Întrerupem un pic seria de postări despre mâncare și călătorii ca să vă vorbesc despre ceva care e în strânsă legătură cu mâncarea și călătoriile. Fotografia. Nu am avut niciun vis când eram mică să mă fac fotograf, pasiunea pentru foto nu a apărut peste noapte, ci a evoluat de-a lungul anilor odată cu mine și interesele mele. Categoric o influență mare a avut-o prietenul meu care se uită zilnic la tutoriale de fotografie și știe o mulțime de lucruri. Prima oară când am folosit un DSLR eram în Sibiu, acum 5 ani, în prima noastră vacanță.

Apoi au trecut anii, a apărut Instagram, am început să plec în tot mai multe călătorii și, evident, pozele erau nelipsite. Pozele de pe atunci erau groaznice, dar mie mi se părea că fac o treabă excelentă. Cred că știi că ai ajuns la un nivel ridicat atunci când te poți uita în urmă la ceva făcut de tine și să ți se pară în continuare la fel de bun. La nivelul ăsta vreau să fiu.

Am avut o perioadă plină de poze suprasaturate, aveam impresia că dacă o poză are culori mai intense, atunci sigur e e mai bună. Surprindeam cadre destul de basic, compoziția nu avea nimic deosebit, eram doar un alt turist care făcuse o poză. Dar eu credeam că fac bine.

Fast forward, în septembrie anul trecut am simțit că vreau să fac și altceva pe lângă job. Așa că am ales un curs de foto în ideea că o să mă specializez pe fotografia de mâncare. Am venit la curs hotărâtă, eram singura care deja decisese ce voia sa facă.

L-am avut profesor pe Bogdan Petrice. Tipul are 23 de ani si deja are un portofoliu impresionant, plus realizează editoriale pentru o revistă de lifestyle. A fost super de treabă și, deși nu eram interesată de fotografia de fashion, am avut învățat multe lucruri de la el. Poate cel mai important lucru reținut de mine a fost să gândesc altfel ce vreau să pozez. Apropo de ce ziceam mai sus cu acele compoziții basic. Să nu mai fac poze doar pe centru, să găsesc alte unghiuri. Să încerc lucruri noi, să încerc să-mi creez propriul stil și să apreciez urâtul în frumos.

Am venit chitită pe fotografia de food, iar la finalul cursului mi-am dat seama că nu aș vrea să mai urmez asta neapărat.

Am descoperit, în schimb, că îmi plac foarte mult alte genuri de fotografie, mai fun și mai ușor de realizat: să fac poze pe film, să pozez clădiri, să pozez experiențele din vacanțe, să pozez oameni într-un mediu ales de mine (nu în studio). Și momentan învăț și le testez pe toate, așa cum ni s-a zis la curs să facem.

Să vă zic totuși cum a fost cursul. A durat 12 săptămâni și am avut un mix de teorie și practică. Cea din urmă a fost reprezentată de 3 shooting-uri cu modele care doreau să-și facă portofoliul pentru cariera lor de modelling. Am pozat 2 fete și 1 băiat, ceea ce a fost puțin ciudat la început, că nu știam cum să-i zic să stea, dar in the end, a ieșit bine. Am avut 2 cursuri de Photoshop și aici am învățat să stilizez și să corectez defecte, poate cel mai mișto lucru ever! M-aș specializa în Photoshop ca și retoucher, dacă mă gândesc mai bine.

Pentru partea teoretică am avut niște cursuri în pdf pe care le-am discutat. Erau mainly articole de pe internet scrise foarte simplu, ca să înțeleagă oricine: introducere în fotografie, reguli de compoziție, despre white balance, despre diafragmă, cum să setăm timpul de expunere etc etc. Nu era nici chiar ca la școală, nu erau teorii și definiții, alegerea ta dacă îți iei notiție sau nu. Deci e o experiență foarte personală, fiecare decide pentru sine cât vrea să învețe și cât să se implice.

Ce nu mi-a plăcut la curs:

• eram destul de mulți într-o grupă, cred că aproximativ 25. Nu au venit toți, unii nu s-au mai întors deloc, dar tot eram prea mulți și e greu pentru profesor să acorde tuturor atenție. Mai ales când aveai nelămuriri la shootings și ne călcam în picioare să pozăm modelul.
• deși era vorba să primim temă după fiecare curs, nu s-a întâmplat de fiecare dată și nu mereu erau verificate de profesor.
• organizarea celor de la Dalles GO e inexistentă. M-au sunat de 3 ori să mă întrebe dacă vreau să mă înscriu la examenul final și eu mă înscrisesem deja.
• examenul final e cam prea simplu, știu că e curs de începători, dar dacă termini 18 grile în 5 minute e cam ciudat.
• mi-ar fi plăcut mai multă practică, să ieșim afară și să pozăm într-un mediu necontrolabil. Ce-i drept era și iarnă și cam urât afară, dar puteam seta un curs să fie pe lumină și vreme bună, zic.

Îl recomand?

Eu am învățat lucruri despre tehnica mea de fotografie și am aplicat sfaturile primite de fiecare dată când am avut ocazia. Dar asta a fost persoana mea. Și ținând cont de lucrurile care mi-au displăcut, nu știu dacă să spun cuiva să facă asta și apoi să fie nemulțumit(ă). Până la urmă costă destul de mult, 3200 lei, dar pare că au o permanentă reducere de 50%. În fine, am dat 1600 lei, plus 200 lei ca să susțin examenul și să primesc diplomă de acreditare de la Ministerul Muncii. Încă aștept să vină.

Alternativa la cursul ăsta ar fi să cunoașteți un fotograf cu experiență și să ieșiți cu el la o cafea pentru un informal talk. Nu o să vă învețe trucurile sale, dar o să primiți niște sfaturi de început de drum. Apoi, să stați cu Youtube-ul în brațe și să vă uitați la tutoriale. Și, în final, să ieșiți să faceți cât mai multe poze. Practice makes perfect.

Dacă tot suntem aici, hai să vă arăt și câteva fotografii din portofoliul meu final. Cerința a fost să includem fotografii de la shooting-uri, dar puteam avea și fotografii făcute de noi în trecut. Selecția a fost validată înainte cu profesorul.

Preferata mea: