Etichetă: vacanta

Am mancat la Restaurant Seoul

Am mancat la Restaurant Seoul

Să fiu sinceră, la Restaurant Seoul mănânc de aproximativ un an și jumătate și de fiecare dată mi-am zis: ”acum scriu articol, acum scriu articol”. Am făcut poze mereu, eram pregătită să împărtășesc și cumva, cumva, tot nu ajungeam să vă zic de acest loc minunat. Dacă vă place mâncarea coreeană, de fapt asiatică, this is the place to be. Cred că cele mai bune preparate se regăsesc în această bucătărie, care, am înțeles, că se aseamănă destul de bine cu cea chinezească.  Coreean vs japonez? Coreean anytime. Mâncarea este și unul dintre motivele pentru care nu știu ce să aleg între o vacanță în Coreea de Sud sau Japonia. Parcă cea din urmă e mai potrivită turistic și cultural vorbind, dar categoric Coreea de Sud este raiul pentru mâncare, din punctul meu de vedere. Mmm, kimchi.

Korean BBQ – noua iubire

Soră-mea este fan k-pop și de aici a pornit și apetitul ei pentru cele 2 țări. Învață ambele limbi și datorită ei am descoperit și eu acest univers. Anul trecut eram în Dublin și ne întrebam ce să mâncăm la cină când am dat peste un restaurant coreean demențial. Acolo am mâncat pentru prima oară BBQ cu carne de porc. Carnea este tăiată în fâșii subțiri astfel cât să se gătească mai rapid și este anterior marinată în ulei de susan și zahăr.  Tot procesul de gătire se întâmplă chiar la masă, pe o tigaie / plită portabilă. În timp ce se gătește se mai adaugă (dacă e cazul) ardei verde iute tăiat rondele și felii de usturoi.

Carnea se servește în frunze de salată verde și se mai adaugă alte ingrediente în această combinație în funcție de ce își dorește fiecare. De exemplu, eu mai pun morcovi sau castraveți sau kimchi. Se rulează tot și se înfulecă dintr-o înghițitură.

K-pop

Restaurant Seoul este undeva pe lângă Mânăstirea Cașin, într-un cartier cu multe case de oameni bogați. Pentru că nu se află într-o clădire care să le aparțină doar lor, uneori la intrare e un portar care se oferă să te conducă până la restaurant.  Dacă vii pentru prima oară, o să fie de ajutor. Nu am intrat în multe restaurante coreene, presupun că interiorul este ceea ce ar fi un restaurant coreean autentic, minus lămpile de la ikea care arată ca niște păpădii gigantice. În rest, mult lemn, au și mese în separeuri ce sunt mai intime.

Muzica este în principiu coreeană / k-pop și vine de la un televizor la care poți vedea și videoclipurile. 70% dintre acestea sunt depresive, un el / ea suferă după o relație încheiată, îl / o vedem cum plânge sau cum se uită la poze cu iubirea lor. Avem flashback-uri din relația lor, din vremurile când erau fericiți. Jur că toate videoclipurile sunt la fel. Și jeez, am aflat că trupele coreene pot avea și 17 membri.

Mâncare, în sfârșit

Să revenim la mâncare. Întâi ești servit cu 4 aperitive așezate în mici boluri albe. Acestea conțin kimchi (dreapta sus), dovlecel murat (stânga sus), un soi de ridiche murată (stânga jos) și ceva batoane (?) de pește. Aperitivele sunt din partea casei și, de regulă, sunt diferite în funcție de zi și ce ingrediente au disponibile. De exemplu, eu tânjesc după o salată de alge așa cum am mâncat în Dublin, dar nu reușesc să prind și aici ziua în care servesc asta la aperitiv. Deși sunt din partea casei, dacă ceri refill (și sigur vei face), atunci se plătesc. Cred. Trebuia să fiu mai atentă cu ce scrie pe nota de plată.

Apoi, am comandat și un Ddokpokki picant, batoane de orez cu legume în sos picant/soia. Îmi place super mult preparatul ăsta deși consistența batoanelor mă face să cred că molfăi o batistă în sos. Chiar și așa, e bun.

Atracția principală nu a putut fi decât Korean BBQ cu carne de porc. În general, aș alege vita peste porc, dar la acest BBQ mi se pare că porcul este genial.  Și tot spectacolul s-a desfășurat așa cum descriam mai sus:

În final, am luat și desert. Au această prăjitură delicioasă numită Hottok care este, de fapt, o clătită umplută cu diverse și ar fi un preparat de street food foarte popular în Coreea. Ca și umplutură are scorțișoară, miere și alune.  Este DIVINĂ.

Nota de plată pentru 2 persoane pentru tot ce am povestit mai sus a fost de 200 lei.  Și este destul de mult, cam atât mergeam ca și preț și la restaurantul acela din Dublin. Plus că desertul l-am împărțit în 2 și nu ne-am luat decât 2 sticle de apă. BBQ-ul costă destul de mult. Aici este meniul dacă vreți să-l frunzăriți.

În București mai este un restaurant coreean asemănător cu acesta și cel mai probabil cu bucătari asiatici, dar o să vă povestesc de el după ce o să ajung și pe acolo. Deși tot de 1 an zic că merg.  Până atunci, mergeți la Restaurant Seoul măcar la o ocazie specială. Ah, da, să nu uit! Și Ramenul lor este genial.

De ce toamna e perfecta pentru calatorii

De ce toamna e perfecta pentru calatorii

Contrar așteptărilor populare, vara nu este cel mai potrivit sezon pentru călătorii. Nu pentru mine cel puțin. Nu e ca și cum vara nu aș călători absolut deloc, din contră, o bună parte din vacanțele mele s-au desfășurat în acest minunat sezon. Desigur, aveam și 7 ani și eram la decizia părinților mei, care nu concepeau să avem o vacanță în oricare perioadă a anului. Apropo, mi se pare că asta e o mentalitate colectivă printre români, musai vara este pentru vacanțe, musai luna august, musai 2 săptămâni. Nu cred că mi-am luat absolut niciodată un concediu de 2 săptămâni, mereu am plecat doar câteva zile de acasă. Dar asta e deja altă discuție despre cât ar trebui să ne luăm, concediu și o să revin cu un articol separat.

Deci ce motive să ai ca să nu te chinui cu un concediu vara? Pff, destule.

Prețuri accesibile

Motivul primordial. Faceți o comparație între un sejur de o săptămână (cazare și transport) în Grecia în luna august și luna septembrie. Am făcut eu și nu exagerez când spun că poți economisi până la 50%. Cât timp am călătorit cu ei mei, toate vacanțele în Grecia erau fix în mijlocul lunii august și de fiecare dată se plângea tata că uite cât costă vacanța. Dar nu, trebuia să fie acolo de Sfântă Mărie, că altfel nu se putea.

Și nu doar septembrie are prețuri avantajoase în destinații cu plajă, ci și octombrie și noiembrie sunt cheap pentru orice city break. Eu așa am profitat de bilete de avion ieftine în Berlin, Bruxelles, Dublin, Milano și altele. Cel mai ieftin a fost biletul spre Milano, 60 lei (da, lei, nu euro) dus-întors.  Și Lacul Como pe timp de toamnă este la fel de superb, credeți-mă.

Temperaturi suportabile

Încălzirea globală is a real thing și nu cred că am mai simțit o căldură atât de ucigătoare cum a fost cea din vara asta. Mie nu îmi place căldura de la sine, prefer frigul, dar asta a fost deja prea mult. În fiecare zi aveam un nivel foarte ridicat de disconfort, în multe zile aveam dureri de cap, iar noaptea îmi era foarte greu să adorm. Închipuiți-vă un city break în această situație. Ați face insolație, ați vomita, v-ar lua moleșeala și somnul. Da, nici la plajă nu ați putea sta.

Am fost la mijlocul lui iunie în Cinque Terre și Pisa și căldura a fost destul de intensă. Era 10 dimineața și deja ne cumpăram cremă de soare ca să ne plimbăm liniștite (eu și sora mea) prin oraș. Degeaba, tot ne-am ars și nici 5 înghețate nu ne-ar fi putut răcori atunci.

