Etichetă: traseu

Activitate de weekend: Parcul Natural Vacaresti

Activitate de weekend: Parcul Natural Vacaresti

Când îmi zicea cineva de Văcărești acum câțiva ani, mă gândeam la o hazna murdară. Cred că nu eram departe de adevăr pe atunci, însă din 2016 Parcul Natural Vacaresti este declarat rezervație naturală. Este singurul parc natural urban de la noi din țară și prima arie naturală protejată din București. National Geographic a numit-o ”delta dintre blocuri”, ce descrie perfect zona respectivă.

Lacul Văcărești trebuia să fie ceea ce este Lacul Morii în prezent. Un lac antropic construit în caz de inundații, acesta să funcționeze ca un sistem de apărare hidrologic. Mai pe omenește spus, să se reverse apa acumulată în lac.  Pentru acest lac s-a demolat Mânăstirea Văcărești, lucrările fiind începute în 1986 și sistate în 1989 odată cu căderea comunismului. Natura nu a așteptat după oameni și și-a urmat cursul firesc.

Intrarea este pe lângă complexul rezidențial Asmita Gardens, clădire în care am înțeles că ar fi și un observator de unde poți avea o priveliște 360 asupra deltei.  Este nevoie de o programare și sunt organizate și tururi ghidate pentru cei care vor să facă o plimbare și să afle cât mai multe lucruri despre fauna din zonă. Parcul Natural Vacaresti este administrat de angajați și voluntari, conform site-ului dedicat, aceștia se ocupă de monitorizarea speciilor, patrulare și igienizare. Sunt adăpostite 157 specii de păsări, 333 specii de plante, 13 specii de mamifere și 120 specii de insecte. Au fost create trasee, astfel că te poți plimba foarte ușor cu bicicleta. De asemenea, au fost construite câteva puncte de observare în rezervație astfel cât să poți admira natura.

Vă recomand un traseu cu bicicleta pe aici, d-abia aștept să-l fac și eu.  Și cred că o să mă întorc undeva mai pe la toamnă când nu o să mă ia cu leșin de la căldură.

Recomandare de traseu cu bicla in Bucuresti

Recomandare de traseu cu bicla in Bucuresti

Orașul ăsta este aglomerat, prăfuit, sufocant, prost organizat și lista de descrieri negative poate continua mult și bine. Din fericire pentru mine de aproximativ 2 ani merg cu STB-ul doar ocazional, iar metroul a devenit principalul mijloc de transport pentru mine. Nu că ar fi Metrorex ceva extraordinar, departe de mine acest gând, dar măcar nu mai stau în trafic, nu mai stau în aglomerație, nu mai stau într-o saună cu mirosuri oribile. Am norocul să circul pe o magistrală mai de doamne-ajută și mereu pe sensurile mai puțin aglomerate la orele respective. De exemplu, eu merg dimineața spre direcția Berceni, când pe sensul Pipera este crimă.

Ce vreau să spun este că de orașul ăsta mai degrabă ai vrea să fugi, decât să te mai chinui prin praf și căldură. O plimbare cu bicla, deși binevenită, trebuie să găsești locul potrivit dacă nu vrei să faci slalom printre oameni, mașini și claxoane. Pentru mine nici nu mai există pista aia de bicicliști de pe Calea Victoriei, de exemplu. Să zicem că m-aș plimba prin Herăstrău, ceea ce am mai făcut, dar sunt prea mulți oameni, prea mulți copii ce aleargă. V-am povestit că în Herăstrău am căzut peste un copil când eram cu bicla? Da, intrase în mine cu mini-trotineta lui, el nefiind atent, eu nefiind pe fază, bum. Urlete și plânsete, de am crezut că o să mă cert cu părinții, dar ei au fost suficient de smart cât să înțeleagă că nu am dat eu peste copilul lor.

De aproximativ 3 ani am un traseu nou, anume Lacul Morii – Chiajna. Se pornește de pe lac din drepul parcului Crângași, se merge spre direcția insulă (se face un tur și acolo), apoi se continuă frumos pe marginea lacului până când acesta se termină și apoi se intră pe străduțele cu case. Pff, iar unele case din zona de lângă lac și spre Chiajna sunt absolut superbe. Când o să fiu mare, o să am și eu o casă precum acelea, desprinse parcă din filmele americane.  Se trece pe lângă un cimitir, pe lângă o pădure, se coboară la vale (ah, minunată senzație), se admiră apusul, se ajunge la grădina zoologică, se ia o pauză de apă / înghețată și se continuă drumul înapoi spre casă. Sunt cam 25 km dus-întors dacă se înconjoară lacul, anume la întoarcere să veniți pe cealaltă parte. Dacă nu, sunt 17 km și arată așa:

 

Mie îmi place nebunie traseul ăsta și deși nu pot să-l fac în fiecare săptămână, măcar o dată pe lună tot reușesc să-l fac.  Vă atenționez că pavajul de pe lângă lac nu este extraordinar și deși nu e nevoie de o bicicletă sport, parcă nu aș merge cu una încărcată cu floricele.

Și câteva poze de pe traseul cu bicla: