Etichetă: weekend

Activitate de weekend: Parcul Mogosoaia

Activitate de weekend: Parcul Mogosoaia

Nu pot spune de câte ori am fost în Parcul Mogosoaia. Nu știu alții cum sunt, dar eu și prietenul meu mereu avem bâzdâci spotani în weekend. Mă relaxez și eu leneș pe canapea și vine el să mă ridice cu texte de genul ”ce zici, dăm o tură în x, y loc?”. Uneori zice să dăm o ”fugă rapidă” până în Cernica, eu îi zic că nu mai rapidă nu mi se pare, el insistă că facem 10 minute cu mașina, deși Google Maps zice clar că facem cel puțin jumătate de oră, d-astea. Dar nu zic (aproape) niciodată nu, căci așa ieșim din rutină, facem mișcare, conținut pentru blog și așa mai departe. 😀

Unul dintre locurile foarte accesibile pentru noi este Parcul Mogosoaia. Chiar dacă nu se află în București, faptul că ajung atât de ușor acolo cu mașina și atât de des, mie îmi dă senzația că sunt aproape de acasă. Drept urmare, pentru mine ăsta este cel mai frumos parc din București și vă recomand să veniți aici ori de câte ori puteți.

De ce îmi place atât de mult?

  • este foarte mare. Este un domeniu imens înverzit, cu foarte multă verdeață și copaci imenși. Nu trebuie să-ți faci griji dacă este soare, o să ai unde să găsești umbră.
  • este liniște. Nu este în mijlocul orașului, nu auzi claxoane nici de la distanță sau alte zgomote de oraș, fie ele și ca zumzet.
  • poți vizita Palatul Mogosoaia și să afli mai multe lucruri despre dinastia Brâncoveanu și cea a Bibeștilor. Plus, se organizează event-uri si expoziții regulat.
  • poți să te bucuri de un picnic sau să te relaxezi în hamac
  • poți să practici spoturi de apă, să te plimbi cu bicicleta / trotineta sau să mergi cu caiacul
  • este foarte curat și îngrijit

Mie îmi dă senzația mereu că mă aflu într-un parc din orașele din Vest, oamenii stau pe iarbă, citesc, se joacă cu copiii etc.  Sunt și câteva locuri unde poți mânca, nu pot spune că mă încântă acele terase, care ar trebui să arate foarte rustic cu căsuțele lor, dar sunt acoperite de tot felul de umbrele și alte lucruri comerciale.

Uneori poate fi aglomerat, mai ales pe aleea principală, dar tot este o aglomerație suportabilă, nu ca atunci când mergi în Herăstrău și te sufoci cu toată lumea. Dacă stau bine să mă gândesc, Herăstrău e chiar neîngrijit  în raport cu Parcul Mogosoaia. Plus, nu cred că găsești liniștea și intimitatea de aici, iar locuri de parcare nici nu mai zic. Noi chiar ne-am trezit într-o dimineață, am luat pătura de picnic, sandvișuri și cafea și am savurat micul dejun în Parcul Mogoșoaia.

Și eu zic că merită să veniți in Parcul Mogosoaia once in a while, știu că nu pentru toată lumea e la fel de ușor de ajuns, mai ales dacă nu aveți mașină. Știu, știu există autobuze, dar știm cu toții că nu e ușor să te deplasezi cu autobuzul în orașul ăsta or în proximitatea lui.

Vă las cu câteva poze:

Pozele au fost realizate cu SONY A7, cu obiectiv Helios 58 F2 (obiectiv rusesc, vechi de 40 ani).

Activitate de weekend: Gateway VR Pop-up store

Activitate de weekend: Gateway VR Pop-up store

Zilele trecute am fost invitată la deschiderea unui pop-store de VR, din Centrul Vechi. Și cred că a fost una dintre cele mai mișto activități indoor pe care le poți face, alături de boardgames și  escape room. Mai experimentasem VR-ul în niște ocazii, dar mai mult în variante improvizate. Adică, telefonul pus într-un Google Cardboard și videos de pe YT și în Antalya, la un centru de știință, dintr-un parc de distracții.

Gateway VR studio este primul studio de realitate virtuală din București, cu existență de doi ani și peste 50 de jocuri adunate. Recent au deschis și acest pop-up store, care funcționează fără programare în prealabil și este amplasat în zona FOOD HOOD, pe strada Șelari. Astfel că e un loc chiar foarte fain în care să te oprești înainte de a începe seara. Poți experimenta zborul, călătoria pe lună, pe Marte, urcatul pe Everest sau plimbatul pe fundul oceanului.