Septembrie mi se pare luna perfectă. Încă este cald, dar temperaturile nu mai ajung la acel punct critic. Dimineața este răcoare și este plăcut să mergi pe jos.  Octombrie poate veni cu temperaturi mai scăzute și ploi pe ici pe colo, dar nu mă deranjează așa tare. Noiembrie este friguț și urâțel, dar vine cu mood-ul ăla de iarnă și mă gândesc ce târguri de Crăciun să vizitez din Europa, așa că deja nu îmi mai pasă. Cel puțin nu mă ia cu amețeala de la căldura inumană.

No pressure

Îl vezi pe Gigel că își face selfie în Roma, o vezi pe Gigela că face shopping la Paris sau pe alți gigei că pleacă în gașcă la mare. Vrei și tu, desigur. Și eu aș vrea. Asta mă enervează vara, este această presiune socială de a ieși din casă și de a face lucruri. Ce? Nici tu nu știi. Poate nici nu prea ai bani să pleci în fiecare weekend. Social media este acolo să-ți reamintească de faptul că alții se distrează și tu nu. Nu contează dacă se distrează pe bune sau doar au făcut-o să pară în stories, efectul s-a produs deja.

Toamna mi se pare că sunt mai puțini oameni care să se aventureze la drum. Pentru mine e perfect, acum vreau să plec și să descopăr lucruri.

Adulthood

Și, în final, să fim sinceri și să spunem cu voce tare motivul pentru care verile sunt nasoale în general. Avem job. Nu mai sunt 3 luni de făcut nimic. Nu mai sunt 3 luni în care nu mergi la școală. Acum avem joburi, ne trezim dimineața, ajungem seara acasă. Nu mai e nimic exciting de așteptat. Ultima mea vară cu adevărat liberă (deci fără să învăț pentru bac sau facultate) a fost în….hmmm, 2011.  Apoi, chiar dacă nu m-am angajat imediat, am intrat la facultate, am început să fac voluntariat, apoi chiar m-am angajat și tot așa. 8 ani de când verile nu sunt decât o corvoadă.

Dacă o să-mi iau vreodată un sabatic, o să mi-l iau vara.

Carti pe care le-am citit la plaja si mi-au placut

Carti pe care le-am citit la plaja si mi-au placut

Citesc mult când sunt la plajă. Nu știu să înot, nu îmi place să mă bronzez, deci alternative nu am. Mai intru ocazional în apă cât să nu simt că m-am prăjit ca un rac și atât. Singurele dăți când nu pot să citesc la plajă sunt atunci când plec cu prieteni. Agitație, hai în apă, hai să facem aia sau pe cealaltă, deci nu mă pot concetra la citit. Dar când sunt singură (mai rar) sau cu prietenul meu, păi doar de citit îmi arde pielea. Get it? Într-o ordine aleatoare:

  1. Ken Follett – orice carte

Este probabil autorul meu preferat de când am putut considera că am un autor preferat. Ultimul a fost Agatha Christie și asta era prin școala generală. Ken Follett scrie thrillere pline de acțiune și suspans. Nu ai cum să te plictisești cu vreo carte de-a lui. Dar cele mai bune sunt seriile Stâlpii Pământului și Trilogia Secolului. Cea din urmă

Sunt bine documentate și te transpun atât de ușor în acele vremuri. Chiar mă gândeam că Trilogia Secolului ar trebui să fie lectură pentru BAC. S-ar învăța mult mai ușor despre cele 2 războaie mondiale și perioada Războiului Rece.

În Grecia aveam tot timpul după mine una dintre cărțile din această seria. Volum de 800 de pagini, o chelneriță chiar a glumit că e ca și cum aș căra Biblia cu mine. Da, era Biblia mea pe care aproape mi-a furat-o un val.

  1. Șapte povești de vacanță

Pff, asta se recomandă de la sine. Watch-out, poate fi terminată în 2 ore maximum cu pauze. Este foarte subțire și poveștile se citesc rapid. Eu am subestimat-o si pentru un weekend la mare a fost singura mea carte, ceea ce înseamnă că mai mult am stat degeaba.  Cuprinde povești din Cehov, Oscar Wilde, Daudet, Balzac, Maupassant, Turgheniev și Chandler.

  1. Șapte povești erotice

Din aceeași colecție precum cea anterioară, p-asta cred că o puteți termina și mai repede dat fiind subiectul facil. Plus, vă oferă onoarea de a citi una dinte poveștile porno ale lui Creangă. Ce mult mi-aș dori să mă întorc în timp la orele de română când era adulat Creangă. Uitați, doamna profesoară, ce e cu vorbele astea deochate la el?  Cred că o să le citesc și pe restul că ”Ionică cel prost” e scrisă cu umor tipic românesc.

  1. Bărbați care urăsc femeile

Aproape orice thriller merită citit, mai ales cărțile lui Stieg Larsson.  Am citit primul volum din trilogie când eram pe croazieră în Grecia. Soare, frumos, oameni care hrănesc pescăruși, uitați insule etc. Eu eram cu acțiunea mea ultra dark, droguri, sex, viol, crime. Dar merită să o citiți chiar și cu un setting mai happy.

  1. O vară de răscruce – Truman Capote

Cred că lectura asta e desprinsă ca dintr-un cântec de Lana Del Rey. Sau invers, mai degrabă. The American Dream care nu este atât de perfect pe cât promite.

     6. Prințese necuviincioase – 

Voi fi sinceră și voi spune că pe aceasta încă o citesc, dar îmi place foarte mult. Am copilărit cu prințesele Disney, dar au existat personaje în istorie care s-au remarcat prin acțiunile lor mai puțin…cuviincioase. Femei care au sfidat bărbați, care au ucis, care au cucerit regate, care au pornit războaie sau care au pus capăt luptelor sângeroase fără sens. Eu o citesc în română, dar după cum este tradusă, pare că în engleză este absolut savuroasă.

    7. Poveștile originale ale Fraților Grimm

Iarăși o să fiu sinceră și aici, pe aceasta nu am citit-o, dar eu cred că o vă placă oricum recomandarea mea. Cu toții știm de Rapunzel, Hansel și Gretel sau Cenușăreasa. Toate de o inocență minunată, final fericit, toată lumea e bine. Nope, nu e chiar așa. Poveștile originale erau macabre, sângeroase și cu tentă horror. Mult mai disturbing decât orice știați. Singurul spoiler light pe care vi-l dau, Rapunzel a fost lăsată însărcinată de prinț.

Voi ce anume citiți la plajă?

City break-uri în care am mâncat foarte bine

City break-uri în care am mâncat foarte bine

Partea mea preferată dintr-un city break este categoric mâncarea. De fapt, nu, mă scuzați. Nu doar dintr-un city break, ci din orice vacanță. Desigur, ne relaxăm, ne distrăm, dar mai trebuie să și mâncăm. Orice vacanță în care merg trebuie neapărat să presupună un restaurant, o tavernă, niște local street food. Orice, dar nu ” e ora prânzului, hai să luăm un sendviș de la supermarket”. Deși în afară sendvișurile de la supermarket pot fi mai variate și mai bune decât ce găsești la noi, dar ideea în sine. Nu e nimic local și autentic în experiența asta. Mai rău de atât, să mănânci la fast food în vacanță mi se pare cu atât mai nașpa. Poți vedea din curiozitate care este echivalentul unui McPuișor, dar cam atât.

Am avut city break-uri în care m-am bucurat de cea mai bună experiență culinară și altele în care am rămas mai degrabă cu un gust amar. Un astfel de exemplu este Berlin în care am avut ghinionul să nimerim doar restaurante scumpe și fără o mâncare extraordinară. Știu că Berlin ar fi unul dintre orașele alea în care te poți bucura de o bucătărie multiculturală, dar la mine nu a fost să fie. Cea mai bună masă a fost, în schimb, niște noodles cu legume luați de la o gheretă cu specific asiatic de la metrou. A costat 2.50 euro și a fost absolut delicios.

Dar hai să vă povestesc de vacanțele în care am fost în foodie heaven.  Deși merită pe deplin, nu am trecut Grecia pe listă, pentru că aici nu am făcut deloc city break-uri, în termenul lor clasic. Poate doar Thassos fiind o excepție.

Și aș vrea să mai fac o mențiune. Lista de mai jos e pur subiectivă. Sunt sigură că un top comercial de ”cele mai bune destinații de vacanță pentru iubitorii de mâncare” nu ar arăta fix așa. Toate recomandările sunt personale, dar știu că unii oamenii se vor regăsi în ele. Așa că iată lista:

Dublin

Prima zi în Dublin era ploioasă și ușor friguroasă, fiind octombrie. D-abia ajunsesem de 1 oră și un pic și era prânzul, deci nu puteam decât să intrăm într-un pub. Mi-am comandat o tocăniță în sos de bere Guinness, piure și mazăre. Sor-mea și-a luat fish and chips,  ceea ce mi s-a părut o alegere mult mai inspirată decât a mea. Și chiar dacă mi-a plăcut tocănița, am făcut amândouă o fixație și la prânz timp de 4 zile am mâncat doar fish and chips. Din locuri diferite, evident. Am mai încercat și o supă de ceapă sau un chowder (wow, chiar bun), dar nu ne-am abătut de la fish and chips.

Seara schimbam registrul și mergeam în China Town și mâncam la un restaurant coreean de care știam că este foarte bun (internet reviews). Acolo ne luam barbeque cu tot felul de salate și alte garnituri.  Asta făceam în fiecare seară. Dimineața mâncam cu 10 euro (amândouă, deci 5 euro de fiecare) un mic dejun autentic irlandez.  Mmm, fiecare masă era supeeeer gustoasă, chiar dacă mâncam de fiecare dată în altă parte (la prânz cel puțin).

Tot aici, fun fact, am mâncat și cel mai bun churros, cum nu a fost în stare Spania să-mi ofere. Dublin, I miss you!

Bruxelles – Brugges – Oostende

Cred că știu mai mulți oameni cărora nu le-a plăcut Bruxelles decât cei care chiar să se fi bucurat de acest oraș. Ok, nu este fantastic, dar pentru mine este o amintire foarte, foarte frumoasă. A fost prima vacanță împreună cu sora mea și am făcut oricum și excursiile în Brugges și Oostende. Chiar vă recomand să ajungeți să vedeți aceste orașe.

Așa, la capitolul mâncare. Am ajuns și am încercat direct niște pește Tempura într-un restaurant ce avea reviews foarte bune pe Trip Advisor. Seara am ajuns să mâncăm la un asiatic. Dar minunea s-a întâmplat a doua zi când am încercat moules-frites, adică midii cu cartofi prăjiți și sosuri de toate felurile. Doamne, era ca un drog felul ăsta de mâncare. Super delicios, mai ales cu o bere rece alături (doar eu, că sor-mea e minoră). Nu ne puteam sătura, așa că 80% din mesele noastre au fost doar midii cu cartofi.

Când ne-am întors în țară am experimentat un dor imens după aceste mese. Ba chiar am încercat să reproducem preparatul acasă, dar nimic nu se compară cu experiența belgiană. Tot în Belgia am băut cea mai bună bere și am mâncat cea mai bună ciocolată. Ce surpriză, știu.

Bologna

Da, Italia cred că este în topul tuturor atunci când ne gândim la mâncare. Vin excelent, paste divine. În Italia mori și ajungi în rai, nu e niciun dubiu. Deși am vizitat Milano, Pisa, Cinque Terre, Veneția, Verona, Burano, Roma, Bergamo, nicăieri nu am mâncat așa bine precum am făcut-o în Bologna. În primul rând, în Bologna nu am făcut greșeala de a mânca pizza. Da, nicăieri în Italia nu am mâncat o pizza bună, nici cât să se apropie de cea de la Mamizza sau Animaletto. Și m-am învățat, în Italia mănânc doar paste și brânzeturi. Nu de alta, dar astea se potrivesc cel mai bine cu un pahar de vin.  Apoi, aici am avut marele noroc de a nimeri doar locuri cu mâncare absolut delicioasă. Am mâncat zece feluri de paste, de la cele mai simple (cu sos de roșii și mozzarella) până la cele mai fancy (cu fructe de mare), o înghețată cu cafea fabuloasă și cel mai pretențios platou cu brânzeturi. De am dat 60 euro la masa. Dar a meritat.

Uf, îmi e dor un pic de Bologna cea grasă și roșie.

Londra

Fără o bucătărie proprie care să mă atragă, pe lângă clasicul english breakfast pe care nu l-aș mânca în mod normal, și un fish and chips cam nasol, Londra m-a cucerit cu altceva. A fost un Berlin multicultural, doar că unul în care am avut noroc să nimeresc mâncare super bună. A ajutat faptul că m-am plimbat parțial singură, deci am ales doar eu u unde să mănânc și nu a mai fost nevoie să țin cont de părerea altcuiva. Am mâncat de toate, dar cea mai faină experiență a fost în China Town când eram LIHNITĂ de foame. Am nimerit într-un restaurant asiatic super înghesuit ți întunecat. Mi-am comandat noodles cu legume + alte legume făcute la aburi. Așa comandă un stomac gol, ce să faci. Plus mi-am luat și o Cola rece cu multă gheață.  Doamne, a fost o masă ca-n reclame de bună. Și cam peste tot unde am mâncat am avut noroc de ceva bun.

La voi care au fost cele mai mișto orașe din punct de vedere culinar?

Impresii din Antalya

Impresii din Antalya

Antalya nu ar fi fost chiar tipul meu obișnuit de destinație, însă nici nu am avut multe de spus în privința asta, mai ales pentru că era un family vacation.  Nu mă plâng, orice vacanță este binevenită, mai ales când nu ești tu responsabil de finanțe, deci zero griji și te bucuri doar de relaxare. Toată lumea crede că Antalya este doar despre all-inclusive, resorturi de vacanțe și stat la plajă și atât. Asta credeam și eu înainte până când am avut ocazia să o descopăr.

Nu îmi place să stau într-un singur loc dacă este să călătoresc. Trebuie să explorez, să văd și să aflu lucruri. Și asta am încercat să fac și aici, lucru care mi-a reușit destul de bine dat fiind contextul dificil: căldură insuportabilă, ai mei voiau doar la plajă, deci trebuia să mă deplasez fără mașină sau să caut taxi etc.

Dar hai să vă povestesc un pic despre orașul ăsta dacă vreți să vă faceți sejurul aici.

Orașul

Este măricel, iar provincia Antalya este uluitor de mare. Am vrut să facem un mic road trip până într-un sătuc și cu mașina pe autostradă făceam 4 ore.  Ne-am cam luat gândul și am decis să rămânem doar în oraș.  Pot să spun că am văzut bits and pieces din el, dar am fost în bazar și am vizitat și centrul Vechi. Este comparabil cu Istanbul, doar că e mai puțin haos. Și este foarte curat din ce am observat.

Însă trebuie să știți că dacă stați în resorturi, atunci va trebui să vă deplasați doar cu mașina / taxiul până în centru. Distanța este destul de mare.

Transport

Noi am mers cu mașina și am împărțit drumul în 2, întrucât sunt aproape 17 ore de mers din București. Ne-am oprit în Istanbul pentru o noapte, dar nu pot să spun că a fost chiar cea mai înțeleaptă decizie. De la intrarea în oraș până la cazarea din centru am făcut 2 ore! Da, traficul este atât de haos, mai ales pe străzile înguste încât ne-am pierdut 2 ore și mulți nervi așteptând să ajungem odată la hotel. Never again. Dacă vreți să vizitați orașul Istanbul, veniți cu avionul sau autocarul (eu așa am făcut), căci e crimă și pedeapsă.

Însă în general turcii au o infrastructură excelentă, deci nu o să aveți probleme cu drumul. Taxa de drum /  autostrăzi se plătește înainte de a intra pe autostradă și se ia în calcul distanța pe care o faci + tipul de mașină. Cred că am plătit undeva pe la 50 euro pentru o săptămână.

La întoarcere, orașul intermediar a fost Bursa, căci era pe la jumătatea drumului nostru. Well, Bursa este altă mâncare de pește. Dacă Istanbul și Antalya sunt foarte turistice și cu un aer mai occidental, Bursa este un oraș mai… tradițional. Am văzut multe femei îmbrăcate în burka, mult haos și mizerie. Știu că este recomandat de vizitat ca pe una dintre atracțiile mai neștiute la Turciei, dar parcă nu m-a atras așa de tare. Cică aici ai găsi varianta originală a kebap-ului.

Resortul în care am stat

Nu mai știu cum se numea, dar nu cred că e nevoie, pentru că nu l-aș recomanda neapărat. Am mai fost la all-inclusive în Bulgaria și am avut o experiență bună, deci la turci eram convinsă că va fi ceva de vis. Doar ei au inventat acest concept. Era un resort de 4 stele, iar recepția era impresionantă, cu un candelabru imens, fotolii de piele, bar și ieșire direct la piscină. Camerele erau mai puțin impresionante. Arătau ca și cum ne-am teleportat în anii 70, la all-inclusive. Cel puțin era foarte curat și aveam priveliște la mare (pentru care am plătit).

Aveau zi de zi tot felul de activități cu animatori. Dansuri arăbești în ziua x, pool party în ziua y, jocuri și așa mai departe. Nu aveai cum să te plictisești. De la piscină era un tunel care te scotea direct la plaja de pe cealaltă parte a drumului.  Personalul a fost ok, nimic deosebit, nici nu prea am interacționat cu el.

Curățenia era zilnică, deci nu aveam de ce să mă plâng. Tot în resort mai aveau salon și sală de fitness. Dacă la sala de fitness aveam acces gratuit, la salon era cu plata destul de mare. Am uitat să menționez că existau 3 tipuri de pachete care-ți permiteau să ai acces la anumite lucruri și primeai niște brățări de o anumită culoare, în funcție ce nivel erai. Nu eram VIP, asta vă zic.

Vremea

Am fost în august, deci vă puteți închipui de confort termic aveam parte. Din cauza căldurii nu prea mergeam nici la plajă și stăteam mai mult la piscina hotelului. În zilele în care ne aventuram să vizităm un sit arheologic sau un muzeu, tot ce ne doream era să ajungem înapoi la răcoare. Foarte, foarte cald. Și poate ar fi și mai ieftin dacă ați merge în luna septembrie. Vremea ar fi la fel de bună și mult mai ușor de suportat.

Mancarea

Turcii au o mâncare demențială, punct. Însă mâncarea de la all-inclusive a fost deosebit de tristă. Era multă, diversă și pregătită corect, dar îi lipsea ceva. Hmmm, cred că savoarea. Mi se părea destul de fadă și nu era nicio bucurie când mâncai ceva pregătit la hotel. În dățile în care am ieșit din hotel și am mers la un restaurant, pot să spun că eram cea mai fericită. În sfârșit mâncam mâncare cu gust. În una din zile am vizitat un sit arheologic. Ne-a prins ora prânzului și eram hămesiți.  Am găsit o bombă de restaurant pentru tiriști. Nu vorbeau engleza, ne-am înțeles mai mult prin semne și nu avea foarte multe feluri de mâncare. Pot să vă spun că a fost una dintre cele mai gustoase experiențe pe care le-am avut în Turcia. Super bun și mâncare simplă. Ne-au bombardat cu o tonă de baclava gratis, a fost genială. Și culmea, în acea bombă am putut plăti cu cardul.

Da, deci dacă mergeți la all-inclusive în Turcia vă doresc mult noroc. Sunt șanse egale să nimeriți mâncare foarte bună la resort sau proastă, cum a fost cazul nostru. Și ce e mai minunat decât să știi că trebuie să mănânci aceeași mâncare timp de o săptămână?

Ce e de vazut

Dincolo de plaja și piscina hotelului, e o altă lume în afară. Vă las eu mai jos o mică listă dacă vă mănâncă picioarele după niște plimbări:

  1. Orașul Vechi – Kaleici – este foarte frumos și pitoresc, plin de magazine artizanale din care puteți face shopping.  Și tot aici puteți vizita și Vechiul Port, iar priveliștea este superbă. Tot în Kaleici era și un panoramic elevator de unde puteți vedea portul și marea de sus.
  2. Bazarul – sunt mai multe bazare în Antalya, cred că în funcție de locația în care vă aflați, puteți căuta cel mai apropiat bazare de voi.
  3. Muzeul Arheologic din Antalya –  5000 de obiecte de artă și o galerie în aer liber.
  4. Muzeul de păpuși – este situat aproape de port, deci dacă ajungeți în Centrul Vechi, atunci să vizitați și această mică bijuterie. Sunt expuse jucării vechi din toată lumea.
  5. Situl arheologic Perga – ăsta a fost un oraș antic, iar acum puteți să îi vizitați ruinele.
  6. Parcul de distracții Aktur – dacă aveți copii mici (sau dacă aveți un spirit mai aventurier), puteți să mergeți în acest mini disney world pentru câteva ore de distracție.
  7. Parasailing – cea mai mișto activitate! Îmi e frică de apă și înălțimi, d-asta am stat suspendată la 4 metri deasupra mării.  Recomand!

All-inclusive sau nu?

E fain să se preocupe altcineva de nevoile tale și să nu-ți lipsească nimic. Însă nu cred că este pentru mine sau nu este pentru mine la vârsta asta. Când vreau să mă plimb și să explorez cât mai multe locuri. Am scris un articol despre ce înseamnă all-inclusive și aici. 

Vă las cu multe poze:

De ce platesc mereu doar cu cardul

De ce platesc mereu doar cu cardul

Spre disperarea prietenilor care se nimeresc să iasă cu mine în oraș. 😀 Nu am aproape niciodată bani cash la mine și când am, mi se pare o senzație ciudată.  În România nu este chiar foarte card-friendly, la piață nu poți plăti cu cardul, să-ți iei bilete RATB nu poți lua cu cardul și multe alte situații. Și cu toate astea eu mă încăpățânez să nu am la mine cash. Am poftă de un covrig la 1 leu? Too bad, o să-mi pun pofta-n cui și a doua zi poate o să îmi setez un reminder pe telefon să iau niște mărunt cu mine ca să cumpăr covrigul.  Vreau să cumpăr flori pentru ziua mamei? Again, trebuie să planific să am cash la mine.

Însă nu mereu am fost așa, ba aș putea spune că acum 4 ani eram fix la polul opus, nu concepeam decât să am bani fizici la mine. În 2014 mi-a deschis tata primul cont la bancă și mi-a făcut un card de student pe care a pus el o sumă de bani cadou. Îmi amintesc cum am făcut prima plată la H&M și nici nu știam să folosesc cardul. Pe atunci nu era cu aplicație de mobile să verific soldul și alte bla bla-uri, mă duceam la bancă să verific. Sau nu mă duceam și uite așa am cheltuit în câteva luni niște bani ce ar fi trebuit să fie economii. Era o sumă mică, dar conta pe atunci când nu aveam salariu. Și așa mi-am luat aminte că nu e bine să plătești cu cardul și să pierzi evidența banilor.

Aproape 2 ani de primit salariu pe card, mă duceam la bancomat și îi scoteam pe toți și îi țineam la ”saltea”. Eram cum suntem oamenii ăia paranoici că banca o să le fure banii, dar eu nu aveam gânduri d-astea. Eu mă gândeam doar că mă ”fur” pe mine că o să cumpăr chestii aiurea și că nu o să fiu atentă cu cheltuielile. Dar apoi am realizat că nici așa nu sunt conștiincioasă, economii nu aveam, luam mereu bani să plătesc una-alta și degeaba îi scoteam de pe card. Nu țineam evidența lor deloc, eram mână-spartă.

Ușor-ușor nu i-am mai scos de pe card (și din lene să mai merg la bancă). Mi s-a pus capac în 2017 când după luni repetate de mers la bancomat și palpitații de genul ”pe ce naiba am dat banii????”, am zis că nu mai pot trăi așa.  Mi-am luat aplicația de banking, nu am mai scos deloc banii de pe card și din ianuarie 2018 am toate cheltuielile listate în excel, lună de lună. Știu pe ce se duc banii, controlez mereu fluxul lor și dacă cheltui mai mult pe o treabă, știu cumva să optimizez din altă parte.

