Etichetă: vacanta

Cum să îți supraveghezi animăluțul când ești în vacanță

Cum să îți supraveghezi animăluțul când ești în vacanță

Mi-am luat pisici acum 3 ani de zile și recunosc că până să le iau nu am stat să mă gândesc ce voi face cu ele atunci când voi pleca de acasă. Eu doar m-am gândit „yeeey, am și eu pisici în sfârșit”. Dar să nu va gândiți că am fost iresponsabilă, căci imediat cum le-am luat, s-a și activat în mine un mommy instinct, iar în primele zile am stat lipită doar de ele. Am refuzat să ies în oraș și când finally am mers la un event cu Angela și Marin, tot ce îmi doream e să mă întorc acasă să stau cu ele.

La prima noastră plecare în străinătate ele aveau 6 luni, deci erau oarecum puișori. Mă rog, și la 3 ani și jumătate cât au acum ele tot puișori sunt pentru mine. În fine, la prima noastră plecare am avut inima strânsă. Lipseam 4 zile și urma să avem o vacanță binemeritată în Italia (Verona și Veneția). Am rugat un amic să vină în vizită și să le verifice că nu au murit. Doar la asta mă gândeam. Că mor ele fără mine. Ahem, sunt pisici. În plus, le-am lăsat mâncare și apă cât să trăiască probabil 2 săptămâni fără noi. Au „supraviețuit”, am primit poze și filmulețe cu ele și au fost bine.

Apoi mi-am făcut tot mai des curaj să plec, ba chiar au fost ocazii în care nu m-am gândit obsesiv la ele. Crescuseră, erau mai independente, le durea la banană de mine. Dar am început să mă întreb. Oare ce fac ele când noi nu suntem acasă? Dorm? Clar. Se bat până nu mai pot? La fel de clar. Mai ales că uneori când ne întoarcem după o perioadă de absență, găsim totul răvășit prin casă, multe ghemotoace de blană smulse în urmă unei bătăi (se iubesc, though) și, ocazional, niște „surprize” din partea lor. Știți voi ce. Așa că am zis să ne luăm o cameră video să le spionăm cât timp noi lipsim. Și e funny as hell!

Am cumpărat modelul acesta de la Orange, prin niște puncte de fidelitate, dar oricum camera video e accesibilă ca preț. Am montat-o într-un colț în care să putem vedea atât în dormitor (dacă o rotim), cât și în sufragerie. Camera are și funcție de microfon, adică putem să le dăm comenzi vocale, să le strigăm pe nume :)) Ele sunt foarte confuze când noi le strigăm „Zoe, Mia” și se așteaptă să ne vadă pe noi. Mia chiar a încercat și să dărâme camera. Teoretic, dacă ai avea un câine, ar trebui să o montezi undeva unde să nu ajungă să o distrugă. La pisici e mai ok, nu îi pot face mare lucru. Are și infraroșu, așa că e perfectă pentru a spiona și pe timp de noapte.

Din ce am observat, ele sunt foarte cuminți, nu fac nimic în mod special. Stau și dorm. Mai degrabă sunt agitate și fac tâmpenii când suntem și noi pe acasă. Glumeam cu prietenul meu că atunci când lipsim noi se întâmplă asta:

Dar camera video ne-a demonstrat că NIMIC is what they do.

Și iată și niște poze și videos surprinse. Puteți observă ce fețe blege au și cât sunt de adorabile. E foarte funny să le urmărești de la distanță.

camera video
camera video
camera video
camera video

Dacă lipsiți mult timp de acasă, camera video e utilă să vedeți ce mai fac ele, că totul e bine. Of course, nu ar trebui să înlocuiască vizita unui adult care să se asigure că au apă, mâncare și că litiera e curată. E mai mult pentru fun și amuzament. 

Am organizat un mini-Christmas party

Am organizat un mini-Christmas party

Este doar mini pentru ca exista Coronavirus in viata noastra, altminteri as fi facut un party cu 20 de persoane. Nu aveam loc pentru toata lumea in apartament, dar gaseam eu o solutie. Inchiriam casa unui vecin. Insa chiar si cu un party restrans, am avut parte de cateva ore in care am uitat de toate problemele, de toate grijiile si de orice suparare pe care ne-a adus-o 2020, acest an absolut incantator.

Pentru mine este o traditie ca de fiecare Craciun sa am un gathering (doar cu fetele) inainte de data de 25 decembrie (caci asta este ziua pe care o petrec in familie) si nu puteam sa nu fac si anul asta. Mi-am setat ca si obiectiv sa nu ma mai las descurajata de diverse piedici si atata timp cat lucrurile se intampla intr-un mod safe, atunci…sa se intample.

Au venit fetele, ne-am distrat, am ascultat colinde, am facut schimb de cadouri si am decorat turta dulce. Initial voiam sa decoram o casuta de turta dulce de la Dr. Oetker si care se gasea in IKEA, dar guess what. In weekend-ul cu Mos Nicolae a fost prapad si toata lumea a dat navala sa cumpere setul. Oh well, noroc cu Lidl ca au avut si ei niste omuleti de turta dulce pe care i-am decorat.

Si nu scriu articolul asta doar ca sa raportez ce s-a intamplat in teren, ci ca sa va si recomand niste lucruri de planificare / organizare in caz ca va doriti sa pregatiti pentru o cina in familie sau cu prietenii cu ocazia sarbatorilor.

Iata intrebarile pe care le-ai putea avea si raspunsurile la ele:

Trebuie sa am o tematica pentru Christmas dinner party?

Nu chiar. Daca esti fan orice altceva si nu Craciun clasic, atunci ai putea sa schimbi complet registrul. Sa faci un Craciun hawaiian. Eu am mers pe varianta Craciun clasic pur, cu tot tacamul: luminite, brad, beteala, fundite, cadouri, mult rosu si auriu, lumanari etc.

Trebuie sa am o singura culoare la decoratiuni?

Nu neaparat, dar pentru OCD-ul tau (daca ai) ar fi bine. Eu am ales sa impart elementele in 2 tabere: rosu si auriu. Nu suprapuse, bineinteles, mi s-ar fi parut too much.

Trebuie neaparat sa am brad? Si daca da, de care?

Da, e musai, e simbolul central al unei petreceri de Craciun. Desigur, nu trebuie sa il faci in stil clasic, ci poti decora si doar din globuri, poti pune bradul cu susul in jos etc. Recomand Pinterest pentru idei traznite de a decora un brad de Craciun. Daca va intrebati ce fel de brad sa luati, sa fie plastic sau natural, raspunsul meu va fi…natural. Dar nu oricum, ci in ghiveci. Noi asa facem de 2 ani si avem grija sa il udam periodic, iar dupa perioada sarbatorilor il ducem in gradina, la bunica, si il plantam. Rezista.

Bradul natural l-am cumparat din Auchan cu 90 lei, e micut, dar ne place.

Ce sa fac daca am pisica si vreau brad de Craciun?

Daca ai pisica acasa trebuie sa tii cont de faptul ca un brad foarte inalt, in care se poate catara, ii va atrage mult mai mult atentia si pofta sa il distruga. Un brad micut, intr-un ghiveci rezistent, o sa faca fata atacurilor nemiloase. Ajuta foarte mult sa ai si pisici adulte care sa fie plictisite de sportul asta. Ale mele maxim dau cu labuta de cateva ori pe un glob.

Ce pot oferi de mancare la un Christmas dinner party?

As recomanda sa nu te complici ca sa nu ajungi sa fii extenuat/a in ziua in care trebuie sa te bucuri de petrecere. Si ca sa si sustii un business local in perioada asta dificila, poti comanda preparate de Craciun, cozonaci si alte dulciuri. In rest, poti alege sa servesti ca si aperitive / snacks / bauturi tot ce este specific de Craciun: turta dulce (am gasit una excelenta in Lidl), ciocolata calda cu bezea, vin fiert (Lidl are toate condimentele necesare: anason, batoane de scortisoara etc), mandarine etc. Am pregatit si un banana bread rapid, am cumparat placinte cu mere si scortisoara din Lidl si Gabi a adus si un carrot cake excelent. Deci am avut de toate, plus alcool, bineinteles.

Ce pot oferi ca si cadou la un dinner party?

Sa nu va fie frica de clasicele sosete sau pachetele de ciocolata Milka. Gestul in sine conteaza mult mai mult. Angela ne-a facut cea mai simpatica surpriza si ne-a cumparat tuturor sosete pufoase de Craciun cu reni, gingerbread si altele. Si nimic nu se compara cu senzatia de pufosenie la sosete. Suna un pic dubios cum am formulat, dar asa e.

Eu le-am luat fetelor cutii de bomboane de la Ferrero Rocher. Mi-a placut tare tare mult packaging-ul si cred ca si ele pastreaza cutiile asa si vor manca bomboanele abia dupa sarbatori. Nu cred ca le lasa inima sa le desfaca acum la cat de pretty arata.

De unde pot cumpara decoratiuni frumoase?

Va las mai jos o lista cu locurile de unde mi-am luat eu cele necesare pentru a pregati totul asa cum mi-am dorit:

  1. Jumbo: categoric top of mind atunci cand ai nevoie de varietate si preturi mici (vorbesc ca si cum as fi intr-o reclama). De aici mi-am luat decoratiunile pentru brad, plus pungile de cadou, funditele, caciulile de mos, tacamuri de Craciun, toate chestiile posibile si imposibile. Downside-ul este ca nu iti dai seama cand ai depasit bugetul si asa te trezesti ca din toate micuteniile de 5 lei cumparate ajungi sa faci un bon fiscal de 400 lei.
  2. Ikea: am cumparat acele lumanari si suportul pentru ele. Au costat undeva la 50 lei si mi s-au parut foarte accesibile ca pret. Plus au schimbat total atmosfera. Recomand si JYSK cu incredere, desi nu am ajuns anul acesta pe la ei.
  3. Pepco: acest Jumbo / Primark un pic subestimat. De aici mi-am luat un set de farfurii mai dragute (6 lei bucata) pe care le-am folosit la petrecere. Plus, tot de aici am cumparat o ghirlanda de luminite si stelute pe care am agatat-o de perete. A fost super nice si a costat doar 15 lei. Functioneaza cu baterii, are vreo 7 moduri de joc luminite si se sting singure dupa 6 ore. Wow.

Ghirlanda de portocale pe care o vedeti mai sus in imagini a fost facuta chiar de mine. Am taiat niste portocale in felii egale si le-am lasat la cuptor 3 ore (200 grade). Le-am prins apoi pe o sfoara si le-am decorat cu crengute din brad.

Sper ca v-a placut articolul meu 😀 Craciun fericit!

Târgul de Crăciun din Strasbourg

Târgul de Crăciun din Strasbourg

Am mers la Târgul de Crăciun din Strasbourg because I am a Christmas addict. Îmi place așa de mult perioada sărbătorilor încât nu prea ascult de ceilalți Grinchi din jurul meu. Da, este o sărbătoare capitalistă, precum toate celelalte: Valentine’s Day, Halloween etc. Motiv ca unii să ne vândă o emoție împachetată frumos și cu o panglică roșie deasupra, dar nu îmi pasă. 

Sunt prea atașată de perioada asta a anului din multe motive, toate pornind din copilărie. În fiecare an făceam bradul cu ai mei, primeam cadouri și mergeam la bunici. Acum nu mai sunt la ai mei. Nici faptul că mi-am luat pisici nu m-a împiedicat să-mi fac în fiecare an bradul. Și să fac Secret Santa, Christmas shopping etc. 

Fiind such a Christmas lover, nu puteam să nu merg la târgul de Crăciun din Strasbourg. Un târg marketat ca fiind “capitale de Noël” și nu sunt vorbe goale. Centrul Vechi din Strasbourg în perioada Sărbătorilor este absolut superb. Nu cred că am mai văzut niciun alt loc vreodată care să-mi inspire Crăciun atât de mult. Mai mult de atât, este orașul care păstrează tradiția târgurilor de Crăciun de peste 450 ani. De asemenea, Strasbourg a fost votat cea mai bună destinație europeană de Crăciun în 2013. 

Atmosfera este minunată. Totul este luminat, încărcat cu tot felul de decorațiuni care mai de care mai festive. Ai ursuleți de pluș, globuri roșii uriașe, crenguțe de brad și panglici sclipitoare ce atârnă pe căsuțele în stil alsacian din centru. Miroase a clătite, vin chaud (fiert), suc de mere fiert cu scorțișoară, mere caramelizate și clătite.  Se aud colinde în orice loc ai fi. 

În mijlocul acestei forfote de oameni, luminițe și globuri tronează o catedrală. Notre Drame. Nu, nu cea care a ars. Catedrala arată minunat noaptea, deși nu ai fi crezut că poate fi mai frumoasă decât este deja pe timp de zi.  Este luminată și pare că veghează asupra orașului.  

Tot Centrul Vechi este transformat și îmbrăcat în straie de sărbătoare. Decorațiunile sunt incredibil de frumoase și mult mai elaborate și cu bun gust decât ce am văzut la noi în țară.  Următoarea mea plecare va fi în Viena unde aștept și acolo să văd cum arată târgul de Crăciun, care este la fel de renumit. Mă întreb, dacă francezii și-au marketat orașul ca fiind capitala Crăciunului, austriecii ce o să zică? Sunt curioasă dacă va fi mai frumos decât acesta. 

Târgul de Crăciun din Strasbourg este o încântare absolută. Nici nu trebuie să fii fan Crăciun, o să te cucerească imediat. Da, poate fi aglomerat, dar nu deranjant nici măcar în “orele de vârf”.  Și nu ai cum să nu faci o poză, este imposibil 🙂 

Prețurile și opțiunile

Târgul este destul de accesibil ca și preț…ținând cont că ești în Franța și ești la un târg de Crăciun. Un vin fiert variază între 2.50 euro și 4.50 euro. O baghetă cu cremă de brânză, ciuperci, cașcaval și șuncă (la cuptor) este 5 euro. Dacă vrei să mergi la un restaurant și să mănânci o supă de ceapă o să te coste 8 euro.  Un spätzle care este un fel de mâncare compus din tăiței cu cremă de brânză și șuncă o să te coste 6 euro. Te saturi imediat.  La căsuțele ce vând mâncare poți să plătești și cu cardul, dar cel mai sigur este să ai și niște cash la tine.

Ai o mulțime de magazine să faci shopping pentru orice îți dorești tu. Vă recomand să mergeți la magazinul Lindt, puteți găsi niște cadouri dulci super drăguțe și accesibile ca preț. 

Programul de vizitare

Târgul se deschide în jurul orei 11 dimineața și ține până la 8 sau 10 seara. Sâmbăta l-am prins până la 10, dar duminică s-a închis la 8 seara și ăsta e programul și din timpul săptămânii. Anul acesta, târgul s-a deschis pe 22 noiembrie și va fi până pe 30 decembrie. 

Catedrala Notre Dame

Poate fi vizitată gratuit și deși nu este cea mai impresionantă catedrală pe care am văzut-o, tot este memorabilă. 

Bradul de Crăciun este originar din…Strasbourg

Pe aproape. Prima referire  la bradul de Crăciun sau Wihnàchtsboem (de pe vremea când Strasbourg aparținea nemților) este în 1492, în Strasbourg.  Tradiția s-a extins din zona superioară a Rinului în zona nemțească și de acolo peste tot în lume în secolul al 19-lea.

Inițial pomul de Crăciun era pus în spațiile publice.  Când într-un final a ajuns în casele oamenilor era agățat de tavan (probabil aveau pisici). Verdele bradului simboliza speranța unui noi început în timpul nopților lungi și friguroase de iarnă.  Tot la început era decorat cu mere, panglici și lumânări. Gradual merele au fost înlocuite cu globuri. Posibil că merele erau roșii și de aici și globurile roșii. 

Securitatea și atentatul terorist

Nu vreau să vă sperii, dar în Strasbourg a avut loc un atentat terorist chiar acum un an. Drept urmare măsurile de siguranță de la târgul de Crăciun au fost sporite. Sunt mai multe intrări unde se fac controale, ești rugat să arăți ce ai în geantă și te desfaci la geacă. Plus, mergi alene pe străduțe și vezi mai mulți jandarmi cum patrulează cu puștile. Dar astea oferă doar un fals simț de siguranță. Realmente, nu poți “închide” un centru de oraș atât de bine și oricum nu făceau decât să arunce un ochi în interiorul rucsacului. Apă de ploaie, nu poți să ai securitatea unui aeroport la un târg de Crăciun.

Strasbourg ca și oraș

Nu am văzut foarte mult în afara târgului, dar am înțeles de la prietena mea, Cori, că oricum centrul Vechi este cel mai frumos. Am vizitat Muzeul Alsacian care prezintă istoria oamenilor din zona respectivă. În rest, pare curat și organizat. 

Cum ajungi în Strasbourg și unde te cazezi

Nu sunt curse directe de la noi, dar puteți zbura spre Stuttgart și apoi să luați trenul / mașina până aici. Eu am venit cu autocarul din Luxembourg, unde stă amica mea. 

Pentru cazare vă recomand Emily’s Home pe Airbnb. A fost absolut minunat, decorat stilish și foarte curat. Am primit un cod pentru accesul în apartament, deci nu a trebuit să ne întâlnim cu niciun proprietar. 

Ce trebuie să știți neapărat. Fiind o perioadă de sărbători și, implicit, mulți oameni vor să vină aici, trebuie să vă luați transportul și cazarea din timp! Orașul este full și este absolut imposibil să găsești ceva liber. Noi am avut mare mare noroc că a renunțat cineva la rezervarea pentru acel aprtament și l-am luat noi imediat. La fel și cu transportul, TGV-urile erau pline. Bine, a fost și greva ce a afectat totul, dar chiar și fără ea.

Sper că v-am convins că merită să vedeți acest loc 🙂

Am mancat la Restaurant Seoul

Am mancat la Restaurant Seoul

Să fiu sinceră, la Restaurant Seoul mănânc de aproximativ un an și jumătate și de fiecare dată mi-am zis: ”acum scriu articol, acum scriu articol”. Am făcut poze mereu, eram pregătită să împărtășesc și cumva, cumva, tot nu ajungeam să vă zic de acest loc minunat. Dacă vă place mâncarea coreeană, de fapt asiatică, this is the place to be. Cred că cele mai bune preparate se regăsesc în această bucătărie, care, am înțeles, că se aseamănă destul de bine cu cea chinezească.  Coreean vs japonez? Coreean anytime. Mâncarea este și unul dintre motivele pentru care nu știu ce să aleg între o vacanță în Coreea de Sud sau Japonia. Parcă cea din urmă e mai potrivită turistic și cultural vorbind, dar categoric Coreea de Sud este raiul pentru mâncare, din punctul meu de vedere. Mmm, kimchi.

Korean BBQ – noua iubire

Soră-mea este fan k-pop și de aici a pornit și apetitul ei pentru cele 2 țări. Învață ambele limbi și datorită ei am descoperit și eu acest univers. Anul trecut eram în Dublin și ne întrebam ce să mâncăm la cină când am dat peste un restaurant coreean demențial. Acolo am mâncat pentru prima oară BBQ cu carne de porc. Carnea este tăiată în fâșii subțiri astfel cât să se gătească mai rapid și este anterior marinată în ulei de susan și zahăr.  Tot procesul de gătire se întâmplă chiar la masă, pe o tigaie / plită portabilă. În timp ce se gătește se mai adaugă (dacă e cazul) ardei verde iute tăiat rondele și felii de usturoi.

Carnea se servește în frunze de salată verde și se mai adaugă alte ingrediente în această combinație în funcție de ce își dorește fiecare. De exemplu, eu mai pun morcovi sau castraveți sau kimchi. Se rulează tot și se înfulecă dintr-o înghițitură.

K-pop

Restaurant Seoul este undeva pe lângă Mânăstirea Cașin, într-un cartier cu multe case de oameni bogați. Pentru că nu se află într-o clădire care să le aparțină doar lor, uneori la intrare e un portar care se oferă să te conducă până la restaurant.  Dacă vii pentru prima oară, o să fie de ajutor. Nu am intrat în multe restaurante coreene, presupun că interiorul este ceea ce ar fi un restaurant coreean autentic, minus lămpile de la ikea care arată ca niște păpădii gigantice. În rest, mult lemn, au și mese în separeuri ce sunt mai intime.

Muzica este în principiu coreeană / k-pop și vine de la un televizor la care poți vedea și videoclipurile. 70% dintre acestea sunt depresive, un el / ea suferă după o relație încheiată, îl / o vedem cum plânge sau cum se uită la poze cu iubirea lor. Avem flashback-uri din relația lor, din vremurile când erau fericiți. Jur că toate videoclipurile sunt la fel. Și jeez, am aflat că trupele coreene pot avea și 17 membri.

