Etichetă: vin

City break-uri în care am mâncat foarte bine

City break-uri în care am mâncat foarte bine

Partea mea preferată dintr-un city break este categoric mâncarea. De fapt, nu, mă scuzați. Nu doar dintr-un city break, ci din orice vacanță. Desigur, ne relaxăm, ne distrăm, dar mai trebuie să și mâncăm. Orice vacanță în care merg trebuie neapărat să presupună un restaurant, o tavernă, niște local street food. Orice, dar nu ” e ora prânzului, hai să luăm un sendviș de la supermarket”. Deși în afară sendvișurile de la supermarket pot fi mai variate și mai bune decât ce găsești la noi, dar ideea în sine. Nu e nimic local și autentic în experiența asta. Mai rău de atât, să mănânci la fast food în vacanță mi se pare cu atât mai nașpa. Poți vedea din curiozitate care este echivalentul unui McPuișor, dar cam atât.

Am avut city break-uri în care m-am bucurat de cea mai bună experiență culinară și altele în care am rămas mai degrabă cu un gust amar. Un astfel de exemplu este Berlin în care am avut ghinionul să nimerim doar restaurante scumpe și fără o mâncare extraordinară. Știu că Berlin ar fi unul dintre orașele alea în care te poți bucura de o bucătărie multiculturală, dar la mine nu a fost să fie. Cea mai bună masă a fost, în schimb, niște noodles cu legume luați de la o gheretă cu specific asiatic de la metrou. A costat 2.50 euro și a fost absolut delicios.

Dar hai să vă povestesc de vacanțele în care am fost în foodie heaven.  Deși merită pe deplin, nu am trecut Grecia pe listă, pentru că aici nu am făcut deloc city break-uri, în termenul lor clasic. Poate doar Thassos fiind o excepție.

Și aș vrea să mai fac o mențiune. Lista de mai jos e pur subiectivă. Sunt sigură că un top comercial de ”cele mai bune destinații de vacanță pentru iubitorii de mâncare” nu ar arăta fix așa. Toate recomandările sunt personale, dar știu că unii oamenii se vor regăsi în ele. Așa că iată lista:

Dublin

Prima zi în Dublin era ploioasă și ușor friguroasă, fiind octombrie. D-abia ajunsesem de 1 oră și un pic și era prânzul, deci nu puteam decât să intrăm într-un pub. Mi-am comandat o tocăniță în sos de bere Guinness, piure și mazăre. Sor-mea și-a luat fish and chips,  ceea ce mi s-a părut o alegere mult mai inspirată decât a mea. Și chiar dacă mi-a plăcut tocănița, am făcut amândouă o fixație și la prânz timp de 4 zile am mâncat doar fish and chips. Din locuri diferite, evident. Am mai încercat și o supă de ceapă sau un chowder (wow, chiar bun), dar nu ne-am abătut de la fish and chips.

Seara schimbam registrul și mergeam în China Town și mâncam la un restaurant coreean de care știam că este foarte bun (internet reviews). Acolo ne luam barbeque cu tot felul de salate și alte garnituri.  Asta făceam în fiecare seară. Dimineața mâncam cu 10 euro (amândouă, deci 5 euro de fiecare) un mic dejun autentic irlandez.  Mmm, fiecare masă era supeeeer gustoasă, chiar dacă mâncam de fiecare dată în altă parte (la prânz cel puțin).

Tot aici, fun fact, am mâncat și cel mai bun churros, cum nu a fost în stare Spania să-mi ofere. Dublin, I miss you!

Bruxelles – Brugges – Oostende

Cred că știu mai mulți oameni cărora nu le-a plăcut Bruxelles decât cei care chiar să se fi bucurat de acest oraș. Ok, nu este fantastic, dar pentru mine este o amintire foarte, foarte frumoasă. A fost prima vacanță împreună cu sora mea și am făcut oricum și excursiile în Brugges și Oostende. Chiar vă recomand să ajungeți să vedeți aceste orașe.

Așa, la capitolul mâncare. Am ajuns și am încercat direct niște pește Tempura într-un restaurant ce avea reviews foarte bune pe Trip Advisor. Seara am ajuns să mâncăm la un asiatic. Dar minunea s-a întâmplat a doua zi când am încercat moules-frites, adică midii cu cartofi prăjiți și sosuri de toate felurile. Doamne, era ca un drog felul ăsta de mâncare. Super delicios, mai ales cu o bere rece alături (doar eu, că sor-mea e minoră). Nu ne puteam sătura, așa că 80% din mesele noastre au fost doar midii cu cartofi.