D-asta nu am cash la mine, căci nu le pot ține evidența așa de ușor.  De exemplu, că am plătit x lei la magazinul x de unde am luat y lucru pe care-l pot băga în categoria respectivă în excel. D-asta când ies în oraș, plătesc doar cu cardul și dacă are cineva să-mi dea bani, atunci să îmi facă transfer, nu să-mi dea cash.

Mai nou, am început să plătesc cu cardul și în vacanțe. În Copehnaga am plătit exclusiv cu cardul pentru că era prea dificil să fac rost de coroane daneze (iar cursul tot varia), la fel am procedat și în Stockholm. Ambele orașe sunt foarte bine dezvoltate și poți plăti lejer cu cardul în 99.9% din situații. Tot acolo faci un split bill fără să se uite nimeni urât la tine. În ultima vacanță din Italia am avut bani atât cash, cât și card, din rațiuni de siguranță. Și am procedat corect și pentru că în Cinque Terre multe locuri nu acceptau plata cu cardul.

Voi cum sunteți? Cash sau card?

Unde poti depozita bagajele in strainatate

Unde poti depozita bagajele in strainatate

Ni se poate întâmpla tuturor. Avem noroc de zbor de întoarcere târziu, iar check-out-ul de la cazare este dimineața, la ora 10 sau maxim 11. Mai aveți câteva ore bune de petrecut în oraș până la plecarea spre aeroport, deci și niște valize / geamantane de cărat.

Ce este de făcut? Well, prima opțiune ar fi să discutați cu gazda să vă păstreze bagajele până când le puteți lua, la plecare. Cred că în majoritatea cazurilor nu o să aveți nicio problemă, adică nu mi s-a întâmplat nici mie să mă refuze cineva cu depozitarea lor temporară. Cred totuși că sunt mai multe șanse în cazul în care rezervați la hoteluri sau pensiuni decât apartamente de tip Airbnb, propietarii mai pleacă, nu sunt mereu disponibili, iar în perioadele aglomerate, camerele / apartamentele trebuie curățate pentru a primi noii oaspeți, deci mai greu de păstrat bagaje.

De altfel, un alt motiv pentru care nu este mereu la îndemână să lași bagajele la cazare este pentru că la întoarcerea din centru spre aeroport ar trebui să mai faci un ocol până cazare. Doar dacă ai noroc și stai pe lângă gară sau chiar în centru astfel cât drumul să fie direct. De exemplu, în Copenhaga, am stat chiar lângă gară și am lăsat bagajele la hotel, unde aveau un spațiu dedicat pentru așa ceva. Practic, plăteai o anumită sumă (nu mai știu cât, din păcate) destul de ok și îți puteai lăsa bagajul acolo toată ziua, încuiat într-un dulap.

Însă în situația în care nu aveți luxul unei cazări accesibile, să știți că există business-uri pentru depozitarea bagajelor (storage lockers). Au centre peste tot în oraș astfel că nu trebuie să îți faci griji că nu ai unde să le lași sau că te chinui să le recuperezi apoi.

Lock & Be free – Madrid

În Madrid am avut fix genul de situație de care spuneam mai sus, cazarea fiind foarte departe și cu nicio rută directă centru – aeroport, așa că am căutat pe net opțiuni. Am găsit această firmă ”Lock & Be free” ( un nume foarte sugestiv), am văzut că se deschidea la ora 10 o locație chiar în centrul orașului și am mers acolo să ne lăsăm trolerele. Am plătit cred că 10 euro 1 dulap unde au intrat toate bagajele pe care le aveam și le-am lăsat toată ziua acolo. Am și semnat nu știu ce foaie, a fost un proces destul de simplu și rapid.  Locația este păzită cu camere de supravegheat.

În teorie ar trebui să faci rezervare online ca să prinzi un loc liber. Noi am avut noroc dacă am venit fix când s-a deschis, am prins un dulap liber. Am lăsat bagajele înăuntru, am setat o parolă pentru seif astfel cât să o știm doar noi. La plecare, am venit frumușel, am băgat parola, ne-am luat trolerele și la nici 5 minute am ajuns la o stație de metrou și am plecat spre aeroport.

Stasher – Pisa

Și aici am avut o situație de ”e prea complicat să ne întoarcem la cazare”, cu ceva ore bune de petrecut prin oraș. Am căutat pe internet soluții de storage în Pisa. Am găsit vreo 2-3 variante, nu foarte multe, căci vorbim până la urmă de un oraș mic. Plin ce turiști, ce-i drept. Am dat peste Stasher care este un fel de Vola sau Momondo al bagajelor, căci ei nu au locații owned, ci prin intermediul lor poți să book-iești să îți lași bagajele în diverse locații păzite. Funcționează destul de simplu. Alegi locația în care vrei să lași bagajul, în cazul meu ca și zonă a fost gara și el îți oferă o listă de locuri. Am ales un hotel ce era fix lângă gară, am bifat ora estimativă la care voi lăsa bagajele și la care le voi ridica. Am plătit 12 euro (6 euro de persoană) online și am primit un cod de rezervare pe mail.

Am mers la hotelul respectiv, am arătat rezervarea, ne-au preluat bagajele și ne-au dat niște jetoane cu numere. Simplu și super rapid.  La fel, la întoarcere, doar le-am ridicat, am mers 200 de metri și am intrat în gară. De acolo  am luat trenul rapid spre aeroport.

Îmi plac mult opțiunile astea de storage, căci te scutesc de multe bătăi de cap. Însă, oricât de safe ar fi, vă recomand să nu vă lăsați banii și actele, nu se știe niciodată.

Impresii din Pisa

Impresii din Pisa

Pisa este un oraș destul de mic, cu 90.000 de locuitori. Știți deja pentru ce este faimos, nu cred că e nevoie să intru în detalii. Întrucât am ales Pisa ca și destinație – gazdă pentru aventura noastră din Cinque Terre, nu am acordat prea multă importanță orașului,  dar am alocat oricum o zi întreagă ca să-l explorăm. Și recunosc că a fost o explorare destul de limitată întrucât căldura era insuportabilă. Oricum, nu aveam foarte multe lucruri de văzut și să caut locuri mai puțin cunoscute publicului, recunosc că nu aveam răbdarea și energia după ce am făcut hiking prin Cinque Terre.

Însă nu am putut rata vizita la turnul înclinat, cea mai faimoasă clădire înclinată din lume, fără de care orașul ăsta nu și-ar atrage atât de mulți turiști. Și pentru o zi obișnuită de marți erau chiar foarte mulți turiști în zonă, nu mă așteptam. Desigur, toți încercau să se pozeze cât mai ”original” și ”creativ”, adică prin a se poziționa astfel cât să pară că se sprijină de turn și alte idei ingenioase. Chiar am văzut un tip care își cumpărase un cornet gol de înghețată și încerca un selfie prin care să pară că turnul pleacă din cornet. Altă chestie originală. Era și greu să mergi prin zonă fără te bagi în poza cuiva.

Cum este turnul?

Interesant, alte cuvinte descriptive nu am. Cred că o experiență mai faină este dacă te urci în el. Dincolo de panoramă, cred că e o senzație mișto să te afli într-o clădire care se înclină. Din păcate, nu am putut să am această experiență pentru că intrarea în turn costă nu mai puțin de 18 euro! Da, am crezut inițial că nu citesc bine. Și pentru că eram și cu sor-mea și eram responsabilă de financiare și pentru ea, ar fi însemnat să plătesc 36 de euro ca să urcăm niște trepte. Am zis pas.

În aceeași zonă, anume Piazza del Duomo, mai sunt de vizitat Catedrala din Pisa, Camposanto (un edificiu istoric sacru), Baptiseria din Pisa și Muzeul Sinopie.  Dintre toate acestea noi am văzut Catedrala care avea intrare gratuită și care este foarte frumoasă. Nu se compară cu alte catedrale văzute în Italia, dar interiorul a fost somptuos și cel mai mult cred că mi-a plăcut tavanul.