Mâncare, în sfârșit

Să revenim la mâncare. Întâi ești servit cu 4 aperitive așezate în mici boluri albe. Acestea conțin kimchi (dreapta sus), dovlecel murat (stânga sus), un soi de ridiche murată (stânga jos) și ceva batoane (?) de pește. Aperitivele sunt din partea casei și, de regulă, sunt diferite în funcție de zi și ce ingrediente au disponibile. De exemplu, eu tânjesc după o salată de alge așa cum am mâncat în Dublin, dar nu reușesc să prind și aici ziua în care servesc asta la aperitiv. Deși sunt din partea casei, dacă ceri refill (și sigur vei face), atunci se plătesc. Cred. Trebuia să fiu mai atentă cu ce scrie pe nota de plată.

Apoi, am comandat și un Ddokpokki picant, batoane de orez cu legume în sos picant/soia. Îmi place super mult preparatul ăsta deși consistența batoanelor mă face să cred că molfăi o batistă în sos. Chiar și așa, e bun.

Atracția principală nu a putut fi decât Korean BBQ cu carne de porc. În general, aș alege vita peste porc, dar la acest BBQ mi se pare că porcul este genial.  Și tot spectacolul s-a desfășurat așa cum descriam mai sus:

În final, am luat și desert. Au această prăjitură delicioasă numită Hottok care este, de fapt, o clătită umplută cu diverse și ar fi un preparat de street food foarte popular în Coreea. Ca și umplutură are scorțișoară, miere și alune.  Este DIVINĂ.

Nota de plată pentru 2 persoane pentru tot ce am povestit mai sus a fost de 200 lei.  Și este destul de mult, cam atât mergeam ca și preț și la restaurantul acela din Dublin. Plus că desertul l-am împărțit în 2 și nu ne-am luat decât 2 sticle de apă. BBQ-ul costă destul de mult. Aici este meniul dacă vreți să-l frunzăriți.

În București mai este un restaurant coreean asemănător cu acesta și cel mai probabil cu bucătari asiatici, dar o să vă povestesc de el după ce o să ajung și pe acolo. Deși tot de 1 an zic că merg.  Până atunci, mergeți la Restaurant Seoul măcar la o ocazie specială. Ah, da, să nu uit! Și Ramenul lor este genial.

De ce toamna e perfecta pentru calatorii

De ce toamna e perfecta pentru calatorii

Contrar așteptărilor populare, vara nu este cel mai potrivit sezon pentru călătorii. Nu pentru mine cel puțin. Nu e ca și cum vara nu aș călători absolut deloc, din contră, o bună parte din vacanțele mele s-au desfășurat în acest minunat sezon. Desigur, aveam și 7 ani și eram la decizia părinților mei, care nu concepeau să avem o vacanță în oricare perioadă a anului. Apropo, mi se pare că asta e o mentalitate colectivă printre români, musai vara este pentru vacanțe, musai luna august, musai 2 săptămâni. Nu cred că mi-am luat absolut niciodată un concediu de 2 săptămâni, mereu am plecat doar câteva zile de acasă. Dar asta e deja altă discuție despre cât ar trebui să ne luăm, concediu și o să revin cu un articol separat.

Deci ce motive să ai ca să nu te chinui cu un concediu vara? Pff, destule.

Prețuri accesibile

Motivul primordial. Faceți o comparație între un sejur de o săptămână (cazare și transport) în Grecia în luna august și luna septembrie. Am făcut eu și nu exagerez când spun că poți economisi până la 50%. Cât timp am călătorit cu ei mei, toate vacanțele în Grecia erau fix în mijlocul lunii august și de fiecare dată se plângea tata că uite cât costă vacanța. Dar nu, trebuia să fie acolo de Sfântă Mărie, că altfel nu se putea.

Și nu doar septembrie are prețuri avantajoase în destinații cu plajă, ci și octombrie și noiembrie sunt cheap pentru orice city break. Eu așa am profitat de bilete de avion ieftine în Berlin, Bruxelles, Dublin, Milano și altele. Cel mai ieftin a fost biletul spre Milano, 60 lei (da, lei, nu euro) dus-întors.  Și Lacul Como pe timp de toamnă este la fel de superb, credeți-mă.

Temperaturi suportabile

Încălzirea globală is a real thing și nu cred că am mai simțit o căldură atât de ucigătoare cum a fost cea din vara asta. Mie nu îmi place căldura de la sine, prefer frigul, dar asta a fost deja prea mult. În fiecare zi aveam un nivel foarte ridicat de disconfort, în multe zile aveam dureri de cap, iar noaptea îmi era foarte greu să adorm. Închipuiți-vă un city break în această situație. Ați face insolație, ați vomita, v-ar lua moleșeala și somnul. Da, nici la plajă nu ați putea sta.

Am fost la mijlocul lui iunie în Cinque Terre și Pisa și căldura a fost destul de intensă. Era 10 dimineața și deja ne cumpăram cremă de soare ca să ne plimbăm liniștite (eu și sora mea) prin oraș. Degeaba, tot ne-am ars și nici 5 înghețate nu ne-ar fi putut răcori atunci.

Septembrie mi se pare luna perfectă. Încă este cald, dar temperaturile nu mai ajung la acel punct critic. Dimineața este răcoare și este plăcut să mergi pe jos.  Octombrie poate veni cu temperaturi mai scăzute și ploi pe ici pe colo, dar nu mă deranjează așa tare. Noiembrie este friguț și urâțel, dar vine cu mood-ul ăla de iarnă și mă gândesc ce târguri de Crăciun să vizitez din Europa, așa că deja nu îmi mai pasă. Cel puțin nu mă ia cu amețeala de la căldura inumană.

No pressure

Îl vezi pe Gigel că își face selfie în Roma, o vezi pe Gigela că face shopping la Paris sau pe alți gigei că pleacă în gașcă la mare. Vrei și tu, desigur. Și eu aș vrea. Asta mă enervează vara, este această presiune socială de a ieși din casă și de a face lucruri. Ce? Nici tu nu știi. Poate nici nu prea ai bani să pleci în fiecare weekend. Social media este acolo să-ți reamintească de faptul că alții se distrează și tu nu. Nu contează dacă se distrează pe bune sau doar au făcut-o să pară în stories, efectul s-a produs deja.

Toamna mi se pare că sunt mai puțini oameni care să se aventureze la drum. Pentru mine e perfect, acum vreau să plec și să descopăr lucruri.

Adulthood

Și, în final, să fim sinceri și să spunem cu voce tare motivul pentru care verile sunt nasoale în general. Avem job. Nu mai sunt 3 luni de făcut nimic. Nu mai sunt 3 luni în care nu mergi la școală. Acum avem joburi, ne trezim dimineața, ajungem seara acasă. Nu mai e nimic exciting de așteptat. Ultima mea vară cu adevărat liberă (deci fără să învăț pentru bac sau facultate) a fost în….hmmm, 2011.  Apoi, chiar dacă nu m-am angajat imediat, am intrat la facultate, am început să fac voluntariat, apoi chiar m-am angajat și tot așa. 8 ani de când verile nu sunt decât o corvoadă.

