Am adoptat un catel la distanta :)
Cand eram mica tot ce visam si imi doream era sa adopt un catel. Aveam la tara, la mamaie, aveam si in Bucuresti, la cealalta mamaie, dar voiam si unul pentru mine. Nu l-am primit, ai mei nu voiau animale in apartament. Desi as fi zis atunci despre mine ca sunt a dog person, mi-am adaptat dorintele la ceva mai simplu de tinut la bloc, anume o pisica. Asa am devenit de-a lungul anilor pana la maturitate a cat person. Ceea ce si detin in prezent (am doua pisici).
Insa odata ce am avut pisicile mi-am dat seama ca nu mai sunt nici cat, nici dog person. Sunt animal lover. Nu raman indiferenta la suferinta niciunui animal, donez frecvent pentru diverse cauze ce sprijina animalele si in ultimii ani mi-am donat cei 2% (care acum au devenit 3.5%, parca) catre asociatii / ONG-uri de animale. Cand vad pe YT un video cu un animal rescued, ma uit direct la final sa vad ca este fericit si sanatos. Nu pot rezista psihic si emotional sa vad povestea unui animal chinuit, chiar daca e cu happy end apoi (in sensul ca a depasit suferinta si are un camin). Ah, si toti cei care ranesc in mod intentionat animalele sper sa aiba parte de cea mai cruda soarta. Si-o merita.
Unde vreau sa ajung. Mi-a revenit dorinta de a avea un caine, insa nu am unde sa il cresc in apartament alaturi de cele 2 pisici. Eu as face o incercare, dar nu am spatiul suficient de mare si un mediu prielnic pentru asta. Asa ca… am adoptat un caine la distanta de la Adapostul Speranta. 🙂
Mereu am vrut sa adopt un catel
Il cheama Tinu si este o adorabilitate. A ajuns la adapost, din pacate, in urma unui accident de masina prin care si-a pierdut mobilitatea la picioarele din spate (povestea aici). Din fericire, are un carucior cu ajutorul caruia se deplaseaza si, in ciuda faptului ca nu poate alerga, este un catel foarte voios si activ. Este cuminte, jucaus si foarte iubitor. Ne-am imprietenit imediat.
L-am adoptat acum cateva saptamani, insa pentru ca am avut Covid, nu am putut sa vin sa il vad pana acum 2 weekend-uri. Am adus si un sac de mancare mai mare donatie tot pentru adapost.
Nu statea locului sa il facem o poza, atat de bucuros era.
Ce inseamna adoptia la distanta?
Este modalitatea prin care poti face o fapta buna si sa contribui la bunastarea unui caine fara a-l lua acasa, daca nu ai posibilitatile necesare sa te ocupi de el 100%. Se incheie un contract intre tine si adapost prin care esti de acord sa contribui cu o suma (aleasa de tine) pentru o anumita perioada de timp (aleasa tot de tine).
Am prioritate pentru adoptie, in cazul in care cineva se arata interesat de Tinu sa il ia acasa. Voi fi informata de starea lui de sanatate si pot veni sa il vizitez atat pe el, cat si restul cainilor de la adapost. Cred ca, desi nu am intrebat, ca mai si posibilitatea sa adopt un catel, altul decat Tinu. Sa fie 2, cum sunt si pisicile mele 😀
Sunt atat de multe suflete acolo ce isi cauta o familie. Toti au suferit intr-o forma sau alta si merita sa fie fericiti. Eu ii iubesc pe toti. Si da, cand ma voi muta la o casa cu gradina, imi fac si eu propria gradina de animale. Acum cativa ani din adapost erau adoptati cel putin un catel pe zi. Acum se intampla asta mai mult 1 data pe saptamana sau la cateva zile.
Stiu ca nu toata lumea are posibilitatea sa adopte, dar eu v-as incuraja macar sa donati, sa adoptati la distanta sau sa alegeti metoda 3.5%. Pe scurt, incercati sa ajutati cum puteti. Conteaza fiecare gest.