Pentru Baptiseria din Pisa nu merită să dați banii (5 euro / adult). E un turn cu niște trepte și atât, nimic deosebit. Mă și miram că aici am plătit, dar la catedrală, în care chiar ai ce vedea, nu am dat niciun ban. Muzeul și Camposanto nu le-am mai văzut pentru că ar fi însemnat alți 20 euro (să nu uităm că eu plăteam la dublu) și nu cred că am fi văzut mare lucru. Cred.

Pentru că era atât de cald încât ne-am înarmat cu cremă de soare (ne-am oprit pe stradă ca să ne dăm cu ea), apă, evantai și un mini-ventilator pe baterii, am zis să nu ne plimbăm foarte mult prin soare. Așa că vreo 40 minute le-am petrecut în Piazza del Duomo, pe iarbă, la umbră. A fost perfect.

Apoi, am mers la masă ca să ne bucurăm de niște pizza și un pahar de vin alb (doar eu). În zona Turnului sunt foarte multe restaurante și deși nu aș mânca într-o zonă atât de turistică, nu prea mai aveam răbdare și energie să caut alte locuri prin soarele ăla. Am nimerit la un mic restaurant unde comanda a durat destul de mult, iar mesele erau prea mici ca să acomodeze 2 farfurii mari de pizza. Așa că în timp ce mă luptam să tai pizza mi-am trânti-o în poală, fierbinte cum era. Mda, a fost super, rochia a ajuns la curățătorie.

După masa de prânz și încă niște gelato, am făcut shopping pe Borgo Stretto, o arteră lungă plină de magazine. M-am oprit la KIKO, un magazin de cosmetice local, ce îmi place la nebunie. Sunt foarte bune produsele lor și au tot felul de oferte faine. L-am descoperit când am fost în Bologna și cred că o să vânez magazinul ăsta la fiecare vizită în străinătate.

Grădina Botanică din Pisa

Pentru că era în continuare cald și nu aveam unde să mergem, am zis să ne plimbăm prin Grădina Botanică, să mai stăm printre plante și la umbră. Intrarea pentru adult costă 4 euro, iar pentru student costă 2 euro. Este o grădină destul de mică și nu așa impresionantă, dar am făcut poze faine și ne-am relaxat pe iarbă.

Cum te deplasezi în Pisa?

În mare parte pe jos, am luat autobuz doar de la cazare, care era un pic mai spre marginea orașului. Biletul cumpărat în autobuz costă 2.5 euro și este valabil 70 minute. Există linii de noapte care circulă rapid și pe multe trasee. De la gară poți lua un PisaMover pentru aeroport. Este un fel de mini-metrou care circulă pe deasupra și faci doar 8 minute cu el până la aeroport. Biletul costă 2.70 euro, ceea ce este super mega ieftin.

Unde stai în Pisa?

Eu am găsit o super cazare pe Booking, am avut la dispoziție un apartament întreg care a avut și terasă. Fabrizio, gazda noastră, a venit să ne ia de la aeroport cu mașina deși era miezul nopții, am apreciat asta. Desigur, fără costuri.  La apartament am avut toate cele necesare. La bucătărie am avut fructe culese din grădină, cafea, biscuiți și prăjituri, lapte și cereale. La baie aveam gel de duș, șampon, cremă de față, de corp etc. Vă recomand locul dacă ajungeți prin Pisa.

Din Pisa se ajunge repede și ușor cu trenul în Cinque Terre (1h 30 min), Florența (49 min), Bologna (1h 38 min) și Firenze (49 min).

Alte poze:

Impresii din Cinque Terre

Impresii din Cinque Terre

O să vă mărturisesc un secret, anume tot ce se spune despre Cinque Terre este foarte adevărat: este un loc absolut superb. Deși nu am vizitat toată Italia, pot spune că acesta și Lacul Como sunt categoric cele mai frumoase locuri pe care le puteți vizita în această țară. Parcul Național Cinque Terre face parte din UNESCO.

Am vizitat toate cele 5 sate: Monterosso al Mare, Vernazza, Corniglia, Riomaggiore și Manarola în doar 2 zile. Desigur, poți vizita satele și într-o zi dacă ești pe fugă și mergi doar cu trenul, dar eu nu v-aș recomanda să vă alocați doar 1 zi dacă aveți de unde. Inițial, și eu voiam să ajung doar o zi, iar cealaltă să o dedic pentru Portofino, dar m-am răzgândit după ce am văzut cât de scump este Portofino și oricum nu aș fi avut așa multe lucruri de făcut acolo. Tocmai pentru că sunt săracă. Așa că am explorat toate cele 5 sate în ritmul meu, savurând peisajele și marea și un vin delicios la fiecare masă. Uneori, chiar și între mese, ups.

Cinque Terre nu este accesibil foarte ușor cu mașina, cred că sunt doar anumite zone în care poți călători așa, în rest, tren și mersul pe jos sau, mai bine zis, hiking. Dacă vă interesează să faceți trasee, vă recomand să vă uitați pe Internet mai întâi la starea drumurilor și accesibilitatea lor. De exemplu, faimoasa potecă a iubirii dintre Riomaggiore și Manarola este momentan închisă până în 2021. De asemenea, dacă nu faceți hiking de obicei, dar vă doriți să încercați un traseu, neapărat să alegeți unul de complexitate mică. Oricum, tot va fi greu dacă nu aveți antrenament, dar măcar nu muriți pe traseu.

Câteva sfaturi pentru hiking în Cinque Terre (vara):

  • haine lejere: pantaloni scurți, tricouri din bumbac, orice articol de îmbrăcăminte care este comod și nu jenează și care nu se lipește de corp dacă transpirați.
  • încălțăminte adecvată: nu sandale, nu converși, nu teneși.
  • cremă de soare: o să vă prindă soarele și o să vă coaceți mai ceva ca niște struguri
  • ochelari de soare & șapcă / pălărie
  • multă apă: și să fie rece
  • rucsac: care să conțină cele de mai sus

Eu nu am avut nimic din ce am scris acolo când am fost pe traseu, dar tocmai pentru că sunt pățită, zic să vă spun vouă cum ar fi mai bine 😀

Cum mi-am împărțit timpul?

Am explorat în prima zi 3 sate: Monterosso al Mare, Vernazza și Riomaggiore în această ordine. Am zis că pentru ziua 2 trebuie să mă dedic traseului de hiking ce începea în Corniglia, trecea prin Volastra și ajungea apoi în Manarola.  Dar întâi să vă povestesc de prima zi. Cum călătorești dintr-un sat în altul? Cu trenul, desigur, care face doar 4 minute, iar biletul costă 4 euro. Ceea ce mi se pare mult. Eu cu 4 euro am călătorit dus-întors vreo 120 km în Luxembourg. Dar mna, riviera italiană.

Monterosso al Mare

Este ultimul sat și vă recomand să începeți cu acesta ca apoi să o luați încetul cu încetul înapoi spre direcția din care ați venit. În cazul meu, eu veneam din Pisa, căci acolo aveam cazare, dar sfatul este la fel de valabil și dacă stați în La Spezia.  Acesta este cel mai aglomerat dintre toate și cel care este și cel mai turistic, având plaje amenajate de-a lungul falezei.  De altfel, are un aer mai puțin rustic și mai mult modern. Mi-a plăcut, păcat că era foarte înnorat când am ajuns eu să mă plimb. Tot aici am mâncat și masa de prânz care a fost foarte bună, mi-am luat un ”meniu turistic” de 15 euro cu salată de ton, paste cu pesto și 1 pahar de vin alb. Cinque Terre este scumpicel cam pe toată lungimea sa, să știți.  Dar mna, riviera italiană. Aveți și varianta în care încercați street food cu fructe de mare sau foccacia cu diverse topping-uri, dar aveți grijă să le luați proaspete.

Câteva poze:

Vernazza

Ăsta a fost satul numărul 2 și e o diferență imensă între el și Monterosso al Mare! În primul rând, are acel vibe rustic și autentic tradițional care lipsea în Monterosso. Apoi, deși are zonă de plajă, aceasta nu este deloc amenajată. Oamenii stau pe fâșia îngustă de nisip sau se urcă pe stânci / pietre. Este foarte aglomerat și plin de turiști, dar mi-a plăcut foarte mult. Puteți să mergeți la Castelul Doria (intrarea este 1.50 euro) și deși este un turn mic ce nu poate fi vizitat, de fapt, o să vă cucerească priveliștea de acolo. Este absolut superbă!