Dacă o să-mi iau vreodată un sabatic, o să mi-l iau vara.

Carti pe care le-am citit la plaja si mi-au placut

Carti pe care le-am citit la plaja si mi-au placut

Citesc mult când sunt la plajă. Nu știu să înot, nu îmi place să mă bronzez, deci alternative nu am. Mai intru ocazional în apă cât să nu simt că m-am prăjit ca un rac și atât. Singurele dăți când nu pot să citesc la plajă sunt atunci când plec cu prieteni. Agitație, hai în apă, hai să facem aia sau pe cealaltă, deci nu mă pot concetra la citit. Dar când sunt singură (mai rar) sau cu prietenul meu, păi doar de citit îmi arde pielea. Get it? Într-o ordine aleatoare:

  1. Ken Follett – orice carte

Este probabil autorul meu preferat de când am putut considera că am un autor preferat. Ultimul a fost Agatha Christie și asta era prin școala generală. Ken Follett scrie thrillere pline de acțiune și suspans. Nu ai cum să te plictisești cu vreo carte de-a lui. Dar cele mai bune sunt seriile Stâlpii Pământului și Trilogia Secolului. Cea din urmă

Sunt bine documentate și te transpun atât de ușor în acele vremuri. Chiar mă gândeam că Trilogia Secolului ar trebui să fie lectură pentru BAC. S-ar învăța mult mai ușor despre cele 2 războaie mondiale și perioada Războiului Rece.

În Grecia aveam tot timpul după mine una dintre cărțile din această seria. Volum de 800 de pagini, o chelneriță chiar a glumit că e ca și cum aș căra Biblia cu mine. Da, era Biblia mea pe care aproape mi-a furat-o un val.

  1. Șapte povești de vacanță

Pff, asta se recomandă de la sine. Watch-out, poate fi terminată în 2 ore maximum cu pauze. Este foarte subțire și poveștile se citesc rapid. Eu am subestimat-o si pentru un weekend la mare a fost singura mea carte, ceea ce înseamnă că mai mult am stat degeaba.  Cuprinde povești din Cehov, Oscar Wilde, Daudet, Balzac, Maupassant, Turgheniev și Chandler.

  1. Șapte povești erotice

Din aceeași colecție precum cea anterioară, p-asta cred că o puteți termina și mai repede dat fiind subiectul facil. Plus, vă oferă onoarea de a citi una dinte poveștile porno ale lui Creangă. Ce mult mi-aș dori să mă întorc în timp la orele de română când era adulat Creangă. Uitați, doamna profesoară, ce e cu vorbele astea deochate la el?  Cred că o să le citesc și pe restul că ”Ionică cel prost” e scrisă cu umor tipic românesc.

  1. Bărbați care urăsc femeile

Aproape orice thriller merită citit, mai ales cărțile lui Stieg Larsson.  Am citit primul volum din trilogie când eram pe croazieră în Grecia. Soare, frumos, oameni care hrănesc pescăruși, uitați insule etc. Eu eram cu acțiunea mea ultra dark, droguri, sex, viol, crime. Dar merită să o citiți chiar și cu un setting mai happy.

  1. O vară de răscruce – Truman Capote

Cred că lectura asta e desprinsă ca dintr-un cântec de Lana Del Rey. Sau invers, mai degrabă. The American Dream care nu este atât de perfect pe cât promite.

     6. Prințese necuviincioase – 

Voi fi sinceră și voi spune că pe aceasta încă o citesc, dar îmi place foarte mult. Am copilărit cu prințesele Disney, dar au existat personaje în istorie care s-au remarcat prin acțiunile lor mai puțin…cuviincioase. Femei care au sfidat bărbați, care au ucis, care au cucerit regate, care au pornit războaie sau care au pus capăt luptelor sângeroase fără sens. Eu o citesc în română, dar după cum este tradusă, pare că în engleză este absolut savuroasă.

    7. Poveștile originale ale Fraților Grimm

Iarăși o să fiu sinceră și aici, pe aceasta nu am citit-o, dar eu cred că o vă placă oricum recomandarea mea. Cu toții știm de Rapunzel, Hansel și Gretel sau Cenușăreasa. Toate de o inocență minunată, final fericit, toată lumea e bine. Nope, nu e chiar așa. Poveștile originale erau macabre, sângeroase și cu tentă horror. Mult mai disturbing decât orice știați. Singurul spoiler light pe care vi-l dau, Rapunzel a fost lăsată însărcinată de prinț.

Voi ce anume citiți la plajă?

City break-uri în care am mâncat foarte bine

City break-uri în care am mâncat foarte bine

Partea mea preferată dintr-un city break este categoric mâncarea. De fapt, nu, mă scuzați. Nu doar dintr-un city break, ci din orice vacanță. Desigur, ne relaxăm, ne distrăm, dar mai trebuie să și mâncăm. Orice vacanță în care merg trebuie neapărat să presupună un restaurant, o tavernă, niște local street food. Orice, dar nu ” e ora prânzului, hai să luăm un sendviș de la supermarket”. Deși în afară sendvișurile de la supermarket pot fi mai variate și mai bune decât ce găsești la noi, dar ideea în sine. Nu e nimic local și autentic în experiența asta. Mai rău de atât, să mănânci la fast food în vacanță mi se pare cu atât mai nașpa. Poți vedea din curiozitate care este echivalentul unui McPuișor, dar cam atât.

Am avut city break-uri în care m-am bucurat de cea mai bună experiență culinară și altele în care am rămas mai degrabă cu un gust amar. Un astfel de exemplu este Berlin în care am avut ghinionul să nimerim doar restaurante scumpe și fără o mâncare extraordinară. Știu că Berlin ar fi unul dintre orașele alea în care te poți bucura de o bucătărie multiculturală, dar la mine nu a fost să fie. Cea mai bună masă a fost, în schimb, niște noodles cu legume luați de la o gheretă cu specific asiatic de la metrou. A costat 2.50 euro și a fost absolut delicios.

Dar hai să vă povestesc de vacanțele în care am fost în foodie heaven.  Deși merită pe deplin, nu am trecut Grecia pe listă, pentru că aici nu am făcut deloc city break-uri, în termenul lor clasic. Poate doar Thassos fiind o excepție.

Și aș vrea să mai fac o mențiune. Lista de mai jos e pur subiectivă. Sunt sigură că un top comercial de ”cele mai bune destinații de vacanță pentru iubitorii de mâncare” nu ar arăta fix așa. Toate recomandările sunt personale, dar știu că unii oamenii se vor regăsi în ele. Așa că iată lista:

Dublin

Prima zi în Dublin era ploioasă și ușor friguroasă, fiind octombrie. D-abia ajunsesem de 1 oră și un pic și era prânzul, deci nu puteam decât să intrăm într-un pub. Mi-am comandat o tocăniță în sos de bere Guinness, piure și mazăre. Sor-mea și-a luat fish and chips,  ceea ce mi s-a părut o alegere mult mai inspirată decât a mea. Și chiar dacă mi-a plăcut tocănița, am făcut amândouă o fixație și la prânz timp de 4 zile am mâncat doar fish and chips. Din locuri diferite, evident. Am mai încercat și o supă de ceapă sau un chowder (wow, chiar bun), dar nu ne-am abătut de la fish and chips.