Eu am început cu o plimbare pe fundul mării și m-am uitat la pești balene. Frumos, liniștit, balena aia m-a privit prea mult, mi să părea mie. Era atât de aproape de mine încât mi-am ținut un pic respirația. Apoi, am zis că vreau să încerc ceva mai intens și să-mi depășesc frica de zbor.  De altfel, în VR nu îți explorezi doar pasiunile, ci îți poți învinge și fricile.  Unii terapeuți folosesc VR-ul ca să își ajute pacienții să treacă peste temeri. Also, nu sunt doar jocuri, fondatorii Gateway s-au gândit să realizeze și un program de educație pentru aceștia. Reach VR folosește tehnologia de realitatea virtuală pentru a învăța copiii diverse materii.

Cum ziceam, am vrut să încerc ceva cu zburat. Am urcat cu liftul (doamne, cât de real se simțea) și apoi trebuia să merg pe o scândură și să sar de pe ea.  Nope, m-a luat amețeala. Tipa care mă asista m-a luat de mână. Apoi, când a trebuit să zbor efectiv, mi-a adus un scaun. Scaun la un VR!

Am trecut apoi la lucruri mai ”cuminți” pentru o fricoasă ca mine. Am încercat Google Tilt Brush, mai auzisem de el că e mișto. Dar, de fapt, e mega ultra mișto. Ești într-un univers paralel și desenezi, colorezi, creezi ce vrei tu. Mi-am declarat dragostea pentru Diana, de altfel, scriindu-i numele și desenând inimioare. Tot ce îmi doream în momentele alea, e să fie și ea acolo cu mine și să vadă lucrurile fix cum le trăiesc și eu.  Propun să se creeze un ”joined VR”.

Mi-a plăcut mult experiența și aș mai repeta-o de multe, multe ori. Și vă recomand să mergeți acolo sau la studio (e lângă Fabrica) și să vă jucați.

E fun și relaxant. 🙂

Activitate de weekend: am fost cu caiacul

Activitate de weekend: am fost cu caiacul

Când mi-a zis Diana hai să mergem la o plimbare cu caiacul pe lacul Snagov, am avut o reținere. Îmi este foarte frică de apă, nu știu să înot pentru că mă panicam imediat cum încercam să învăț. Îmi e frică să trec pe lângă Dâmbovița și să stau să mă gândesc dacă aș cădea în apă, ce ar fi acolo, la fund. Am percepția formată de filmele horror cu privire la apele adânci. Dar m-a împins curiozitatea să încerc și asta, oricum primeam veste de salvare și este Cătălin (prietenul meu) alături de mine. Deci my confort zone will be there.

Ajungem noi frumos în Snagov, la un centru care se ocupă cu aceste sporturi de apă, Artha Park se numește. E o duminică frumoasă, nu plouă, eu și Diana suntem numai un zâmbet. Până când cei de la închirieri ne spun că nu mai au suficiente caiace. Adică aveau doar unul de 2 persoane și încă 2 de 1 persoană. Ca să ne înțelegem, eu și Diana trebuia neapărat să stăm cu cineva în caiac, mai ales că eram foarte începătoare. Așa că decidem cu nod în gât că băieții le vor lua pe cele individuale și noi două vom sta într-un caiac. Confort zone gone.

Nici nu urcăm bine că deja ne panicăm că ”barca” e mică și instabilă și nu știm să vâslim corect. Plus, câteva mențiuni de watch-out care au băgat spaima în noi:

  • să nu intrați în vegetație
  • să vă feriți de ambarcațiuni – citisem eu că te pot răsturna valurile provocate de ele

Și veșnica mea întrebare: ”dar există riscul să cădem în apă?” Și veșnicul răspuns care nu mă mulțumea: ”aveți veste de salvare, nu o să se întâmple nimic”. Mie nu îmi e frică de înec, îmi e frică să ajung în apă! În orice caz, eu și Diana  am nimerit direct în niște nuferi, a tremurat caiacul destul de tare și am început amândouă să țipăm că vrem jos. După 5 minute de panică și de instrucțiuni de la băieți, plecăm și noi cătinel mai departe.

Ce e confusing la caiac e că trebuie să dai cu vâsla în direcția opusă, adică dacă vreau să mă duc în dreapta, trebuie să vâslesc cu partea stângă.  Eu și Diana aveam o vorbă ”stânga adevărată sau dreapta adevărată” ca să știm naiba încotro vâslim.  Parcurgem vegetația, trece  și o barcă pe lângă noi și nu se întâmplă nimic, vâslim super mult și nu e rău deloc.

Trecem pe lângă multe case de milionari, în partea aia de lac. Apoi, ieșim în larg. Malul este super departe și suntem înconjurate doar de o întindere de apă. Ar trebui în momentul ăsta să mă panichez, dar e prea târziu. Mă gândesc doar că e minunată priveliștea, că știu să vâslesc cât de cât și cât mă bucur că mi-am depășit una dintre cele mai mari temeri.

