Etichetă: muzeu

Impresii din Antalya

Impresii din Antalya

Antalya nu ar fi fost chiar tipul meu obișnuit de destinație, însă nici nu am avut multe de spus în privința asta, mai ales pentru că era un family vacation.  Nu mă plâng, orice vacanță este binevenită, mai ales când nu ești tu responsabil de finanțe, deci zero griji și te bucuri doar de relaxare. Toată lumea crede că Antalya este doar despre all-inclusive, resorturi de vacanțe și stat la plajă și atât. Asta credeam și eu înainte până când am avut ocazia să o descopăr.

Nu îmi place să stau într-un singur loc dacă este să călătoresc. Trebuie să explorez, să văd și să aflu lucruri. Și asta am încercat să fac și aici, lucru care mi-a reușit destul de bine dat fiind contextul dificil: căldură insuportabilă, ai mei voiau doar la plajă, deci trebuia să mă deplasez fără mașină sau să caut taxi etc.

Dar hai să vă povestesc un pic despre orașul ăsta dacă vreți să vă faceți sejurul aici.

Orașul

Este măricel, iar provincia Antalya este uluitor de mare. Am vrut să facem un mic road trip până într-un sătuc și cu mașina pe autostradă făceam 4 ore.  Ne-am cam luat gândul și am decis să rămânem doar în oraș.  Pot să spun că am văzut bits and pieces din el, dar am fost în bazar și am vizitat și centrul Vechi. Este comparabil cu Istanbul, doar că e mai puțin haos. Și este foarte curat din ce am observat.

Însă trebuie să știți că dacă stați în resorturi, atunci va trebui să vă deplasați doar cu mașina / taxiul până în centru. Distanța este destul de mare.

Transport

Noi am mers cu mașina și am împărțit drumul în 2, întrucât sunt aproape 17 ore de mers din București. Ne-am oprit în Istanbul pentru o noapte, dar nu pot să spun că a fost chiar cea mai înțeleaptă decizie. De la intrarea în oraș până la cazarea din centru am făcut 2 ore! Da, traficul este atât de haos, mai ales pe străzile înguste încât ne-am pierdut 2 ore și mulți nervi așteptând să ajungem odată la hotel. Never again. Dacă vreți să vizitați orașul Istanbul, veniți cu avionul sau autocarul (eu așa am făcut), căci e crimă și pedeapsă.

Însă în general turcii au o infrastructură excelentă, deci nu o să aveți probleme cu drumul. Taxa de drum /  autostrăzi se plătește înainte de a intra pe autostradă și se ia în calcul distanța pe care o faci + tipul de mașină. Cred că am plătit undeva pe la 50 euro pentru o săptămână.

La întoarcere, orașul intermediar a fost Bursa, căci era pe la jumătatea drumului nostru. Well, Bursa este altă mâncare de pește. Dacă Istanbul și Antalya sunt foarte turistice și cu un aer mai occidental, Bursa este un oraș mai… tradițional. Am văzut multe femei îmbrăcate în burka, mult haos și mizerie. Știu că este recomandat de vizitat ca pe una dintre atracțiile mai neștiute la Turciei, dar parcă nu m-a atras așa de tare. Cică aici ai găsi varianta originală a kebap-ului.

Resortul în care am stat

Nu mai știu cum se numea, dar nu cred că e nevoie, pentru că nu l-aș recomanda neapărat. Am mai fost la all-inclusive în Bulgaria și am avut o experiență bună, deci la turci eram convinsă că va fi ceva de vis. Doar ei au inventat acest concept. Era un resort de 4 stele, iar recepția era impresionantă, cu un candelabru imens, fotolii de piele, bar și ieșire direct la piscină. Camerele erau mai puțin impresionante. Arătau ca și cum ne-am teleportat în anii 70, la all-inclusive. Cel puțin era foarte curat și aveam priveliște la mare (pentru care am plătit).

Aveau zi de zi tot felul de activități cu animatori. Dansuri arăbești în ziua x, pool party în ziua y, jocuri și așa mai departe. Nu aveai cum să te plictisești. De la piscină era un tunel care te scotea direct la plaja de pe cealaltă parte a drumului.  Personalul a fost ok, nimic deosebit, nici nu prea am interacționat cu el.

