurgeți dacă vă plac drumețiile. Cred că pentru cei experimentați e easy peasy. Pentru cei ca mine este peasy, dar poate fi și easy.

Am filmat și niște cadre cu drona ca să mă credeți pe cuvânt:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.