Câteva poze:

Unii spun că Vernazza ar fi cel mai frumos sat din Cinque Terre. Posibil, pentru mine cred că este pe locul 2, căci altul mi-a furat inima complet. Riomaggiore!

Riomaggiore

Am poposit în Riomaggiore după ora 4 după-amiaza când începea să fie acea lumină caldă, perfectă pentru poze. Și nu doar pentru poze, de fapt, ci și pentru starea de spirit pe care ți-o ofera. Am prins apusul aici și m-am îndrăgostit iremediabil de locul ăsta, mi s-a părut cel mai frumos dintre toate. Cum veniți dinspre gară, pe Via Dell’Amore, este o potecă ce duce spre niște trepte aproape de stânci. Riomaggiore este un sat destul de vechi și oferă cea mai memorabilă experiență dintre toate cele 5.

Câteva poze:

Corniglia

Este cel mai mic sat dintre toate și cel mai izolat.  Astfel că deși este populat de turiști, nu este o forfotă așa mare și își păstrează destul de mult din spiritul autentic pe care-l avea odată. Ne-am plimbat pe străduțe și am admirat priveliștea la mare. Tot aici am savurat o porție de paste cu salvie și niște spaghete bolognese delicioase într-o grădină umbrită.

Câteva poze din sat:

Ne pregăteam pentru traseul ce urma să pornească de aici și să traverseze Volastra (un alt sat foarte mic, cu doar 2 străzi) până în Manarola. Traseul efectiv începe chiar de pe lângă biserică cu câteva trepte pavate, apoi continui urcatul pe pământ. Distanța dintre Corniglia și Manarola este de 5,7 km și Google Maps spune că durează 1 oră și 49 min. Ei bine, nouă ne-a luat cam 3 ore cu toate opririle făcute atât pe traseu, cât și în Volastra.

De ce să faceți acest traseu? O să aveți parte de un view spectaculos, o mergeți prin vegetație, prin pădure unde se aud doar păsărelele, o să treceți prin zone cu lămâi și podgorii. Oricum, urcați doar la început, o bună parte este drum drept, probabil din acest motiv este considerat un traseu ușor. Din câte am citit, unele trasee (probabil cele dificile) ar fi cu plată, însă acesta a fost complet gratuit.

Câteva poze de pe traseu:

Manarola

După traseul ăsta care ne-a obosit îngrozitor, plus soarele care ne-a ars, nu îmi doream decât să lenevesc la o terasă lângă mare și să savurez un pahar de vin rece. Ceea ce am și făcut vreo 2 ore. Apoi ne-am plimbat un pic prin sat și ne-am așezat la un restaurant să mâncăm paste picante și fructe de mare, plus să savurez alt pahar de vin. Manarola este cel mai mare producător de vinuri dintre cele cinci sate din Cinque Terre. Am citit că aici ar fi și cea mai bună gelato dintre toate satele, pot să confirm.

Câteva poze:

De aici am luat trenul spre casă, adică în Pisa, drumul durează 1 oră și jumătate, iar biletul costă 11 euro pe sens. Deci da, drumurile dus-întors spre Cinque Terre m-au costat ceva, dar a fost cea mai bună alegere să ne petrecem cele 2 zile aici. Și cum ziceam, tot ce se zice despre Cinque Terre este perfect adevărat, zona este incredibil de frumoasă și este de neratat dacă sunteți iubitori de Italia.

Impresii din Stockholm

Impresii din Stockholm

În octombrie 2018 am câștigat o vacanță în Stockholm în urma unui concurs lansat de Vola.ro. Vă las mai jos filmulețul meu de înscriere:

Am avut mari emoții înainte să-l public, din mai multe motive. Era prima mea creație de acest fel, pe care am gândit-o, regizat-o și pusă în scenă. Apoi, îmi era teamă de reacțiile oamenilor. În online sunt multe proiecte de content foarte mișto și mi se părea că eu sunt un pic cam low budget, deci sigur o să spună cineva că este lame ce am făcut. Dar până la am urmă am zis că nu am nimic de pierdut. Nici măcar o vacanță în Suedia, căci eu am câștigat-o, ha! Și nu prin tragere la sorți, ci prin jurizare. Așa am devenit Simona, câștigătoarea #schwoopchallenge de la Vola. 😀

Din octombrie 2018 până în mai 2019, de fiecare dată când am plecat undeva, am primit întrebarea ”asta e vacanța aia cu Vola?”. Nu, nu, nu, nu. Până când am zis finally da, asta e vacanța aia cu Vola. Am ales special să merg de ziua mea, căci îmi place să îmi sărbătoresc ziua peste hotare, dar și pentru că fiind vară, e mult mai plăcută vremea. Mă rog, cât poate să fie de plăcută pentru o țară nordică.

Orașul

Este extraordinar de frumos și de curat, organizat perfect, cu oameni foarte primitori și zâmbitori. Clădirile din centru sunt picture-perfect și oriunde te uiți nu poți decât să mai faci o poză și încă o poză. La un moment dat chiar îmi era greu să absorb împrejurimile. Multă frumusețe pe metrul pătrat dacă pot spune așa. Și nu foarte aglomerat. Nu știu cum, dar în multe zone, chiar și în centru, mi s-a părut foarte gol orașul. Erau străzi pe care puteam fi doar 2 oameni. Desigur, în preajma obiectivelor turistice, erau destul de mulți, dar mai puțini decât te-ai aștepta la un oraș turistic.

Am stat foarte mult prin zona centrală a orașului și deci mi se pare că am văzut mai multe clădiri în stil vechi decât cele din arhitectura modernă. Probabil sunt mai multe decât am apucat eu să văd, dar în Malmö, pentru că este un oraș mai mic am apucat să văd mai multe clădiri wow. Suedezii au ceva cu arhitectura asta ciudată. Nu e vorba de a face o clădire înaltă, ci de a o proiecta într-o formă un pic out of this world. Uitați aici un articol despre arhitecturile minunate ale Suediei și citiți și articolul meu despre Malmö.

Am avut norocul să stau la o cazare fix din Centrul Vechi și a fost absolut minunată. Vă recomand Hotelul Lord Nelson, am avut și mic-dejun inclus, ceea ce a fost perfect pentru că ne-a mai scutit de niște cheltuieli. Plus, ieșeai din hotel direct pe străduțele înguste și te plimbai sau puteai face shopping (dacă îți permiteai).

În cele ce urmează o să fac inevitabil o comparație cu Copenhaga, să nu vă supărați. Ambele orașe sunt din țări nordice, impresia despre țările nordice este că sunt scumpe și așa mai departe. O să ating subiectul ăsta pe ici pe colo și o să vă răspund și la întrebarea care e mai scumpă.

Vremea

Am prins cam 15 grade maxima cu soare și a fost foarte bine, deși am plecat din București de la aproape 30. A trebuit să treci pe blugi, fular și o geacă subțire de primăvară / toamnă. Asta m-a ofticat un pic, căci orașul era înflorit tot și mi-ar fi plăcut să fi purtat și eu o rochie mai de vară pentru poze frumoase. Să zicem că am fost pe aproape:

Stockholm

Am prins și puțină ploaie, dar nu cred că a durat mai mult de 30 min și oricum a fost destul de light. Îmi spunea cineva că vremea se schimbă instant. Așa o fi, dar ploaia asta prinsă de mine a venit foarte natural și treptat. Oricum, nimic nu poate întrece felul în care se schimbă vremea în Copenhaga în luna martie. Încă am o traumă de atunci, nici Londra nu a fost așa schimbătoare. Nici Stockholm nu ne-a făcut surprize la capitolul ăsta, din fericire. Deci vă recomand să mergeți în Stockholm pe timp de vară.