Curățenia era zilnică, deci nu aveam de ce să mă plâng. Tot în resort mai aveau salon și sală de fitness. Dacă la sala de fitness aveam acces gratuit, la salon era cu plata destul de mare. Am uitat să menționez că existau 3 tipuri de pachete care-ți permiteau să ai acces la anumite lucruri și primeai niște brățări de o anumită culoare, în funcție ce nivel erai. Nu eram VIP, asta vă zic.

Vremea

Am fost în august, deci vă puteți închipui de confort termic aveam parte. Din cauza căldurii nu prea mergeam nici la plajă și stăteam mai mult la piscina hotelului. În zilele în care ne aventuram să vizităm un sit arheologic sau un muzeu, tot ce ne doream era să ajungem înapoi la răcoare. Foarte, foarte cald. Și poate ar fi și mai ieftin dacă ați merge în luna septembrie. Vremea ar fi la fel de bună și mult mai ușor de suportat.

Mancarea

Turcii au o mâncare demențială, punct. Însă mâncarea de la all-inclusive a fost deosebit de tristă. Era multă, diversă și pregătită corect, dar îi lipsea ceva. Hmmm, cred că savoarea. Mi se părea destul de fadă și nu era nicio bucurie când mâncai ceva pregătit la hotel. În dățile în care am ieșit din hotel și am mers la un restaurant, pot să spun că eram cea mai fericită. În sfârșit mâncam mâncare cu gust. În una din zile am vizitat un sit arheologic. Ne-a prins ora prânzului și eram hămesiți.  Am găsit o bombă de restaurant pentru tiriști. Nu vorbeau engleza, ne-am înțeles mai mult prin semne și nu avea foarte multe feluri de mâncare. Pot să vă spun că a fost una dintre cele mai gustoase experiențe pe care le-am avut în Turcia. Super bun și mâncare simplă. Ne-au bombardat cu o tonă de baclava gratis, a fost genială. Și culmea, în acea bombă am putut plăti cu cardul.

Da, deci dacă mergeți la all-inclusive în Turcia vă doresc mult noroc. Sunt șanse egale să nimeriți mâncare foarte bună la resort sau proastă, cum a fost cazul nostru. Și ce e mai minunat decât să știi că trebuie să mănânci aceeași mâncare timp de o săptămână?

Ce e de vazut

Dincolo de plaja și piscina hotelului, e o altă lume în afară. Vă las eu mai jos o mică listă dacă vă mănâncă picioarele după niște plimbări:

  1. Orașul Vechi – Kaleici – este foarte frumos și pitoresc, plin de magazine artizanale din care puteți face shopping.  Și tot aici puteți vizita și Vechiul Port, iar priveliștea este superbă. Tot în Kaleici era și un panoramic elevator de unde puteți vedea portul și marea de sus.
  2. Bazarul – sunt mai multe bazare în Antalya, cred că în funcție de locația în care vă aflați, puteți căuta cel mai apropiat bazare de voi.
  3. Muzeul Arheologic din Antalya –  5000 de obiecte de artă și o galerie în aer liber.
  4. Muzeul de păpuși – este situat aproape de port, deci dacă ajungeți în Centrul Vechi, atunci să vizitați și această mică bijuterie. Sunt expuse jucării vechi din toată lumea.
  5. Situl arheologic Perga – ăsta a fost un oraș antic, iar acum puteți să îi vizitați ruinele.
  6. Parcul de distracții Aktur – dacă aveți copii mici (sau dacă aveți un spirit mai aventurier), puteți să mergeți în acest mini disney world pentru câteva ore de distracție.
  7. Parasailing – cea mai mișto activitate! Îmi e frică de apă și înălțimi, d-asta am stat suspendată la 4 metri deasupra mării.  Recomand!

All-inclusive sau nu?

E fain să se preocupe altcineva de nevoile tale și să nu-ți lipsească nimic. Însă nu cred că este pentru mine sau nu este pentru mine la vârsta asta. Când vreau să mă plimb și să explorez cât mai multe locuri. Am scris un articol despre ce înseamnă all-inclusive și aici. 