Și câteva poze făcute cu o cameră subacvatică, sorry pentru pata de apă care se vede:

caiacul

Câteva sfaturi

Pentru această experiență care nu voiam să se mai termine:

– folosiți cremă de soare înainte, arde foarte puternic soarele
– purtați ochelari și pălărie (dar una care să nu vă împiedice să vedeți)
– purtați pantaloni scurți și șlapi (o să vă udați destul de mult)
– nu vă luați telefoanele cu voi ( o să se ude și ele, de preferat să aveți o cameră subacvatică pentru poze)

Ca și prețuri, mi s-a părut super acceptabil: 30 lei caiacul/oră – astfel că poate să coste 15 lei partea ta. Și chiar merită experiența. Mă gândesc să mă întorc în septembrie să o repet în gașcă mai mare.

Vă super recomand!

Activitate de weekend: Westworld

Activitate de weekend: Westworld

Activitate pentru toate weekend-urile mele de acum încolo, într-o pauză de scris la disertație: Westworld, sezonul doi. Dacă ai văzut sezonul 1 și nu ești fan, poți închide acest articol. Cum să nu-ți placă Westworld? Dacă ai văzut primul sezon și îl aștepți pe al doilea, să știi că ai toate motivele, căci am văzut primul episod în premieră (thanks, HBO) și mi-a plăcut mult.

Citeam undeva că strategia este ca Westworld să devină ce era GoT pentru HBO, dar îmi e greu să cred. Deși e destul de popular și apreciat, nu îl văd ca pe un serial foarte comercial. Primul sezon are un storyline mai greu de urmărit și poate, mai puțin captivant în primele 4-5 episoade . Which is a lot, pentru că e jumătate din sezon. De altfel,  în primele episoade totul se repetă la nesfârșit și nimic nu se leagă și nu are sens. Însă aveți un pic de răbdare, căci de la 5 încolo urmează o capodoperă.

Pentru mine este unul dintre cele mai bune seriale văzute, fantastic la capitolul scenariu. O altă impresie de-a mea era că oricine e scriitor, scenarist etc ar trebui să se uite la el doar pentru felul în care e construită povestea.

Primul sezon a avut 2 mari twist-uri pentru mine, nu zic care că dau spoilere. Episodul văzut la invitația HBO, săptămâna trecută, este suficient de revealing și dinamic că să pot anticipa că urmează niște twist-uri mari și sezonul ăsta. Plus, că și de asta avem timeline-uri diferite, doar că e evident din primele minute că niște lucruri se întâmplă în paralel. And I am rooting for Maeve, oficial personajul meu preferat. Posibil ca acum să aibă un rol și mai important. 😀

Orișicum, am niște așteptări cât parcul ăla de mari, dar nu mă îndoiesc că vor fi depășite. Serialul va avea premiera pe 23 aprilie, iar fiecare episod va fi difuzat la HBO de la ora 04:00 (în același timp cu premiera din S.U.A.) și 20:00 și va fi disponibil și pe HBO GO.

Toamna la Muzeul Satului

Toamna la Muzeul Satului

Voiam să inaugurez o rubrică nouă de blog, dar nu știam dacă doar să public categoria și să adaug articolele acolo și atât sau să vă povestesc un pic într-un articol despre ce este vorba. Cred că dacă citiți asta vă dați seama că am ales varianta 2.  Numele ideii este în engleză pentru că suna mai bine decât ”bijuteriile ascunse ale Bucureștiului”. Parcă e titlu ce anunță o colecție de nestemate dintr-un muzeu (și nu Muzeul Satului). Să trecem peste englezisme.

Ideea mi-a venit în februarie 2016 când am vizitat un institut medical din București și de la care nu mă așteptam să fie frumos. Un frumos decadent, ce-i drept. Probabil vă întrebați despre ce vorbesc, dar o să dezvălui locul respectiv într-un viitor articol. Știu, știu,  de ce l-am mai menționat aici? Păi, locul ăla mi-a dat ideea. însă mai am de făcut puțină cercetare pe el.

În schimb, o să vă spun că am realizat încă o dată cât de frumoasă este toamna. Oriunde. Nu contează că te-ai plimbat pe lângă barajul Vidraru, în drum spre Transfăgărășan (apropo, este absolut superb) sau că ai făcut doar o plimbare până în Herăstrău,  peisajele sunt divine oriunde. Vorbesc doar de perioada de mijloc de septembrie și toată luna octombrie, când încă nu mori de frig.

Muzeul Satului

Anul trecut, am fost în vizită la Muzeul Satului, dintr-o manie de-a mea ca weekend-urile să fie mai interesante decât un serial pe Netflix. Și așa am descoperit un loc atât de frumos încât mi-am zis că merită un articol pe blog. Publicat în 2017, dar hei, toamna vine în fiecare an. Așa că dacă aveți ce face weekend-ul următor, salvați și niște timp pentru o plimbare la muzeul din aer liber. O să merite.

Vă las mai jos cu niște poze ca să vedeți de ce trebuie să mergeți. Ah, și încă ceva. Locul e plin de pisici.:)