Cum este să nu ai gust și miros

Acum 2 săptămâni am primit vestea că am Covid. Marți dimineață mă simțeam excelent, ba chiar făcusem chiar și niște exerciții fitness cu Pamela. Pe la ora 11:30 am început, însă, să mă simt rău. Aveam o stare febrilă. Mi-am luat temperatura și aveam 37.5, a fost clar un semnal de alarmă. Lângă casa mea e o clinică medicală unde m-am dus să îmi fac testul. Am ajuns la 14:15 la ei, fix când se pregăteau să ducă ce au recoltat în ziua aia la laborator. Doamna de acolo a fost super drăguță și l-a rugat pe băiatul care făcea „livrarea” să mai aștepte un pic până când îmi recoltează și mie. Mi-a zis că îmi vor da rezultatul în 24 de ore. Doar că a venit mult mai devreme, la ora 10 noaptea (lol) mi-au scris pe Whatsapp că sunt pozitivă.

A două zi de dimineață m-am apucat să anunț colegii de muncă, prietenii, oamenii cu care intrasem în contact. M-a sunat DSP-ul, ceea ce s-a întâmplat foarte repede, anume la ora prânzului ei deja mă contactau și 1 oră mai târziu îmi trimiteau pe mail documentele necesare să pot să obțin concediul medical. Eu începeam să mă simt tot mai rău, aveam febră, frisoane, durere de cap, dureri musculare, dureri în gât, o senzație de oboseală și amețeală. Le aveam pe toate și speram să se oprească aici, dar….nu. Mi-au dispărut gustul și mirosul complet. Ca să mi le testez m-am dus și am dat cu parfum pe ușa dulăpiorului din baie. Am inspirat adânc…nimic. Am încercat să mănânc ceva…nimic.

În primele zile nu am avut timp să mă gândesc foarte mult la asta, mă simțeam prea rău. 

O paranteză, nu am făcut o formă gravă de Covid care să necesite internare în spital, dar nici pot spune că am făcut o formă ușoară. Am fost undeva la mijloc și tot neplăcut a fost. 

Dar odată ce am început să îmi revin cât de cât, a început să mă obsedeze ideea că nu mai am simțurile astea și poate nu o să le mai am niciodată. Paranoia kicked în.

Știu că în majoritatea cazurilor gustul și mirosul revin în 2-3 săptămâni. Evident, Tik Tok a știut că mă pasionează subiectul, așa că mi-a dat în feed un video al unei tipe care după 10 luni de la momentul în care a făcut Covid, ea tot nu avea miros. M-am mai documentat și am aflat că trebuie doar să am răbdare și să fac ceea ce se numește „smell training” cu uleiuri esențiale. Să îmi exersez mirosul prin a inspira aromele uleiurilor. În principiu, ar trebui să faci asta cu uleiuri sau alte substanțe naturale, precum cafeaua și nu cu substanțe chimice, precum Domestos. Nu știu cine mi-a zis de Domestos, dar să îl inspiri zi de zi doar că să îți exersezi mirosul este o idee foarte proastă. Inspiri toți vaporii aia chimici. De asemenea, e foarte important să faci apel la memorie de fiecare dată când miroși ceva. Să îți amintești cum mirosea portocala, lavanda, cafeaua etc.

Dar hai să va spun cum este viață fără gust și miros. Pe scurt, e groaznic. Pe lung, e ca și cum trăiești într-un laborator perfect dezinfectat și oricât de bine te-ai simți fizic, tot ai impresia că ești bolnav. Și am aflat destul de repede că aceste 2 lipsuri nu impactează doar plăcerea de a te bucura de mâncarea ta preferată, ci și siguranța și starea generală de bine.

