Impresii din Viena
Am fost în Viena prima oară acum aproximativ 5 ani și era luna august. Viena era doar unul dintre multele orașe pe care trebuia să le vizităm în vacanța noastră de 1 săptămână, alături de Praga, Karlovy vary, Budapesta, Bratislava și Dresda. Săptămâna noastră a arătat cam așa:
Deci, lucrurile au fost cam pe fast forward și nu am apucat să vedem mare lucru. Am vizitat Palatul Hofburg și mi s-a părut superb. Tot atunci m-am ”îndrăgostit” și de Prințesa Sissi și povestea ei. Am descoperit atunci o serie de versuri scrise de aceasta care mi-au mers la inimă:
And where the sea is at its deepest
There lower me down
Even when storms rage above
Down there will be peace.
Știu că pare că vorbește despre sinucidere, dar pentru mine au rezonat mai mult cu ideea de liniște sufletească. Ceva ce îmi doream pe vremea aceea. Aceste versuri nu le găsiți nicăieri pe internet, cel puțin nu în varianta tradusă. Ce bine că am memorie bună. Despre Prințesa Sissi puteți citi aici, are o poveste de viață foarte interesantă.
Însă nu ea m-a determinat să mă întorc să explorez Viena, nicicum. Pe când era luna august, noi ne gândeam deja unde să ne facem Revelionul. Eu sunt mare fan să îmi petrec sărbătorile în locuri christmassy. Târgul de Crăciun din Viena este mereu în topurile cu cele mai frumoase târguri de Crăciun, deci nu puteam rata asta. Chiar dacă nu am ajuns chiar în ziua de Crăciun, orașul încă avea o atmosferă de sărbătoare, căci urma curând Neujahr (Anul Nou).
Orașul
Viena este incredibil de frumoasă și curată. Aș vrea să detaliez acest cuvânt ”curat”, căci sunt pe cale să îi atribui un sens metaforic. Da, era curat și pe jos (mai puțin în noaptea de Anul Nou), dar e curată privirii. Totul în jur este aranjat, în stare bună, frumos și, în general, bine pus la punct. Arhitectural, jos pălăria, nu vrei decât să faci poze și să te întrebi cum au reușit oamenii ăștia să avanseze atât de mult. Printre altele, ei nu au avut comunism și, mai mult de atât, au rigoarea necesară pentru a construi și păstra acest oraș frumos.
Chiar dacă am văzut orașul mai îndeaproape pe timp de iarnă, îmi amintesc că în acea zi din august, acum 5 ani, Viena arăta superb. Copaci verzi, multe flori, un soare ce lumina toate clădirile. I miss it that too.
Oamenii
Dar de ce nu îmi e dor acum sunt…austriecii. Nu îmi plac deloc ca și popor. Sunt probabil cei mai neprietenoși oameni pe care i-am văzut de când m-am apucat de călătorii. Se spune despre nemți că sunt reci. Ei bine, am vizitat 3 orașe din Germania (turistice și non-turistice) și nemții pe care i-am întâlnit au fost chiar de treabă și zâmbitori. Austriecii, pe de altă parte…sunt reci, reținuți în interacțiuni și probabil că adoră să îți atragă atenția când greșești. Rigoarea e o calitate a lor, iar dacă ești mai zăpăcit, imediat te aduc cu picioarele pe pământ.
Diana a fost de 2 ori împinsă de niște inși care cică nu ar fi avut loc de ea să treacă. Probabil au considerat că nu merge suficient de corect, în linie dreaptă, așa că au trezit-o puțin la realitate. În drumul spre oraș de la aeroport, în tren, au venit 2 controlori. Am aflat că am cumpărat niște bilete și ne-am urcat în trenul greșit. Nu aveai cum să o dai la întors. Plătești un bilet nou sau 150 euro amendă. Regulile sunt reguli, nu contest asta deloc, dar felul în care te ceartă e foarte enervant.
La ghișeul Bibliotecii Naționale pentru care voiam să cumpărăm bilete, am încercat să plătim cu cardul. Mă rog, biata Diana a încercat. Femeia de la casă a certat-o că nu i-a zis de prima oară că nu are card de credit. Apoi, am încercat eu să plătesc, m-a întrebat și pe mine nu știu ce legat de card, m-am pierdut o secundă și apoi s-a răstit la mine de vreo 2 ori să-i arăt cardul. Ori ești perfect, ori…stai acasă.
Știu că e doar jumătatea articolului, dar o să spun de pe acum că nu cred că mă voi întoarce în Austria. Nu mai am de ce, Viena e văzută și nici nu sunt fan al sporturilor de iarnă. Case closed.
