Cum am slăbit

Am postat zilele trecute, pe contul de Facebook, un story cu cântarul meu care arăta 56.5 kg. Greutatea pe care nu am mai avut de foarte mult timp și practic slăbisem aproape 10 kg în vreo 2 luni. M-au întrebat mulți cum am reușit, așa că vă povestesc cu ocazia acestui articol.

„Mănâncă tot din farfurie”

Mi se pare că asta e cea mai periculoasă frază pe care o poți auzi copil fiind. Mănâncă tot, de ce nu termini, de ce nu mănânci suficient? Mi se pare că mulți părinți fac greșeala de aș îmbuiba copiii cu mâncare pe motiv că un copil slăbănog e unul nesănătos. Așa că m-am învățat de mică să mânânc tot și poate și ceva în plus. Tot de mică am mai învățat alte 2 obiceiuri foarte proaste, mâncatul între mese și mâncatul târziu. Mi se părea că aveam sfânta treime a unui bad eating disorder: mult, între mese, târziu.

Nu știu dacă mă citește vreun părinte și probabil nu ar vrea sfaturi de la o persoană fără copii (deh, ce știu eu), dar o să spun ceva în calitate de fost copil. Nu vă forțați copii să mănânce mult. Corpul cere cât are nevoie. Dacă există totuși o problemă în alimentație, mergeți la doctor pentru o dietă specială.

Alternarea în greutate, cel mai mare chin

Prima întrebare din chestionarul de la nutriționist a fost ”când ai avut ultima oară greutatea pe care ți-o dorești acum?” Am stat mult să mă gândesc pentru că am tot alternat cu kg pe parcursul anilor. Dar îmi amintesc de o perioadă în care îmi ziceau ai mei că ”ești prea slabă, uite cum se văd oasele pe tine”. Probabil că aveam 17 ani. Apropo, e o linie foarte subțire de la ”ești prea slabă” la ”te-ai cam îngrășat”. Căci asta a urmat ca și remarcă și mențiunea că ar trebui să mă păstrez sănătoasă. Doar că schimbarea nu a fost de ieri pe azi, iar eu nici nu am realizat realmente că m-am îngrășat. Blocam în minte ideea că sunt prea grasă.

Cred că în 2015 am fost cel mai grasă posibil. Intrasem și într-o relație nouă, eram happy, obișnuiam să văd multe filme / seriale și să ronțăi o groază de chestii. De atunci, în fiecare an am zis că slăbesc, dar tot ce s-a întâmplat a fost să alternez de la o greutate la alta și să mă obosesc psihic și fizic. Un timeline pe ani (deși am și schimbări multe în cadrul aceluiași an).

2014

Încă eram bine aici, deși începusem ușor-ușor să mă îngraș.

2015

Am urât anul ăsta. A fost the downfall for me.

Ca și exemplu, sunt doar 2 ani între cele 2 poze:

2016

E un an la fel de trist.

2017

Am început să mai slăbesc.

2018

Am început să slăbesc, dar nu știu din ce motive. O bună parte din an eram ca în 2017, apoi brusc am ajuns așa:

2019

Iar am început să mă îngraș, astfel că în aprilie 2019 eram în Grecia și nu imi venea sa cred ca m-am ingrasat asa mult. Situația se prezenta așa (între poza de mai jos și cea de mai sus sunt doar 4 luni)

In iulie am început să merg și la sală, ceea ce m-a ajutat, dar nu complet, pentru că nu făcusem modificările în alimentație. Am slăbit un pic, m-am tonifiat, dar atât.

Cum a început procesul de slăbire pe bune

Fast-forward în 2020. M-am decis să fac în sfârșit ceea ce am tot încercat și amânat (motive financiare): să merg la nutriționist.

Am mers la clinica Kilostop, mi se păreau profi și mai știam de ei de la o prietenă (care culmea, nu fusese așa încântată), dar am zis să încerc și eu. Mai fusesem la un nutriționist la Medlife care îmi cerea 500 lei pe ședință și justifica asta printr-un ton super arogant că el este foarte bun la ceea ce face. Și mă trimitea să fac teste psihologice întâi ca nu cumva să vreau să slăbesc din motive estetice, ci doar medicale. Am o mare-mare-mare problemă cu oamenii care se laudă de cât de buni sunt și își iau aere de zei de dinainte de a-ți demonstra orice. Nu m-am mai dus la el.

La Kilostop am ales-o pe dr Alina Lăcătuș din lista de nutriționiști. Am ales-o de pe site că părea friendly în poză, dar nu știam nimic despre ea până când i-am zis întâmplător endocrinologului că merg la Kilostop și a strâmbat din nas. Dar când i-am zis de doamna Lăcătuș, atunci mi-a zis că am făcut o alegere foarte bună. Deci un medic a recomandat alt medic.

