Etichetă: inghetata

Am fost la Festivalul Înghetatei Artizanale

Am fost la Festivalul Înghetatei Artizanale

Un festival la care nici nu aș fi ajuns în mod normal dacă nu m-aș fi lăsat influențată de colega mea, Evelina. Până la urmă ce poți să faci într-o vineri, la ora 4? Ah, nimic, doar să stai la coadă jumătate de oră pentru două cupe de înghețată desprinsă din rai (tot ce e bio, raw, bla bla în materie de înghețată mă face să cred că voi mânca cel mai bun lucru de pe pământ).

Festivalul a avut loc la Roaba de cultură, în Herăstru, și era planificat să înceapă la ora 5. Am ajuns la 5:20 (parcă), iar în naivitatea mea am crezut că e chiar bine că ajung la început, sigur nu vor fi foarte mulți oameni. Ce naivă. Erau cozi de vreo 40-50 de oameni la fiecare stand de înghețată. Toți părinți își scoseseră copiii la plimbare și îi țineau într-un soare cumplit la o coadă ce nu se mai termina. De ce se formau cozi:

– oamenii care serveau nu se mișcau deloc eficient.
– aromele nu erau afișate, așa că se pierdeau cel puțin 30-45 secunde per om să întrebe ”dar asta ce e?”, nu mai zic apoi de timpul în care trebuiau să se decidă ce vor.
– standurile nu erau pregătite, 2 din 5 chiar nici nu începuseră să servească. Ziceau ”întoarceți-vă peste o oră”. Aham, sigur.

Am așteptat la un stand al cărui nume începea cu ”V”, îmi pare rău, nu am reținut tot numele. În timpul ăla mă gândeam de ce nu m-am dus să-mi iau de la Betty Ice (care era în apropiere, dar nu făcea parte din festival). Când a venit momentul magic, mi-am luat o cupă cu rodie și zmeură și alta cu mango. Bune, nu zic nu, dar nu meritau căldura suportată. Mă amuzam că nu vedeam în zonă decât oameni care așteaptă, ăia care își luaseră înghețata plecaseră undeva să respire.

Cel mai bun lucru cât am stat să aștept a fost că un nene ne-a împărțit pliante cu plimbări cu vaporașul pe lac. Oare ce am făcut după ce am scăpat de acolo? 😀

A costat 5 lei de persoană și a durat vreo 25 de minute, destul de mișto și relaxant. Și în timp ce stăteam noi liniștite pe vapor, ne-a venit un miros de….mici. Ne-am dat jos, am mers direct la Berăria H și ne-am comandat minunățiile din poza de mai jos:

Pe scurt, ce mi-a plăcut cel mai mult la Festivalul Înghețatei Artizanale au fost micii și plimbarea cu vaporașul.

Voi ați fost?

Aveti un minut sa vorbim despre înghetata?

Aveti un minut sa vorbim despre înghetata?

Nu o să vă bată nimeni la ușă ca să vă pună întrebarea asta, dar dacă tot a început vara, ia să vedem noi care e cea mai bună. Am mâncat și eu pe la Puro Bio, Moritz, prin Italia și pe unde am mai fost eu, am încercat tot felul de soiuri. Ceea ce nu mă face o expertă, dar mi-a dezvoltat papilele gustative suficient de mult cât să realizez că niciun gelato de la mama lui de acasă nu m-a dat pe spate cum au făcut-o niște sortimente cu chimicale autentice.

Când eram mică, obișnuiam să cumpăr o vafă la 0.60 bani (oh!) cu aromă de căpșuni și nu mai aveam nevoie de nimic în viață.  Eram singura nebună care nu mânca ciocolată. Apropo, nu vi se pare că e cam overrated ciocolata? Divinizată de internet în toate meme-urile posibile. Dar asta e altă poveste.

Așa. Ce voiam să zic? A, da! Astăzi nu găsești o vafă cu căpșuni pe nicăieri, așa că mă orientez către alte plăceri la maturitate (hehe). Prima este înghețata de scorțișoară de la Ben & Jerry. Doamne, apără și păzește. Nu există nimic mai bun pe lumea asta. Dacă vă place scorțișoara, sortimentul ăsta e pentru voi și îl găsiți la cofetăriile Leonidas. Cutia mică de 100 g este  15 lei (enorm), însă e suficient pentru a satisface un capriciu. Eu o mănânc destul de rar  pentru că e foarte dulce, are multe calorii și pentru că… puii mei, costă o groază de bani.   Și, din păcate, Ben & Jerry care are o tonă de produse mișto comercializează foarte puține sortimente din gama lor la noi în țară. Deci, musai să mergeți la un Leonidas, căci la Mega Image nu au.

Plăcerea numărul doi? E tot înghețată d-asta cu chimicale și tâmpenii, dar na. Astea dau dependență, nu alea bio, ce să fac. Este vorba despre ”Cookie Dough” – Gelatelli de la Lidl.  Costă 10 lei o cutie de 400 g (deci wow) și conține înghețată de vanilie, chocolate chip cookies și niște bucăți destul de mari de cookie dough. Nu știu să descriu în cuvinte ce e cookie dough-ul ăla, atât de plin de arome artificiale o fi, căci nu am un corespundent natural pentru el, gen are gust de banane. În fine, e ceva bun, aveți încredere în mine.  E divină și ieftină, e mixul perfect. Arată cam așa:

Faza ultra haioasă e că în Barcelona am încercat fix același sortiment de la Ben & Jerry  (cookie dough, vanilie și chocolate chips) și a fost absolut dezamăgitor. Și scump, deh.

Concluzia e că cea mai bună înghetață e aia care îți place ție. Dai 1 leu pe ea și te face cel mai fericit.  Dai 30 de lei pe o marcă fancy  și o uită sfinții în frigider (sorry, Hageen Dazs).