Transportul în Viena
Ok, sunt cam supărată pe austrieci, dar trebuie să-i dai Cezarului ce-i al Cezarului. Transportul este incredibil de bine pus la punct. Probabil cel mai eficient sistem pe care l-am testat, alături de cel din Berlin. Oriunde ai locui în oraș, vei avea o gură de metrou aproape, iar autobuzele vin destul de frecvent și la timp. Au o linie de tramvai care merge din centru chiar până la marginea orașului, direct la centrul comercial unde se află Primark. Evident că trebuia să ajungem aici. Inițial am avut rețineri pentru că nu se afla în centrul orașului sau în oraș per-se, dar trust me, cu transportul lor te poți plimba oriunde vrei.
Noi ne-am luat un pass de o săptămână ce a costat 17 euro și includea absolut toate liniile, tramvai, autobuz și metrou. Ca și idee, cel de 72 de ore costă tot 17 euro. Faceți un calcul cât stați și vedeți cum e mai avantajos. Am luat biletele direct din aeroport. Desigur, pentru transportul de la aeroport în oraș sunt costuri separate.
Intrarea la metrou funcționează pe principiul honesty is the best policy. Adică nu au aparate la care trebuie să validezi biletul ca să intri, ci…treci direct. Însă au controlori și dacă te prinde unul, o să fie cam nasol. Amenzile sunt mari și austriecii nu vor negocia cu tine. Ceea ce mi se pare normal, călătorești, atunci plătești. Doar să aibă și o atitudine ok.
Ce nu am reușit să aflu și pentru asta poate veți fi voi în gardă, anume dacă pass-ul valabil o săptămână trebuie validat în autobuz și tramvai (acolo au aparate). Teoretic, aș zice nu, căci acest bilet e mult mai mare decât unul single, de exemplu, și nu are cum să fie compostat.
Obiective de vizitat
Muzeele au fost scumpe și pentru mine luna decembrie a fost deja încărcată de cheltuieli. Am fost și în Strasbourg, am avut zile de nașteri, cadouri de Crăciun de luat, o mie de Secret Santa-uri. Așa că împreună cu Diana am compus o listă cu obiective de vizitat care să fie affordable și să avem ce să facem în acele 4 zile (de luni dimineața până joi seara).
Ce este tricky în această perioadă de sărbători cu Anul Nou, 1 ianuarie etc este faptul că unele muzee pot fi închise sau să aibă un program diferit. Din acest motiv a fost destul de dificil să facem programul pe zile, dar zic că in the end ne-am descurcat foarte bine. Iată ce am vizitat:
- Grădina de la Palatul Schonbrunn – Vara sunt convinsă că e un loc desprins ca din Rai, căci și iarna a avut un farmec aparte. Noroc că am avut și vremea bună și ne-am bucurat de priveliște. Nu am vizitat Palatul căci era destul de scumpă intrarea, dar nu ne-am ofticat. Și în exterior a fost perfect. În aceeași zonă este și Grădina Zoologică și eram gata-gata să ne luăm bilet, dar băieții nu erau așa entuziasmați, deci am renunțat și eu și Diana. Cred că am ales bine, căci după aia, ca să ieșim din parc, a trebuit să mergem pe lângă gardul grădinii. Fiind iarnă, nu mai erau decât niște crengi uscate la boscheții ce împrejmuiau gardul animalelor. Deci, am văzut o parte din animale pe gratis. 😀 Intrarea este gratis.
- Parcul de distracții Prater – Nu sunt un client tipic al parcurilor de distracții. Am rău de mișcare chiar și în cele mai inofensive aparate. Nu mă pot da în leagăn fără să mă ia amețeala, de exemplu. Dar îmi place să-mi însoțesc prietenii la distracție, să îi văd că se simt bine. Am fost la Prater în 2 seri, am făcut turul în Casa Groazei, m-am dat în mașinuțe și mi-am înfrânt și frica pentru un carousel. Intrarea în parc este gratuită, plătești în ce vrei să te dai. Prețurile variază cam între 2.5 – 5 euro, mi s-au părut acceptabile. Dacă vă prind foamea în parc, neapărat să mergeți la Rollercoaster restaurant, are un design foarte mișto.
- Grădina cu fluturi – Avea șanse să fie un tourist trap, dar ne-a plăcut foarte mult. Este o seră decorată pitoresc și adăpostește sute de fluturi tropicali care zboară liber într-un spațiu ce se aseamănă mediului lor natural. Temperatura este de 27 ° C și umiditatea de 80%. Unii fluturi stau complet nemișcați, ai impresia că sunt morți. Poți să ai marele noroc să se așeze un fluture pe tine. În seră sunt numai plante false ce sunt unse cu miere pentru fluturi. Mi se pare o variantă foarte smart pentru a întreține cât mai ușor sera. Intrarea costă 8 euro și chiar merită.