Procesul overall s-a desfășurat așa:

• Chestionar nutriție lifestyle: mi-au trimis unul pe mail să-l completez și să răspund la tot felul de întrebări.
• Prima consultație: am discutat cu medicul, i-am spus motivele pentru care vreau să slăbesc, cum mănânc, la ce greutate vreau să ajung etc. Mi-a recomandat un set de analize de sânge + investigații de metabolism.
• Analizele: am făcut analizele de sânge, iar pentru metabolism m-au băgat într-un aparat, am stat acolo 30 min nemișcată și la final s-a calculat ce rată metabolică aveam.

Ce e rata metabolică? Câte calorii consumă corpul în stare de repaus. Mie mi-a ieșit una foarte mică, de vreo 1100 calorii. Asta înseamnă că dacă eu mănânc pe zi 1600 calorii, iar corpul consumă doar 1100, atunci 500 calorii se pun pe mine. Mă rog, și cât mai fac mișcare.

• Stabilirea meniului: odată ce au fost gata investigațiile, ne-am întâlnit iar pentru a stabili meniul pe următoarele 2 săptămâni + target de slăbit. În principiu, în 2 săptămâni trebuia să slăbesc 2 kg.

Apropo, clinica are mai multe pachete dedicate, eu am cumpărat unul cu 2 ședințe pe lună.

• Ședințe recurente: până când am slăbit, ne-am văzut la fiecare 2 săptămâni pentru cântărire și stabilirea noului meniu – care era tot în limita de 1000 calorii. Noul meniu in principiu era o extensie a celuilalt ca sa devina tot mai diversificat.

Cum au fost primele 2 săptămâni

Horror. Horror. Horror. Îmi amintesc cum vineri, 21 februarie, am avut ședința la nutriționist de dimineață, iar seara am fost să fac grocery shopping ca să încep ca lumea de sâmbătă, 22 februarie. În seara aia am avut un fel de one last meal acasă la mama soacră. Am mâncat cartofi prăjiți în ulei, carne prăjită, brânză grasă, sos de barbecue și am băut bere. Era my one last meal, trebuia să fie epică.

Sâmbăta a început cu un mic dejun foarte cumpătat (platouaș de brânză, roșii, castraveți, o omletă simplă cu o felie de pâine) la care mi-aș fi dorit să mai măresc cantitățile. Mai ales la pâine. La prânz am mâncat un sendviș cu mozzarella și brânză și câteva nuci. Muream de foame, nu mai puteam. Seara am mâncat 400 ml de ciorbă de legume (făcută dietetic – fără ulei, legume călite cu apă). Pentru corpul meu era un șoc să trec de la 1600 la 1000 calorii. Trei zile la rând am avut non-stop o migrenă pe care nu am putut să o potolesc cu nicio pastilă.

În prima săptămâna numai despre asta vorbeam la muncă. M-am plâns non-top că mă simt ca la închisoare, aștept ora x să mănânc, am rație. Nu aveam gustări, nu puteam să mănânc fructe. La cafeteria, dimineața, rugam la cappuccino să mi se pună mai mai multă cafea și mai puțin lapte. Nu mă înduram să renunț complet la lapte.

Săptămâna 2 a fost mai ok, dar tot simțeam că vreau să se termine mai repede. A venit și ziua la nutriționist. Aveam target de slăbit 2kg, am reușit să slăbesc 3.6 kg. Nutriționista nu m-a lăsat să mă bucur foarte mult, mai aveam treabă.

În perioada asta mi-am continuat și activitatea la sală.

A venit carantina peste mine

Eram în plin proces când a venit carantina și planurile mi s-au dat peste cap. Aveam 2 mari probleme: mișcarea limitată (nu mai puteam merge la sală) și accesibilitatea unui frigider plin. Plus, plictiseala, anxietatea, alte stări emoționale care te pot împinge la mâncat.

Și cumva nu voiam să pic pradă și să mănânc, dar cumva voiam. Aveam nevoie de acel comfort pe care doar mâncarea ți-l putea oferi. Dar m-am abținut și am încercată să îmi găsesc alte preocupări. Am scris aici mai pe larg despre asta.

Ce fac acum? Am ajuns la greutatea dorită: 56.5 kg. Pentru înălțimea și vârsta mea, greutatea standard este de 56 kg. Zic că sunt bine. Sunt momentan în etapa de menținere și cresc gradual numărul de calorii. De la 1000 la 1100, apoi 1200, apoi 1300. Cu mențiunea să ard zilnic cam 300 calorii prin mișcare.

Ce urmează? Să merg iar la sală și să mă tonifiez.

Ce sfat aș avea dacă vreți să slăbiți? Mișcarea nu e suficientă, e nevoie și de schimbări în alimentație. Și cel mai sigur este să mergeți la medic, pentru că altminteri o să tot alternați în greutate și o să vă frustrați sau, mai rău, să dezvoltați un eating disorder. Cel mai simplu și cel mai bine este să apelați la un medic.