Seara schimbam registrul și mergeam în China Town și mâncam la un restaurant coreean de care știam că este foarte bun (internet reviews). Acolo ne luam barbeque cu tot felul de salate și alte garnituri.  Asta făceam în fiecare seară. Dimineața mâncam cu 10 euro (amândouă, deci 5 euro de fiecare) un mic dejun autentic irlandez.  Mmm, fiecare masă era supeeeer gustoasă, chiar dacă mâncam de fiecare dată în altă parte (la prânz cel puțin).

Tot aici, fun fact, am mâncat și cel mai bun churros, cum nu a fost în stare Spania să-mi ofere. Dublin, I miss you!

Bruxelles – Brugges – Oostende

Cred că știu mai mulți oameni cărora nu le-a plăcut Bruxelles decât cei care chiar să se fi bucurat de acest oraș. Ok, nu este fantastic, dar pentru mine este o amintire foarte, foarte frumoasă. A fost prima vacanță împreună cu sora mea și am făcut oricum și excursiile în Brugges și Oostende. Chiar vă recomand să ajungeți să vedeți aceste orașe.

Așa, la capitolul mâncare. Am ajuns și am încercat direct niște pește Tempura într-un restaurant ce avea reviews foarte bune pe Trip Advisor. Seara am ajuns să mâncăm la un asiatic. Dar minunea s-a întâmplat a doua zi când am încercat moules-frites, adică midii cu cartofi prăjiți și sosuri de toate felurile. Doamne, era ca un drog felul ăsta de mâncare. Super delicios, mai ales cu o bere rece alături (doar eu, că sor-mea e minoră). Nu ne puteam sătura, așa că 80% din mesele noastre au fost doar midii cu cartofi.

Când ne-am întors în țară am experimentat un dor imens după aceste mese. Ba chiar am încercat să reproducem preparatul acasă, dar nimic nu se compară cu experiența belgiană. Tot în Belgia am băut cea mai bună bere și am mâncat cea mai bună ciocolată. Ce surpriză, știu.

Bologna

Da, Italia cred că este în topul tuturor atunci când ne gândim la mâncare. Vin excelent, paste divine. În Italia mori și ajungi în rai, nu e niciun dubiu. Deși am vizitat Milano, Pisa, Cinque Terre, Veneția, Verona, Burano, Roma, Bergamo, nicăieri nu am mâncat așa bine precum am făcut-o în Bologna. În primul rând, în Bologna nu am făcut greșeala de a mânca pizza. Da, nicăieri în Italia nu am mâncat o pizza bună, nici cât să se apropie de cea de la Mamizza sau Animaletto. Și m-am învățat, în Italia mănânc doar paste și brânzeturi. Nu de alta, dar astea se potrivesc cel mai bine cu un pahar de vin.  Apoi, aici am avut marele noroc de a nimeri doar locuri cu mâncare absolut delicioasă. Am mâncat zece feluri de paste, de la cele mai simple (cu sos de roșii și mozzarella) până la cele mai fancy (cu fructe de mare), o înghețată cu cafea fabuloasă și cel mai pretențios platou cu brânzeturi. De am dat 60 euro la masa. Dar a meritat.

Uf, îmi e dor un pic de Bologna cea grasă și roșie.

Londra

Fără o bucătărie proprie care să mă atragă, pe lângă clasicul english breakfast pe care nu l-aș mânca în mod normal, și un fish and chips cam nasol, Londra m-a cucerit cu altceva. A fost un Berlin multicultural, doar că unul în care am avut noroc să nimeresc mâncare super bună. A ajutat faptul că m-am plimbat parțial singură, deci am ales doar eu u unde să mănânc și nu a mai fost nevoie să țin cont de părerea altcuiva. Am mâncat de toate, dar cea mai faină experiență a fost în China Town când eram LIHNITĂ de foame. Am nimerit într-un restaurant asiatic super înghesuit ți întunecat. Mi-am comandat noodles cu legume + alte legume făcute la aburi. Așa comandă un stomac gol, ce să faci. Plus mi-am luat și o Cola rece cu multă gheață.  Doamne, a fost o masă ca-n reclame de bună. Și cam peste tot unde am mâncat am avut noroc de ceva bun.

La voi care au fost cele mai mișto orașe din punct de vedere culinar?

Impresii din Antalya

Impresii din Antalya

Antalya nu ar fi fost chiar tipul meu obișnuit de destinație, însă nici nu am avut multe de spus în privința asta, mai ales pentru că era un family vacation.  Nu mă plâng, orice vacanță este binevenită, mai ales când nu ești tu responsabil de finanțe, deci zero griji și te bucuri doar de relaxare. Toată lumea crede că Antalya este doar despre all-inclusive, resorturi de vacanțe și stat la plajă și atât. Asta credeam și eu înainte până când am avut ocazia să o descopăr.

Nu îmi place să stau într-un singur loc dacă este să călătoresc. Trebuie să explorez, să văd și să aflu lucruri. Și asta am încercat să fac și aici, lucru care mi-a reușit destul de bine dat fiind contextul dificil: căldură insuportabilă, ai mei voiau doar la plajă, deci trebuia să mă deplasez fără mașină sau să caut taxi etc.

Dar hai să vă povestesc un pic despre orașul ăsta dacă vreți să vă faceți sejurul aici.

Orașul

Este măricel, iar provincia Antalya este uluitor de mare. Am vrut să facem un mic road trip până într-un sătuc și cu mașina pe autostradă făceam 4 ore.  Ne-am cam luat gândul și am decis să rămânem doar în oraș.  Pot să spun că am văzut bits and pieces din el, dar am fost în bazar și am vizitat și centrul Vechi. Este comparabil cu Istanbul, doar că e mai puțin haos. Și este foarte curat din ce am observat.

Însă trebuie să știți că dacă stați în resorturi, atunci va trebui să vă deplasați doar cu mașina / taxiul până în centru. Distanța este destul de mare.

Transport

Noi am mers cu mașina și am împărțit drumul în 2, întrucât sunt aproape 17 ore de mers din București. Ne-am oprit în Istanbul pentru o noapte, dar nu pot să spun că a fost chiar cea mai înțeleaptă decizie. De la intrarea în oraș până la cazarea din centru am făcut 2 ore! Da, traficul este atât de haos, mai ales pe străzile înguste încât ne-am pierdut 2 ore și mulți nervi așteptând să ajungem odată la hotel. Never again. Dacă vreți să vizitați orașul Istanbul, veniți cu avionul sau autocarul (eu așa am făcut), căci e crimă și pedeapsă.

Însă în general turcii au o infrastructură excelentă, deci nu o să aveți probleme cu drumul. Taxa de drum /  autostrăzi se plătește înainte de a intra pe autostradă și se ia în calcul distanța pe care o faci + tipul de mașină. Cred că am plătit undeva pe la 50 euro pentru o săptămână.

