Etichetă: drumeție

Traseu prin Munții Piatra Craiului, până în Măgura

Traseu prin Munții Piatra Craiului, până în Măgura

Am făcut primul meu traseu pe munte în 2014, când am fost prin Neamț, cu ocazia taberei de bloggeri. Îmi amintesc și acum că am fost praf la capitolul ăsta. Nu știu dacă era traseu greu sau eu eram super neexperimentată și fără niciun pic de condiție fizică. Cert este că am ajuns ultima sus, la cabană. Și că îmi era incredibil de foame, aveam semnal zero la telefon și am putut să dorm lemn într-o cameră cu 12 fete sau câte eram. La coborâre a fost mai ok-ish, aveam și semne cu ”Atenție, vipere”, am văzut o capră neagră de la depărtare, dar aveam picioarele praf de la atâta mers. Când am atins în sfârșit asfaltul, m-am descălțat și am mers în picioarele goale până la cabană.

În anii ce au urmat am devenit și mai praf la condiția fizică, doar ce mi-am revenit cât de cât în ultimul an când am început să merg frecvent la sală, să fac yoga, să slăbesc, să merg mult pe jos etc. În octombrie anul trecut am mai încercat cu gașca un traseu (mai mult drumeție) prin Rânca, însă am cam abandonat treaba după 2 ore, ca și decizie de grup, deși eu aș mai fi mers.

Traseu prin Munții Piatra Craiului

Anul acesta, în schimb, am făcut un traseu de aproximativ 7 ore prin Munții Piatra Craiului. Voiam să ajungem să vedem Măgura, auzisem că e superb. Doamne, și ce vezi pe Instagram despre locul ăsta e perfect adevărat. E incredibil de frumos. Noi am prins o zi mai mohorâtă, cu ceață, dar chiar și așa, tot a meritat să venim! Doamna de la cazare părea că regretă ea pentru noi că nu am văzut împrejurimile într-o zi mai însorită (doar câteva ore am prins), dar am asigurat-o că ne-a plăcut tare mult și așa. Oricum, mă întorc la vară să refac traseul.

Noi am pornit de la Fântana lui Botoroga, la intrarea în parc, cum ar veni. Am plătit o taxă de acces de 5 lei. La început erau mulți bombardieri cu mașini. Era cea mai aglomerată drumeție, părea că mergem printr-o parcare construită în munți. Dar apoi am schimbat macazul și am intrat efectiv pe traseu, am început să urcăm. Nu avea cum să vină după noi Gigel cu BMW din 95.

Cred că toată experiența a fost sinestezie pură. Sunete, mirosuri, simțuri. Aerul curat și tare de munte ne-a ținut în priză tot drumul, nu am obosit nicio secundă, plimbarea fiind foarte ușoară (dacă ești echipat corect). Auzeai păsărelele, te întâlneai cu animăluțe pe drum (cai, vaci, căței adorabili) și mirosea a lemn ars, mentă și salvie și mai era un miros pe care nu îl pot descrie în niciun fel. Un miros de țară, îmi amintea de mamaie și de vremurile în care petreceam verile la ea. Foarte liniștitoare senzația. Cred că vreau să-mi petrec viața urcând pe munte. :))

La un moment dat am intrat într-un nor de ceață. Nu mai vedeai nimic în jur, era o atmosferă desprinsă ca dintr-un film horror. Dar era liniște și pace.

Peisajele au fost de vis

Care a fost traseul exact

Traseu prin Munții Piatra Craiului este inspirat de aici. Doar că dacă snteți începători, va trebui să ocoliți Cheia Pisicii pentru că este prea dificil. Noi am ocolit Cheia Pisicii prinloc nemarcat, când am făcut prima la stânga, la 180 grade.

Mulțumesc Mihai al Dianei că ne-ai adus pe traseul ăsta absolut minunat și că ne-ai parcat undeva și fix la parcare am și coborât de pe munte. Asta e magie, nu altceva!