Cu ce m-am confruntat până acum din cauza lipsei de miros:

1. Nu mai aprind lumânări – deși nu erau lumânări foarte parfumate nici înainte, măcar simțeam mirosul că arde ceva în casă. Acum nu mai simt nimic, deci dacă uit vreo lumânare aprinsă și ia foc ceva, poate fi prea târziu.
2. Uit să dau drumul la hotă – de fiecare dată când gătesc ceva uit să aprind hota, pentru că evident mie nu îmi miroase a nimic ce necesită aerisire. Într-un caz extrem, dacă aș fi singură acasă și aș uită ceva în cuptor / pe aragaz, ar fi șanse foarte mari să se declanșeze un incendiu. E foarte periculos.
3. Curățenia nu mai e la fel – eu sunt genul care cumpără de fiecare dată alt gel de duș. Îmi place să încerc arome noi, am o mie de creme corporale și body scrub-uri. Și îmi place foarte mult senzația de fresh bath, pijama moale și parfumată, să mă cufund în cearșafuri. Eh, acum pot să mă spăl și cu untură, că tot aia va fi. Nu simți când ești murdar, dar nici când ești curat. Incredibil cât de mare poate fi impactul olfactiv pentru senzația de bine. La fel și pentru curățenia din casă. Nu simți că ești într-un mediu mai curat. Nu simți nimic.
4. Nu mai simt litiera pisicii – nu prezintă niciun dezavantaj
5. Nu îmi pot da seama dacă mâncarea e stricată sau nu – când un aliment / preparat începe să miroasă neplăcut e destul de clar că nu mai e potrivit pentru consum. Dar dacă eu nu mai simt nimic, iar preparatul ăla arată normal în continuare, cum aș putea să știu? Și să zicem că mă și încumet să gust, dar din nou, cum aș putea să îmi dau seama? Zilele trecute am comandat o supă vietnameză și nu am mâncat-o pe toată în aceeași seară. Am zis că mai mănânc și a doua zi, la prânz. Doar că a doua zi începuse să arate ciudat, tăiteii din orez aproape se topiseră. Arăta suspect și nu aveam niciun simt prin care să îmi dau seama 100% că nu mai e bună pentru consum. Există riscul să mănânci lucruri ce nu mai sunt safe și să te trezești apoi cu alte probleme. Și asta este de nedorit pentru un organism deja slăbit.

Cu ce m-am confruntat până acum din cauza lipsei de gust:

1. Mănânc mai mult – ok, și corpul meu cere mai mult calorii pentru că este slăbit. Dar fără gust simt că nu am acea senzație că am mâncat. Creierul nu cred că înregistrează 100% activitatea asta, în 2 ore de la ultima masă mie mi se face foame din nou. Nu m-am cântărit încă, aștept să ies din carantină și să trag concluzia finală, dacă m-am îngrășat sau nu.
2. Viața e greu – da, nu te poți bucura de ce e mai bun și mai frumos în viață. Mâncarea poate fi foarte comforting atunci când ești sub un stres psihologic precum cel de a avea Covid. Ce simt? Textura mâncării: dacă e crocantă, moale, pufoasă, cremoasă etc. Am mâncat un burger de la Furgoneta ce a fost excelent din acest punct de vedere :)) Simt gusturile de bază: dulce, picant, amar, acru. Dar nimic in between, nicio aromă. Și dacă mănânc o lămâie tot nu este ideal, deși ai putea spune că lămâia este doar acră, deci asta pot să simt. Da, simt acreala, dar nu și gustul și aroma specifică unei lămâi. Aroma is life.
3. Ceaiul este doar apă fierbinte – ați băut vreodată apă caldă? Așa e senzatia când bei ceaiul dacă ai Covid și nu ai gust. Eu sunt o mare fană ceaiuri și fix când ar trebui să beau mult în perioada asta, nu îmi vine să o fac. Cine vrea să bea apă fierbinte de câteva ori pe zi?

Dupa doua săptămâni de Covid tot nu am gust și nici miros, doar vag, foarte vag, mai am niște flashbacks. Apar și dispar la fel de repede. Aseară mi s-a părut că simt un pic parfumul de la gelul de duș. Odată ce am reperat senzația, m-am chinuit să o fac să mai dureze. A dispărut după câteva secunde. Se și joacă cu mine…