Peste 25 de ani
Anul trecut, cam pe vremea asta, aveam una dintre cele mai nasoale perioade pe care le trăisem până atunci. Nu o să intru în detalii, dar una dintre puținele mele consolări era să stau în casă și să mă uit pe Paprika TV. Bine că o consolare nu era să mănânc în neștire, măcar atât.
Și era o emisiune cu Jamie Oliver care se ducea în diverse colțuri ascunse ale lumii ca să încerce nu știu ce bucătărie locală. Și așa s-a dus Jamie în Grecia, pe o insulă de nu a auzit nimeni de ea, nefiind turistică. Acolo a cunoscut un nene de vreo 70 de ani care părea de 50 și care trăia bine pe o dietă light și a cărui ocupație era să plimbe caprele și să iasă seara la adunări de comunitate. Mi s-a părut atât de relaxant acel episod. Uite, cineva pe un deal e mai fericit decât mine acum.
Am vizitat 4 locuri în Grecia și de fiecare dată m-am gândit că insulele alea sunt un loc bun în care să trăiești. Sau să te retragi la bătrânețe. Și pentru că am doar 25 de ani și încă nu mă atrage ideea de agricultură ca way of living, am zis că peste 25 de ani o să mă mut în Grecia. O să cumpăr o casă lângă mare, o să o transform într-o pensiune și o să am musafiri. Mi-ar plăcea să lucrez într-un domeniu ospitalier, să organizez petreceri, să întâmpin oameni, să-i surprind etc. Momentan tot ce pot să fac este să organizez acasă mici gatherings, dar nu au farmecul unui summer garden party, dacă aș locui la casă, de exemplu.
Ar fi o pensiune pentru oamenii care nu sunt bătrâni. Dar nici tineri. Ci pentru cei care vor să se bucure de Grecia și să se simtă ca acasă. Probabil nu ar fi kid friendly, mă mai gândesc până atunci cum să acomodez lucrurile. Ah, va fi sigur cat friendly! Va fi pensiunea cu cele mai multe pisici vagaboande.
Mai sunt 25 de ani până atunci, cât un credit la casă pe care sper să nu ajung niciodată să-l fac. Dar o să visez în continuare la căsuța mea alb-albastră de la malul mării când o să mi se mai facă lehamite de oameni & situații.