Când merg la somn suedezii

Nu știu să vă zic, dar știu să vă spun când se duce la somn soarele pe timp de vară. Aproape niciodată. El răsare la ora 3 dimineața și apusul are loc la 21:45. Ultima rază de lumină este la ora 11 noaptea. Iar de atunci până la 3 nu se face întuneric beznă, ci ca și cum ar fi ora 5 după-amiaza la noi pe timp de iarnă. Ei au o zi de 18 ore, ceea ce sună foarte obositor. Iarna, soarele apune la ora 2 după-amiaza și stau mai mult pe întuneric. Schimbarea asta de la zi la noapte nu cred că e foarte plăcută pentru ei.  Pe timp de vară să zici că mai tragi draperiile ca să îți faci întuneric în cameră, dar cum faci lumină naturală pe întuneric?

Stockholm

Ca și turist nu te afectează prea tare, mai ales dacă stai doar câteva zile. O să ți se pară ciudat că e ora 10 noaptea și încă e lumină. Te simți obosit, dar organismul nu pare a fi pregătit de somn. Partea bună este că ai mai mult timp pentru poze prin oraș. Asta e o poză făcută la 10 seara:

Stockholm

Transport

Noi am mers cu transportul în comun doar pentru 2 situații specifice: drumul de la aeroport și să vedem acele stații de metrou faimoase. Pentru prima chestie am luat de la aeroport un autocar ce ne-a adus la gara centrală. A costat 11 euro de persoană un singur sens, ceea ce este scumpicel. Ok, nu era un autobuz clasic, dar pentru un singur sens a costat destul de mult. La întoarcere eram în criză de timp și nu am mai găsit stația ca să ne întoarcem cu același autocar.

Așa că de la gară am luat un tren care mergea spre Arlanda (acolo se află aeroportul, la 40km distanță de Stockholm).  Firma se numea Arlanda Express și biletul a costat 270 de coroane pe un singur sens. Asta înseamnă 25 euro. Am făcut 20 minute până la aeroport, curat și civilizat. Dar parcă prea scump.

Am luat metroul câteva stații ca să vedem interiorul. Un bilet era valabil 75 minute și a costat vreo 45 de coroane, asta înseamnă 20 lei. Ne-am încadrat perfect ca și timp cât să vedem acele stații. Acestea sunt Stockholm City, Solna Centrum și T Centralen Station. 

Dacă vă întrebați ce e cu pereții ăia ciudați, ei bine, aceștia nu au mai fost nivelați, e doar rocă pe care au și pictat-o ca să arate bine. Mi se pare că în unele stații nu au pictat deloc.

Cu trotineta Lime prin oraș

Nu am mers niciodată cu o trotinetă electrică și m-am bucurat că prima mea plimbare a fost într-un oraș așa frumos și friendly. Am avut pistă de bicicliști continuă și mi-a plăcut la nebunie plimbarea. Mai că-mi vine să-mi cumpăr una, dar București nu e potrivit deloc pentru transportul cu trotineta. La fel cum nu e nici pentru biclă.

A costat ceva plimbarea, pentru 1 oră și jumătate am plătit 110 lei, dar a meritat și aș repeta oricând experiența într-un oraș potrivit.

Banii

Suedezii au moneda națională coroana suedeză care este 0.44 lei versus cea daneză care este 0.63 lei. Vă povesteam eu de diferența asta și în articolul despre Malmö, unde mi s-a părut că a fost totul foarte accesibil. Ca și în Copenhaga, am ales să nu mă mai complic cu cash și să alerg prin oraș pentru un schimb valutar care să-mi dea bancnote. Am mers doar cu plata pe card și totul a fost super ok, vă recomand să faceți la fel.

Obiective turistice

Vă avertizez că 98% din obiectivele turistice sunt cu intrare. Și chiar și muzeele mai micuțe fără expoziții extraordinare au un cost de intrare măricel. Și nici nu am mers la Palatul Regal sau la multe muzee pentru că m-ar fi costat mult prea mult 15 euro de fiecare dată. Păi vedeam 4 muzee cu 60 euro. Dar nu vă panicați! Există și 2 muzee chiar faine care sunt gratis. Le iau în ordine pe toate:

Vasa Museum

Am văzut o corabie în mărime naturală, care s-a scufundat în secolul al 17-lea și a fost găsită în anul 1950. Este singura navă din acel secol care mai există şi astăzi, păstrând peste 95% din componentele sale originale şi ornamentată cu sute de sculpturi. Costul de intrare este undeva la 14 euro, dar merită.

 Stockholm City Museum

Yey, intrare gratuită! Și afli multe lucruri interesante despre istoria orașului, cât și despre locuitorii săi. Expozițiile sunt foarte fain construite astfel să arate cât mai real istoria. Am văzut și câteva uși expuse vechi de câteva sute de ani. Plus, am aflat că orașul a fost incendiat de vreo câteva ori. De fapt, în secolele 16 și 17, teama cel mai des întâlnită nu era dacă izbucnește vreun incendiu, ci când și puteau șterge cartiere întregi de pe hartă. Turul durează cam 45 minute și muzeul se află în zona centrală.

Muzeul Medieval

Aflați multe lucruri faine despre istoria orașului din perioada medievală. Fun fact: în perioada asta suedezii obișnuiau să bea 6-8 litri de bere pe zi. Iar în ziua de astăzi berea e foarte scumpă la ei, nu știu de ce. Muzeul are intrare gratuită și expozițiile ce redau perioada respectivă arată foarte bine. Practic, au reconstruit un oraș medieval. Merită să-l vedeți și e surprinzător că e gratuit tot timpul anului.

Parcul Ronsendals

Un parc imens care arăta absolut superb, plin de verdeață și copaci și flori minunate. Plus, o parte din el avea și o grădină de legume. Mi-a plăcut mult de tot această oază de natură, o recomand.

Prins Eugens Waldemarsudde

Se află în Parcul Rosendals și este o casă memorială ce a aparținut prințului suedez Eugen. Deși interiorul este foarte frumos, vezi doar 2 camere de la parter și o mică expoziție e picturi din colecția personală. Și pentru asta plătești aproape 15 euro. Nu merită. Plus, exteriorul pe care îl vedeți în pozele de mai sus e gratuit.

Ocean Bus

Nu am reușit să merg cu el, dar părea o experiență foarte mișto. Păcat că atunci când l-am descoperit și m-am decis să merg cu el locurile erau sold-out inclusiv pentru a doua zi. Ce este Ocean Bus? Un autobuz care merge și pe apă și pe pământ. Probabil că roțile intră sub mașină la apă. Mi s-a părut super fain pentru o plimbare pe canal. Costă undeva la 200 de coroane, dar părea că merită.

Întrebarea cheie: este Stockholm mai scump decât Copenhaga?

Da, senzația mea a fost că e un oraș mai scump. În Stockholm am petrecut mai puțin timp, nu am făcut shopping-ul din Copenhaga (nu v-am povestit despre el, dar mi-am cumpărat multe lucruri inclusiv de la magazine mari – Sephora, H&M etc), nu am mâncat în locurile așa de drăguțe precum cele din Copenhaga. Unii zic că în Copenhaga e mai scump, probabil fac comparație cu nivelul de trai și astfel de cheltuieli, dar ca și turist eu m-am simțit mult mai săracă în Stockholm. Ca să vă faceți o idee, astea au fost zilele petrecute în cele 2 city break-uri:

  • Stockholm: 28 mai (ora 7 seara) – 31 mai (ora 8 dimineața). Deci doar 2 zile full.
  • Copenhaga: 15 martie (ora 10 dimineața) – 18 martie (ora 7 seara). Deci aproape 4 zile full.

Iar în Copenhaga nu am avut mic-dejun la hotel, a trebuit să plătim pentru o cameră în plus (eram 3 și nu aveam loc), am făcut shopping, am mers cu trenul dus-întors până în Suedia, am mâncat doar în locuri mișto și nu meniuri ofertă și am stat aproape 4 zile full. Și cheltuielile din Stockholm (shopping puțin, mic-dejun inclus, mai puține zile etc) sunt la o distanță de doar 350 lei de alea din Copenhaga.  Deci da, e mai scump.

Stați pe aproape urmează niște articole și despre unde poți mânca în Stockholm și ce shopping am reușit să fac în acest oraș.

Voi ați vizitat orașul, cum vi s-a părut?