Etichetă: fructe de mare

Impresii din Cinque Terre

Impresii din Cinque Terre

O să vă mărturisesc un secret, anume tot ce se spune despre Cinque Terre este foarte adevărat: este un loc absolut superb. Deși nu am vizitat toată Italia, pot spune că acesta și Lacul Como sunt categoric cele mai frumoase locuri pe care le puteți vizita în această țară. Parcul Național Cinque Terre face parte din UNESCO.

Am vizitat toate cele 5 sate: Monterosso al Mare, Vernazza, Corniglia, Riomaggiore și Manarola în doar 2 zile. Desigur, poți vizita satele și într-o zi dacă ești pe fugă și mergi doar cu trenul, dar eu nu v-aș recomanda să vă alocați doar 1 zi dacă aveți de unde. Inițial, și eu voiam să ajung doar o zi, iar cealaltă să o dedic pentru Portofino, dar m-am răzgândit după ce am văzut cât de scump este Portofino și oricum nu aș fi avut așa multe lucruri de făcut acolo. Tocmai pentru că sunt săracă. Așa că am explorat toate cele 5 sate în ritmul meu, savurând peisajele și marea și un vin delicios la fiecare masă. Uneori, chiar și între mese, ups.

Cinque Terre nu este accesibil foarte ușor cu mașina, cred că sunt doar anumite zone în care poți călători așa, în rest, tren și mersul pe jos sau, mai bine zis, hiking. Dacă vă interesează să faceți trasee, vă recomand să vă uitați pe Internet mai întâi la starea drumurilor și accesibilitatea lor. De exemplu, faimoasa potecă a iubirii dintre Riomaggiore și Manarola este momentan închisă până în 2021. De asemenea, dacă nu faceți hiking de obicei, dar vă doriți să încercați un traseu, neapărat să alegeți unul de complexitate mică. Oricum, tot va fi greu dacă nu aveți antrenament, dar măcar nu muriți pe traseu.

Câteva sfaturi pentru hiking în Cinque Terre (vara):

  • haine lejere: pantaloni scurți, tricouri din bumbac, orice articol de îmbrăcăminte care este comod și nu jenează și care nu se lipește de corp dacă transpirați.
  • încălțăminte adecvată: nu sandale, nu converși, nu teneși.
  • cremă de soare: o să vă prindă soarele și o să vă coaceți mai ceva ca niște struguri
  • ochelari de soare & șapcă / pălărie
  • multă apă: și să fie rece
  • rucsac: care să conțină cele de mai sus

Eu nu am avut nimic din ce am scris acolo când am fost pe traseu, dar tocmai pentru că sunt pățită, zic să vă spun vouă cum ar fi mai bine 😀

Cum mi-am împărțit timpul?

Am explorat în prima zi 3 sate: Monterosso al Mare, Vernazza și Riomaggiore în această ordine. Am zis că pentru ziua 2 trebuie să mă dedic traseului de hiking ce începea în Corniglia, trecea prin Volastra și ajungea apoi în Manarola.  Dar întâi să vă povestesc de prima zi. Cum călătorești dintr-un sat în altul? Cu trenul, desigur, care face doar 4 minute, iar biletul costă 4 euro. Ceea ce mi se pare mult. Eu cu 4 euro am călătorit dus-întors vreo 120 km în Luxembourg. Dar mna, riviera italiană.

Monterosso al Mare

Este ultimul sat și vă recomand să începeți cu acesta ca apoi să o luați încetul cu încetul înapoi spre direcția din care ați venit. În cazul meu, eu veneam din Pisa, căci acolo aveam cazare, dar sfatul este la fel de valabil și dacă stați în La Spezia.  Acesta este cel mai aglomerat dintre toate și cel care este și cel mai turistic, având plaje amenajate de-a lungul falezei.  De altfel, are un aer mai puțin rustic și mai mult modern. Mi-a plăcut, păcat că era foarte înnorat când am ajuns eu să mă plimb. Tot aici am mâncat și masa de prânz care a fost foarte bună, mi-am luat un ”meniu turistic” de 15 euro cu salată de ton, paste cu pesto și 1 pahar de vin alb. Cinque Terre este scumpicel cam pe toată lungimea sa, să știți.  Dar mna, riviera italiană. Aveți și varianta în care încercați street food cu fructe de mare sau foccacia cu diverse topping-uri, dar aveți grijă să le luați proaspete.