Când ne-am întors în țară am experimentat un dor imens după aceste mese. Ba chiar am încercat să reproducem preparatul acasă, dar nimic nu se compară cu experiența belgiană. Tot în Belgia am băut cea mai bună bere și am mâncat cea mai bună ciocolată. Ce surpriză, știu.

Bologna

Da, Italia cred că este în topul tuturor atunci când ne gândim la mâncare. Vin excelent, paste divine. În Italia mori și ajungi în rai, nu e niciun dubiu. Deși am vizitat Milano, Pisa, Cinque Terre, Veneția, Verona, Burano, Roma, Bergamo, nicăieri nu am mâncat așa bine precum am făcut-o în Bologna. În primul rând, în Bologna nu am făcut greșeala de a mânca pizza. Da, nicăieri în Italia nu am mâncat o pizza bună, nici cât să se apropie de cea de la Mamizza sau Animaletto. Și m-am învățat, în Italia mănânc doar paste și brânzeturi. Nu de alta, dar astea se potrivesc cel mai bine cu un pahar de vin.  Apoi, aici am avut marele noroc de a nimeri doar locuri cu mâncare absolut delicioasă. Am mâncat zece feluri de paste, de la cele mai simple (cu sos de roșii și mozzarella) până la cele mai fancy (cu fructe de mare), o înghețată cu cafea fabuloasă și cel mai pretențios platou cu brânzeturi. De am dat 60 euro la masa. Dar a meritat.

Uf, îmi e dor un pic de Bologna cea grasă și roșie.

Londra

Fără o bucătărie proprie care să mă atragă, pe lângă clasicul english breakfast pe care nu l-aș mânca în mod normal, și un fish and chips cam nasol, Londra m-a cucerit cu altceva. A fost un Berlin multicultural, doar că unul în care am avut noroc să nimeresc mâncare super bună. A ajutat faptul că m-am plimbat parțial singură, deci am ales doar eu u unde să mănânc și nu a mai fost nevoie să țin cont de părerea altcuiva. Am mâncat de toate, dar cea mai faină experiență a fost în China Town când eram LIHNITĂ de foame. Am nimerit într-un restaurant asiatic super înghesuit ți întunecat. Mi-am comandat noodles cu legume + alte legume făcute la aburi. Așa comandă un stomac gol, ce să faci. Plus mi-am luat și o Cola rece cu multă gheață.  Doamne, a fost o masă ca-n reclame de bună. Și cam peste tot unde am mâncat am avut noroc de ceva bun.

La voi care au fost cele mai mișto orașe din punct de vedere culinar?

Lucruri pe care nu le suport în bucatarie

Lucruri pe care nu le suport în bucatarie

După ce am plecat de la ai mei, mi-am dat seama că menirea mea în viață nu prea mai este să stau în bucatarie. Nu mai simt plăcerea de a găti, acum gătesc strict ca să am ce să mănânc și deja simt povara întrebării ”dar azi ce să fac de mâncare?” Totul se termină prea repede, am zile când vin așa târziu acasă și sunt atât de zăpăcită încât pregătesc niște lucruri de care la o masă normală nici nu m-aș atinge.  Însă vreau să mă redresez, din două motive:

  • să supraviețuiesc  – într-un mod destul de sănătos, nu să apelez la fast food
  • să mă relaxez – gătitul are efectul ăsta benefic asupra mea, dar doar în zilele de weekend și când nu am stomacul prea gol, că atunci pierd orice urmă de răbdare

Mi-am dat seama că sunt niște lucruri pe care le detest teribil în bucatarie, dar nu le pot evita:

  1. Să curăț cartofi

Putem scoate, vă rog, pe piață cartofi deja curățați? Folosesc și cuțitul și acel potato peeler și nicicum nu e bine. Mă doare spatele, mă plictisesc, mi-e foame, durează o veșnicie să-i cureți, apoi să-i speli, să-i tai. Mmmm, dar cartofii prăjiți sunt buni.

2.  Să curăț usturoiul

E greu și în cele mai multe cazuri rămâi cu un miros pe mâini de care d-abia scapi. Când eram mai mică și mă punea mama să-l curăț, o făceam atât de prost încât rămâneam efectiv cu bucăți din el sub unghii.