Vă las cu multe poze:

Conacul Goleștilor din Ștefănești

Conacul Goleștilor din Ștefănești

Dacă sunteți cititori noi pe blogul meu, să știți că eu îmi fac un obicei din a vizita conace și clădiri abandonate (sau nu) și puteți citi despre câteva din aceste descoperiri. Cum ar fi Conacul Brâncoveanu din Breaza, Mânăstirea din Chiajna sau Conacul Marghiloman din Hagiești. Încerc să găsesc locuri frumoase cât mai aproape de București ca să pot pleca în excursii rapide, de o zi, ce nu necesită buget financiar foarte mare. De ceva vreme plănuiam să merg într-un anumit orășel să văd un conac, dar până la el am descoperit Conacul Goleștilor și am zis să poposesc aici deocamdată, urmând ca acel loc să-l vizitez cu altă ocazie. Nu vă zic momentan ce orășel, o să fie surpriză. 🙂

Sâmbăta trecută, după un mic dejun foarte copios la IKEA ce a devenit tradiție înainte de orice road trip pentru mine și prietenul meu, am purces la drum. Conacul Golești este la doar 1 oră și 20 minute de București, deci a fost perfect ca și timp pentru o excursie de o zi, fără să fie nevoie să ne trezim cu noaptea în cap. Și pe traseul ăsta nu e nici aglomerat.

Conacul Goleştilor a fost construit în anul 1640, de Stroe Leurdeanu, fiind singura construcţie laică medievală fortificată din ţară. Conacul avea ziduri înalte de cărămidă și tunuri în turnurile de apărare, dat fiind faptul că vremurile de atunci erau primejdioase și era considerat o inovație arhitecturală în zona muntenească.

Dinicu Golescu a înființat aici „Şcoala slobodă obştească”, prin care oferea copiilor săraci din împrejurimi şansa să înveţe alături de cei bogaţi. Cărțile școlare erau gratuite şi, pentru prima dată, erau acceptate şi fetele, alături de băieţi. Aceasta a fost prima şcoală modernă din mediul rural cu predare în limba română în perioada 1826 – 1830. Tot în acest conac Tudor Vladimirescu și -a petrecut ultimele zile, între 18 şi 21 mai 1821, înainte de a fi ucis în drumul să spre Târgoviște.

Curtea conacului este superbă, iar clădirea este atât de frumoasă încât cred că am pozat-o de cel puțin de 4 sau 5 ori doar din același unghi. Am vizitat și interiorul, însă nu puteai face poze cu aparatul. Conacul a fost restaurant în anii 2015 – 2016 cu fonduri europene.

Intrarea costă 7 lei și include și vizita la Muzeul Viticulturii și Pomiculturii.

30 de impresii din Timisoara

30 de impresii din Timisoara

Cu toții când ne gândim la un city-break, avem în minte orașe mișto din Europa, să mergem în Roma, Paris, Berlin etc. Să știți că mai e la noi în țară un oraș care e numai bun de city-break și să devii turist fără să te coste mult. Ah, și nici nu e over-hyped  precum Sibiu sau Cluj. Da, e vorba de Timisoara.

Vă las mai jos cu vreo 30 de impresii pe care mi le-am notat despre acest oraș.