La întoarcere, orașul intermediar a fost Bursa, căci era pe la jumătatea drumului nostru. Well, Bursa este altă mâncare de pește. Dacă Istanbul și Antalya sunt foarte turistice și cu un aer mai occidental, Bursa este un oraș mai… tradițional. Am văzut multe femei îmbrăcate în burka, mult haos și mizerie. Știu că este recomandat de vizitat ca pe una dintre atracțiile mai neștiute la Turciei, dar parcă nu m-a atras așa de tare. Cică aici ai găsi varianta originală a kebap-ului.

Resortul în care am stat

Nu mai știu cum se numea, dar nu cred că e nevoie, pentru că nu l-aș recomanda neapărat. Am mai fost la all-inclusive în Bulgaria și am avut o experiență bună, deci la turci eram convinsă că va fi ceva de vis. Doar ei au inventat acest concept. Era un resort de 4 stele, iar recepția era impresionantă, cu un candelabru imens, fotolii de piele, bar și ieșire direct la piscină. Camerele erau mai puțin impresionante. Arătau ca și cum ne-am teleportat în anii 70, la all-inclusive. Cel puțin era foarte curat și aveam priveliște la mare (pentru care am plătit).

Aveau zi de zi tot felul de activități cu animatori. Dansuri arăbești în ziua x, pool party în ziua y, jocuri și așa mai departe. Nu aveai cum să te plictisești. De la piscină era un tunel care te scotea direct la plaja de pe cealaltă parte a drumului.  Personalul a fost ok, nimic deosebit, nici nu prea am interacționat cu el.

Curățenia era zilnică, deci nu aveam de ce să mă plâng. Tot în resort mai aveau salon și sală de fitness. Dacă la sala de fitness aveam acces gratuit, la salon era cu plata destul de mare. Am uitat să menționez că existau 3 tipuri de pachete care-ți permiteau să ai acces la anumite lucruri și primeai niște brățări de o anumită culoare, în funcție ce nivel erai. Nu eram VIP, asta vă zic.

Vremea

Am fost în august, deci vă puteți închipui de confort termic aveam parte. Din cauza căldurii nu prea mergeam nici la plajă și stăteam mai mult la piscina hotelului. În zilele în care ne aventuram să vizităm un sit arheologic sau un muzeu, tot ce ne doream era să ajungem înapoi la răcoare. Foarte, foarte cald. Și poate ar fi și mai ieftin dacă ați merge în luna septembrie. Vremea ar fi la fel de bună și mult mai ușor de suportat.

Mancarea

Turcii au o mâncare demențială, punct. Însă mâncarea de la all-inclusive a fost deosebit de tristă. Era multă, diversă și pregătită corect, dar îi lipsea ceva. Hmmm, cred că savoarea. Mi se părea destul de fadă și nu era nicio bucurie când mâncai ceva pregătit la hotel. În dățile în care am ieșit din hotel și am mers la un restaurant, pot să spun că eram cea mai fericită. În sfârșit mâncam mâncare cu gust. În una din zile am vizitat un sit arheologic. Ne-a prins ora prânzului și eram hămesiți.  Am găsit o bombă de restaurant pentru tiriști. Nu vorbeau engleza, ne-am înțeles mai mult prin semne și nu avea foarte multe feluri de mâncare. Pot să vă spun că a fost una dintre cele mai gustoase experiențe pe care le-am avut în Turcia. Super bun și mâncare simplă. Ne-au bombardat cu o tonă de baclava gratis, a fost genială. Și culmea, în acea bombă am putut plăti cu cardul.

Da, deci dacă mergeți la all-inclusive în Turcia vă doresc mult noroc. Sunt șanse egale să nimeriți mâncare foarte bună la resort sau proastă, cum a fost cazul nostru. Și ce e mai minunat decât să știi că trebuie să mănânci aceeași mâncare timp de o săptămână?

Ce e de vazut

Dincolo de plaja și piscina hotelului, e o altă lume în afară. Vă las eu mai jos o mică listă dacă vă mănâncă picioarele după niște plimbări:

  1. Orașul Vechi – Kaleici – este foarte frumos și pitoresc, plin de magazine artizanale din care puteți face shopping.  Și tot aici puteți vizita și Vechiul Port, iar priveliștea este superbă. Tot în Kaleici era și un panoramic elevator de unde puteți vedea portul și marea de sus.
  2. Bazarul – sunt mai multe bazare în Antalya, cred că în funcție de locația în care vă aflați, puteți căuta cel mai apropiat bazare de voi.
  3. Muzeul Arheologic din Antalya –  5000 de obiecte de artă și o galerie în aer liber.
  4. Muzeul de păpuși – este situat aproape de port, deci dacă ajungeți în Centrul Vechi, atunci să vizitați și această mică bijuterie. Sunt expuse jucării vechi din toată lumea.
  5. Situl arheologic Perga – ăsta a fost un oraș antic, iar acum puteți să îi vizitați ruinele.
  6. Parcul de distracții Aktur – dacă aveți copii mici (sau dacă aveți un spirit mai aventurier), puteți să mergeți în acest mini disney world pentru câteva ore de distracție.
  7. Parasailing – cea mai mișto activitate! Îmi e frică de apă și înălțimi, d-asta am stat suspendată la 4 metri deasupra mării.  Recomand!

All-inclusive sau nu?

E fain să se preocupe altcineva de nevoile tale și să nu-ți lipsească nimic. Însă nu cred că este pentru mine sau nu este pentru mine la vârsta asta. Când vreau să mă plimb și să explorez cât mai multe locuri. Am scris un articol despre ce înseamnă all-inclusive și aici. 

Vă las cu multe poze:

De ce platesc mereu doar cu cardul

De ce platesc mereu doar cu cardul

Spre disperarea prietenilor care se nimeresc să iasă cu mine în oraș. 😀 Nu am aproape niciodată bani cash la mine și când am, mi se pare o senzație ciudată.  În România nu este chiar foarte card-friendly, la piață nu poți plăti cu cardul, să-ți iei bilete RATB nu poți lua cu cardul și multe alte situații. Și cu toate astea eu mă încăpățânez să nu am la mine cash. Am poftă de un covrig la 1 leu? Too bad, o să-mi pun pofta-n cui și a doua zi poate o să îmi setez un reminder pe telefon să iau niște mărunt cu mine ca să cumpăr covrigul.  Vreau să cumpăr flori pentru ziua mamei? Again, trebuie să planific să am cash la mine.

Însă nu mereu am fost așa, ba aș putea spune că acum 4 ani eram fix la polul opus, nu concepeam decât să am bani fizici la mine. În 2014 mi-a deschis tata primul cont la bancă și mi-a făcut un card de student pe care a pus el o sumă de bani cadou. Îmi amintesc cum am făcut prima plată la H&M și nici nu știam să folosesc cardul. Pe atunci nu era cu aplicație de mobile să verific soldul și alte bla bla-uri, mă duceam la bancă să verific. Sau nu mă duceam și uite așa am cheltuit în câteva luni niște bani ce ar fi trebuit să fie economii. Era o sumă mică, dar conta pe atunci când nu aveam salariu. Și așa mi-am luat aminte că nu e bine să plătești cu cardul și să pierzi evidența banilor.