2.   Mirosul de mâncare în haine/păr

Stai 2 ore să faci un amărât de preparat care are niște arome mai intense și ieși din bucătărie mai afumat decât o șuncă de Crăciun.  Urăăăăsc treaba asta, e nevoie de dezinfecție totală.

3. Să spăl vasele

Dacă ăsta ar fi un top (dar nu e), treaba asta ar fi pe primul loc. E uimitor câte vase pot apărea după un singur fel de mâncare. D-asta am în plan achiziția unei mașini de spălat vase. Cel puțin știu că am scăpat de grija asta și chiar o să mă încumet la chestii mai complicate.

4.  Vinul la temperatura camerei

Sau vinul pus în orice pahar care nu este de vin. It is killing me, îmi stă pe creier că beau un vin care nu e rece (știu, nu toate soiurile sunt bune de băut așa) într-un pahar de Cola.

5. Pâinea veche

Chiar și de o zi, nu-mi place, trebuie să fie cât mai proaspăt posibilă. Also, nu-mi plăcea nici cea feliată, mi se pare că are un gust fad. În ambele cazuri, și cu cea veche, cât și cu cea feliată, le prăjesc. Totuși, nu-mi place nici risipa.

Pe voi ce chestii vă scot din pepeni în bucătărie?

Cat de simplu e sa faci tiramisu

Cat de simplu e sa faci tiramisu

Eu o vedeam ca pe o prăjitură d-aia de trebuie să stau cu orele după ea. La rece vorbind (v-ați prins), dacă stăteam să mă gândesc, nici nu prea ai multe de pregătit, fiind făcută doar din ouă,  zahăr, mascarpone, pișcoturi și cafea. Ultimul tiramisu făcut în casă l-am mâncat acum mulți mulți mulți mulți mulți mulți ani, când mai făcea mama deserturi o dată la 3 ani. Așa că de mică am fost crescută cu mai puțin dulce și în continuare nu sunt fan desert, dar ultimul tiramisu…mvai.

M-am întors la Culinaryon la invitația Electrolux, zilele trecute. A fost a treia vizită și cred că am devenit de-a casei.  Cum de? Păi,  barmanul m-a recunoscut și a știut și că vreau un pahar de vin.  Și chiar mi-aș dori să mă întorc,  orice implică gătit, dansat, mâncat, băut vin, eu mă ofer voluntară.

Ce urma sa gatim de aceasta data?

tiramisu

Vinetele erau un aperitiv super ușor de preparat, erau călite în ulei, apoi umplute cu cașscaval și parmezan și sos de roșii și date la cuptor vreo 5 min. Îmi era super foame și am făcut ceea ce fac întotdeauna când gătesc pe stomacul gol: am ciugulit din ingrediente și aproape am devorat castronul cu sosul de roșii. Apropo, dacă îmi comand pizza și îmi mai rămâne sos, tot îl mănânc așa gol.

tiramisu

Pastele ravioli au fost gătite complet de la zero, cu crearea aluatului, v-am mai povestit aici cum a fost. Doar că de data asta mi-am dat seama că e mai dificil să faci forme de ravioli decât să treci prin aparat aluatul care ți-l separă instant. Nu au fost cele mai reușite paste ale mele, dar la grămadă cine putea să-și dea seama? Au fost delicioase.

tiramisu

Sa trecem la tiramisu

Bucătăratul MC din acea seară ne-a arătat cum să batem ouăle și cum preparăm crema pentru prăjitură. Și ne-a zis să facem asta manual, nu la aparat. Lucru care a fost extenuant dacă nu aveai mâna formată pe treaba asta. Plus, trebuie să știi când crema a ajuns la densitatea potrivită. Și ne-a arătat și cum să testăm acest lucru:

Însă cred că pentru data viitoare o să folosesc sigur un aparat d-ăsta de la  Electrolux, că nu vreau să-mi mai rup mâna. Metaforic vorbind.

tiramisu

tiramisu

Pișcoturile au fost înmuiate în cafea rece, apoi acoperite de cremă și băgate la frigider timp de 1 oră. A ieșit fantastic de bun și vreau musai să repet acasă că se pare că am dat de gustul prăjiturilor. S-ar putea chiar să o repet pentru ziua soră-mii, luna viitoare.

M-am simțit super bine și de această dată, mulțumesc Electrolux și Golin pentru invitație. Să repetăm, zic. 🙂