Etichetă: chiftelute

Reteta fericirii: grab some Balls

Reteta fericirii: grab some Balls

În Copenhaga mi-am făcut poza asta și am postat-o pe Facebook cu mesajul ”rețeta daneză a fericirii: grab some Balls” ca să justifice de ce eu, om adult, am simțit nevoia să cuprind în brațe o minge din piatră în plină stradă. E fun, e ușor să faci glume despre asta. Plus, tot aveam în cap titlul acelei cărți și orice întâlneam în țara danezilor alăturam imediat cu această rețetă a fericirii.

Glumă, ne-glumă, aveam dreptate, căci ce poate fi mai satisfăcător decât o porție zdravănă de chiftele? Și nu alea de la IKEA; mi s-a luat de ele după ce mi-a fost rău la stomac în timpul unei răceli. Nu, chiftele d-alea ca la mama acasă…deși, mama a învățat de la mamaie să facă doar chiftele ”comuniste.” La fel cum știe și mama prietenului meu să facă. Chiftelele se fac doar parțial din carne, restul este pâine sau cartofi, dar mai mult pâine. Îmi o amintesc pe mama cum scotea un castron mare roșu (mereu același) și înmuia pâinea în apă pentru amestec. Nu mi se părea foarte apetisant să văd pâinea aia udă, dar trebuie să recunosc că rezultatul era foarte gustos. Și mereu le lăsa un pic mai mult în tigaie cât să prindă un fel de crustă.  Mereu chiftelele erau mâncate cu muștar. Eu mai adăugam la ”garnituri” și brânză sau ceapă.

meatBALLS

În București s-a deschis de vreo câteva luni Balls, un local unde se servesc doar chiftele. Avem ciorbării, clătiterii, shaormerii, era momentul să avem și ceva dedicat acestui preparat. Balls se află pe Calea Dorobanți, fix lângă Cantina lui Nicolai Tand.  Servesc câteva rețete deosebite de chiftele, o selecție mică (dar bună) de beri și 2-3 variante de desert, la fel de rotunde. Totul în regim de comfort food, fără pretenții, yet pretentious, hipsterish & cool enough cât să vrei să vii să faci poze pentru Instagram. Și să vorbești despre asta în romgleză, cum am făcut eu mai devreme.

Localul este super mic, au 2-3 mese în interior, dar și câteva afară și nu se fac rezervări. Totul e foarte colorat, with a 80s vibe. Scaune vechi, mușama pe masă, ghivece de flori cum avea și mamaia.  Cât am stat acolo am ascultat un playlist întreg de Modern Talking, plus niște Boney M. Nostalgia all the way, deși eu nu am prins vremurile alea per-se, în fragedă pruncie plecam la drum lung și tata punea doar Modern Talking.

Stă să plouă cu chiftele

Ok, ok, dar cum sunt chiftelele? Ohh, demențiale! Îți plouă în gură doar când citești meniul. Am fost cu Angela și Marin și ne-am pus de acord ca fiecare să-și comande altceva ca apoi să putem gusta din toate. Și am comandat așa:

  • Maroc (un pic iute): chiftele de miel, sos de roșii cu cimbru, vinete prăjite și iaurt rece cu mentă
  • Arest (rețetă specială pentru filmul cu același nume): chiftele de curcan și spanac, sos de brânzeturi și jalapenos
  • 8 chifteluțe prăjite, piure de cartofi cu lapte și unt

Plus, garnituri castraveți murați, salată verde cu mentă și vinegretă și pâine cu maia.  Doamne, au fost delicioase toate.  Eu am avut Maroc și pentru un moment am avut impresia că sunt înapoi acolo. Porțiile par foarte mici când te uiți la ele, dar sunt foarte sățioase. Doar mănânci chiftele. Și nu mănânc miel de obicei, dar în combinația asta, a fost foarte gustos.  Salata verde cu mentă și vinegretă nu e cea mai pretty, dar e foarte bună.

Ce nu am înțeles, dacă tot servim mâncarea în local, de ce nu folosesc farfurii / boluri și tacâmuri din fier. Înțeleg pentru delivery că nu vrei să folosești plastic (and I applaud that), dar pentru restaurant mai bine îmi dai salata într-un mic castron decât într-o cutie cu capac de plastic peste. Oh, the irony.

Luaț poze

Ultimele mingiuțe au reprezentat desertul, niște salam de biscuiți cu fistic. Toate 3 au fost 9 lei, ceea ce mi se pare destul de scump.  Porțiile anterioare de chiftele au fost 23 lei fiecare, însă se adaugă garniturile și băuturile și am avut în total cam 42 de lei.

Să le dați follow și pe Instagram, they’ve got some ballsy content.