Etichetă: Bontida

Cum a fost la Electric Castle

Cum a fost la Electric Castle

Anul ăsta am văzut Electric Castle ca într-un vis, nici nu știu când am adormit, când m-am trezit și când am plecat de acolo. O zi am petrecut-o full pe domeniu, aprox 10 ore, iar restul e pe fast forward, prins avioane etc.

Trebuia să fie mai întâi o gașcă de  4 fete, apoi am rămas 3 și am zis să nu asigur efectul de domino. Și parcă voiam totuși să merg să văd Florence, dar apoi m-am lovit de problema zilelor de concediu. Mai am în plan niște lucruri pentru anul ăsta și parcă nu-mi convenea să-mi sacrific zilele (nici măcar una) pentru EC.  Mai ales că nu aveam doleanțe să văd 20 de trupe.

Nu cred că am mai povestit pe aici, dar eu când am o fixație pe o idee, fie ea și extraordinar de absurdă, tot o fac. Știam că nu este rentabil să merg doar de vineri seara până duminică seara la EC, știam că o să mă coste mult, but I did it anyway. Apoi, nici nu m-am gândit că o să fie haosul care a fost, astfel că duminica mi-am petrecut-o în Cluj, pentru că aveam zborul la 6 seara și din Bonțida nu mai pleca niciun shuttle bus spre aeroport după ora 12 (prânz), lucru pe care l-am realizat chiar vineri. Da, au fost niște opțiuni de transport extraordinare.

Toate zborurile, fie Tarom, fie Blue Air, au avut întârzieri. Vineri, o cursă Tarom a întârziat 4 ore, cică din motive tehnice. Și tot vineri a fost cea mai neagră zi pentru cei care au vrut să ajungă în Bonțida. După ce că oamenii stăteau și 2 ore să aștepte un autobuz să vină de la punctele de plecare din oraș, au mai făcut și drumul respectiv în 4 ore. În 4 fucking ore au făcut 30 km. Cred că aș fi coborât și aș fi luat-o pe jos, căci ar fi fost același lucru, doar să nu stau pe loc și să simt că mor de așteptare. Sâmbătă s-a defectat și un autobuz pe la jumătatea drumului, s-au dat jos oamenii și au așteptat în câmp să fie preluați de alt autobuz.  Și oamenii ăștia care veneau din Cluj au pierdut Florence din cauza acestui lucru, mi se pare cea mai nasoală chestie posibilă.

Flashback în 2017. Electric era mișto, era cu mulți oameni, dar categoric nu cu haosul întâmpinat acum. Pe atunci era sold out cu vreo lună înainte de festival, anul ăsta puteai să cumperi bilete general pass și în zilele de festival, deci clar au suplimentat ”locurile”. Ceea ce nu mi se pare a bad thing, mai ales că e în aer liber și oamenii se plimbă de colo-colo, nu sunt într-un spațiu închis să zici ”gata, nu mai are loc să intre nimeni”. Plus,  nu e cu oră fixă de intrare, deci nu poți controla fluxul de oameni. Dar of course, sunt anumite rush hours, doar că nu m-aș fi așteptat să fie chiar 4 ore. Da, avem o infrastructură oribilă, iar situația în zonă e total disproporționată cu rapiditatea în care se dezvoltă eventul. Și nu ține doar de organizatori să se rezolve acest lucru, deși le-aș inputa faptul că au zis oamenilor să se ia trenul din Cluj spre Bonțida,  că oprește acolo, când trenul ăla oprea, de fapt, în câmp și de acolo se mergea pe jos 45 minute.

Eu nu am prins niciun traffic jam, din fericire. Mulțumită întârzierii de zbor, vineri am pierdut shuttle bus-ul care ar fi trebuit să mă ducă de la aeroport în Bonțida. Bilete pentru următorul shuttle bus nu puteam să achiziționez decât cu 16 ore înainte (much digital service). Norocul meu a fost că m-am împrietenit cu o tipă în aeroport și am plecat cu ea cu mașina unui amic de-al ei. Așa că am plecat din Cluj cu autobuz pe la 1 dimineața. Șoferul ne-a zis că nebunia traficului s-a terminat abia la 10 seara.

Nu am stat la cozi la autobuz decât într-o singură zi (40 de min), iar seara ne-am luat priority boarding (35 lei) ca să nu fie nevoie să așteptăm, pentru că eram rupte de oboseală. Ce să zic, 100 lei transportul la fața locului, chiar nu știam cum să mă mai lipsesc și de acești bani. Ah, și overall am stat la un singur concert cap-coadă, anume la Subcarpați. Cred că a fost cel mai bun concert al lor. Și probabil cel mai scump concert Subcarpați la care voi merge vreodată. Și Adina a avut parte din prima ei ediție de EC într-un mod memorabil:

Altminteri, la fața locului e mișto, e fun, îmi place vibe-ul, e aproape ca o vacanță. Dar dacă nu vrei să vezi cel puțin 3 trupe de acolo, mai bine te lipsești.  Sper că în 2020 să fie un improvement pe ce înseamnă transportul la festival, fie mai multe autobuze, fie un drum ca lumea, orice, dar să nu stai 4 ore pe câmp.

Și măcar să închei într-o notă super pozitivă, vă las cu cel mai mișto lucru făcut de un brand acolo. Mastercard a adus-o pe Amber Galloway ca să traducă în limbajul semnelor piesele artiștilor. Nici nu știam că muzica poate fi transpusă în semne. Astfel, oamenii cu deficiențe de auz s-au putut bucura de 9 concerte transpuse în limbajul semnelor. Wow!