  1. Și, a fost frumos? Întrebarea pe care am primit-o cel mai des, plus mirarea la răspunsul meu: da, e super frumos și chiar merită să-l vizitezi.
  2. Biletele de avion au costat cam 100 lei dus-întors de persoană, au fost luate cu Ryanair.
  3. Aeroportul din Timisoara arată ca un centru comercial din Rahova.  Serios, avem mall-uri în București care ar putea da drept aeroport fancy ca fațadă. Și interiorul e foarte crowded și înghesuit.
  4. Autobuzele spre oraș au program fix, biletele le cumperi de la ghișeul din aeroport (nu aveți cum să-l ratați, e cam singurul de pe acolo) și costă 2.50 lei. Pentru că am prins autobuzul între ore, am așteptat 40 minute pentru următorul. Minunat.
  5. Primul lucru pe care l-am făcut când am ajuns, fiind dimineață, a fost să căutăm un loc simpatic pentru brunch & breakfast. Și l-am găsit, se numea Neața Omellete Bistro și a fost fantastic. Cu un decor fix pe gustul meu (o combinație de culori, albastru, gri și galben), cu lale frumoase (reale) pe fiecare masă și cu prețuri de ”nu sunt în București”, a meritat pe deplin să ne oprim acolo.
  6. Nu doar decorul e de acel loc, mâncarea e super bună, fancy și perfectă pentru o poză pentru Instagram.
  7.  Trei feluri de mâncare și 3 cafele: 80 de lei. Cam bine, nu?
  8. După micul dejun a urmat o plimbare, să explorăm orașul până când puteam merge să facem check-in-ul la cazare.
  9. Totul e pozabil și instagramabil. Multe clădiri frumoase sunt în centru, chiar dacă o parte sunt dărăpănate, au și ele farmecul lor. M-am simțit un pic ca în străinătate.
  10. Noi, din București, ne-am minunat un pic de orașul ăsta, nu ne așteptam să fie așa frumos, vremea să țină cu noi. Dar știți căror oameni nu le place acest oraș? Exact, oamenilor care locuiesc în Timișoara. Se mirau că am venit în vizită și în vreo 2 ocazii, parcă, un sofer taxi/uber ne-a zis că s-ar muta de acolo. True, una e să vizitezi un oraș și alta e să locuiești în el.
  11. Am găsit o cazare absolut fantastică, mai pe la marginea orașului, o casă cu 4 pisici și curte. Ne-a atras decorul foarte fain, totul fiind gândit de un arhitect, care este fiul patronului. Se numește Garden House și v-o recomand din inimă.
  12. Gazda care ne-a întâmpinat a fost super de treabă și ne-a făcut recomandări, plus ne-a lăsat o hartă. Pe lângă ce să facem în Timișoara, ne-a mai zis să venim și cu altă ocazie ca să mergem la Cascada Biger, Cheile Nerei, la Poiana Mărului și satul Divici. Pentru că Timișoara a fost un road-trip de fete, propun ca și aceste noi destinații să fie tot un girls trip. 😀
  13. O să par arogantă dacă zic că ne-am plimbat pe distanțele lungi doar cu Uber?  Să vă explic. Cazarea noastra era cam la 30 min de centru cu transportul în comun. Noi am stat 2 zile. 30 min era cam mult în condițiile în care am făcut tot felul de drumuri. Și nici infrastructura din Timișoara nu e grozavă, așa că 3 fete au făcut o groază de drumuri cu Uber care la final ne-au costat pe fiecare parte cam 40 lei, în total. Cam bine.
  14. Până să ne decidem la Uber, am avut prima cursă cu un taxi.  Taximetristul ne-a întrebat dacă suntem ortodoxe, în disperarea de a face conversație. Apoi ne-am decis că Uber e ce trebuie, plus că venea instant și găseam mereu mașină.
  15. Când am plecat de acasă, Cătălin (prietenul meu) m-a întrebat: ce card să-ți dau pentru aparatul foto, ăla de 600 de poze sau ăla de 2000? Pfff, nu fac eu 600 de poze în Timișoara. Pfff. Da, deci am făcut peste 600 de poze.
  16. A fost o ocazie bună pentru mine să mai exersez tehnica de poze, mai ales pe oameni (eu tot timpul pozez orice, dar nu oameni). Diana, Cami, cum m-am descurcat?
  17.  În centru, am văzut nu mai tramvaie, probabil din motivul pentru că străzile sunt mai înguste. Apropo, primul tramvai din Timișoara a circulat în 1868. Și deși se crede că primul din România a fost în Timișoara, de fapt a circulat în Lipova, în 1860. Cică.
  18. Cele două piețe din Timișoara (Victoriei, Unirii) sunt foarte frumoase și când soarele e pe cer, în weekend, oamenii se strâng acolo. Poți cumpăra baloane, suveniruri sau o înghețată bună de la Gelateria Bruno.
  19. Un regret al meu este că nu ne-am planificat o vizită la magazinele second-hand (erau foarte multe) și le-am prins fix atunci când erau închise.
  20. Doi copilași de 10 ani ieșiseră de la școală și își luaseră covrigi.  Ea i-a dat și lui să guste din covrigul ei și apoi a mâncat și ea. Erau adorabili.
  21. M-a amuzat că am trecut pe lângă două doamne foarte în vârstă care fumau o țigară, mergeau alene și printre altele, ziceau: ”nu conștiința creează creierul…”
  22. Am fost la o piesă de teatru intitulată Push Up, regizată de regizorul de la Domnișoara Christina. Mi-a plăcut, a fost o piesă modernă și chiar entertaining pe alocuri. 30 lei biletul, vă recomand și o astfel de experiență culturală dacă mergeți într-un alt oraș din țară.
  23. După ce s-a terminat piesa de teatru, adică pe la ora 9, eram absolut înfometate. Făcusem rezervare la un restaurant grecesc (KOS se numește) pe care-l văzusem în plimbarea din timpul zilei. Aici a fost o situație cam enervantă. Inițial, am rezervat la ora 9 (pentru că la 10 se închidea). Apoi, la teatru ne-am dat seama că piesa se termină la ora 9, deci o să ajungem pe la 9:20 la restaurant. Am sunat ca să amân pentru 9:20, dar am reușit să ajungem mai devreme, pe la 9 si 5. Locul este super mic, are 3 mese, cel mult și ne-au pus să așteptăm până se elibera masa pe care inițial o rezervasem pentru 9. M-a cam deranjat un pic, pentru că îmi era atât de foame, nu mai gândeam bine.
  24. Am uitat totul când a venit mâncarea, am luat souvlaki, gyros, ardei umpluți cu brânză și bere. A fost atâââât de bun. Grecia la ea acasă, în Timișoara. Serios, merită din plin să vă opriți aici dacă ajungeți în Timișoara. Am văzut că fac și livrări.
  25. Tipa care era the owner a fost super drăguță și și-a cerut scuze pentru situația cu rezervarea și ne-a oferit o reducere de 10% la nota de plată. Deci noi am plătit, again, vreo 80 lei pe festinul ăla. Plus, își comandă multe dintre ingrediente din Grecia, ca totul să fie cât mai autentic.
  26. Pentru încă o doză de cultură, a doua zi am fost la Muzeul de Arte. Arată ca un muzeu din străinătate, am văzut o expoziție a pictorului Corneliu Baba, plus alții: Grigorescu, Vlaici etc.. Ce mi-a plăcut la pictorii ăștia români a fost că au avut multe tablouri cu destinații frumoase, în special Veneția.
  27. Mi-a plăcut că au avut o expoziție la subsol numită no painting care practic prezenta picturile studenților de la  Universitatea de Vest, dar de la oricare altă facultate decât cea de Arte și Design. Scopul era să arate că și fără o pregătire în domeniu, pictura poate exprima sinceritate.
  28. Să mergeți neapărat și la Muzeul Consumatorului Comunist, intrarea este gratuită.
  29. Am prins o vreme excelentă, de stat în tricou (aproape) la soare, așa că oamenii au ieșit la terasă, în piața Unirii.  Piața aia îmi aduce aminte de cea din Bruxelles.
  30. Erau mulți oameni care cântau în stradă, fie la țambal, fie la chitară, fie la vioară. Eu le-am dat bani tuturor.
  31. Am fost și la grădina botanică, cică ar fi frumoasă vara, la fel și Parcul Rozelor. Well, ar trebui să ne întoarcem, nu?