- Muzeul Avortului și al Contracepției – simt că vreau să fac un articol dedicat despre acest muzeu, căci am aflat lucruri foarte interesante which deserve their own spotlight. Vă recomand să ajungeți aici, oricum. Nu vă gândiți că trebuie să aveți o înclinație spre lucrurile sexuale ca să veniți la muzeu, nu este despre asta, ci despre istorie, politica unor regimuri totalitariste și natura umană. Și niște biologie, da. Intrarea este 8 euro.
- Piața de mâncare Naschmarkt – o piață de mâncare destul de mică și cu prețul destul de mari. Diana și-a luat iubirea vieții ei, ceva dulce cu Nutella. Eu mi-am luat fructul dragonului – o jumătate de fruct (!) – și am dat 5 euro pe el. Nu se compară cu piețele de mâncare din Spania, de exemplu. Puteți da skip.
- Grădina zoologică Leinzer – Dacă ajungeți în Viena de Anul Nou și nu știți ce să faceți pe 1 ianuarie, iată. Mergeți la Leinzer, acest parc natural ce se întâmplă să aibă animale pe care nu am reușit să le vedem, dar ne-am bucurat de o plimbare excelentă în natură și am vizitat și un conac (despre el, curând). Mi-a plăcut tare mult și chiar dacă parcul se află la marginea orașului, transportul excelent te aduce foarte ușor acolo. Intrarea este gratuită.
- Cafenele – Viena cred că este orașul unde am băut cea mai bună cafea din câte știu. Vienezii au cultura cafelei și a ceaiului, din acest motiv au și atâtea cafenele celebre ce sunt precum niște locuri de pelerinaj, oameni ce stau la coadă ca să prindă un loc. Astfel de cafenele sunt Cafe Schwarzenberg, Cafe Landtmann, Cafe Homburg și, cea mai cunoscută, Cafe Central. Cafeaua din Viena, indiferent de unde am băut-o, mi s-a părut gustoasă. Da, ăsta e cuvântul.
- Catedrala Sf. Ștefan – Momentan suportă niște reparații pe fațada exterioară, dar este ok de vizitat. Recunosc, interiorul nu m-a dat pe spate, pare genul de loc unde merită să o pozezi doar pe afară. Așa mi s-a părut că este și catedrala din Strasbourg, incredibil de frumoasă pe exterior și doar ok pe interior. Oricum, intrarea este gratuită, așa că merită să o vizitați.
- Biblioteca Națională – Austriecii zic că este una dintre cele mai frumoase biblioteci din lume. Nu contest, arată foarte frumos, dar pentru mine rămâne în top Trinity College din Dublin. Sala are aproape 80 m lungime și 20 m înălțime și este încununată de o cupolă decorată cu fresce. Aici sunt expuse peste 200.000 de volume. Intrarea este 8 euro.
Mâncarea în Viena
Dacă mergi în Viena, atunci trebuie neapărat să încerci șnițelul, ștrudelul, gulașul și ciocolata. le-am încercat pe toate și am fost mulțumită. Nu am fost în căutarea celui mai bun șnițel, deși asta era mâncarea mea preferată când eram copil, întrucât nu au o bucătărie care să mă atragă în mod special. La fel m-am simțit și când am fost în Berlin. În schimb, cel mai mult mi-a plăcut faptul că am descoperit un restaurant asiatic absolut excelent, cu prețuri foarte decente și mâncare delicioasă. Se numea Wok and More. Neapărat să veniți aici când muriți de foame. Sau chiar și când doar vă e poftă. Aveau și un all you can eat de prânz cu doar 12 euro. Plus, e amplasat fix în centru.
Prețurile în Viena
Decente ținând cont că vorbim de Viena. Nu ne-am aruncat să facem cheltuieli mari la muzee și alte locuri asemenea, dar nici nu ne-am zgârcit aiurea. Masa de dimineață am luat-o în cameră, cu lucruri cumpărate de la supermarket. Astfel că, 4 adulți, cheltuieli de mâncare, transport, intrări în diverse locuri, a însemnat un total de 673 euro pentru 4 zile full. Deci, cam 170 euro de persoană. La astea se adaugă și suveniruri, ce shopping am mai făcut fiecare, dar cam asta ar fi baza.
Cazarea a costat 100 euro de persoană, biletul de avion dus-întors (am zburat cu Austrian Airlines) a fost tot 100 euro. Deci să spunem că un city break de 4 zile în Viena te costă 370 euro.
O să mă mai întorc în Viena?
De bunăvoie, nu cred. Nu îmi place să mă reîntorc în locurile în care am mai fost, vreau să profit de timp și bani să descopăr un loc nou. Reîntoarcerea o voi păstra ca și obicei când voi bătrână și melancolică. Însă în Viena nu mă mai întorc nici la bătrânețe. Am văzut, mi-a plăcut, dar oamenii au lăsat de dorit.
Vouă v-a plăcut orașul?