Am mâncat la Maison des Crêpes

Într-o seară mult prea friguroasă de noiembrie, Angela ne-a luat pe mine și pe Marin de o aripă și ne-a dus să mâncăm clătite. Am anulat în cunoștință de cauză ședința la sală și m-am pregătit sufletește pentru sutele de calorii ce urmau să se depună. Știți vorba aia, a minute on the lips, forever on the hips.

Era un ger afară de crăpau pietrele și d-abia așteptam să dau de căldură. Am ajuns la Maison des Crepes, care e situat în apropiere de Piața Romană, pe Mihai Eminescu. Ar mai avea o locație deschisă și pe la Aviatorilor. Nu știu de aia, dar cea de la Romană nu m-a impresionat la nivel de design. Mă așteptam la un interior mai frumos, dar e destul de simplu, în schimb. Are și un etaj, acolo nu am urcat, dar cică ar fi și mai banal decât la parter.

Să zicem că aș fi trecut peste partea cu decorul dacă nu ar fi fost chiar frig. Ne-am așezat în mod intenționat departe de ușă, dar cumva tot se simțea o briză de aer rece, nu știu de unde. Nu era suficient că nu mi se par clătitele un fel de mâncare pe care să-l savurez iarna, acum chiar trebuia să simt și rece.

Meniul de clătite

Au de toate, împărțite în 2 categori: sărate și dulci. Pentru mine erau mai puțin atractive alea dulci, așa că am analizat tot era sărat. M-am decis la o porție de clătite cu coaste de porc, dulceață de ardei iute și dulceață de ananas cu mentă (28 lei). Angela și Marin și-au luat același fel de crêpes, anume din făină integrală, cu ouă, bacon, mix salată și cremă de brânză (24 lei).

Cum au fost? Păi, clătitele mele pare că au fost gătite de niște îngeri. Atââââââââââââât de gustoase, carnea fragedă, dulceața aromată, ți se topea în gură. Nu mă așteptam să fie așa delicioase, recunosc. Dacă ajungeți pe acolo neapărat să încercați sortimentul Gerald (așa se numesc).

Cele pe care le-au comandat Marin și Angela au fost ok în viziunea lor, dar mie mi s-au părut horror. Făina aia integrală a fost moartea pasiunii.

Ce lipsește categoric din meniu sunt garniturile. Nu mă refer să am cartofi prăjiți la clătite, dar la coastele mele de porc meritau ceva acidic, o salată cu dressing de lămâie. Jur, felul ăsta de mâncare parcă tânjea după niște frunze de rucola. Dar nu au nimic de acest fel.

Dacă la felul principal am avut clătite, la desert am avut, surpriză, clătite. Din categoria dulce avem iarăși o listă întreagă de opțiuni. Ne-am ales unele cu cacao, cremă de mascarpone, amarene, fistic, sirop lichior portocale (23 lei). Au am luat o gură și mi-a fost de ajuns. Extraordinar de dulci, not for me.

Servirea

Ok-ish, părea că își doresc să fie în altă parte, nu la job. E ok, și eu îmi doresc uneori să mă cuibăresc în pat în loc să stau la birou. Mai ales că era cam friguț pe acolo, dar parcă prea puțin interes acordat.

O să mai revin? Da, dar doar pentru Gerald, he he. Și poae pe la vară, am auzit că, de fapt, grădina ar fi mișto.