Multe poze:

Ah, mi-a plăcut orașul ăsta. Se vede și în poze? 😀

Toamna la Muzeul Satului

Toamna la Muzeul Satului

Voiam să inaugurez o rubrică nouă de blog, dar nu știam dacă doar să public categoria și să adaug articolele acolo și atât sau să vă povestesc un pic într-un articol despre ce este vorba. Cred că dacă citiți asta vă dați seama că am ales varianta 2.  Numele ideii este în engleză pentru că suna mai bine decât ”bijuteriile ascunse ale Bucureștiului”. Parcă e titlu ce anunță o colecție de nestemate dintr-un muzeu (și nu Muzeul Satului). Să trecem peste englezisme.

Ideea mi-a venit în februarie 2016 când am vizitat un institut medical din București și de la care nu mă așteptam să fie frumos. Un frumos decadent, ce-i drept. Probabil vă întrebați despre ce vorbesc, dar o să dezvălui locul respectiv într-un viitor articol. Știu, știu,  de ce l-am mai menționat aici? Păi, locul ăla mi-a dat ideea. însă mai am de făcut puțină cercetare pe el.

În schimb, o să vă spun că am realizat încă o dată cât de frumoasă este toamna. Oriunde. Nu contează că te-ai plimbat pe lângă barajul Vidraru, în drum spre Transfăgărășan (apropo, este absolut superb) sau că ai făcut doar o plimbare până în Herăstrău,  peisajele sunt divine oriunde. Vorbesc doar de perioada de mijloc de septembrie și toată luna octombrie, când încă nu mori de frig.

Muzeul Satului

Anul trecut, am fost în vizită la Muzeul Satului, dintr-o manie de-a mea ca weekend-urile să fie mai interesante decât un serial pe Netflix. Și așa am descoperit un loc atât de frumos încât mi-am zis că merită un articol pe blog. Publicat în 2017, dar hei, toamna vine în fiecare an. Așa că dacă aveți ce face weekend-ul următor, salvați și niște timp pentru o plimbare la muzeul din aer liber. O să merite.

Vă las mai jos cu niște poze ca să vedeți de ce trebuie să mergeți. Ah, și încă ceva. Locul e plin de pisici.:)