Câteva poze:

Vernazza

Ăsta a fost satul numărul 2 și e o diferență imensă între el și Monterosso al Mare! În primul rând, are acel vibe rustic și autentic tradițional care lipsea în Monterosso. Apoi, deși are zonă de plajă, aceasta nu este deloc amenajată. Oamenii stau pe fâșia îngustă de nisip sau se urcă pe stânci / pietre. Este foarte aglomerat și plin de turiști, dar mi-a plăcut foarte mult. Puteți să mergeți la Castelul Doria (intrarea este 1.50 euro) și deși este un turn mic ce nu poate fi vizitat, de fapt, o să vă cucerească priveliștea de acolo. Este absolut superbă!

Câteva poze:

Unii spun că Vernazza ar fi cel mai frumos sat din Cinque Terre. Posibil, pentru mine cred că este pe locul 2, căci altul mi-a furat inima complet. Riomaggiore!

Riomaggiore

Am poposit în Riomaggiore după ora 4 după-amiaza când începea să fie acea lumină caldă, perfectă pentru poze. Și nu doar pentru poze, de fapt, ci și pentru starea de spirit pe care ți-o ofera. Am prins apusul aici și m-am îndrăgostit iremediabil de locul ăsta, mi s-a părut cel mai frumos dintre toate. Cum veniți dinspre gară, pe Via Dell’Amore, este o potecă ce duce spre niște trepte aproape de stânci. Riomaggiore este un sat destul de vechi și oferă cea mai memorabilă experiență dintre toate cele 5.

Câteva poze:

Corniglia

Este cel mai mic sat dintre toate și cel mai izolat.  Astfel că deși este populat de turiști, nu este o forfotă așa mare și își păstrează destul de mult din spiritul autentic pe care-l avea odată. Ne-am plimbat pe străduțe și am admirat priveliștea la mare. Tot aici am savurat o porție de paste cu salvie și niște spaghete bolognese delicioase într-o grădină umbrită.

Câteva poze din sat:

Ne pregăteam pentru traseul ce urma să pornească de aici și să traverseze Volastra (un alt sat foarte mic, cu doar 2 străzi) până în Manarola. Traseul efectiv începe chiar de pe lângă biserică cu câteva trepte pavate, apoi continui urcatul pe pământ. Distanța dintre Corniglia și Manarola este de 5,7 km și Google Maps spune că durează 1 oră și 49 min. Ei bine, nouă ne-a luat cam 3 ore cu toate opririle făcute atât pe traseu, cât și în Volastra.

De ce să faceți acest traseu? O să aveți parte de un view spectaculos, o mergeți prin vegetație, prin pădure unde se aud doar păsărelele, o să treceți prin zone cu lămâi și podgorii. Oricum, urcați doar la început, o bună parte este drum drept, probabil din acest motiv este considerat un traseu ușor. Din câte am citit, unele trasee (probabil cele dificile) ar fi cu plată, însă acesta a fost complet gratuit.

Câteva poze de pe traseu:

Manarola

După traseul ăsta care ne-a obosit îngrozitor, plus soarele care ne-a ars, nu îmi doream decât să lenevesc la o terasă lângă mare și să savurez un pahar de vin rece. Ceea ce am și făcut vreo 2 ore. Apoi ne-am plimbat un pic prin sat și ne-am așezat la un restaurant să mâncăm paste picante și fructe de mare, plus să savurez alt pahar de vin. Manarola este cel mai mare producător de vinuri dintre cele cinci sate din Cinque Terre. Am citit că aici ar fi și cea mai bună gelato dintre toate satele, pot să confirm.

Câteva poze:

De aici am luat trenul spre casă, adică în Pisa, drumul durează 1 oră și jumătate, iar biletul costă 11 euro pe sens. Deci da, drumurile dus-întors spre Cinque Terre m-au costat ceva, dar a fost cea mai bună alegere să ne petrecem cele 2 zile aici. Și cum ziceam, tot ce se zice despre Cinque Terre este perfect adevărat, zona este incredibil de frumoasă și este de neratat dacă sunteți iubitori de Italia.

Fructe de mare la Mesogios Primaverii

Fructe de mare la Mesogios Primaverii

Nu știu cum sunteți voi, dar oricâte restaurante aș vedea în feed-ul de Facebook / Instagram, când sunt pusă în situația reală, on the spot, să numesc unul la care să merg, în 99% cazuri nu am nicio idee. Poate pentru că văd atâtea opțiuni zilnic încât creierul meu nu mai poate să stocheze nicio informație. Sau o stochează așa bine încât în momentele importante ”the file can not be found”.  Situația mea devine și mai dificilă atunci când trebuie să ies în oraș cu familia mea. Câți membri, atâtea gusturi și preferințe.  Am mers odată la un restaurant coreean cu ai mei, sora mea (care e mare fan cultură asiatică) și prietenul meu. Dintre toți, doar eu și soră-mea ne-am bucurat cu adevărat de experiență. Pentru restul prezenți la masă să spunem că a fost o experiență cam prea…nișată.