Aproape 2 ani de primit salariu pe card, mă duceam la bancomat și îi scoteam pe toți și îi țineam la ”saltea”. Eram cum suntem oamenii ăia paranoici că banca o să le fure banii, dar eu nu aveam gânduri d-astea. Eu mă gândeam doar că mă ”fur” pe mine că o să cumpăr chestii aiurea și că nu o să fiu atentă cu cheltuielile. Dar apoi am realizat că nici așa nu sunt conștiincioasă, economii nu aveam, luam mereu bani să plătesc una-alta și degeaba îi scoteam de pe card. Nu țineam evidența lor deloc, eram mână-spartă.

Ușor-ușor nu i-am mai scos de pe card (și din lene să mai merg la bancă). Mi s-a pus capac în 2017 când după luni repetate de mers la bancomat și palpitații de genul ”pe ce naiba am dat banii????”, am zis că nu mai pot trăi așa.  Mi-am luat aplicația de banking, nu am mai scos deloc banii de pe card și din ianuarie 2018 am toate cheltuielile listate în excel, lună de lună. Știu pe ce se duc banii, controlez mereu fluxul lor și dacă cheltui mai mult pe o treabă, știu cumva să optimizez din altă parte.

D-asta nu am cash la mine, căci nu le pot ține evidența așa de ușor.  De exemplu, că am plătit x lei la magazinul x de unde am luat y lucru pe care-l pot băga în categoria respectivă în excel. D-asta când ies în oraș, plătesc doar cu cardul și dacă are cineva să-mi dea bani, atunci să îmi facă transfer, nu să-mi dea cash.

Mai nou, am început să plătesc cu cardul și în vacanțe. În Copehnaga am plătit exclusiv cu cardul pentru că era prea dificil să fac rost de coroane daneze (iar cursul tot varia), la fel am procedat și în Stockholm. Ambele orașe sunt foarte bine dezvoltate și poți plăti lejer cu cardul în 99.9% din situații. Tot acolo faci un split bill fără să se uite nimeni urât la tine. În ultima vacanță din Italia am avut bani atât cash, cât și card, din rațiuni de siguranță. Și am procedat corect și pentru că în Cinque Terre multe locuri nu acceptau plata cu cardul.

Voi cum sunteți? Cash sau card?

Unde poti depozita bagajele in strainatate

Unde poti depozita bagajele in strainatate

Ni se poate întâmpla tuturor. Avem noroc de zbor de întoarcere târziu, iar check-out-ul de la cazare este dimineața, la ora 10 sau maxim 11. Mai aveți câteva ore bune de petrecut în oraș până la plecarea spre aeroport, deci și niște valize / geamantane de cărat.

Ce este de făcut? Well, prima opțiune ar fi să discutați cu gazda să vă păstreze bagajele până când le puteți lua, la plecare. Cred că în majoritatea cazurilor nu o să aveți nicio problemă, adică nu mi s-a întâmplat nici mie să mă refuze cineva cu depozitarea lor temporară. Cred totuși că sunt mai multe șanse în cazul în care rezervați la hoteluri sau pensiuni decât apartamente de tip Airbnb, propietarii mai pleacă, nu sunt mereu disponibili, iar în perioadele aglomerate, camerele / apartamentele trebuie curățate pentru a primi noii oaspeți, deci mai greu de păstrat bagaje.

De altfel, un alt motiv pentru care nu este mereu la îndemână să lași bagajele la cazare este pentru că la întoarcerea din centru spre aeroport ar trebui să mai faci un ocol până cazare. Doar dacă ai noroc și stai pe lângă gară sau chiar în centru astfel cât drumul să fie direct. De exemplu, în Copenhaga, am stat chiar lângă gară și am lăsat bagajele la hotel, unde aveau un spațiu dedicat pentru așa ceva. Practic, plăteai o anumită sumă (nu mai știu cât, din păcate) destul de ok și îți puteai lăsa bagajul acolo toată ziua, încuiat într-un dulap.

Însă în situația în care nu aveți luxul unei cazări accesibile, să știți că există business-uri pentru depozitarea bagajelor (storage lockers). Au centre peste tot în oraș astfel că nu trebuie să îți faci griji că nu ai unde să le lași sau că te chinui să le recuperezi apoi.

Lock & Be free – Madrid

În Madrid am avut fix genul de situație de care spuneam mai sus, cazarea fiind foarte departe și cu nicio rută directă centru – aeroport, așa că am căutat pe net opțiuni. Am găsit această firmă ”Lock & Be free” ( un nume foarte sugestiv), am văzut că se deschidea la ora 10 o locație chiar în centrul orașului și am mers acolo să ne lăsăm trolerele. Am plătit cred că 10 euro 1 dulap unde au intrat toate bagajele pe care le aveam și le-am lăsat toată ziua acolo. Am și semnat nu știu ce foaie, a fost un proces destul de simplu și rapid.  Locația este păzită cu camere de supravegheat.

În teorie ar trebui să faci rezervare online ca să prinzi un loc liber. Noi am avut noroc dacă am venit fix când s-a deschis, am prins un dulap liber. Am lăsat bagajele înăuntru, am setat o parolă pentru seif astfel cât să o știm doar noi. La plecare, am venit frumușel, am băgat parola, ne-am luat trolerele și la nici 5 minute am ajuns la o stație de metrou și am plecat spre aeroport.

Stasher – Pisa

Și aici am avut o situație de ”e prea complicat să ne întoarcem la cazare”, cu ceva ore bune de petrecut prin oraș. Am căutat pe internet soluții de storage în Pisa. Am găsit vreo 2-3 variante, nu foarte multe, căci vorbim până la urmă de un oraș mic. Plin ce turiști, ce-i drept. Am dat peste Stasher care este un fel de Vola sau Momondo al bagajelor, căci ei nu au locații owned, ci prin intermediul lor poți să book-iești să îți lași bagajele în diverse locații păzite. Funcționează destul de simplu. Alegi locația în care vrei să lași bagajul, în cazul meu ca și zonă a fost gara și el îți oferă o listă de locuri. Am ales un hotel ce era fix lângă gară, am bifat ora estimativă la care voi lăsa bagajele și la care le voi ridica. Am plătit 12 euro (6 euro de persoană) online și am primit un cod de rezervare pe mail.

Am mers la hotelul respectiv, am arătat rezervarea, ne-au preluat bagajele și ne-au dat niște jetoane cu numere. Simplu și super rapid.  La fel, la întoarcere, doar le-am ridicat, am mers 200 de metri și am intrat în gară. De acolo  am luat trenul rapid spre aeroport.

Îmi plac mult opțiunile astea de storage, căci te scutesc de multe bătăi de cap. Însă, oricât de safe ar fi, vă recomand să nu vă lăsați banii și actele, nu se știe niciodată.