Și acum câteva săptămâni, eram afară în parcarea de la clubul BOA și cu 10% baterie încercam să găsesc un restaurant mișto cu mâncare bună care să satisfacă și gusturile mele de ”vreau să pun poze pe Instagram” versus gusturile de ”vreau o ceafă de porc la grătar” ale lui tata. Așa am da peste Mesogios Food Primăverii, care se afla și în zonă. Ah, motivul random pentru care eram în parcare la BOA era că sor-mea avea balul de clasa a 9-a și am complotat mișelește să mergem într-un loc fără ea cât timp o așteptam să plece din club.

Să revenim. Mesogios Primăverii nu înseamnă ”ceafă la grătar”, dar un pește bun categoric poți să mănânci aici.  Nu e surpriză ce standard de calitate are (și prețuri!) dat fiind zona în care este amplasat. Casele și mașinile de pe strada Heleșteului (o locație pentru un restaurant de seafood) te făceau să te simți că ești într-o suburbie din străinătate. De altfel, și restaurantul arată foarte bine, e o combinație de high class cu family business restaurant, fiind amplasat în clădirea în care a locuit scriitorul și jurnalistul Zaharia Stancu în ultimii săi ani de viață.

Au fructe de mare proaspete, te uiți în meniu, îți alegi preparatul sau te poți uita direct la ce urmează să-ți fie cină și să alegi așa:

Noi am început cu un aperitiv: salată de icre Tarama (12 lei) la care am primit un coș plin de pâine caldă. Obișnuită să mănânc icre doar din comerț și, în general, d-alea care costă 2 lei cutia, vă dați seama ce încântare de papile gustative au fost acestea, nu?

La felul doi eu mi-am luat un somon la cuptor în crustă de ierburi aromate (39 lei), care a venit surprinzător de….gol. Pentru o garnitură de salată a trebuit să comand separat și dacă am reținut bine un bol cu frunze m-a costat vreo 17 lei.  Dar somonul a fost chiar delicios, de regulă prefer să îl mănânc la grătar, dar ăsta a fost chiar perfect.

Prietenul meu și-a luat paste cu fructe de mare și erau atâââââââât de bune. Am fost foarte aproape să mi le comand și eu, dar am zis să nu avem amândoi același fel, doar o să gustăm unul de la altul, nu? Scoicile erau gigantice și cărnoase, iar pastele erau pregătite în casă, drept urmare porția costa vreo 49 lei. Noroc că era consistentă.

Mama și-a luat vreo 200 de grame de scoici verzi gătite în sos de vin alb și cu sos de lămâie. Foarte, foarte bune, dar cred că trebuia să-și ia vreo 300 grame (16 lei / 100 g) ca să se sature bine de tot. Scoicile mai mult înotau în sos pe care l-am mâncat apoi cu pâinea caldă, o combinație bună.

Tata a făcut, în schimb, o alegere excelentă, deși el e mai ghinionist la încercat lucruri noi. De regulă nu îi plac. Și-a comandat acum un ton roșu la grătar, în crustă de susan negru, servit cu piure de cartofi și trufe (49 lei). Diviiiiin de bun și foarte sățios și nu credeam că poate să-mi placă atât de mult piureul cu trufe. Dacă ajungeți la Mesogios, neapărat să-i dați o șansă acestui preparat, nu o să vă dezamăgească. Adică nu l-a dezamăgit pe omul care ar mânca o halcă de carne de porc oricând.

Am completat toată experiența culinară cu un vin alb românesc, din Moldova, era 90 lei sticla. L-am băut cu plăcere și mi-a dat o amețeală plăcută, fără să am dureri de cap, cum mi se mai întâmplă cu altele. Nu mai știu cum se numea, dar chelnerul va ști ce să vă recomande.

Atenție la prețuri, multe dintre opțiuni sunt cotate la gramaj, altele au și preț fix, deci s-ar putea să vă încurce un pic. Pe scurt, a fost o experiență chiar faină, localul are o atmosferă intimă, cu oaspeți de calitate, mâncarea e foarte bună. E genul de loc unde ieși cu iubitul/iubita să sărbătoriți vreo aniversare sau să să vă anunțați părinții că vă căsătoriți. Sau că așteptați un copil. Sau să cunoască cele 2 perechi de cuscrii. Mă iertați, sunt sigură că nu este doar genul ăsta de restaurant, dar am avut și o companie care să mă influențeze.